Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Asigurari


Index » business » » afaceri » Asigurari
» Scurt istoric privind aparitia si evolutia asigurarilor


Scurt istoric privind aparitia si evolutia asigurarilor




Universitatea AL. I. Cuza

FEAA

Specializarea Finante si Banci




PIATA ROMANEASCA-PREZENT SI PERSPECTIVE

Primele inceputuri si evolutia asigurarilor

Inceputurile asigurarilor isi au originea in cele mai vechi timpuri; vietile si bunurile oamenilor au fost amenintate de cele mai variate si distructive forte ale naturii. Trasnetele, incendiile, furtunile si uraganiile, ploile excesive si grindina, inundatiile, seceta, seismele si eruptiile vulcanice, bolile, etc. au prefacut in mormane de moloz sau in scrum, au sters de pe suprafata pamantului, au distrus sau avariat case, bunuri gospodaresti, culturi agricole si alte valori materiale ori au provocat moartea, accidentarea sau imbolnavirea oamenilor si animalelor.
Dupa fiecare confruntare cu stihiile naturii, oamenii au gasit forta necesara nu numai pentru a-si reface avutul distrus, dar si pentru a cauta forme mai adecvate si mai eficiente de aparare impotriva pericolelor care ii pasteau la tot pasul.
Exista unele date potrivit carora negustorii chinezi isi incarcau marfa pe mai multe vase pentru a fi transportata pe fluviile periculoase ale Chinei, cu scopul de a reduce riscul ca intreaga marfa sa fie distrusa in timpul transportului fluvial.
In timpul babilonului s-a practicat un anumit fel de imprumuturi maritime, care il scuteau pe imprumutat de a le restitui daca marfa sau nava sufereau pierderi, avarii sau disparitii.
Grecii au preluat experienta babilonienilor si fenicienilor si au inceput sa emita unele hartii de valoare. In secolul al IXlea inainte de Hristos, legile Rhodosului au constituit baza teoretica si practica a uzantelor maritime referitoare la avaria comuna. In secolele urmatoare, romanii au aderat la acelasi sistem.
In evolutia asigurarilor un rol important l-au avut negustorii italieni in Italia de Nord de la inceputul mileniului al doilea, iar activitatea lor a fost preluata si de Tarile de Jos si de Marea Britanie. In anul 1310, Ducele de Flandra a decis infiintarea Camerei de Asigurari de la Burges pentru asigurari impotriva riscurilor maritime.
Dezvoltarea asigurarilor este foarte strans legata de dezvoltarea transporturilor pe mare si cu deosebire a asigurarilor maritime, care au influentat toate celelalte asigurari.
Asigurarile maritime s-au nascut in Italia, si anume la Roma. In timpul Evului Mediu, acestea s-au dezvoltat in toate orasele italiene. Nici un transport maritim nu se facea fara sa fie asigurat.
In evul Mediu, Anglia era considerata o natiune de comercianti. Comertul cu continentul european s-a concentrat in jurul porturilor din S-E-ul tarii si al capitalei, Londra. In secolul XV s-au utilizat modele de contracte de asigurare maritima de origine italiana. Comerciantii londonezi subscriau contracte de asigurare maritima de origine italiana si contracte de asigurari negociate de brokeri. Notarii intocmeau si eliberau politele si tot ei tineau registrele tuturor politelor incheiate. In anul 1576 a fost infiintata o Camera de Asigurari care a impus pana in 1690 ca toate politele semnate sa fie inregistrate la Royal Exchange. Printr-o hotarare a Parlamentului din 1601 se stabilea statutul legal al contractelor de asigurare maritima. Conform acestei hotarari, despagubirile din asigurare erau supuse sanctiunilor legale, iar guvernul urma sa impuna executia contractelor de asigurare si sa rezolve disputele. La sfarsitul secolului al XVII-lea, persoanele interesate in transporturi, sau care doreau sa investeasca in asemenea activitati, se intalneau la Cafeneaua Edward LIoyd's de pe strada Lombard, langa Royal Exchange. Se obisnuia ca cei adunati acolo sa incheie contracte de asigurare reciproce impotriva pericolelor marine la care erau expusi transportatorii. In rubrica de observatii se descria nava, incarcatura, proprietarul, echipajul si destinatia. Participantii la asigurare isi completau numele si procentul de risc asigurat, dupa descrierea transportului pe care-l efectuau. Din acest motiv, cei care asigurau au devenit cunoscuti sub numele de subscriiptori. Fiecare subscriiptor garanta cu activele personale partea specificata din oricare pierderi asigurate. Pentru o perioada de timp, Lloyd a editat un ziar, 'lloyd's news' care prezenta noutatile din transport maritim. Datorita legaturilor sale cu transportul maritim, cafeneaua era considerata centrul pietei asigurarilor maritime, fiind cunoscuta in secolul al XVIII-lea sub numele de London Lloyd's. Cu toate ca avea statutul unei asociati a subscriitorilor individuali, Lloyd's oferea toate facilitatile specifice societatilor de asigurari maritime.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Marea Britanie practica reasigurarile de viata in mai mica masura decat celelalte tari europene. Concomitent cu asigurarile si reasigurarile de viata s-au practicat inca din secolul al XIXlea si asigurarile si reasigurarile de persoane impotriva accidentelor

