Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Asigurari


Index » business » » afaceri » Asigurari
» Metode si tehnici de management aplicate in asigurari


Metode si tehnici de management aplicate in asigurari




Universitatea Romano-Americana

Facultatea de Relatii Comerciale, Financiar-Bancare Interne si Internationale

LUCRARE DE LICENTA




Universitatea Romano-Americana

Facultatea de Relatii Comerciale, Financiar-Bancare Interne si Internationale

METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT APLICATE IN ASIGURARI

Introducere

Managementul poate fi definit ca fiind ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, motivational din cadrul societatii de asigurari, prin care se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de management in vederea obtinerii unei eficiente cat mai mari.

Obiectul de studiu al managementului consta in studierea proceselor si relatiilor de management in vederea descoperirii legilor si principiilor care le guverneaza, a conceptiei de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere adecvate cresterii eficientei activitatilor desfasurate.

Subiectul managementului il reprezina managerii, care sunt responsabili cu performantele muncii personalului condus si care utilizeaza resursele materiale si financiare pentru a produce bunuri si servicii. Rolul managerului este de a ajuta societatea de asigurari sa atinga un inalt nivel de performanta prin utilizarea resurselor umane si materiale, prin intermediul altor oameni.

Managerul -ca titulatura- presupune detinerea unei functii de conducere. De asemenea, managerul este persoana ale carei activitati principale sunt o parte a procesului de conducere , el planifica si ia decizii, organizeaza, conduce si controleaza resursele umane, financiare si fizice.

Societatea de asigurari reprezinta o organizatie, o colectivitate de oameni care muncesc impreuna in scopul organizarii unor obiective commune prestabilite, avand ca obiectiv prioritar maximizarea profitului. Ca stiinta, managementul stabileste reguli, tehnici, metode de lucru cu caracter general, care sa asigure utilizarea optima a potentialului uman, material si financiar folosind principii, metode, procedee, instrumente si tehnici. In general managementul reprezinta un ansamblu de principii, metode si tehnici rationale de organizare, de gestiune si de conducere a organizatiei. Societatile de asigurari se angajeaza sa protejeze persoanele fizice si juridice amenintate de fenomene sau elemente aleatorii, generatoare de prejudicii greu de suportat de cei care actioneaza in mod solidar.

Riscul, vazut prin prisma societatii de asigurari, reprezinta pericolul potential sau posibila pierdere. Pierderile reprezinta evenimente nedorite care atrag dupa sine consecinte materiale si financiare grave, cu vatamari grave ale starii de sanatate (atunci cand discutam despre asigurarea unor personane). Riscului ii sunt caracteristice gradul de incertitudine si consecintele materiale si financiare.

Reducerea riscului de producere a unui risc consta in adoptarea unei atitudini si conduite preventive, recurgerea la anumite mijloace practice care ar putea determina limitarea cauzelor ce conduc la producerea evenimentelor.

Societatile de asigurari preiau asupra lor riscurile ce ameninta persoanele fizice si juridice, in schimbul unei prime, oferind o anumita certitudine in ceea ce priveste siguranta financiara viitoare.

Metodele si tehnicile de management prezentate in aceasta lucrare au rolul de a evidentia felul cum managementul se poate gasi in asigurari si cum se exercita functiile acestuia in functionarea societatilor de asigurari.

Capitolul 1

FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI

Continutul activitatii de management

Managementul, ca stiinta, s-a cristalizat relativ recent, ca raspuns la stringentele necesitati ale practicii economice si sociale, fiind abordat din multiple puncte de vedere. Literartura nord-americana considera ca managementul reprezinta ,, procesul de coordonare a resurselor unei organizatii pentru indeplinirea obiectivelor primare ale organizatiei respective” .

Cea mai dezvoltata componenta a stiintei managementului, o reprezinta managementul firmei, disciplina economica de sinteza, cu un pronuntat caracter multidiscilinar.

In opinia specialistilor romani, managementul firmei rezida in ,,studierea proceselor si relatiilor din cadrul lor,in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitati” .Cristalizarea stiintei managementului a fost insotita de un proces de proliferare a managementului stiintific, care reprezinta in esenta operationalizarea stiintei managementului in practica economica.Aplicarea conceptelor, metodelor si tehnicilor specifice stiintei managementului in practica economica si sociala reprezinta continutul managementului stiintific.Elemente specifice stiintei managementului economic sunt deci procesele si relatiile de management.

Managementul firmei reprezinta o componenta a stiintei managementului, de fapt cea mai dezvoltata, cunoscuta si importanta. Pozitia pe care o detine managementul firmei in cadrul stiintei managementului, interdependentele cu celelalte componete ale sale se reflecta in dublul sau caracter.

In primul rand este o disciplina economica de sinteza. Caracterul sau economic decurge din menirea sa – cresterea eficientei economice – din optica economica in care abordeaza problemele cu care este confrntata, din ponderea apreciabila pe care conceptele si metodele economice o au in cadrul sau, din natura economica a firmelor asupra careia se exercita. Este o stiinta economica de sinteza intrucat preia o serie de categorii economice si de metode de la numeroase alte discipline din acest domeniu : economie politica, analiza economica, organizare , marketing, finante si altele.

In al doilea rand, managementul firmei are un caracter multidiscilinar, determinat de integrarea in cadrul sau de o serie de categorii si metode sociologice, matematice, psihologice etc. , folosindu-le intr-o maniera specifica , reflectare a particularitatilor relatiilor de management. De retinut ca in ultimele decenii se manifesta o tendinta de amplificare a acestui caracter, ca urmare a fundamentarii stiintei managementului pe o conceptie sistemica, in conditiile dezvoltarii rapide a numeroaselor stiinte, ce abordeaza din variate puncte de vedere sistemele ce formeaza obiectul managementului, inclusiv firma.

In ceea ce priveste sensul conceptului de management, acesta se desprinde daca apelam la definitiile date de specilalisti. Astfel, William Newman defineste managementul ca importanta tehnica, sociala ca directionare , conducere si control a eforturilor unei grupe de indivizi in vederea realizarii unui scop comun. Este evident ca un bun conducator este acela care face ca grupa sa sa isi atinga scopurile, in conditiile unui minim de cheltuieli de resurse si eforturi.

Asadar , munca colectiva, diviziunea muncii si adancirea continua a acesteia ca rezultat al dezvoltarii tehnicii si tehnologiei, concentrarea activitatilor si cooperarea in munca reprezinta principalele elemente care au determinat necesitatea activitatii de conducere, transformarea acesteia intr-o functie obiectiv-necesara a oricarei colectivitati umane organizate.

1.2 Componentele sistemului de management

Exercitarea functiilor de management la nivelul firmei se realizeaza prin sistemul de management, definit ca fiind “ ansamblul elementelor cu caracter organizatoric, decizional, informational, motivational, etc. din cadrul societatii comerciale sau regiei autonome, prin intermediul carora se exercita amsamblul proceselor si relatiilor de management, in vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente cat mai mari.

Componentele sistemului de management al firmei sunt:

- Subsistemul organizatoric – ansamblul elementelor de natura organizatorica menite sa asigure structura de rezistenta a firmei, cadrul, divizarea, combinarea si functionalitatea proceselor de munca, in vederea realizarii obiectivelor.

- Subsistemul informational – totalitatea datelor, informatiilor, circuitelor informationale, fluxurile informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor existente in cadrul unei firme, care au drept scop asigurarea suportului informational necesar pentru indeplinirea misiunii si obtinerea avantajului competitiv.

- Subsitemul decizional – format din ansamblul deciziilor adoptate si aplicate in cadrul firmei de manageri.

- Subsistemul metodologic – alcatuit din ansamblul metodelor tehnicilor si instrumentelor folosite in cadrul firmei.

1.3 Firma ca obiect al mangementului

Caracteristica economiei de piata este situarea firmelor in prim-planul activitatii economice, pornind de la premisa ca daca acestea sunt profitabile toti cei implicati sunt afectati pozitiv, inclusiv economia nationala.

Prin firma sau interprindere desemnam un grup de persoane, organizate portivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale, care concept si desfasoara un complex de procese de munca, folosind cel mai adesea si anumite mijloace de munca, concretizate in produse si servicii, in vederea obtinerii unui profit, de regula, cat mai mare.

Abordata ca un sistem, firma prezinta mai multe dimensiuni sau trasaturi definitorii:

- Firma este un sistem complex, intrucat incorporeaza resurse umane, materiale, financiare si informationale, fiecare dintre acestea fiind alcatuite dintr-o varietate apreciabila de elemente.

- Firma este un sistem socio-economic, in sensul ca, in cadrul sau grupele de salariati, ai carei componenti se afla in stranta interdependenta, desfasoara procese de munca generatoare de noi valori de intrebuintare.

- Firma este un sistem deschis, in sensul ca se manifesta ca o componenta a numeroase alte sisteme cu care se afla in relatii continue pe multiple planuri.

- Firma este un sistem organic adaptiv, adica se schimba permanent sub influenta factorilor endogeni si exogeni, adaptandu-se atat la evolutia pietei, cat si la cerintele generate de dinamica sustinuta a resurselor incorporate.

- Firma economica este un sistem tehnico-material, in sensul ca intre mijloacele de munca , materiile prime si materialelel utilizate in cadrul sau exista anumite legaturi care se manifesta prin dependenta tehnologica dintre subdiviziunile sale.

Eficienta managementului firmei

Principala functie, atat a stiintei managementului cat si a managementului stiintific este cresterea competitivitatii firmei.Ultimele decenii au marcat, numeroase recunoasteri ale faptului ca stiinta si practica conducerii stiintifice reprezinta un vector de baza al cresterii economice. Fireste ca in aceste conditii se naste intrebarea: cum contribuie in mod concret managementul la sporirea eficientei economice a societatii comerciale?

O prima modalitate o constituie potentarea muncii de executie la nivelul fiecarui loc de munca, ca urmare a actiunilor managerilor. O buna conducere a firmei reuseste sa asigure conditii tehnice, umane informationale, financiare, organizatorice si motivationale necesare ca productivitatea muncii sa fie ridicata, rezultat al unui grad ridicat de folosire a timpului de munca si de structurarea corespunzatoare a acestuia. Sporul de eficienta rezulta si din amplificarea functonalitatii globale a firmei.

Managementul contribuie la cresterea eficientei si prin integrarea la un nivel superior a activitatilor firmei in cadrul pietei si economiei nationale, pe baza de criterii economice.

Capitolul 2

PROCESUL DE MANAGEMENT SI INFLUENTA ACESTUIA IN PROCESUL DE MANAGEMENT

2.1 Procesul de management

Procesul de management – reprezinta ansamblul integrat al actiunilor de previziune, organizare, coordonare, antrenare si control – evaluare exercitate de sistemul conducator asupra sistemului condus, in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor firmei. Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman, inclusiv firma se pot diviza in doua categorii principale: procese de executie si procese de management.

Procesele de executie din cadrul organizatiilor economice se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca fie actioneaza nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, fie in mod indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de munca, asigurand un ansamblu de produse si servicii corespunzator proceselor de munca implicate si obiectivelor previzionate.

Procesele de management, se caracterizeaza, prin aceea ca o parte din forta de munca actioneaza asupra celeilalte parti, in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate, avand un caracter preponderent multilateral. De asemenea, spre deosebire de procesele de executie, procesele de management se realizeaza de catre manageri, care orienteaza activitatea tuturor salariatilor spre indeplinirea obiectivelor prestabilite.

Prin intermediul proceselor de conducere se realizeaza, in cadrul organizatiilor private ca sistem, functionarea armonioasa a tuturor partilor acestora, legatura dialectica dintre sistemul conducator si sistemul condus. (fig 1.1)

Sfera de cuprindere si intensitatea procesului de management se afla intr-un raport de dependenta cu esalonul managerial, in sensul ca, cu cat se realizeaza pe o treapta mai inalta din ierarhia sistemului managerial al organizatiei, cu atat este mai cuprinzator, mai intens si mai bogat in semnificatii si rezultate.