Asigurarile in Romania-aparitie si dezvoltare

Primele forme de asigurare se intalnesc cu mult timp inaintea secolului al XIX-lea, respectiv un fel de intrajutorare reciproca a membrilor aceleiasi comune la decesul vitelor denumita in limbajul vremii Hopsa. Astfel, in cazul accidentarii unei vite, aceasta era taiata iar carnea era impartita intre locuitorii din aceeasi comuna, fiecare platind o suma de bani pentru partea ce-i revenea. In felul acesta proprietarul animalului sacrificat isi acoperea in totalitate sau partial paguba suferita. Breslele din Transilvania, infiintate in secolul al XIV-lea au fost primele organizatii care au practicat o forma de asigurare pe principiul mutualitatii si intrajutorarii. Aceasta se referea la asigurari de viata si potrivit clauzelor fiecare membru era obligat sa plateasca o taxa de inscriere iar apoi cotizatii periodice. Sumele astfel stranse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de inmormantare pentru membrii saraci ai breslei, precum si pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci cand acestia ramaneau fara mijloace de trai. In timp au luat fiinta si s-au dezvoltat asociatii pentru stingerea incendiilor care functionau cu aportul si in favoarea mai multor comune invecinate. Se mentioneaza, astfel, o Casa de incendii organizata la Brasov in anul 1744. Principiul de functionare era cel al crearii unui fond comun prin contributia trimestriala a fiecarui membru al Casei, din care se despagubea cel care suferea de pe urma unui incendiu. Activitatea din domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspunderea civila, desfasurata in Romania se intinde pe o perioada de peste 120 ani, care poate fi impartita in trei etape distincte:

- prima etapa a inceput in 1871 si s-a incheiat in 1948;

- cea de-a doua etapa este cuprinsa intre anii 1949 si 1990;

- cea de-a treia etapa a inceput in 1991.

In aceasta perioada de timp au fiintat diverse tipuri de organizatii de asigurare avand diferite forme de proprietate si metode de conducere la fel de diferite in functie de forma de oranduire sociala.

Asigurarile in Romania in perioada 1871-1948

A doua jumatate a secolului al XIX-lea, pana la inceputul primului razboi mondial, a fost perioada de proliferare a societatilor autohtone de asigurari pe teritoriul tarii noastre. Astfel, dintre cele mai reprezentative societati care practicau diferite forme de asigurare,se mentioneaza:in 1868 a luat fiinta societatea „Transilvania”, in 1871 societatea „Dacia”, care la infiintare a avut un capital de 3 milioane de lei, insa s-au lovit de multe dificultati, deoarece nu existau institutii care sa se ocupe cu prevenirea incendiilor, ar majoritatea cetatenilor nu erau familiarizati cu asigurarile de viata. In anul 1873 a fost creata societatea de asigurari „Romania”, care initial a avut un capital social de 2 milioane de lei. Rezultatele deosebite inregistrate de societatea „Romania” au determinat o serie de societati straine sa-si retraga reprezentantele de la noi si sa cedeze portofoliile lor societatilor romanesti. Societatile „Dacia” si „Romania” fuzioneaza in anul 1871,constituindu-se societatea „Dacia-Romania”, care a fost una dintre cele mai mari si mai puternice societati de asigurari din tara noastra.

In anul 1882 a luat fiinta societatea „Nationala” cu un capital de 3 milioane de lei, iar mai tarziu, in 1897 a fost intemeiata, la Braila, societatea „Generala”, specializata in transporturile maritime. Ulterior a practicat toate ramurile de asigurari (de viata, de accidente, de incendiu, de transport, de furt). In anul 1935, ”Generala” avea un capital de 50 de milioane de lei, volumul rezervelor insuma 26.225 mii de lei si volumul primelor incasate era de 136.938 mii de lei. La inceputul secolului al XX-lea, si cu deosebire dupa primul razboi mondial, se constituie mai multe societati de asigurari nationale si straine. Astfel, in anul 1907 se infiinteaza societatea de asigurari „Agricola”, care practica toate formele de asigurari; in 1930 fuzioneaza cu „Fonciera” de la Cluj, infiintandu-se „Agricola-Fonciera”.

In anul 1920 s-a constituit societatea „Steaua Romaniei”, cu un capital de 2 milioane de lei, care in1932 a fuzionat cu „Ancora”, capitalul insumand 12 milioane de lei. O alta societate de asigurari constituita in 1923 a fost „Asigurarea Romaneasca”, cu un capital de 4 milioane de lei si tot in acelasi an a fost constituita societatea „Vulturul” la Chisinau. Incepand din anul 1927, guvernul Romaniei a autorizat infiintarea unor societati straine de asigurari: „Standard”, „Norwich”, „Phonix”, „Sun”. Capitalul strain a patruns in activitatea de asigurari si prin constituirea de reprezentante ale unor societati, cum ar fi: „Adriatica”, „Victoria”. In perioada 1930-1940, asigurarile din Romania au dobandit cea mai mare dezvoltare, practicandu-se toate formele de asigurari si existau in tara 24 de societati de asigurari. Din 1942 sfera asigurarilor de stat s-a extins, cuprinzand noi ramuri si riscuri, cum ar fi: raspunderea civila, casco, accidente, deteriorari la masini, grindina, inundatii, precum si introducerea unor noi forme de asigurare obligatorie, cum au fost: asigurarea de raspundere civila a proprietarilor de autovehicule care erau folosite pentru transportul cu plata a persoanelor si marfurilor; asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, infirmitate si boala; asigurarea imobilelor, recoltelor. Incepand din anul 1937 s-a legiferat si asigurarea obligatorie a reproducatorilor proprietate a departamentelor, comunelor si asociatiilor de crescatori. De asemenea, mai practicau asigurari: Casa Armatei-sectia asigurari, care asigura caii proprietate de stat dati in folosinta ofiterilor si Euforia Bisericii Ortodoxe Romane-sectia asigurari, care asigura bisericile proprietate parohiala si diferite bunuri parohiale.