Procesul de management este deopotriva:

  • Unitar - in sensul ca functiile managementului sunt corelate, constituind un tot unitar;
  • Tipic - functiile care definesc continutul procesului de management se exercita in toate tipurile de organizatii si la toate nivelurile managementului;
  • Contextual – principiile, regulile si metodele generale trebuie sa se adapteze contextului in care se aplica. Abordarea contextuala presupune ca din multitudinea alternativelor de solutionare a unei probleme manageriale, sa se aleaga accea care raspunde specificatiilor    contextului respectiv.
  • Orientat pe conducerea oamenilor. Orientarea procesului de management asupra factorului uman ridica unele probleme in alegerea modalitatilor de actiune manageriala, deoarece oamenii au obiective proprii si isi determina in anumite limite comportamentul.

Ca si activitate condusa, managementul este continuu , se desfasoara pe etape in cadrul carora se disting 3 faze, si anume:

Faza previzionala – cand se exercita functia de previziune ( se stabilesc obiectivele, modalitatile de realizare a lor si resursele implicate)

Faza operativa/operationala– in care se trece la realizarea obiectivelor prin organizarea activitatii, antrenarea personalului si mentinerea armoniei, echilibrul in cadrul sistemului. In aceasta faza se exercita functiile de organizare antrenare si coordonare.

Faza postoperativa – este faza in cadrul careia se exercita functia de control-evaluare-reglare .

Procesul de management se realizeaza prin rezolvarea de catre managerii organizatiilor a sarcinilor specifice fiecarei functii in succesiunea acestora, folosindu-se metode si tehnici specifice.

Intr-o societate de asigurari moderna informatiile dintr-un intreg dosar sunt stocate electronic in sistemul computerizat al organizatiei. Aceste informatii sunt disponibile oricarui angajat datorita unui terminal conectat in retea. Deoarece aceste tehnologii au modificat caile de desfasurare a activitatii intr-o companie de asigurari s-a modificat si managementul acelor posturi. In prezent cererile de asigurare si cele de modificare sunt primate de la agenti pe suport de hartie. Aceste cereri trec de la biroul de expeditii direct la functionar, care va deschide fisierul electronic si va introduce informatiile noi. Intermediarii folosesc terminalele proprii si sisteme computeriyate pentru a trimite cereri de asigurare si de modificare direct computerelor organizatiei. Subscriitorii pot modifica aceste documente electronice pe propriile lor terminale si le pot de asemenea procesa. Odata intrate cererile in sistemul societatii de asigurari , sistemul de actualizare va initia procesul de calculare a primelor si de imprimare a politei. In urma calcularii primelor, toate inregistrarile statistice si contabile sunt create si pastrate datorita programelor sistemului.

Sistemele moderne se bazeaza pe inregistrari electronice si nu necesita existenta clasicelor dosare, acestea putand opera cereri initiate in orice moment , din orice punct al oricarui dispozitiv. Noile tehnologii confera un grad ridicat de flexibilitate in desfasurarea activitatilor si ridica eficienta intregului sistem. Ele presupun existenta unor noi atributii manageriale, deoarece daca in trecut managerul trebuia sa coordoneze activitatea unui sistem umanin intregime, in prezent coordoneaza activitatea unui sistem uman integrat cu unul electronic, ceea ce ii faciliteaza munca. Aceasta presupune ca managerul sa se sprijine mai mult pe angajatii respnsabili cu intretinerea sistemului electronic necesar pentru conducere si coordonare.

Rolul managerului a trecut de la cel de supraveghere directa a angajatilor la cel de leader care calauzeste si motiveaza angajatii. Intr-o societate de asigurari automatizata managerii devin persoanele care elaboreaza programele la nivel strategic si tactic.

Principalul avantaj al noilor tehnologiii consta in cresterea felxibilitatii, eficientei si autonomiei mediului de lucru. Aceste avantaje se materializeaza in viteza sporita de lucru si in acuratete, in procesarea unui volum foarte mare de informatii. Conexiunile dintre diferitele sisteme pentru asigurarea anumitor schimburi de informatii se practica la scara mare, exemplu fiind sistemele de evaluare si imprimare a politelor, care sunt programate sa obtina automat statistici despre autovehicule, personae fizice prin intermediul unei interfete electronice conectate la computerele departamentului ce se ocupa cu evidenta autovehiculelor. Aceste statistici sunt comparate frecvent cu editarile de subscriere din propriul sistem. Daca analizarea acestor inregistrari solicita autorizarea tranzactiei de catre un subscriitor, atunci aceasta solicitare va solicita atentia acestuia. De exemplu, subscriitorul vizualizeaza tranzactia si statisticile auto pe un monitor, computerul fiind un mijloc de schimb de informatii prin posta electronica. Principalul dezavantaj al noilor tehnologii este stresul asociat vitezei cu care se introduce schimbarea societatilor de asigurari datorita evolutiilor rapide a tehnologiilor computerizate.

Volumul mare al informatiilor si rapiditatea schimbului acestora au condus la imposibilitatea implicarii managerilor in toate deciziile de rutina.

Intrucat angajatii sunt persoane care adopta decizii pentru operatiunile de rutina, managerii trebuie sa prezinte un nivel mai ridicat de cunostinte decat restul personalului. Managerii de succes actioneaza adesea ca lideri si sunt profesionisti ale caror obligatii constau in pregatirea si mobilizarea angajatiilor astfel incat acestia sa aiba un randament ridicat in munca pe care o depun, mobilizandu-se pentru a lua deciziile corecte.

2.2 Specificul managementului in domeniul asigurarilor

Structura organizatorica a unei societati de asigurari difera in functie de tipurile de asigurari pe care societatea le practica si in functie de contextul economic in care actioneaza. O societate de asigurari este condusa de Adunarea Generala a Actionarilor care ia decizii asupra activitatii acesteia si stabileste coordonatele politicii pe plan economic si comercial. Administrarea societatii de asigurari se asigura de catre Consiliul de Administratie care are atributii privind angajarea si stabilirea drepturilor si obligatiilor personalului si tacticilor de marketing, aprobarea conditiilor si tarifelor privind asigurarile facultative si programele de reasigurare. In teritoriu, societatile de asiguraari pot avea sucursale la nivelul fiecarui judet, precum si filiale si agentii in alte localitati decat resedinta de judet. La stabilirea pe compartimente a unei societati de asigurari trebuie sa se tina seama de complexitatea procesului de decizie si responsabilitatile pe care le are. Realizarea principalelor functiuni ale unui asigurator impuneca fiind obligatorii urmatoarele compartimente: marketing, contracte, reasigurari,despagubiri, controlul daunelor, calculul actuarial, investitii, contabilitate, procesare date, resurse umane, juridic si training.

Structura ierarhica intr-o societate de asigurari

Fig.3 Structura ierarhica intr-o societate de asigurari

Managementul societatilor de asigurari, pe langa factorii comuni tuturor domeniilor de activitate, depinde si de influenta factorilor, si anume:

Caracterul aleatoriu al daunelor;

Forma juridica a asigurarilor;

Tipul de asigurare;

Cuprinderea in profilul teritorial al asigurarii;

Dimensiunea fondurilor pe care le poate constitui societatea de asigurari.

Caracterul aleatoriu al daunelor rezulta din faptul ca volumul acestor daune nu se poate cunoaste cu exactitate, ci se poate doar aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilitatilor. Organizarea si conducerea activitatii de asigurare sunt diferite in cayul asigurarii prin efectul legii fata de asigurarea facultativa. Aceasta se limiteza doar la crearea conditiilor necesare incasarii primelor de asigurare la termenul prevazut de lege ca si evaluarea pagubelor, respectiv stabilirea si plata despagubirilor sa se efectueze pe baze reale si cat mai rapid.

In cazul asigurarii facultative, este necesar ca managementul sa aiba in vedere:

-maximizarea gradului de cuprindere in asigurare pentru realizarea unei dispersii optime a riscurilor;

-perfectionarea continua a activitatii de contractare a asigurarii si de incasare a primelor de asigurare;

-efectuarea promta si corecta a operatiunilor de constatare, evaluare a daunelor si stabilire a despagubirilor.

Tipul de asigurare impune ca fiind necesara prezenta specialistilor care sa se ocupe cu constatarea si evaluarea daunelor. Este indispensabil un sistem eficient de inregistrare a datelor privind situatia fiecarui asigurat. Pe baza evidentelor existente se poate cunoaste volumul primelor de asigurare achitate pana la un moment dat, eventualele sume rascumparate, sumele asigurate reduse si imprumuturile primite de la asigurator. In practica asigurarilor, managementul societatilor de asigurare constata existenta unor probleme de natura tehnica, investitionala care structureaza piata pe care se regasesc diferite tipuri de asigurari.

Probleme de natura tehnica aparute in cadrul managementului societatilor de asigurare sunt generate de urmatoarele situatii:

Tarifele de prime se dovedesc a fi insuficiente datorita faptului ca la fundamentarea acestora nu au existat suficiente date statistice care sa permita o extrapolare cu privire la evolutia riscului asigurat;

Pe parcursul desfasurarii activitatii se inregistreaza o evolutie a daunelor si a costurilor activitatii de asigurare diferita mult de cele care au stat la baza calcularii primelor;

Determinarea insuficient de riguroasa a rezervelor tehnice de prime astfel incat acestea nu permit asiguratorului sa acopere integral obilgatiile asumate prin contractele de asigurare incheiate;

In cazurile in care producerea unui numar excesiv de daune ii expune pe asiguratori la plati de despagubiri de un volum imens, poate aparea un dezechilibru financiar in cadrul respectivei societati de asigurari.

Procesul de management se desfasoara continuu si neantrerupt in cadrul organizatiilor, putem spune ca el debuteaza odata cu stabilirea obiectivelor de realizat, continua cu elaborarea deciziilor si trasarea sarcinilor, pentru a se incheia realizarea acestor sarcini si, prin ele, a obiectivelor. Deci, el are un caracter ciclic, cuprinzand un complex de activitati specifice desfasurate de catre manageri. Pentru a facilita transpunerea in practica a acestor activitati diversificate a fost necesara ordonarea acestora si gruparea lor in functii de management.

2.3 Functiile managementului si influenta acestora asupra activitatii de asigurari

Procesul de management se poate partaja, avang in vedere natura sarcinilor implicate de desfasurarea lui si modul de realizare, in cinci functii:

previziunea;

organizarea;

coordonarea;

antrenarea;

evaluare-control.

  1. Functia de previziune

Previziunea consta in stabilirea obiectivelor firmei, identificarea modalitatilor concrete de indeplinire a acestora si fundamentarea necesarului de resurse pe care le presupune realizarea lor. Exercitarea functiei de previziune la nivelul firmei se concretizeaza in prognoze, planuri, programe, strategii, tactici si politici, diferentiate in functie de orizontul de timp la care se refera, gradul de detaliere si obligativitatea indeplinirii.

Prognozele sunt rezultatul unui management previzional, se refera la un orizont de timp de minim 10 ani, au caracter aproximativ, nefiind obligatorii.

Strategia vizeaza un orizont temporal mediu si lung, avand un grad de detaliere mai pronuntat, pana la nivel de actiuni concrete, resurse, termene    si responsabili.

Planurile se refera la perioade cuprinse intre 5 ani si 1 luna, gradul de detaliere este foarte mare si au caracter obligatoriu.

Programele se caracterizeaza printr-un orizont temporal redus (o decada, o zi, un schimb, o ora), detaliind in timp si spatiu obiectivele planificate.

Previziunea realizeaza incadrarea activitatii curente a organizatiilor in tendintele de perspectiva ale dezvoltarii acestora si ale dezvoltarii economico-sociale in ansamblu. Prin intermediul planurilor se stabilesc obiectivele acestora, directiile de actiune concrete pe un timp limitat, de regula intre cinci ani si o luna, se asigura folosirea eficienta a tuturor resurselor, coordonarea corespunzatoare acestora, corelarea activitatii organizatiei cu activitatea celorlalte organizatii cu care intretine relatii economice, sociale etc. Prin plan se stabiliesc nu numai obiective de realizat, dar se precizeaza si cum se vor realiza, prin ce mijloace. Previziunea urmareste sa asigure racordarea posibilitatile orgabizatiilor la realitatile prezentului si trecutului ei. Ea este chemata sa asigure legatura de fond intre incertitudine si posibilitati. Prin planificare se sudeaza eforturile umane orientate spre realizarea uneia sau a mai multor scopuri stabilite de managementul organizatiei.

Gradul de detaliere a planurilor difera in functie de orizontul de timp la care se refera. Planurile curente sau detaliate, cele care se refera la perioade mari de timp (5 ani) cuprind doar obiectivele mari ale organizatiei si principalele resurse.

Planificare

  • Definirea obiectivelor;
  • Evaluarea situatiei prezente in raport cu obiectivele definite;
  • Crearea de scenarii alternative in prezenta viitorului;
  • Identificarea cailor de atingere a obiectivelor;
  • Implementarea planurilor de actiune si evaluarea rezultatelor
 


Control

 

Conducere

 

Organizare

 
MANAGEMENT

Fig.1 Relatiile dintre planificare si management

La nivelul organizatiei planurile contin prevederi si sarcini ce cuprind toate laturile activitatii economico-sociale: productie, cercetare-dezvoltare, aprovizionare, desfacere pe piata interna, export, asigurarea de resurse de munca necesara, salarizare, determinarea costurilor de productie, a rentabilitatii etc.

Previziunile sunt, de fapt, instrumente manageriale care se bazeaza pe analiza factorilor materiali, financiari si umani ai organizatiei, prin care se asigura o utilizare judicioasa si o coordonare eficienta a factorilor de productie. Prin previzionare se orienteaza eforturile umane spre realizarea unuia sau a mai multor scopuri stabilite de manageri.

Previziunea, ca functie a managementului se realizeaza si prin programare.Aceasta modalitate se refera la elaborarea de programe in care se descriu succesiunea si interconditionarea actiunilor ce trebuie desfasurate in vederea realizarii planurilor. Programele care se elaboreaza au un orizont redus de timp dar prezinta, in schimb, foarte detaliat, lucrarile ce urmeaza a se executa, succesiunea actiunilor in timp etc. Elementele cuprinse in programe au un grad ridicat de certitudine. Programele au si ele un caracter obligatoriu, deoarece elementele pe care le cuprind sunt derivate din sarcinile planului organizatiei.

Organizatiile stabilesc trei tipuri de planuri: strategice, tactice, operationale, planuri ce se gasesc intr-o stransa interdependenta.

Planurile strategice sunt realizate la nivelul de varf al societatii si au un orizont mai larg de timp, cele tactice la nivel mediu, cu un orizont de timp intermediar, iar cele operationale se intalnesc la nivelele inferioare si au cel mai mic orizont de timp.

Planurile tactice sunt dezvoltate sa implementeze parti specifice din planul strategic.

Planificarea tactica depinde de mai multi factori, care variaza de la o situatie la alta, tinand seama de:

Managerul trebuie sa stie ca planificarea tactica porneste de la un anumit numar de obiective tactice care sunt derivate din obiectivele strategice generale;

In timp ce strategia este stabilita in termeni generali, tactica trebuie sa se ocupe mai mult cu resursele specifice si cu planificarea in timp. Planul tactic trebuie sa precizeze clar ce activitati se vor inteprinde pentru realizarea obiectivelor propuse;

Planurile tactice determina utilizarea resurselor umane. Managerii cheltuiesc pentru dezvoltarea acestor planuri o mare parte din timpul lor de munca. Ei primesc informatii din interiorul organizatiei, le prelucreaza si le trimit mai departe.

Planurile operationale deriva din planurile tactice si urmaresc realizarea uneia sau mai multora dintre obiectivele operationale. Ele sunt stabilite pe termen scurt si implica managerii de la nivelul inferior de conducere al societatii.

Pentru o planificare cu succes maxim se parcurg urmatoarele etape:

-elaborarea planurilor de baza ale societatii : strategice, practice si operationale;

-planul care a fost ales este implementat si se identifica evenimentele cu cea mai mare probabilitate;

-precizarea indicatorilor pentru evenimentele probabile alese si dezvoltarea planurilor pentru fiecare eveniment in parte;

-definitivarea planurilor.

Planificarea intr-o societate de asigurari se face astfel:

Scopul oricarei societati este obtinerea de profit. Pentru atingerea acestui obiectiv, fiecare angajat al unei societati de asigurari trebuie sa indeplineasca un anumit rol;

Agentul de asigurari munceste pentru a incheia cat mai multe polite de asigurare, directorul de vanzari face tot posibilul pentru a mentine calitatea serviciilor oferite la un anumit standard si pentru a creste volumul vanzarilor, iar directorul general trebuie sa coordoneze activitatile din societate pentru a obtine profit maxim;

Rolul managerului este acela de a armoniza obiectivele pe termen lung cu cele pe termen scurt in vederea maximizarii profitului;

Obiectivul necesita o organizare interna care sa serveasca cel mai bine interesele societatii si ale clientilor acesteia;

Planificarea organizationala, unde planurile sunt elaborate pentru a asigura supravietuirea pe piata, independenta si imaginea publica a societatii de asigurari.

Supravietuirea pe piata a unei societati de asigurari - pentru societatile de asigurari care au ajuns in ultimele faze de dezvoltare si au intrat in faza de declin, obiectivul supravietuirii este vital.

Independenta unei societati de asigurari – anumite persoane intra in afacerile cu asigurari pentru a-si castiga independenta. Ele doresc autonomie in exercitarea activitatii lor. Acest obiectiv este acceptat de unii, fiind foarte important pentru altii.

Imaginea publica a unei societati de asigurari – imaginea este un termen care se utilizeaza pentru descrierea modului in care clientii efectivi percep activitatea unei societati de asigurari. Majoritatea societatilor cauta sa atinga atat obiectivul maximizarii profitului cat si castigarea prestigiului pe plan social. Dezoltarea unei bune imagini publice poate fi realizata prin intermediul publicitatii, prin activitatile sociale si de caritate, prin dezvoltarea unui bun sistem de relatii cu publicul si, nu in ultimul rand, prin oferirea unor servicii calitative si cat mai prompte.

Planificarea in sine a firmei se refera la profit, la dezvoltarea societatii, la portofoliul de produse si la personalul societatii de asigurari.

Profitul - managerii tuturor societatilor de asigurari vor dori sa obtina o rata a profitului care sa fie pe masura eforturilor si investitiilor facute. Modalitatea de masurare a ratei profitului este raportarea activitatilor totale la venitul net al societatii. Venitul trebuie da fie mai mare decat ce s-ar fi putut obtine prin transformarea in lichiditati a tuturor activelor societatii si depunerea lor in conturile bancare cu o dobanda rezonabila.

Dezvoltarea societatii de asigurari – supravietuirea pe piata a unei societati de asigurari este conditionata de obtinerea de profit. Datorita capacitatii de a obtine profit si de a evita pierderile, o masura pentru evolutia societatii este dezvoltarea. Cresterea activitatii da posibilitatea angajarii de personal suplimentar, prestarii de servicii suplimentare si va face ca firma sa concureze mai eficient pe piata.

Portofoliul de produse – anumite societati s-au specializat in vanzarea de asigurari de persoane, altele in vanzarea asigurarilor comerciale si altele doar in vanzarea asigurarilor de viata. Nu exista portofoliu ideal de produse de asigurare care sa poata fi utilizat ca atare de o societate de asigurari.

Personalul – una dintre responsabilitatile managerului unei societati de asigurari vizeaza coordonarea si sprijinirea activitatii personalului in vederea realizarii obiectivelor stabilite. Pentru majoritatea angajatiilor, succesul pe plan profesional, nu se poate obtine prin indeplinirea unui singur obiectiv, ci presupune un efort continuu de dezvoltare a unor noi obiective ce trebuiesc indeplinite. Unii angajati se pot multumi cu rezultate mediocre atata timp cat indeplinirea lor este confortabila si placuta, pe cand altii cauta continuu noi satisfactii din munca pe care o desfasoara, in scopul de a-si imbunatatii imaginea personala si a-si spori veniturile.

Cel mai bun instrument de planificare este bugetul. Realizarea lui determina pe manageri sa ia in considerare veniturile si cheltuielile in detaliu si sa planifice rezultatele financiare. Fara buget o societate de asigurari nu va sti inainte de sfarsitul anului financiar daca va avea profit. Un bun manager va avea intotdeauna un buget bine pus la punct.

Prin intermediul bugetului o societate de asigurari isi poate imbunatati alocarea resurselor de care dispune.

Perioada pentru care se intocmeste bugetul – aceasta perioada trebuie sa fie lunga pentru ca planificarea sa fie eficienta. Perioada bugetara se stabileste in functie de natura bugetului si de tipul afacerii.





Incasari din prime de asigurare – in estimarea volumului lunar al incasarilor din prime de asigurare se porneste de la o valoare initiala ce reprezinta volumul primelor incasate in aceasi luna a anului precedent.Aceasta valoare trebuie modificata in functie de estimarea ratei de reinnoire, de midificarile cotei de prima, de actualizarile efectuate si de numarul politelor nou incheiate.

Estimarea comisioanelor datorate – estimarea comisioanelor datorate agentilor de asigurare nu este un proces dificil daca incasarile din prime au fost corect estimate. La volumul estimat al primelor se aplica un procent mediu.

Estimarea ratelor de prima aferente contractelor in derulare – in cazul in care primele sunt incasate in rate bugetul trebuie sa reflecte acest lucru. Trebuie realizata o estimare a momentului in care aceste sume devin disponibile pentru societate.

Estimarea cheltuielilor lunare – include atat cheltuielile in numerar cat si cele din contul curent. Estimarea contului creditor nu este o sarcina usoara, deoarece deriva din primele subscrise si din comisioane. Estimarea echetuielilor in numerar trebuie sa aiba la baza studiul cheltuielilor anterioare.

Bugetul pe termen scurt – acest buget va fi mult mai detaliat decat unul pe termen lung. In primul an al perioadei de raportare, bugetul trebuie sa includa estimari lunare, in al doilea trebuie sa fie realizat pe semestre si in urmatorii ani trebuie sa fie anual. Pe masura ce primul an se apropie de sfarsit trebuie defalcat pe luni. Bugetele care se intocmesc pe termen scurt sunt, de obicei: bugetul vanzarilor, bugetul de cheltuieli si bugetul de numerar.

Bugetul pe termen lung – este foarte important pentru cresterea economica si pentru profitul unei societati de asigurari. Este un buget general ce permite modificari mai mari in timp. O societate de asigurari nu poate sa previzioneze ce se intampla intr-o economie pe piata asigurarilor sau cu ea insasi pe o perioada de cinci sau zece ani.

Corectarea bugetului - cand un buget este definitivat trebuie sa fie prevazute alternative pentru cazul in care au loc evenimente neprevazute, ca de exemplu cresterea ratei inflatiei, schimbarea conditiilor de piata. Orice neconcordanta din buget trebuie imediat analizata si trebuie inteprinsa o actiune corectiva.

b. Functia de organizare

Organizarea presupune gruparea resurselor si activitatilor pentru indeplinirea eficienta a obiectivelor previzionate. Se realizeaza pe doua paliere: organizarea de ansamblu a firmei (SM) si organizarea functiunilor firmei (domenii de activitate).

- organizarea de ansamblu se concretizeaza in definirea sistemului organizatoric si informational,

- organizarea functiunilor se refera la C&D, productie, HRM, comerciala, financiar-contabila, respectiv, delimitarea proceselor de munca fizica si intelectuala, componentele acestora, gruparea pe posturi, formatii de munca, departamente si atribuirea lor personalului corespunzator anumitor criterii manageriale, tehnice, economice si sociale. Se stabilesc si delimiteaza actiunile prin care se constituie structura managementului si sistemul informational al acestuia.

Organizarea, ca functie a managementului se detaseaza de celelalte functii prin expresivitatea ei, ea fiind cea mai „vizibila” functie a managementului, deoarece este direct simtita de fiecare om ce desfasoara activitati in colectiv. Organizare asigura stabilirea sarcinilor ce trebuie indeplinite, gruparea rationala a acestora, stabilirea legaturilor de autoritate, de cooperare si de informare ce unesc oamenii intre ei, crearea de organisme care sa permita celor raspunzatori sa desfasoare o activitate eficienta.

Realizarea acestei functii implica punerea in valoare a urmatoarelor concepte:

  1. autoritatea,
  2. responsabilitatea,
  3. raspunderea,
  4. delegarea
  5. centralizarea-descentralizarea.

Autoritatea se prezinta ca un instrument al managementului individual sau colectiv. In sens larg , ea se prezinta ca fiind dreptul managerului, respectiv abilitatea pe care o are acesta de a influenta oamenii din subordine. De fapt, autoritatea se poate defini ca fiind o forta impersonala care este data indivizilor in virtutea unei pozitii pe care o ocupa in organizatie.