Asigurarile in perioada 1949-1990

Prin actul de la 11 iunie 1948 toate bancile si societatile de asigurari au fost nationalizate deci trecute in proprietatea statului, s-au organizat pe baze noi, insa au continuat sa functioneze in vechea structura pana la 1 septembrie 1949, cand toate societatile de asigurari au fost puse in lichidare, iar de la 15 septembrie si-au incetat orice activitate de asigurari si reasigurari. La 30 septembrie 1949, Societatea comerciala de stat de asigurari isi inceteaza activitatea de asigurari, practicand in continuare numai operatiuni de reasigurare. Prin actul nationalizarii, societatile de asigurari au trecut in proprie­tatea statului cu toate activele si pasivele lor. pasivele lor.

In perioada 1949-1990 in conditiile unei economii centralizate, activitatea de asigurare s-a caracterizat prin :

-monopolul statului a impiedicat dezvoltarea si diversificarea asigurarilor. Accentul se punea pe eficientizarea activitatii de asigurarea si nu pe satisfacerea cerintelor asiguratilor;

-asigurarile prin efectul legii au detinut o pondere semnificativa, 40-50% pana in anii 1970. Ulterior, dezvoltarea asigurarilor facultative a determinat scaderea ponderii asigurarilor obligatorii;

-sfera de cuprindere a asigurarilor era putin diversificata. O serie de bunuri si riscuri asigurabile pe plan international nu erau cuprinse in asigurare.

In aceeasi perioada, capitalul sovietic si-a facut aparitia in diverse ramuri ale economiei, in domeniul asigurarilor s-a creat societatea Sovram-Asigurare. In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc, Administratia Asigurarilor de Stat – ADAS, institutie specializata in activitatea de asigurare, de reasigurare si de comisariat de avarie. ADAS si-a desfasurat activitatea sub conducerea generala a Ministerului Finantelor, pe baza unor decrete emise special pentru aceasta. Ministerul Finantelor aproba regulamentele de functionare si conditiile generale si speciale de asigurare, inclusiv tarifele de prime si sumele asigurate la asigurarile facultative. Numai riscurile care erau cedate in reasiguare, limitele retinerilor proprii si conditiile reasigurarilor, erau stabilite de ADAS. Asigurarile prin efectul legii, practicate de ADAS erau asigurari pentru bunurile care apartineau cooperativelor agricole de productie si asociatiilor intercooperatiste, asigurari pentru bunurile care apartineau persoanelor fizice, asigurari de calatorie pentru cazurile de accidente, asigurari de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.





Asigurarile facultative incheiate de ADAS, in lei sau in valuta, in completarea celor prin efectul legii, erau asigurari de bunuri pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele; asigurari de persoane pentru riscurile de invaliditate, deces, supravietuire sau altele; asigurari de raspundere civila, pentru riscurile de vatamare corporala sau deces de persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri si alte pagube pentru care exista raspundere potrivit legilor in vigoare la acea data.

Veniturile ADAS obtinute din primele de asiguare, pana in anii 1960 au fost preponderant din asigurari prin efectul legii, iar in anii 1970 si 1980, portofoliul ADAS s-a modificat, incasarile fiind obtinute in majoritate din asigurari facultative. In perioada 1955-1989 volumul primelor de asigurare incasate de ADAS a crescut de 14,4 ori, in timp ce venitul national a crescut numai de 10,2 ori.

Fondurile obtinute de ADAS erau folosite pentru acoperirea pagubelor provocate de calamitati sau accidente, pentru plata sumelor asigurate pentru asigurarile de persoane, pentru acoperirea cheltuielilor in vederea formarii si administrarii fondului de asigurare, pentru constituirea fondurilor de rezerva si a fondurilor speciale si pentru dezvoltarea societatii.

Asigurarile in timpul tranzitiei la economia de piata

Revolutia din decembrie 1989 a determinat schimbari esentiale si in sfera asigurarilor si reasigurarilor. Astfel, au fost reorganizate societatile de asigurari, s-au reglementat pe baze noi raporturile contractuale in dome­niul asigurarilor si reasigurarilor,au fost perfectionate instrumentele si tehnicile de lucru ale societatilor comerciale de asigurari, prestarea servi­ciilor in sfera asigurarilor etc. In acest scop au fost adoptate reglementari juridice noi referitoare la constituirea, organizarea si functionarea socie­tatilor comerciale in domeniul asigurarilor si reasigurarilor, noi reglementari privind asigurarile de persoane, de bunuri si de raspundere civila, a fost constituit Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si de reasigurare, caruia i s-au stabilit competentele.