Autoritatea este un concept strans legat de putere, aceasta exprimand capacitatea indivizilor si grupurilor de a conduce sau a influenta conceptiile sau actiunile altor indivizi sau grupuri. Specialistii au identificat sursele puterii care confera eficienta manageriala. Acestea sunt:

  • capacitatea de a recompensa;
  • capacitatea de a sanctiona;
  • legitimitatea, generata de pozitia indivizilor sau grupurilor in organizatie si de recunoastere de catre ceilalti a acestei pozitii;
  • atractivitatea, pusa in evidenta de calitatile unei persoane;
  • credibilitatea cunostiintelor profesionale.

Responsabilitatea pune in evidenta obligatia membrilor unei organizatii de a infaptui in cea mai buna maniera posibila o sarcina sau mai multe sarcini repartizate. Ea este strans legata de autoritate si de obligatiile ce le revin in cadrul organizatiei. Acceptand sarcinile si primind autoritatea necesara indeplinirii lor, un salariat - indiferent de pozitia pe care o ocupa in organizatie, de simplu exectuant sau manager – isi asuma totodata si responsabilitatea. Putem spune ca responsabilitatea trebuie inteleasa ca fiind o obligatie mutuala a individului fata de organizatie, reflectand indeplinirea constiincioasa, riguroasa a indatoririlor ce revin unei persoane. Odata cu delegarea autoritatii se deleaga si responsabilitatea pe care o presupune.

3. Raspunderea reprezinta obligatia de a raspunde de indeplinirea sau neindeplinirea unor actiuni, sarcini. Cu alte cuvinte, obligatia de a da socoteala cuiva pentru actiunile inteprinse sau pentru esecul acestora. Raspunderea este strans legata de autoritate si responsabilitate. Toate aceste elemente trebuie corelate intre ele. De pilda, responsabilitatea si raspunderea pentru activitatea depusa nu trebuie sa fie prea mari si nici prea mici in raport cu autoritatea.

Delegarea consta in trecerea temporala a autoritatii formale unei alte persoane. In cazul managementului, ea presupune atribuirea temporara de catre manager a uneia sau a unora dintre sarcinile sale, inclusiv partea corespunzatoare de autoritate si de responsabilitate a unui subordonat sau a mai multora. Delegarea de autoritate si de responsabilitate este o necesitate determinata de faptul ca problemele managementului unei organizatii nu se pot rezolva eficient la varful acesteia. Datorita acestui fapt managerul din varful piramidei deleaga o parte din autoritate altor manageri subordonati, care la randul lor deleaga o parte din autoritate care le revine nivelului urmator si asa mai departe, pana se ajunge la baza piramidei .

Centralizarea-descentralizarea se prezinta ca doua procese cu semnificatie opusa care pun in evidenta gradul de delegare in cadrul unei organizatii. Daca avem in vedere aspectul functional, centralizarea-descentralizarea pune in evidenta modalitatea de concepere si realizare a unei functiuni in organizatie. Daca astivitatile specifice unei functiuni se realizeaza intr-un singur compartiment de munca specializat, atunci este clar ca este vorba despre o centralizare a functiunii respective. Desigur, pot exista diferite grade de centralizare. Daca dimpotriva, activitatile unei functiuni se realizeaza in diferite compartimente, atunci este evidenta existenta descentralizarii.

Organizarea societaților de asigurari este definita ca fiind ansamblul proceselor de management prin intermediul carora se stabilesc și se delimiteaza procesele de munca fizica și intelectuala și componențele lor, precum și gruparea acestora pe posturi, formații de munca, compartimente și atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii economice, tehnice și sociale, in vederea realizarii in cat mai bune condiții a obiectivelor previzionate, stabilindu-se și delimitandu-se subactivitațile și sarcinile corespunzatoare, avand șn vedere resursele disponibile și uitilizarea lor cat mai eficienta in scopul atingerii obiectivelor planificate. Modalitatea in care diversele parți ale unei organizații sunt combinate, aranjate, este cunoscuta ca fiind structura organizației.

Structura societatilor de asigurari – reprezinta un sistem sau o retea de sarcini, relatii de raportare si comunicare care leaga munca membrilor și grupurilor organizației. Orice structura a societaților de asigurari trebuie sa asigure atat o diviziune a muncii cat și o coordonare a elementelor rezultate in așa fel incat obiectivele stabilite ale organizației sa fie atinse.

Realizarea funcției de organizare este condiționata de doua aspecte principale:

Stabilirea structurii, atribut ce revine echipei manageriale de nivel superior prin:

  • stabililirea componentelor sale ;
  • stabilirea documentelor de exprimare a acestor structuri ;
  • stabilirea tipului de structura.

Stabilirea și organizarea principalelor compartimente ale societații de asigurari, atribut ce revine echipei de manageri la nivel mediu.

Organizarea este decizia de grupare optima a activitaților și resurselor societații de asigurari. Daca se ia ca punct de pornire postul de munca exista șase elemente de baza de care se va ține cont la proiectarea structurii organizatorice: definirea postului de munca exista șase elemente de baza de care se va ține cont la proiectarea structurii organizatorice, distribuția autoritații, coordonarea activitaților, diferite intre diferite posturi de munca.

Postul de munca consta in determinarea responsabilitaților legate de o sarcina individuala de munca. Postul de munca este elementul primar al structurii organizatorice, este cea mai simpla subdiviziune a ei. Se mai poate defini ca totalitatea sarcinilor, competențelor și responsabilitaților ce revin unui angajat in mod organizat și permanent.

Specializarea postului de munca reprezinta gradul in care o sarcina generala a organizației este divizata in parți componente mai mici. Specializarea postului de munca deriva din conceptul de diviziune a muncii. Specializarea muncii este foarte necesara și oportuna la producția de serie mare și de masa, conducand la nivele inalte și costuri scazute de producție.

Avantajele specializarii sunt:

  • creste dexteritatea angajatului ;
  • timpul dintre doua sarcini consecutive scade;
  • data fiind specializarea ingusta, angajatul poate sa-si indeplineasca mai usor si mai bine sarcinile de munca;
  • specializarea reduce considerabil costurile legate de perfectionarea angajatilor.

Managerii trebuie sa asigure un anumit echilibru intre necesitatile societatii legate de eficienta si productivitate si cele legate de satisfactie si creativitate. Aceasta consta intr o grupare a costurilor de munca dupa anumite rationamente logice. Daca o societate de asigurari este mica, proprietarul cu siguranta va putea urmari si superviza munca angajatilor sai, insa daca societatea este mare el nu mai poate efectua toate muncile de planificare, organizare, coordonare si control. Rezulta ca este necesara o grupare a activitatilor legate de posturile de munca. Gruparea activitatilor functionale presupune gruparea posturilor de munca cu activitati identice. Activitatea functionala reprezinta activitatile de fabricatie, contabilitate, financiare si cele comerciale. Gruparea activitatilor legate de vanzarea produselor se face in functie de tipurile de clienti. Avantajul de baza este cresterea eficientei prin specializarea inalta a personalului. Gruparea teritoriala a activitatilor implica gruparea acestora dupa diferite repere geografice. Stabilirea relatiilor organizatorice reprezinta un element de care trebuie sa se tina seama la proiectarea structurii organizatorice.

Prin intermediul acestor relatii pot fi indentificate legaturile intre componentele structurii organizatorice. Lantul de comanda presupune ca trebuie sa existe un lant al autoritatii, clar si exact, intre componentele structurii organizatiei. Aria de cuprindere a managementului reprezinta numarul de angajati care se regasesc in subordinea unui singur manager. Autoritatea reprezinta puterea cu care se tine cont de proiectarea structurii organizationale. Procesul de delgare este procesul prin care un manager repartizeaza o parte din elementele lui de lucru catre alti manageri. Descentralizarea este procesul dde delegare sistematica si permanenta a puterii si autoritatii catre manageri la nivel inferior, in timp ce centralizarea este procesul de retinere sistematica a puterii si autoritatii in mainile managerilor de la nivel inalt. Coordonarea activitatilor este un element de care se tine cont la poriectarea structurii organizationale, este procesul de inlantuire a activitatilor din diferite departamente ale organizatiei.

Coordonarea este necesara pentru ca diferite departamente si colectivitati de munca se regasesc in interdependenta, depind unele de altele atat din punct de vedere al informatiei cat si al resurselor. Structura organizatorica reprezinta baza pe care organizatia se dezvolta si interactioneaza. Aceasta indica cine are autoritate si responsabilitate pentru fiecare activitate. Aceasta structura trebuie planificata, identificata si revizuita periodic, deoarece orice neconcordanta va impiedica realizarea obiectivelor de asigurari.

Analiza activitatilor il ajuta pe manager sa determine ce sarcini trebuie indeplinite, ce functii trebuie grupate si cum va fi accentuata fiecare activitate in cadrul structurii organizatorice.

Analiza deciziei stabileste care sunt deciziile necesare si la ce nivel ierarhic trebuie adoptate aceastea precum si masura in care trebuie sa se implice un manager in procesul decizional.

Analiza realtiilor implica determinarea echipelor de lucru si delimitarea raspunderii fiecarui manager si a fiecarui angajat.

Structura ierarhica – delegarea autoritatii in cadrul structurii ierarhice se face pe verticala, liniar de ka conducerea de varf spre baza. Pe masura ce societatea se dezvolta, managerul va considera necesara dedicarea unui timp mai mare contractelor externein vederea promovarii vanzarilor. Avantajul organizarii ierarhice este simplitatea, deoarece fiecare angajat stie cine este superiorul sau direct si de la cine primeste ordine. Structura ierarhica face mai usoara evaluarea performantelor si determina cresterea vitezei procesului decizional. Structura ierarhica presupune ca managerii se descurca in orice situatie pe care o implica administrarea unei societati de asigurari.

Structura ierarhic functionala – specialistii in anumite domenii tind sa creeze o structura organizatorica neierarhica. Structura ierarhica se formeaza atunci cand in societate exista persoane cu cunostiinte in mai multe domenii sau care se pot descurca in diferite situatii. Daca se foloseste o combinatie a acestor structuri se poate profita de avantajele ambelor tipuri. Aceasta structura permite ca planurile sa fie realizate eficient de superiorii ierarhici care au autoritate si responsabilitati bine definite. Specialistii pot acorda consultanta atunci cand aceasta le este solicitata. Avantajul acestui fapt este ca preai atat avantajele structurii functionale cat si ale celei ierarhice. Fiecare angajat raporteaza unui singur superior ierarhic, deoarece autoritatea si responsabilitatile sunt stabilite exact. Astfel, responsabilitatile sunt bine definite si coordonarea este imbunatatita atat pe linie ierarhica cat si pe linie functionala.

c. Coordonarea

Coordonarea reprezinta “ansamblul actiunilor prin care un manager creaza si mentine armonia intre activitatile si oamenii pe care ii conduce, intr-un mediu care se afla intr-o continua schimbare”. Coordonarea ca functie a managementului este necesara datorita puternicelor influente pe care le resimte organizatia atat in interior cat si in exterior, datorita mutatiilor generate de procesul tehnic. De asemenea, managementul organizatiei este nevoit sa reactioneze si la comportamentul personalului ale carui reactii pot fi imprevizibile si ca atare presupun permanent actiuni de coordonare, de armonizare si adaptare. Nu trebuie neglijat nici faptul ca asupra organizatiei pot interveni actiuni care sa produca dereglari si dezorganizari de moment. In aceste situatii managementul trebuie sa ia masuri urgente de adaptare, sa pastreze securitatea sistemului si sa asigure coordonarea elementelor componente in noile conditii. Corelata cu functia de organizare, coordonarea confera operationalitate structurii organizatorice proiectate.

Coordonarea imbraca doua forme :

  • Bilaterala, care se deruleaza intre un manager si un subordonat;
  • Multilaterala, care presupune un process de comunicare derulat intre un manager si multi subordonati.

Gradul de formalizare al functiei de coordonare este redus, exercitarea acesteia fiind fundamental influentata de latura umana a managerilor, drept urmare este dificil de comensurat. Managerii trebuie sa urmareasca echilibrarea sarcinilor, cresterea nivelului de competenta, utilizarea unor metode de conducere si procedee de lucru adaptate diferitelor categorii de personal, aplicarea delegarii de autoritate, valorificarea capacitatii compartimentelor de stat major, s.a. Intr-un climat favorabil de munca, exercitarea functiei de coordonare prin stimularea initiativei si spiritului de echipa, poate asigura implicarea efectiva a salariatilor la realizarea obiectivelor previzionate si indeplinirea criteriilor de performanta.

Esenta functiei de conducere consta in incercarea de a influenta comportamentul subordonatilor, si se bazeaza pe:

Orientarea pe sarcini, adica realizarea prin specificitatea activitatilor si obiectivelor ce trebuie realizate de un grup ca un intreg si de fiecare menbru in parte;

Orientarea pe persoane solicita managerului mentinerea proceselor grupului ca intreg si sustine nevoile si aspiratiile individuale ale subordonatilor;

Marii lideri asigura succese deosebite ale organizatiilor lor prin determinarea si motivarea membrilor lor sa actioneze conform unui scop comun. Penru a fi un bun lider, un manager trebuie sa aiba aptitudini deosebite in ceea ce priveste comunicarea cu altii, motivarea lor, relatiile interpersonale, munca in echipa si formarea de grupuri dinamice.

Prin procesul de conducere managerii incearca sa influenteze comportamentul angajatilor.

Conducerea poate fi definita ctat ca proces cat si ca insusire.

Ca proces, conducerea are la baza folosirea influentei necorective in vederea concretizarii obiectivelor unei societati de asigurari, prin implementarea comportamentului pentru realizarea acestor obiective si sa sprijine grupul definit.

Ca insusire, conducerea reprezinta un sir de caracteristici atribuite unor persoane care sunt percepute ca fiind lideri. Lideri sunt acei oameni care influenteaza comportamentul altora, fara a se bizui pe forta. In fiecare grup se manifesta influenta unei persoane asupra celorlalte, prin care acestea din urma cred ca urmandu-l vor reusi mai bine sa isi realizeze scopurile. Pentru management aceasta influenta este importanta, deoarece managerul poate realiza, fara a apela la forta si putere, ci numai prin dominatie neintentionata, obiectivul propus.

Conducerea reprezinta activitatea manageriala care maximizeaza rezultatele, stimuleaza creativ rezolvarea problemelor si promoveaza morala si satisfactia. Managerul indeplineste functiile de planificare, organizare, conducere si control. Alaturi de motivare, puterea sub diferitele sale forme specifice de influentare, constituie o sursa de baza ce poate determina functionarea eficienta a unei organizatii.

Puterea reprezinta calitatea pe care o are un individ de a face ca alt individ sa realizeze ceea ce el nu ar fi facut din proprie initiativa.

Comunicarea reprezinta procesul de transmitere a informatiilor intre doua sau mai multe persoane, unele cu rol de emitator altele de receptor sub forma mesajelor prin intermediul unor canale specifice. Comunicarea este esentiala pentru stabilirea unor standarde, indici de performanta, efectuarea unor corectii. Conducerea este considerata un proces ciclic care parcurge anumite secvente de timp intr-o ordine logica. Totalitatea actiunilor conducatorilor pot fi impartite in functii diferite. Fiecare functie de conducere impune desfasurarea anumitor activitati.

d. Antrenare

Antrenarea reprezinta “ansamblul actiunilor prin care un manager influenteaza activitatile colaboratorilor sai in vederea atingerii obiectivelor stabilite prin satisfacerea nevoilor care ii motiveaza”.

In cadrul functiei de antrenare delimitam doua momente: comanda si motivarea.

Fundamentul functiei de antrenare il reprezinta motivarea, ce rezida practic in

corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea

obiectivelor si sarcinilor atribuite.

Caracteristicile procesului de motivare:

 Complex, in sensul utilizarii combinate a stimulentelor materiale si moralspirituale, in functie de contextul concret managerial;

 Diferentiat, in sensul ca motivarea trebuie sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane si ale echipei din care face parte, astfel incat rezultatul sa fie maximum de implicare in stabilirea si indeplinirea obiectivelor firmei;

 Gradual, adica sa satisfaca succesiv nevoile personalului, in stransa corelatie cu aportul acestora, luand in considerare interdependentele dintre diferite categorii de necesitati.

Prin comanda managerii exercita influenta directa asupra subordonatilor, in virtutea autoritatii cu care au fost investiti, antrenandu-i in vederea realizarii sarcinilor si obligatiilor care le revin.

Modul concret in care, prin comanda, managerul influenteaza actiunile celorlalti, depinde atat de situatia concreta in care se gaseste, cat si trasaturile lor de caracter, de experienta pe care o are si gradul de cunoastere a angajatilor.

e. Control – evaluare

Reprezinta “ansamblul actiunilor de evaluare a rezultatelor firmei, a verigilor ei organizatorice si a fiecarui salariat, de identificare a abaterilor care apar de la obiectivele, normele, standardele, termenele stabilite initial, a cauzelor care le-au generat, precum si de adoptare de masuri care sa asigure eliminarea abaterilor, mentinandu-se prin aceasta echilibrul dinamic al firmei”.

Necesitatea activitatii dee control rezulta din complexitatea sarcinilor ce trebuie rezolvate la fiecare loc de munca, din cerinta de combatere a risipei in gospodarirea patimoniului organizatiei, a birocratismului, a oricarei forme de indisciplina, din rolul pe care il are la formarea unei atitudini pozitive fata de munca, la stimularea spiritului de initiativa si a raspunderii in munca.

Organizarea controlului vizeaza toate compartimentele organizatiei, de la cele mai simple structuri pana la sistemul global. Controlul constituie unul dintre elementele de legatura dintre componentele oricarui sistem, contribuind la mentinerea echilibrului si armoniei.

Specificarea functionarii controlului consta in faptul ca el trebuie sa se exercite in mod curent, sa fie operativ, sa aiba caracter preventiv si sa se desfasoare imediat dupa adoptarea hotararilor si deciziilor.

Control

  • Monitorizarea performantei;
  • Actiunile necesare asigurarii obtinerii rezultatelor dorite.
 


 



Organizare

 

 


Fig.2 Locul functiei de control in managementul asigurarilor

Din perspectiva managementului controlul nu se limiteaza numai la actiuni de constatare, si deci, la declansarea corectiei ce se impune, ci el are in vedere prevenirea abaterilor, a disfunctionalitatilor. Aceasta latura a controlului, cea preventiva, se impune din ce in ce mai mult in practica conducerii. Desigur, cele doua laturi trebuie sa se imbine, dar accentul trebuie sa cada mai mult pe latura preventiva.

Etape specifice exercitarii functiei de control-evaluare:

Stabilirea obiectivelor controlului, determinarea nivelelor de performanta cunatificabile, proiectarea sistemului de control

Evaluarea rezultatelor si comensurarea acestora

Analiza comparativa rezultate obtinute – obiective stabilite

Identificarea abaterilor, a cauzelor care le-au generat si stabilirea unui set de masuri corective

Recompensarea si/sau sanctionarea personalului

Evaluarea controlului si luarea deciziei de operationalizare a masurilor corective.

Privind firma prin prisma activitatilor pe care le desfasoara, a relatiilor ei cu alte unitati economice, in vederea realizarii obiectivelor, controlul se contureaza a fi atat in interiorul cat si in exteriorul aceseia. Fiind prinsa intr-un anumit sistem al diviziunii sociale a muncii, firmele sunt puse in situatia de a fi obiect de control al unor organisme externe, si ca atare, de a-si rezolva anumite deficiente, prin masuri luate din afara lor.

Corespunzator sferei de cuprindere si a modalitatii de realizare, controlul la nivelul organizatiei, este de doua tipuri, si anume:

  • Controlul participativ;
  • Controlul ierarhic-specializat.

Controlul participativ deriva din caracterul participativ al managementului modern. El se organizeaza de catre organele participative de conducere si vizeaza problemele globale ale activitatii.

Superioritatea ierarhica a organelor de conducere participativa se reflecta la nivelul nu numai al deciziei, ci si al controlului. Oricand considera necesar, organele de conducere colective pot declansa actiuni de control privind intreaga activitate a organizatiei, sau numai la anumite aspecte ale acesteia.

Controlul ierarhic-specializat se realizeaza prin forme distincte, specializate de control, din interiorul organizatiilor, fiecare dintre ele acoperind anumite domenii, avand anumite obiective si modalitati concrete de realizare. Formele controlului ierarhic specializat sunt controlul ierarhic, controlul financiar, controlul bugetar si controlul tehnic. Toate aceste tipuri si forme de control din organizatii se impletesc organic, realizand impreuna sistemul unitar al organizatiei

Pentru o planificare si un control adecvat este necesara determinarea resurselor disponibile si a celor mai bine modalitati de alocare ale lor. Daca performantele individuale ale unui angajat nu sunt in conformitate cu standardele stabilite, este necesara determinarea cauzelor pentru care se intampla acest lucru.

Primul pas in stabilirea standardelor este identificarea caracteristicilor ce determina performante ridicate. Managementul trebuie sa determine cat de inalt trebuie sa fie nivelul de performanta pentru fiecare caracteristica. Scopul controlului eswte cunoasterea a ceea ce se intampla fara o supraveghere a tuturor activitatilor. Performantele se masoara doar in momentele importante, ca de exemplu sfarsitul anului. Pentru ca standardele de performanta sa fie aplicate corect , ele trebuie sa fie realiste si acceptate de personalul a carui munca este masurata.

Tehnica este un ansamblu de instrumente, proceduri si reguli ce se folosesc in procesul de management. Diagnosticul reprezinta o tehnica folosita in management prin care se asigura investigarea completa a principalelor aspecte ale societatilor al carei continut principal consta in identificarea punctelor tari si slabe ale sistemului analizat cu evidentierea cauzelor care le-au generat si care se finalizeaza cu recomandari ce duc la eliminarea si diminuarea punctelor slabe.

Cuvantul cheie in diagnosticare este SWOT - Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats - ceea ce inseamna Puncte tari, Puncte slabe, Oportunitati, Pericole.

Diagnosticul in cadrul actiunii perfectionarii sistemului de management poate fi o etapa, proces, rezultat si instrument.

Ca etapa, reprezinta prima secventa a programului de crestere a fiabilitatii, de restructurare, de privatizare;

Ca proces, reprezinta un anumit mod de actiune si interpretare realizat dupa un program si cu o metoda proprie;

Ca rezultat se interpreteaza prin concluziile sale si prin bilantul previzionat cu privire la masurile imediate si de perspectiva;

Ca instrument in perfectionarea sistemului de management si al activitatii manageriale.

Stabilirea domeniului investigat

Documentarea preliminara

Stabilirea principalelor puncte slabe si a cauzelor care le genereaza

Stabilirea punctelor tari si a cauzelor care le genereaza

Stabilirea oportunitatilor si riscurilor

Concluzii si recomandari

Fig.3 Schema generala SWOT

Diagnosticul desfasurat la nivelul societatii de asigurari orienteaza activitatea acesteia, ii precizeaza punctele tari si slabe, ceea ce constituie un ajutor esential in munca managerilor. In abordarea diagnosticului se pleaca de la urmatoarele considerente:

A conduce oameni;

A stapani mediul;

A obtine rezultate;

A organiza firma;

A induce noul;

A face previziuni.

In realizarea diagnosticului managerii trebuie sa inteleaga ca :

  • Analiza diagnostic este o actiune preliminara de observare, identificare, explicitare si elaborare a unor recomandari;
  • Investigatia nu se realizeaza in detaliu si nu ofera solitii in amanunt;
  • Solutiile valabile sunt cele generatoare de eficienta in toate planurile si in cresterea profitului.

In concluzie, diagnosticul ca tehnica in management contribuie la cresterea eficientei economice si a actului de conducere, accentuarea introducerii noului, perfectionarea activitatii de organizare, realizarea unei atmosfere propice initiativei, creativitatii si responsabilitatii.

Functiile managementului nu trebuie privite ca unitati distincte, deoarece intre ele exista o interconditionare reciproca. Aceasta interconditionare pune in valoare toate valentele proceslui de management, faptul ca acest trebuie privit si abordat in ansamblul sau, ca nici una dintre functii nu trebuie neglijata sau ignorata.

2.4 Metode si tehnici de management aplicate in asigurari

In activitatea de management a asigurarilor este necesar sa se foloseasca o multimr de metode si tehnici de management, intrucat managerii trebuie sa solutioneze o gama larga de probleme.

Metodele si tehnicile de management nu constituie un scop in sine.

Metoda se poate defini ca fiind procedeul folosit in realizarea unui scop sau ca o modalitate de cunoastere, cercetare si transformare a realitatii obiective.