Potrivit Legii privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor, activitatea de asigurare in Romania se desfasoara prin trei categorii de societati si anume:

a)societati de asigurare, societati de asigurare-reasigurare si societati de reasigurare. Acestea au in comun faptul ca accepta riscuri in schimbul primelor platite;

b)societati de intermediere sau agenti de intermediere, care negociaza si incheie contracte de asigurare si reasigurare;

c)societati care presteaza alte servicii privind incheierea si exercitarea unor contracte de asigurare-reasigurare.

Prin hotararea din august 1991 a Guvernului Romaniei au fost stabilite atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigu­rare si Reasigurare, organ central care a functionat pana in anul 2000 in cadrul Ministerului Finantelor. Principalele atributii ale Oficiului au fost: avizarea prealabila a constituirii societatilor de asigurari si reasigurari, elaborarea proiectelor de acte normative, stabilirea tarifelor de prime si a normelor de aplicare a asigurarilor obligatorii, supravegherea aplicarii dispozitiilor cu privire la activitatea de asigurari, luarea masurilor pentru prevenirea situatiilor de incetare de plati sau de faliment al societatilor,asigurarea starii de solvabilitate si apararea drepturilor asiguratilor.

Dupa anul 1990 au aparut importante schimbari legislative care au condus la inlaturarea monopolului statului, aparitia multor societati de asigurare si la stabilirea climatului concurential pe piata asigurarilor din Romania.

Prin Hotararea de Guvern din 8 decembrie 1990 privind infiintarea unor societati comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, care prevedea ca incepand cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societati de asigurare ca societati comerciale pe actiuni, ADAS si-a incetat activitatea. Activul si pasivul ADAS a fost preluat de catre societatile: Asigurarea Romaneasca SA, Astra SA si agentia Carom SA infiintate prin prevederile aceleasi hotarari. Societatea Asigurarea Romaneasca SA a preluat activele si pasivele aferente:asigurarilor facultative de viata, asigurarilor obligatorii, asigurarilor facultative de autovehicule si altor asigurari. Asigurarea Romaneasca SA a preluat de la ADAS si bunurile imobile care au fost incluse in capital.

Societatea de asigurari-reasigurari ASTRA - S.A practica: asigurarea obligatorie de raspundere civila;asigurari facultative de persoane, altele decat cele de viata; asigurari facultative de bunuri si de raspundere civila (categoriile de asigurari de bunuri cuprind: asigurari de autovehicule (casco)); asigurari maritime si de transport; asigurari de aviatie, asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri; asigurari de raspundere civila; asigurari de credite si garantii; asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate; reasigurari in toate categoriile de asigurari ce formeaza obiectul sau de activitate.

Agentia CAROM - S.A. presteaza servicii in domeniul asigurarilor pentru societati de asigurari din tara noastra si din alte tari, pentru persoane juridice ca si pentru persoane fizice referitoare la: stabilirea, constatarea si evaluarea pagubelor, a cauzelor responsabilitatilor in survenirea acestora; stabilirea drepturilor la despagubiri cuvenite din asigurare; plata despagubirilor a celorlalte drepturi ce se cuvin din asigurare; recuperarea de la societatile de asigurari a despagubirilor si a celorlalte sume, conform asigurarilor contractate; alte servicii.

Aceste trei companii au fost create prin participarea statului 100%, aceasta situatie schimbandu-se in anul 1991 cand 30% din capitalul social al entitatilor economice a fost privatizat si a trecut in administrarea Fondurilor Proprietatii Private.



In 1990 a fost infiintata Banca de Import-Export a Romaniei SA – EXIMBANK, banca cu capital integral de stat, dar care si-a inceput activitatea in aprilie 1992. Prin departamentul de asigurari-reasigurari, EXIMBANK practica asigurari pentru credite de export impotriva riscului de neplata.

In anul 1991 apare Legea din data de 16 iulie 1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor. Prevederile Legii stipulau faptul ca in Romania, activitatea de asigurare se desfasoara prin intermediul societatilor de asigurare, societatilor de asigurare-reasiguare si societatilor de reasigurare si de asemenea prin intermediul societatilor de intermediere. Legea reglementa faptul ca societatile comerciale din domeniul asigurarilor, trebuie sa se constituie cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare din Ministerul Economiei si Finantelor. Conform Legii, companiile care activau in domeniul asigurarilor, se puteau constitui ca societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata.

Evolutia pietei asigurarilor si reasigurarilor din Romania a urmat un curs contradictoriu al economiei in ansamblul ei. Desi, numarul societatilor de asigurare este mare, iar concurenta este in crestere, societatile nu dispun de cadre specializate in domeniul asigurarilor si reasigurarilor, dar in acelasi timp piata este nesaturata.

In aceasta perioada se observa lipsa unui suport financiar si a educatiei potentialilor asigurati in domeniul asigurarilor, a neintelegerii necesitatii asigurarii de catre agentii economici si populatie. Cu toate ca nu se afla intr-o faza de maturitate, piata romaneasca a asigurarilor este o piata competitiva. Se observa o crestere rapida a numarului societatilor de asigurare: de la 15 in 1993 pana la 47 in 1996, numarul societatilor fiind in crestere.

Dupa anul 1990, in piata romaneasca a asigurarilor, au aparut foarte multe societati de intermediere in asigurari, in anul 2000 activand peste 800 societati, care jucau rolul de agenti dar si de brokeri de asigurari. Prin aparitia Legii 32 /2000, se infiinteaza Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, organism independent, autonom, finantat de societatile de asigurare, cu rol de reglementare, control si supraveghere a pietei asigurarilor.