Metoda de management reprezinta modul in care sistemul conducator desfasoara procesul de conducere pentru a pune in actiune factori umani, materiali, financiari coordonati in vederea obtinerii unor rezultate prestabilite.

Metodele au urmatoarele trasaturi:

Nici un proces de conducere eficient nu se realizeaza fara o metoda de conducere corespunzatoare;

O metoda de conducere nu poate fi aplicata in toate procesele de conducere;

Orice metoda solicita ca toti managerii dintr-o unitate sa foloseasca procedeele de conducere;

Orice metoda solicita ca toti managerii dintr-o unitate sa foloseasca procedeele si sa cunoasca tehnicile ei;

Orice metoda trebuie sa permita masurarea rezultatelor activitatii managerilor si a executantilor.

Metodele de management sunt de mai multe tipuri, si anume:

managementul prin obiective;

managementul prin bugete;

managementul prin exceptii.

Managementul prin obiective consta in defalcarea obiectivelor asigurarilor pana la nivelul executantilor si corelarea recompenselor cu rezultatele obtinute din realizarea obiectivelor.

Metoda are la baza obiective-rezultate-recompense ce constituie elementul fundamental al implementarii sale in management, bazandu-se pe determinarea riguroasa a obiectivelor pana la nivelul executantilor. Obiectivele reprezinta un element important al oricarui sistem organizat cu ajutorul carora se contureaza scopuri pe care un grup le realizeaza cu anumite mijloace si intr-o anumita perioada.

Componentele managementului prin obiective sunt:

  • sistemul de obiective;
  • programele de actiuni;
  • calendarele de termene;
  • instructiunile generale si partiale;
  • bugetele;
  • metodele si tehnicile manageriale;
  • evaluarea realizarii obiectivelor li recompensarea personalului.

Procesul de concepere si implementare este alcatuit din urmatoarele secvente:

  • determinarea obiectivelor fundamentale ale societatii de asigurari;
  • stabilirea obiectivelor derivate, specifice si individuale;
  • elaborarea programelor de actiuni, a calendarelor de termene, a bugetelor de venituri si cheltuieli;
  • adaptarea corespunzatoare a structurii organizatorice;
  • urmarirea realizarii obiectivelor;
  • evaluarea realizarii obiectivelor.

Etapele desfasurarii managementului prin obiective:

  • managementul superior al societatii determina obiectivele de atins;
  • managementul superior al societatii imparte sarcini ce decurg din obiectivul general pe compartimente si oameni;
  • managerii stabilesc masurile pentru atuingerea obiectivelor si realizarea lor;
  • managementul societatii, managerii si subalternii compara rezultatele obtinute cu obiectivele initiale, analizeaza cauzele abaterilor si stabilesc noi obiective.

Avantajele managerului prin obiective sunt:

  • asigurarea unui realism pronuntat si concret in stabilirea obiectivelor si subobiectivelor;
  • dezvoltarea unui climat de creativitate;
  • promovarea larga a autocontrolului;
  • diminuarea sarcinilor de supraveghere si imbunatatirea utilizarii timpului managerului;
  • cresterea responsabilitatii pentru realizare obiectivelor;
  • obtinerea unui raport de corelare mai strans intre nivelul salarizarii si rezultatele obtinute pe linia realizarii obiectivelor;
  • cresterea eficientei intregii activitati a inteprinderii si satisfactiei salariatilor acesteia.

Bugetul reprezinta un plan stabilit pentru o anumita perioada, exprimat in termeni financiari si care precizeaza veniturile si cheltuielile pentru realizarea acelui obiectiv.

Managementul prin bugete reprezinta o modalitate specifica de exercitare a functiilor managementului prin care stabilirea obiectivelor fundamentale si derivate cat si organizarea, coordonarea, antrenarea si control-evaluarea se fac sub forma financiar-contabila folosind unitati de masura monetare. Aplicarea managementului prin bugete impune urmatoarele cerinte:

participarea larga a personalului si a managerilor la stabilirea bugetelor si aplicarea sistemului bugetar;

realismul in fixarea obiectivelor si a normativelor economico-financiare;

flexibilitatea structurii si administrarii bugetelor prin precizarea pentru sumele alocate a anumitor norme de variatie a componentelor.

Principalele tipuri de bugete folosite sunt:

bugetul fortei de munca;

bugetul cheltuielilor generale;

bugetul investitiilor;

bugetul cheltuielilor administrative si bugetul financiar.

Bugetul impreuna cu bugetele partiale formeaza sistemul bugetar al organizatiei, care contine:

bugetul periodic;

bugetul continuu;

bugetul de activitate;

bugetul de responsabilitate.

Managementul prin exceptii se bazeaza pe identificarea situatiilor in care este necesara interventia managerului. Se caracterizeaza prin:

informatiile destinate managerului sunt selectate potrivit componentelor decizionale fiecarui nivel ierarhic;

cu cat abaterile sunt mai mari, cu atat informatiile referitoare la ele ajung la niveluri ierarhice mai inalte;

componentele decizionale sunt precis delimitate pe niveluri ierarhice;

reclama un sistem de informatii bine pus la punct.

Managementul prin exceptii presupune urmatoarele etape:

stabilirea obiectivelor, a normelor si a altor elemente care asigura desfasurarea riguroasa a activitatii;

stabilirea tolerantelor admise pentru abaterile de la valorile prestabilite ale obiectivelor, normelor;

compararea realizarilor cu nivelurile planificate;

luarea deciziilor corecte.

Managementul prin proiecte este sistemul cu o durata de utilizare limitata ce faciliteaza rezolvarea unor probleme complexe cu caracter inovational de catre specialisti cu o pregatire eterogena.

Proiectul reprezinta un ansamblu de procese de munca cu caracter inovational a caror realizare urmareste indeplinirea cu succes a unei misiuni complexe.

Managementul prin proiecte se utilizeaza in urmatoarele variante:

managementul prin proiecte cu responsabilitate individuala;

managementul prin proiecte cu stat major;

managementul prin proiect mixt.

Metoda consta in crearea in structura organizatorica a functiei de manager de produs avand responsabilitatea unitara a organizarii, coordonarii si controlului tuturor activitatilor succesive implicate in realizarea produslui sau a grupei de produse din momentul conceperii acestuia pana la scoaterea din fabricatie.

Aplicarea acestei metode presupune urmatoarele etape:

numirea managerilor de produse a variantelor strategice privind dezvoltarea produselor;

adoptarea de catre conducerea societatii a unei strategii pentru fiecare produs si elaborarea planurilor necesare;

coordonarea realizarii produselor prin colaborarea stransa a managerilor acestora cu cei ai compartimentelor functionale din cadrul societatii;

pregatirea si fundamentarea propunerii privind scoaterea din fabricatie a unor produse si asimilarea altora noi.

Avantajele acestei metode sunt:

asigurarea coordonarii unitare a realizarii unui produs, ceea ce are ca efect reducerea duratei ciclului cercetare-dezvoltare-fabricatie-vanzari, scazand costurile de productie;

ridicarea nivelului tehnic si calitativ al produsului;

orientarea mai pronuntata a conducerii spre innoirea si adaptarea produselor la cerintele beneficiarilor;

fundamentarea mai temeinica a deciziilor strategice ale organizatiei privind dezvoltarea unor noi produse;

descongestionarea activitatii unor compartimente functionale de sarcini curente privind realizarea produselor;

asigurarea unei bune comunicari si coordonari intre compartimente.

2.5 Rolul metodelor si tehnicilor in management

In activitatea de management a unei societati este necesar sa se foloseasca o multime de metode si tehnici de management, intrucat managerii trebuie sa solutioneze o gama larga de probleme, fiecare problema rezolvandu-se printr-o metoda sau tehnica specifica.

In situatia in care managerul foloseste o gama restransa de metode si tehnici, eficienta activitatii se va diminua considerabil.

In conducerea unui grup de oameni, a unor activitati trebuie sa se apeleze intotdeauna la metode de management. Metoda se defineste ca fiind procedeul folosit in realizarea unui scop, o modalitate sistematica de cercetare, cunoastere si transformare a realitatii obiective.

Metoda de conducere reprezinta modul in care sistemul conducator desfasoara procesul de management pentru a pune in actiune factorii umani, materiali, financiari coordonati in vederea obtinerii unor rezultate prestabilite.

Scopul tuturor metodelor este de a crea un limbaj comun, de simplifica munca de conducere, de a imbunatati luarea deciziilor si de a mari raspunderea individuala.

In aplicarea unei metode si tehnici trebuie sa se tina seama de urmatoarele lucruri:

nici un proces de management eficient nu se realizeaza fara o metoda si tehnica de management corespunzatoare;

o metoda si tehnica de management poate fi aplicata in toate procesele de management;

orice metoda si tehnica solicita ca toti managerii sa foloseasca procedeele si sa cunoasca tehnicile ei;

orice metoda si tehnica trebuie sa permita masurarea rezultatelor activitatii managerilor si a executantilor in scopul cointeresarii lor materiale.

2.6 Organizatiile de asigurari si functiile lor

Asigurarea este o activitate economico-sociala care consta in protectia persoanelor fizice si juridice, in calitate de asigurati, impotriva diverselor riscuri si este realizata de catre societati specializate, in calitate de asigurati.

Destinatia acestui fond este:

  • plata daunelor;
  • crearea unui fond de rezerva;
  • acoperirea cheltuielilor administrative ale societatii.

Fiecare asigurator trebuie sa mentina cumulativ:

capitalul social varsat;

marja de solvabilitate.

Capitalul social varsat si fondul de rezerva libera varsat, se vor actualiza periodic prin norme de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Capitalul social varsat trebuie sa fie integral varsat in forma baneasca numai la constituire. Marja de solvabilitate, care reprezinta suma cu care valoarea activelor depaseste valoarea obligatiunilor, trebuie sa fie mai mare decat valoarea stabilita prin norme.In cazul obligatiunilor unui asigurator se iau in considerare atat obligatiile certe cat si cele care se vor concretiza in viitor. In vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea activelor si a boligatiunilor unui asigurator se efectueaza conform normelor, care vor cuprinde si precizari privind categoria activelor si datoriilor care nu vor fi luate in considerare. Actiunile emise de asiguratori pot fi numai nominative. Orice forma de asociere prin care proprietatea actiunilor este ascunsa Comisia de Supraveghere este lovita de nulitate. Valoarea minima in natura a activelor pastrate in Romania de catre asigurator trebuie sa ii permita acestuia sa poata acoperi totalul obligatiunilor sale in tara, in orice moment al exercitarii activitatii de asigurare. Asiguratorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital si rezervele tehnice de bunuri imobiliare, precum actiuni, obligatiuni, alte titluri de participatie, depozite bancare.

Asiguratorul trebuie sa isi conduca activitatea cu respectarea normelor prudentiale specifice si care prevad:

  • organizarea si desfasurarea activitatii cu prudenta si profesionalism;
  • incadrarea unui numar suficient de persoane care indeplinesc conditiile de pregatire si de competenta profesionala.

Asiguratorul pentru asigurarile facultative practicate, trebuie sa elaboreze:

propriile conditii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

propriile clauze de asigurare, care pot modifica conditiile de asigurare in functie de optiunea proprie;

propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

propriile reglementari si instructiuni de constatare si lichidare a daunelor in concordanta cu prevederile cuprinse in clauzele de asigurare.

Asiguratorul care exercita o activitate de asigurari are obligatia sa constituie si sa mentina urmatoarele rezerve tehnice:

rezerva de prime – aceasta se calculeaza lunar prin insumarea cotelor parti din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexprimate ale contractelor de asigurare;

rezerva de daune ce se creaza si se acutalizeaza lunar in baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator;

rezerva de daune neavizate ce se creeaza si se ajusteaza la inchiderea exercitiului financiar;

rezerva de catastrofa se creeaza prin aplicarea lunara a unui procent de 5% asupra volumului de prime subscrise;

rezerva pentru riscuri neexpirate ce se calculeaza pe baza estimarii daunelor ce vor aparea dupa inchiderea exercitiului financiar.

CAPITOLUL 3

Monitorizarea activitatii in societatile de asigurari

3.1 Evolutia pietei asigurarilor in Romania

Numarul societatilor de asigurare autorizate sa activeze pe piata romaneasca s-a dublat in ianuarie 2007, factorul principal care a determinat aceasta crestere semnificativa fiind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.