Importanta economico-sociala a asigurarilor se manifesta pe mai multe directii. Acoperirea pagubelor permite reconstituirea bunurilor distruse si asigurarea continuitatii procesului de productie si contribuie la pastrarea integritatii avutiei nationale. Asigurarea marfurilor, a mijloacelor de transport, a creditelor prezinta o mare importanta din punct de vedere economic, financiar si mai ales valutar. In acest fel se realizeaza si o economie de devize prin realizarea de incasari in valuta pentru prestarea de servicii in asigurari. In prezent asigurarea a devenit o ramura importanta a economiei nationale. Procentul de asigurare in PIB poate sa ajunga pana la 15% si este in general cu atat mai ridicat cu cat tara considerata a atins un nivel de dezvoltare economica mai mare. Dinamica primelor incasate in decursul unei perioade de timp evidentiaza tendintele care se degaja din evolutia ramurii asigurarilor,si mai ales raporturile acesteia cu ansamblul economiei nationale. Pentru a caracteriza importanta asigurarilor in economie si a analiza rolul acestora se utilizeaza cativa indicatori care se analizeaza in stransa independenta.
Principalii indicatori caracteristici ai pietei asigurarilor sunt:volumul total
al primelor de asigurare; gradul de penetrare al asigurarilor; densitatea asigurarilor.

Un prim indicator ar fi acel al volumului total al primelor de asigurare incasate, indicator ce exprima dimensiunea pietei asigurarilor in mod absolut. La nivel european, volumul subscrierilor insuma, in anul 2004, 1.198 miliarde dolari, in comparatie cu 1.036 miliarde dolari in 2003. Rezultatele consemnate in cursul anului 2004 i-au asigurat continentului european o cota de piata de lider la nivel mondial, de 36,9 %, fiind urmat de America de Nord, cu 35,9 %, Asia, cu 22,69 %, Oceania, cu 1,70 %, America de Sud si Caraibe, cu 1,53%, si Africa, cu 1,16%. Sub aspectul volumului de prime se disting 3 grupe de tari: in prima grupa sunt incluse Marea Britanie (295 mld dolari), Franta (195 mld dolari) si Germania (191 mld dolari), care reprezinta impreuna aproximativ 70% din volumul de prime al Uniunii Europene.

In al doilea grup de tari sunt cuprinse Italia, Elvetia, Spania si Olanda, care detin impreuna circa 20,5% din volumul de prime. A treia grupa este formata din celelalte tari, care detin aproximativ 4% din volumul primelor de asigurari din Uniunea Europeana.
Un alt indicator care reflecta importanta asigurarilor in activitatea economica a unei tari este gradul de penetrare a asigurarilor si se exprima ca raport intre primele de asigurare si produsul intern brut (PIB). Ponderea tot mai mare a primelor de asigurare incasate in PIB demonstreaza nevoia crescanda a protectiei companiilor si persoanelor fizice in fata riscurilor, si deci o previziune pozitiva pentru o potentiala dezvoltare viitoare a acestei activitati.In functie de acest criteriu, piata europeana se poate imparti in 3 grupe:
a) Luxemburg are o pondere a primelor de asigurare in produsul intern brut de aproximativ 32,4%, devansand cu mult celelalte tari din Europa. Acest lucru este explicat prin dezvoltarea si importanta sectorului tertiar in economie, preponderent al serviciilor financiare.
b) Marea Britanie, Elvetia, Franta, Olanda, Irlanda si Finlanda sunt cuprinse in a doua categorie de tari cu o pondere a primelor de asigurari in PIB de aproximativ 8%, media europeana.
c) In a treia grupa se inscriu tari precum Austria, Portugalia, Spania si unele tari din Europa de Est, care au ponderi mai mici decat media europeana.
Densitatea asigurarilor in Europa este un indicator ce exprima raportul dintre volumul primelor de asigurare si numarul de locuitori. Cresterea densitatii asigurarilor in Europa se datoreaza si cresterii interesului populatiei pentru asigurari, in general, si pentru asigurarile de viata, in special.
In 2005, piata romaneasca de asigurari a avut o crestere de 18,8%, clasandu-se astfel pe locul patru in topul pietelor cu cea mai mare crestere din Europa (potrivit raportului anual realizat de Federatia Europeana de Asigurare si Reasigurare (CEA)). Primele trei pozitii sunt ocupate de Marea Britanie cu venituri din prime de peste 220 miliarde euro, Franta cu venituri de peste 174 miliarde euro si Germania cu peste 157,8 miliarde.In privinta pietelor de asigurari ale tarilor membre ale Uniunii Europene, cresterea inregistrata anul trecut a fost de 4,6%. Raportul subliniaza faptul ca piata asigurarilor de viata a cunoscut o crestere de 6,2% anul trecut, la distanta considerabila de piata asigurarilor generale care a avansat doar cu 1,8%. Revenind la piata asigurarilor din Romania, in 2005 companiile au subscris prime brute a caror valoare a depasit 1,23 miliarde euro, pentru acest an fiind estimata o valoare din prime brute subscrise de circa 1,5 miliarde euro. In ceea ce priveste piata asigurarilor de viata, aceasta a insemnat 27 % din total, cu prime brute subscrise in valoare de 282 milioane euro.2006 a inceput cu aceeasi dinamica de crestere inregistrand in primul trimestru al anului prime brute subscrise in valoare de 78,78 milioane euro (fata de 61,29 milioane anul trecut).
Volumul primelor brute subscrise in 2007 pe toata piata asigurarilor a fost de circa 2,15 miliarde euro (7,17 miliarde lei) in crestere nominala cu 25,16% fata de 2006. In 2007, asigurarile generale au generat prime brute subscrise in valoare de 5,73 miliarde lei, in crestere nominala cu 24,84% fata de 2006. Cea mai mare pondere a primelor subscrise din asigurarile generale a fost detinuta de clasa de asigurari de mijloace de transport terestru, altele decat cele feroviare, cu 46%, urmata de clasa de asigurari de raspundere civila a autovehiculelor, cu 26,1%; asigurarile de incendiu si calamitati naturale au o pondere de 11,3%, in timp ce asigurarile de credite de 6,9%. In ce priveste dinamica, patru clase au inregistrat cresteri superioare celei aferente intregii categorii de asigurari generale, si anume - asigurarile de mijloace de transport feroviar (69,28%) si asigurarile de pierderi financiare (50,95%), asigurarile de mijloace de transport terestru, altele decat cele feroviare (41,28%) si asigurarile de asistenta a persoanelor aflate in dificultate (30,98%). Primele brute subscrise din asigurari de viata au fost in valoare de 1,44 miliarde lei, cu 26,46% mai mult decat in 2006. Cresteri mai mari decat cea a intregii piete de asigurari de viata au fost inregistrate de asigurarile de accidente si boala (cu o crestere de 174,87%), de asigurarile permanente de sanatate (cu un ritm de crestere de 37,83%), precum si de asigurarile de viata, anuitati si asigurari de viata suplimentare (cu 31,60%).

Gradul de penetrare a asigurarilor, exprimat ca pondere in PIB a primelor brute subscrise, a urcat in anul 2006 de la 1,54% la 1,65%, pe fondul avansului pietei cu 33%, la peste 1,6 miliarde de euro, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). In 2005,gradul de penetrare a urcat cu 0,08 puncte procentuale din PIB fata de 2004.Veniturile din asigurari generale au insumat anul trecut 1,3 miliarde de euro, in timp ce politele de viata au generat prime de 300 de milioane de euro. In 2007, densitatea asigurarilor (se determina ca raport intre primele brute subscrise si populatie) a fost de circa 333 lei/locuitor fata de circa 266 lei/locuitor in 2006. Analiza pe judete a primelor subscrise in total arata ca densitati mai mari sau foarte apropiate de media pe tara au fost inregistrate in: Municipiul Bucuresti (1685 lei/locuitor), Cluj(394 lei/locuitor), Sibiu (336 lei/locuitor), Timis (309 lei/locuitor) si Arges (306 lei/locuitor).

Dezvoltarea asigurarilor si imbunatatirea raportului dintre primele de asigurare si produsul intern brut este rezultatul cresterii venitului mediu pe locuitor. Pe masura ce creste produsul intern brut mediu pe locuitor,creste si marimea primelor de asigurare ce revin pe un locuitor.

Impactul asigurarilor asupra economiei

Asigurarile-ramura creatoare de valoare adaugata

In ramura asigurari se incadreaza companiile de asigurare, indiferent de riscurile pe care le acopera, agentii de asigurare, serviciile auxiliare ale asiguratorilor, consiliile asiguratilor si organizatiile de expertiza. Aici mai intra casele de pensii independente, care asigura anumitor categorii de salariati venituri in momentul retragerii lor din activitate.

In productia bruta a ramurii asigurari nu se include totalul primelor de asigurare, ci numai o anumita parte din acestea. Dintre elementele care alcatuiesc primele de asigurare si, respectiv, cotizatiile la casele de pensii (remunerarea activitatilor desfasurate de serviciul considerat, acoperirea riscului si suma economisita de asigurat, in cazul asigurarilor de viata) numai remuneratia activitatii reprezinta productie bruta.

Pe ansamblul tarii, acoperirea riscului de daune in cursul unei perioade este egala cu indemnizatia de asigurare platita, corectata cu soldul net al rezervelor pentru riscuri subzistente, iar remuneratia activitatii de asigurare reprezinta diferenta dintre primele incasate si indemnizatiile platite. Remuneratia aferenta activitatii de asigurari de viata este egala cu diferenta intre primele incasate de asiguratori si indemnizatiile achitate, plus soldul net al rezervelor tehnice, minus dobanzile aferente acestor rezerve. Rezervele tehnice cuprind rezervele de asigurare propriu-zise, constituite pentru acoperirea riscului asigurat,precum si sumele reprezentand economii la asigurarile de viata.

La casele de pensii, remuneratia activitatii desfasurate este egala cu cheltuielile de gestiune, in care intra consumul intermediar al caselor respective, salariile platite de acestea si amortizarea capitalului fix. Consumul intermediar al companiilor de asigurare cuprinde, inprincipal, chiriile, intretinerea, iluminatul, diurnele de deplasare, precum si micile cheltuieli de reparatii. Daca din productia bruta se deduce consumul intermediar, se obtine valoarea adaugata bruta.