La sfarsitul lunii ianuarie a anului 2006 se inregistrau 41 de societati, la sfarsitul lunii ianuarie 2007, numarul acestora ajunsese la 75. Cea mai mare nisa unde companiile de asigurari pot creste este piata pensiilor si asigurarilor de viata. Potrivit Aviva, 27% dintre est-europeni si 44% dintre vest-europeni au un plan de pensii, in comparatie cu doar 10% dintre romani. De asemenea, in timp ce 20% dintre est-europeni si 48% dintre vest-europeni au o asigurare de viata avand componenta de protectie, doar 13% dintre romani au astfel de pachete de asigurari.

Piata asigurarilor din Romania s-a dublat in ultimii patru ani, iar previziunile anticipeaza o crestere a pietei care poate creste pana la de patru ori in urmatorii 5-10 ani in functie si de actorii politici si economici. In prezent, piata asigurarilor de viatta din Romania este evaluata la 300 milioane de euro.

Asiguratorii din Uniunea Europeana ar putea acapara o treime din piata romaneasca in urmatorii ani. Asiguratorii din alte state membre ale Uniunii Europene care au notificat arbitrului asigurarilor intentia de a desfasura activitati in Romania nu au miscat piata in 2007, dar ar putea acapara pana la 30% din piata romaneasca in urmatorii ani. Astfel, dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, orice companie de asigurari cu sediul in oricare din celelalte 26 de tari membre ale blocului comunitar poate desfasura activitati pe piata romaneasca dupa o simpla notificare la supraveghetorul pietei romanesti, fara a avea nevoie de deschiderea unei subsidiare sau sucursale locale.

3.2 Monitorizarea activitatii societatii de asigurari S.C OMNIASIG S.A

Anul infiintarii: 1995

Numarul de inregistrare la Registrul Comertului: J40/8364/1994

Cod Unic de Inregistrare: RO5589684

Capitalul social subscris si varsat: 103.238.060 RON

Adresa: B-dul Aviatorilor, nr. 28, sector 1

Bucuresti, cod 011862

Telefon: +4021 231.50.40, 231.50.43

E-mail: secretary@omniasig.ro

Website: www.omniasig.ro

Numar mediu de salariati: 1.512

Retea teritoriala na]ionala: 43 de sucursale,

90 de agentii si 95 de puncte de lucru.

In anul 1995 cand si-a inceput activitatea, Omniasig avea o singura sucursala si 12 angajati. Astazi, Omniasig a devenit membru al unuia dintre cele mai importante grupuri de asigurari din Europa Centrala si de Est, Vienna Insurance Group. Numara peste 200 de sucursale, agentii si puncte de vanzare, iar echipa este formata din aproximativ 1500 de angajati cu carte de munca si peste 12 000 de agenti la nivel national. Firma cu o traditie de aproape 200 de ani in Austria, Vienna Insurance Group este liderul grupurilor de asigurari din Europa Centrala si de Est si unul din liderii grupurilor internationale de asigurari operationale in zona. Din anul 1990, de la debutul pe pietele externe Austriei, Vienna Insurance Group a cunoscut o dezvoltare impresionanaa prin crestere organica, prin infiintarea de companii noi si achizitii continue. Vienna Insurance Group numara in prezent 18.000 de angajati si opereaza sub 35 de marci  in 17 tari. .
Vienna Insurance Group(VIG) este unul din liderii pietei in Romania (cota de piata- aproximativ 20%), prin cele  4 companii de asigurare pe care le detine: Omniasig Asigurare – Reasigurare, Omniasig Asigurari de Viata, Unita si  Agras. Omniasig - Vienna Insurance Group a urcat anul trecut pe pozitia a doua pe piata asigurarilor generale din Romania, cu un volum total al primelor brute subscrise de 152,10 milioane lei .Vienna Insurance Group AG a anuntat, la inceputul lunii noiembrie a anului 2007 ca detine pachetul majoritar de actiuni al societatii Asigurarea Romaneasca Asirom SA. Fostul actionar majoritar, - InterAgro - vanduse, intr-o prima etapa, 30,52% din Asirom catre compania austriaca Vienna Insurance Group pentru 146 milioane lei. Intr-o a doua etapa, VIG a cumparat, 20,2% din Asirom de la Interagro cu suma de 98,2 milioane lei (29,17 milioane euro), iar in prezent detine pachetul majoritar de 50,2%.
Grupul Omniasig in Romania cuprinde Omniasig SA si Omniasig Asigurari de Viata.

Omniasig Asigurari de Viata a inregistrat in 2006 un volum de prime brute subscrise de 13,95 milioane euro, plasandu-se in topul celor mai importante companii de asigurari de viata din Romania.In cursul anului 2006 Vienna Insurance Group a majorat cota de participare la capitalul companiei la 69,98%.

Omniasig S.A, a doua companie importanta de pe pia]a asigurarilor generale, cu un numar de peste 400.000 de clienti, detine un portofoliu format in principal din asigurari auto care au o pondere majoritara de 66% si din asigurari industriale si comerciale.

Produsele Omniasig SA sunt distribuite la nivel national printr-o retea extinsa de intermediari, formata din brokeri, agenti precum si, in baza parteneriatelor incheiate, prin intermediul retelelor bancare si a societatilor de leasing. in 2006, Omniasig ocupa locul al II-lea pe piata asigurarilor generale, urcand un loc, comparativ cu anul 2005. Volumul total de prime brute subscrise a fost de 536.080 mii RON, inregistrand o crestere de 27% comparativ cu anul anterior .

Valori Omniasig

Stabilitate financiara

Grad ridicat de capitalizare

Prezenta puternica si stabila pe piata

Produse competitive si cu un grad ridicat de acoperire a

riscurilor

Servicii de calitate pre si post vanzare Acoperire la nivel national Retea teritoriala puternic dezvoltata Inovatie si flexbilitate in procesul de vanzare

Obiective strategice Omniasig

Consolidarea pozitiei secunde pe piata asigurarilor generale

Consolidarea brandului Omniasig Vienna Insurance Group intarirea prezentei Omniasig pe segmentul de piata retail, prin dezvoltarea retelei teritoriale si cresterea fortei de vanzare

Oferirea de produse, servicii si consultanta la standarde europene

Dezvoltarea politicii de Managementul Relatiei cu Clientii pentru segmentul de retail

Omniasig ofera o gama complexa de produse de asigurare adaptate cererii specifice persoanelor fizice si juridice, in conformitate cu prevederile Legii nr. 136 din 1995 si nr. 32 din 2000

Prime Brute Subscrise - milioane EURO

TOTAL

Asigurari de viata

Asigurari generale

Profit brut

Grupul Omniasig in topul pietei asigurarilor generale si de viata



3.3 TIPURI DE ASIGURARI IN CADRUL S.C OMNIASIG S.A

 I .ASIGURARI AUTO

a .Asigurarea CASCO - Este destinata persoanelor fizice si juridice cu domiciliul, resedinta sau sediul in Romania. Are ca obiect acoperirea daunelor produse autovehicululelor sau, dupa caz, vehiculelor tractate (remorci, semiremorci, etc) supuse inmatricularii Riscurile acoperite:

- Avarii provocate de ciocniri, loviri sau izbiri cu corpuri mobile sau imobile aflate in afara sau in interiorul autovehiculului, zgarieri, caderi, derapari sau rasturnari;

- Avarii provocate in mod direct sau indirect de incendiu, explozie si fenomene naturale (trasnet, inundatii, cutremur, ploaie torentiala, grindina, furtuna, prabusire sau alunecare de teren);

- Pagube produse rotilor de rezerva, sculelor din dotarea standard, echipamentelor suplimentare, modificarilor constructive permanente, ca urmare a producerii evenimentului asigurat

- Furtul autovehiculului sau a unor parti componente, piese, echipamente suplimentare ale acestuia ;

- Pagube produse autovehicului si/sau echipamentului suplimentar ca urmare a tentativei de furt;

- Pagube produse incaperii in care se afla autovehiculul, ca urmare a furtului sau tentativei de furt prin efractie.

Omniasig acopera, in cadrul sumei asigurate, urmatoarele cheltuieli suplimentare:

- Cheltuieli de transport a autovehiculului avariat si nedeplasabil, de la locul accidentului la atelierul de reparatii;

- Cheltuieli efectuate in scopul limitarii pagubelor provocate ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Facilitati oferite clientilor

- posibilitatea efectuarii platii in rate a primei de asigurare

- extinderea gratuita a asigurarii in afara teritoriului Romaniei, acordata pentru autovehiculele inmatriculate in Romania si valabila in tarile membre ale sistemului Carte Verde in conditiile in care clientul detine RCA la Omniasig

- asigurarea acopera si situatia in care autovehiculul, cu consimtamantul asiguratului era condus de alta persoana in momentul producerii evenimentului asigurat

- reintregirea automata a sumei asigurate cu valoarea despagubirii platite, fara plata unei prime suplimentare, in cazul daunelor partiale

BONUSURI SI REDUCERI ACORDATE CLIENTILOR

-          la plata anticipata si integrala a primei de asigurare;

-          in situatia in care vehiculul este dotat cu alarma electronica GPS;

-          in cazul asigurarilor de parcuri auto continand cel putin 4 masini;

-          pentru ani consecutivi fara daune;

-          flexibilitate in incheierea asigurarilor, clientii putand opta numai pentru riscul de avarii, sau, pentru riscurile de avarii si furt.

Omniasig dispune de unul dintre cele mai moderne Centre de Daune din Europa, devenind cea mai operativa companie de asigurari in ceea ce priveste acordarea despagubirilor auto.

Centrul de Daune Omniasig asigura simplificarea si reducerea la maximum a perioadei necesare derularii formalitatilor de avizare, constatare si lichidare a daunelor auto. Locatia, amenajarile si dotarile interioare sunt functionale si ultramoderne, echipamentul de birotica este de ultima generatie, iar Receptia Centrului este prevazuta cu ecrane tip plasma pe care clientii pot urmari diverse spoturi informative referitoare la derularea formalitatilor de lichidare a daunelor si de acordare a despagubirilor. In cadrul Centrului de Daune functioneaza Dispeceratul Omniasig Asistenta. Acesta asigura asistenta telefonica de specialitate clientilor din toata tara, 24 de ore din 24, pentru derularea formalitatilor legale impuse de evenimentul rutier. La numarul de telefon 021-9669, clientii pot solicita informatii legate de despagubire si pot solicita tractarea autoturismului avariat. auto

In anul 2006 volumul primelor brute subscrise pentru asigurarile auto a fost de 355.794 mii RON , inregistrand o crestere de 38% comparative cu anul anterior. In cadrul acestui segment de piata Omniasig a ocupat locul III, cu o cota de piata de 11, 5 %. Din totalul portofoliului Omniasig, asigurarile auto detin o pondere de 66, 4%.

b. Asigurarea de raspundere civila auto RCA si cartea verde – Volumul de prime brute subscrise in anul 2006 a fost de 169.396 mii RON, inregistrand o crestere de 41% compartativ cu anul precedent. Pe acest segment de piata Omniasig ocupa locul II

Sunt destinate persoanelor fizice sau persoanelor juridice. Au ca obiect acoperirea prejudiciilor provocate tertilor ca urmare a producerii evenimentului asigurat prin accidente de autovehicule.

Riscuri acoperite: pagube materiale, vatamari corporale sau deces, pagube ca urmare a lipsei de folosinta a autovehiculului avariat, produse tertilor din culpa asiguratului

 Omniasig ofera urmatoarele produse de asigurare de raspundere civila auto:

1.Asigurarea obligatorie de raspundere civila auto (RCA)

Este reglementata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor anual, prin norme. Incepand cu 01.01.2007, valabilitatea politei RCA va fi atat pe teritoriul Romaniei cat si pe teritoriul Uniunii Europene, unde Romania va avea calitate de membru.

2.Cartea Verde

Carte internationala de asigurare a autovehiculelor, valabila in afara granitelor Romaniei, emisa sub autoritatea BAAR (Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania) in conformitate cu Conventia “Carte Verde” de la Londra.

Cuantumul despagubirii se acorda in conformitate cu legislatia in vigoare ce reglementeaza raspunderea civila auto din teritoriul statului unde s-a produs accidentul.