In Romania nivelul scazut al valorii adaugate brute, realizate in societatile de asigurari, se explica prin slaba dezvoltare a sectorului de asigurari. In S.U.A, in anul 1998, valoarea adaugata bruta realizata in asigurari, in suma de 196,8 miliarde de dolari, echivala cu: 80,8% din valoarea adaugata din industriile chimica,petrochimica, de prelucrare a carbunelui, din industria cauciucului si a maselor plastice; 61,2% din valoarea adaugata din industriile constructoare de masini si de echipamente electrice si electronice; 90,9% din valoarea adaugata din ramurile producatoare de electricitate, gaz si servicii sanitare 69,3% din valoarea adaugata in transporturi; 157,2% din valoarea adaugata in agricultura, silvicultura si pescuit si cu 185,84% din valoarea adaugata in industria extractiva de minereuri, carbuni, titei si gaze.

Activitatea desfasurata in domeniul asigurarii a devenit o veritabila industrie, comparabila cu oricare alta ramura a economiei nationale in ceea ce priveste contributia sa la formarea produsului intern brut. In tarile puternic industrializate, cu o larga retea de societati de asigurare, valoarea adaugata bruta realizata in asigurari ce revine in medie pe un locuitor, este de ordinul catorva sute de dolari. In tarile in curs de dezvoltare valoarea adaugata bruta din asigurari, este de numai cativa dolari sau chiar centi pe un locuitor.

In Romania, valoarea adaugata bruta in ramura asigurari a scazut de la 6,15 dolari S.U.A pe un locuitor in 1990, la 1,60 dolari in 1993, dupa care a crescut la 3,51 dolari in 1998. Aceasta scadere este consecinta a declinului economic care a afectat rezultatele financiare ale tuturor agentilor economici, pe cele ale societatilor de asigurari, precum si la nivelul de trai al populatiei.

De la un an la altul, valoarea adaugata bruta in ramura asigurari inregistreaza, dupa caz, cresteri sau scaderi, in functie de conjunctura economica. Cu mici exceptii, determinarea nu atat de volumul primelor incasate, cat mai ales de cuantumul indemnizatiilor platite sau rezervate, valoarea adaugata bruta in ramura asigurari evolueaza in acelasi sens (creste sau scade de la un an la altul), ca si produsul intern brut.

Asigurarile-ramura creatoare de locuri de munca

Asigurarile au importanta in economia tarii si pentru ca ofera numeroase locuri de munca, remarcandu-se o tendinta de crestere a efectivelor de salariati in societatile de asigurari. In ceea ce priveste Romania, numarul persoanelor care desfasoara activitati in



numele si in contul societatilor de asigurare este prezentat in urmatorul tabel

Denumire indicator

Nr mediu de salariati

Nr colaboratori

Numarul total de angajati din sectorul asigurarilor a reprezentat, in anul 2003, 0,6% din populatia activa a Romaniei (numarul populatiei active pentru anul 2003 fiind de 4.333.800 persoane si 1,18% din numarul angalatilor din sectorul serviciilor.

In anul 2003, in Franta, personalul din asigurari reprezenta 8,29 din populatia civila ocupata, iar in Elvetia 10,09%. In Japonia, dintr-un total de 127 milioane de locuitori 5.368.295 lucrau in asigurari, iar in Canada, la o populatie de 31,6 milioane de locuitori, 220900 persoane lucrau in asigurari. Privit in dinamica, numarul persoanelor ocupate in asigurari in unele tari prezinta o tendinta de crestere, iar in altele de restrangere. Cele mai mari cresteri s-au inregistrat in tari aflate in tranzitie, si anume in Republica Ceha, Ungaria, Turcia, Slovacia si Polonia. In Romania, numarul mediu al salariatilor ocupati in societatile de asigurari a crescut de la 7.330 in 1995 la aproximativ 11.000 in anul 2003, in timp ce numarul colaboratorilor a sporit de la 8.258 la circa 40.000.

Asigurarea ramura participanta la oferta de capital de imprumut pe piata    financiara

Pentru a putea face fata obligatiilor curente si viitoare asumate fata de asigurati si

fata de beneficiarii contractelor de asigurari (cu precadere a celor de viata) societatile de asigurari au obligatia constituirii unor rezerve de prime, de daune). Pastrarea in deplina siguranta si fructificarea in conditii cat mai bune a respectivelor reserve sunt necesare,deoarece ele acopera angajamentele asiguratorului fata de terti, si, in plus, la stabilirea primelor de asigurare s-a luat in calcul venitul ce poate fi obtinut prin fructificarea acestora pe piata.

Rezervele de prime la asigurarile de viata prezinta urmatoarele caracteristici:

-se constituie in mod treptat, pe masura incasarii primelor de la asigurati;

-platile pentru care se constituie rezerve sunt exigibile la termene indepartate, adica la orizonturi situate peste mai multi ani;

-in intervalul de timp cat se afla la dispozitia asiguratorului, rezervele respective ating dimensiuni importante si sunt folosite ca resurse proprii.

Si la asigurarile de daune se constituie anumite rezerve la dispozitia societatilor de asigurari, intrucat in orice moment pot sa intervina dezastre, care fac necesara onorarea obligatiilor asumate de asigurator. In unele cazuri, plata despagubirii de asigurare nu se poate face imediat, dupa producerea riscului, ci numai dupa stabilirea imprejurarilor in care acesta s-a produs, dupa evaluarea daunelor si a indemnizatiilor de asigurare. Chiar daca sumele datorate asiguratilor nu se achita imediat, ele trebuie rezervate.

Prin plasamente pe piata capitalului, societatile de asigurare contribuie la dezvoltarea creditului si finantarea unor proiecte economice, aducand o contributie importanta la realizarea reproductiei largite. Resursele banesti atrase in circuitul economic prin intermediul societatilor de asigurare sunt reciclate de acestea si orientate fie spre sporirea capitalului productiv al societatilor comerciale (direct sau prin mijlocirea banilor), fie prin acoperirea deficitului bugetar la nivelul administratiei centrale de stat sau locale. In ambele cazuri, fluxurile de resurse financiare, care pornesc de la societatile de asigurare catre diversi beneficiari, nu sporesc masa monetara in circulatie, ci numai o redistribuie, evitandu-se apelul la emisiunea monetara pentru finantarea deficitului bugetar. Plasamentele societatilor de asigurare din tarile dezvoltate (Franta, Germania, Italia) care se cifreaza la sute de milione de euro, lire sterline (Anglia) si franci elvetieni (Elvetia), ilustreaza oferta deloc neglijabila de capital de imprumut a asigurarilor din tarile respective.

Fructificarea rezervelor de prime si de daune constituite la dispozitia societatilor de asigurare se face prin plasarea acestora in actiuni, obligatiuni sau participatii la societati comerciale, in bonuri de tezaur, obligatiuni sau in alte inscrisuri ale imprumuturilor de stat, depuneri la banci, acordarea de imprumuturi asiguratilor in contul sumelor asigurate la asigurarile de viata, investitii imobiliare. Politica de plasamente a fiecarei societati de asigurari este dictata atat de natura rezervelor constituite,de posibilitatile concrete de fructificare oferite de piata financiara, cat si de prevederile legate privind nivelul lichiditatilor ce trebuie asigurate in orice moment.

Obligatiunile sunt preferate in Franta(69,2% din totalul plasamentelor imbraca aceasta forma), Italia (66,1%), Spania (60,6%), Portugalia (58,8%), Elvetia (57,3%), ca si in tari mai putin dezvoltate: Ungaria (90,2%), Polonia (76,8%). Pe locul doi, ca ordine de preferinta,se situeaza plasamentele in hartii de valoare cu venituri variabile(actiuni) in Anglia(45,2%), Austria(33,4%), Grecia(38%). Plasamentele in imprumuturi ipotecare, bunuri imobiliare au ponderi care rareori depasesc 10-12% din total. In topul investitiilor globale realizate din rezervele asigurarilor de viata se situeaza Anglia, Franta, Germania, Olanda si Elvetia. Tarile cu un sector al asigurarilor de viata mai putin dezvoltat realizeaza investitii mai modeste ca volum si raporturi mai mici intre investitii si prime. Printre acestea,se numara Slovacia, Turcia, Portugalia, Polonia.

Societatile de asigurari indeplinesc un rol de intermediar intre asiguratii, care detin resurse temporar libere, si persoanele juridice si fizice, care solicita resurse de imprumut.

Prin activitatea desfasurata, societatile de asigurari influenteaza, uneori, pozitiv sau negativ si balanta de plati a tarii. Acest lucru se petrece atunci cand societatile de asigurari, pe langa asigurari directe, mai efectueaza si operatii de reasigurare: cedeaza altor societati o parte din riscurile subscrise de ele si primesc, in schimb, riscuri subscrise de alte societati.

Asigurarea-factor de reducere a incertitudinii economice si mijloc de reluare a activitatii temporar intrerupte

Cand o persoana fizica sau juridica se hotaraste sa incheie o asigurare este constienta de faptul ca un anumit fenomen sau un complex de fenomene ii ameninta viata, integritatea corporala sau avutul si ca producerea acestuia i-ar provoca prejudicii importante. Desi nu are posibilitatea de a impiedica producerea evenimentului, persoana in cauza are, totusi, posibilitatea sa se puna la adapost de consecintele nefaste ale acestuia. Prin incheierea asigurarii,persoana fizica sau juridica, amenintata de un anumit fenomen viitor si incert, convine cu o societate specializata ca, in schimbul unei sume de bani, aceasta sa preia asupra sa consecintele acelui fenomen. Prin incheierea de contracte de asigurare, nu se reduce numarul riscurilor si nici nu scade forta de distrugere a acestora, dar oamenii sunt mai bine pregatiti sa le faca fata. Pagubele provocate de dezastre nu mai raman in sarcina celor pe care fortele naturii sau accidentele i-au lovit, ci se repartizeaza, prin intermediul asigurarii, pe toti asiguratii. In ceea ce priveste persoanele fizice,asigurarea le ajuta sa-si inlocuiasca bunurile distruse, sa suporte consecintele diminuarii sau pierderii capacitatii lor de munca, sa depaseasca, sub raport financiar, consecintele pierderii suatinatorului lor legal sau sa faca fata raspunderilor civile legate de terti.

Bibliografie:

  • Vacarel Iulian, Asigurari si reasigurari, Editura Expert, Bucuresti,
  • Bistriceanu Gheorghe, Asigurari si reasigurari in Romania, Bucuresti, Editura Universitara, 2006
  • Tanasescu Paul, Asigurari comerciale moderne, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007

Surse web: https://economie.hotnews.ro

www.asigurari.ro







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Asigurari


Asigurari
Birotica
Confectii
Industria lemnului
Turism