II. ASIGURARI LOCUINTE

Asigurarea complexa a locuintelor (GARANT

a) Asigurarea locuintelor si a bunurilor din locuinta

Acest tip de asiguraree are ca obiect asigurarea locuintelor, inclusiv a bunurilor existente in acestea si a dependintelor si anexelor (garaje, magazii), precum si a instalatiilor si amenajarilor speciale (piscine, saune, instalatii de receptie prin satelit).

Riscurile de baza acoperite: incendiu, trasnet, explozie, caderi de corpuri.

Riscuri suplimentare acoperite: cutremur, riscuri atmosferice (furtuna, grindina, ploaie torentiala, inundatie, viitura, greutatea stratului de zapada/gheata, avalansa), boom sonic si coliziune cu autovehicule, greva/revolta/tulburari civile, vandalism, apa de conducta, refulare, alunecare si prabusire de teren, daune produse de animale, prabusire de corpuri, avarii accidentale ale centralelor termice, furt, onorarii profesionale, autoritati publice.

Omniasig acorda despagubiri atat pentru reparatiile necesare, cat si pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a producerii evenimentelor asigurate.

Asigurarea acopera si cheltuielile legate de prevenirea, limitarea efectelor evenimentelor asigurate, deplasarea si interventia echipelor de pompieri, inlaturarea urmarilor evenimentelor asigurate, cheltuieli suplimentare legate de lucrarile de reparare si restaurare.

b) Asigurarea de raspundere civila a proprietarului / locatarului fata de terti

Are ca obiect acoperirea prejudiciilor cauzate tertilor ca urmare a producerii unor evenimente la locuinta asigurata sau pentru care Asiguratul este raspunzator civil conform legii.

Daune acoperite: daune materiale, vatamari corporale, deces produs tertilor din culpa civila, cheltuielile efectuate in procesul civil.

Daune suplimentare acoperite: daune produse proprietarului de catre chirias, de catre chirias proprietarului, daune produse de persoane aflate ocazional la locuinta asigurata, daune produse de animale domestice aflate in proprietatea/detinerea Asiguratului.

c) Asigurarea de accidente pentru persoanele domiciliate la locuinta asigurata

Are ca obiect acoperirea riscului de accidente  care au drept urmare vatamarea corporala sau decesul persoanelor domiciliate la locuinta asigurata.

Riscuri acoperite: decesul, invaliditatea permanenta, consecinte estetice si functionale cu caracter definitiv ale traumatismelor, arsurilor, degeraturilor, cheltuieli legate de tratament si medicatie, cheltuieli pentru stabilirea gradului de invaliditate.

Asigurarea locuintelor persoanelor fizice (MINIGARANT) are ca obiect acoperirea daunelor materiale produse locuintelor, inclusiv a bunurilor existente in acestea si a dependintelor.Riscurile de baza acoperite: incendiu, trasnet, explozie, caderi de corpuri, cutremur, apa de conducta si refularea, furtul prin efractie sa talharie.Facilitati oferite clientilor:
•posibilitatea efectuarii platii in rate;
•posibilitatea asigurarii locuintelor  la valoarea lor de piata sau la valoarea de inlocuire;
•posibilitatea conservarii sumei asigurate intr-o valuta agreata de parti;
•acordarea de avansuri din despagubire in cazul daunelor

III .ASIGURARI DE AVIATIE

a.          CASCO “ALL RISKS

Are ca obiect  asigurarea  aeronavei pentru dauna totala, disparitie sau daune partiale, cauzate de orice risc, cu exceptia Riscurilor de Razboi si a pericolelor similare.

b. CASCO PIERDERE TOTALA

Are ca obiect  asigurarea aeronavei pentru dauna totala sau disparitie cu exceptia Riscurilor de Razboi.

c.CASCO RISCURI DE RAZBOI SI PERICOLE SIMILARE

Are ca obiect asigurarea aeronavei pentru  dauna totala sau daune partiale cauzate de Riscurile  de Razboi si pericole similare.

d.ASIGURAREA CIVILA FATA DE TERTI, EXCEPTAND BAGAJE, PASAGERI, MARFA

Are ca obiect acoperirea prejudiciilor  cauzate tertilor (vatamare corporala sau deces, daune materiale cauzate bunurilor din exteriorul aeronavei), inclusiv acoperirea cheltuielilor de judecata

e.ASIGURAREA FATA DE PASAGERI, BAGAJE, MARFA

Are ca obiect acoperirea prejudiciilor  cauzate pasagerilor  (vatamare corporala sau deces, daune materiale cauzate bagajelor si marfurilor din aeronava), inclusiv acoperirea cheltuielilor de judecata.

f. ASIGURAREA DE ACCIDENTE DE PERSOANE

Are ca obiect acoperirea riscului de accidente care au drept urmare vatamarea corporala sau decesul personalului navigant sau nenavigant.

g.ASIGURAREA DE RaSPUNDERE CIVILA PENTRU AEROPORTURI, ADMINSTRATIA DE CONTROL, TRAFIC AERIAN SI FURNIZORII DE SERVICII AVIATICE

Are ca obiect acoperirea prejudiciilor cauzate tertilor in legatura sau ca urmare a desfasurarii obiectului de activitate a Asiguratului.

 IV. ASIGURARI DE CREDITE SI GARANTII

Este destinata persoanelor fizice si /sau juridice.
Principalele tipuri de asigurari din clasele de asigurari credite si garantii practicate de Omniasig sunt:

Asigurarea riscului  de neplata a ratelor /debitelor in cazul:
     • Contractelor de credit de consum;
     • Contractelor de vanzare-cumparare;
   • Contractelor de leasing;
     • Contractelor de distributie;

Facilitati oferite clientilor:
- posibilitatea platii in rate;
- posibilitatea conservarii sumei asigurate intr-o valuta agreata de catre parti, evitandu-se in acest fel riscul deprecierii sumei asigurate prin polita, datorita inflatiei.

V. ASIGURARI DE INCENDIU SI CALAMITATI NATURALE

a.       Asigurarea de proprietate

Este destinata  in principal persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniile  industrial comercial sau administrativ. Are ca obiect asigurarea patrimoniului: cladirile/constructiile si/sau bunurile continute in cladiri, cum ar fi utilajele, echipamentele, instalatiile, alte mijloace fixe sau stocurile (materii prime, materiale, piese de schimb, etc.).

Riscurile de baza  acoperite: incendiu, trasnet, explozie, cadere de corpuri. Riscurile suplimentare acoperite: cutremur de pamant, riscuri atmosferice (furtuna, grindina, inundatie, viitura, avalansa de zapada, etc.), apa de conducta si scurgeri din sprinklere, boom sonic si coliziune cu autovehicule, prabusire sau alunecare de teren, furt prin efractie sau talharie, spargerea sau craparea bunurilor casabile, greve, revolte si tulburari civile, vandalism, etc.

Omniasig acopera:
- costurile/cheltuielile suplimentare legate de prevenirea/limitarea/stingerea incendiului;
- indepartarea resturilor ca urmare a producerii daunelor, precum si cele legate de plata onorariilor  profesionale;
- refacerea arhivelor si a suporturilor de date. 

b.      Vehicule , autovehicule, autospeciale si utilaje nesupuse asigurarii

Este destinata in principal persoanelor juridice.
Are ca obiect acoperirea daunelor materiale produse autovehiculelor/vehiculelor, autospecialelor  neinmatriculabile, utilajelor (combine, tractoare, excavatoare, buldozere, incarcatoare, macarale, stivuitoare, etc.)

Riscurile de baza acoperite: coliziune cu corpuri mobile sau imobile. Riscurile suplimentare acoperite: caderi si rasturnari, incendiu si alte riscuri, furt.
Omniasig acopera  cheltuielile suplimentare legate de limitarea daunelor, transportarea bunului avariat la atelierul de reparatie.

VI. ASIGURAREA VALORILOR

Este destinata in principal persoanelor juridice. Are ca obiect acoperirea daunelor produse valorilor (bani si alte instrumente de plata, metale pretioase, titluri de valoare, timbre, ceasuri deosebite, etc.).

Este o asigurare de tip „All Risks”. Riscul suplimentar acoperit: riscul de transport.
Omniasig acopera cheltuielile suplimentare legate de repararea/inlocuirea seif-urilor/casetelor de valori deteriorate cu ocazia furtului sau tentativei de furt prin efractie.

a.          Asigurarea valorilor pentru cazul de talharire asupra curierilor Este destinata persoanelor juridice.
Are ca obiect acoperirea pagubelor pe timpul transportului valorilor monetare, corespondentei, documentelor cu regim special. Riscul de baza acoperit: talharia savarsita asupra curierilor aflati in serviciul Asiguratului.

b.          Asigurarea bunurilor comercializate prin vanzare sau sistem leasing - Este destinata persoanelor fizice si persoanelor juridice in calitate de contractant: magazine, societati de leasing. Are ca obiect acoperirea daunelor materiale produse bunurilor vandute in rate sau leasing. Riscuri acoperite: incendiu, trasnet, explozie, caderi de corpuri, cutremur, furtuna, grindina, inundatie, apa de conducta, coliziune cu autovehicule, boom sonic, prabusire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zapada/gheata, avalansa de zapada, furt prin efractie sau talharie.
 

VII. ASIGURARI TEHNICE

a. Asigurarea de avarii accidentale ale masinilor unelte, utilajelor si instalatiilor

Este destinata persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in principal, in sectorul industrial. Are ca obiect asigurarea masinilor-unelte, utilajelor si instalatiilor, fiind o asigurare de tip “All Risks” (toate riscurile).

..c. Asigurarea echipamentelor electronice

Este destinata  persoanelor juridice.Are ca obiect asigurarea diverselor  tipuri de echipamente electronice (echipamente de calcul si birotica, ehipamente pentru comunicatii si radio; echipamente medicale, echipamente pentru grafica industriala, echipamente de radiodifuziune si televiziune, echipamente pentru sisteme de alarma, testare, masurare si automatizare, alte tipuri de echipamente electronice), inclusiv a sistemului de operare software si a suporturilor externe de date. Se pot asigura si baze de date, programe. Este o asigurare de tip « All Risks », ea acoperind toate daunele cauzate de  factorul uman, incluzand si  neglijenta in manuirea echipamentelor  electronice si furtul (efractie, talharie), precum si daunele provocate de foc, explozie, lichide, inghet, catastrofe naturale, trasnet, variatii ale tensiunii de alimentare, etc.

VIII ASIGURARI DE RASPUNDERE CIVILA

1. Asigurarea .generala

Riscurile acoperite:
• daune materiale;
• vatamari corporale;
• deces.

a)      Asigurarea de raspundere civila publica

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate tertilor, prin desfasurarea activitatii sau a afacerii la locatia unde au loc aceste activitati, sau daunele produse locatiilor vecine sau altor locatii si persoane ca urmare a activitatii Asiguratului.
b) Asigurarea de raspundere a producatorului

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate unor terte persoane de sau in legatura cu produse rezultate din activitati cuprinse in obiectul de activitate al Asiguratului, care reprezinta o consecinta directa a consumului sau utilizarii produsului respectiv.

c) Asigurarea de raspundere a angajatorului

Obiectul asigurarii consta in preluarea raspunderii civile a Asiguratului pentru daune cauzate angajatilor sai. Omniasig va plati despagubiri in completarea asigurarilor sociale, pentru partea de dauna ramasa neacoperita.

d) Asigurarea de raspundere civila pentru mediu

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate tertilor ca urmare a producerii unui eveniment poluant in interiorul amplasamentului asigurat.

2. Asigurarea . profesionala

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate beneficiarilor serviciilor profesionale, de fapta comisa din culpa de catre Asigurat in cadrul exercitarii profesiunii sale. Riscul asigurat: prejudicii patrimoniale

3. Alte asigurari de raspundere civila

Raspunderea directorilor si administratorilor societatilor comerciale

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate de catre Asigurat societatii pe care o administreaza/ conduce sau/si tertilor cu prilejul exercitarii functiei.

a) Asigurarea de raspundere civila a prestatorului de activitati (servicii) conexe transporturilor rutiere

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate Clientilor in desfasurarea urmatoarelor activitati:
- autogara;
- agentie de voiaj;
- colectare, expediere si distributie a marfurilor;
- intermediere in transporturile rutiere de marfuri sau persoane.
Asigurarea este elaborata conform Ordinului nr.1987/ 2005 in vederea obtinerii licentei de catre Asigurat.

b) Asigurarea de raspundere civila a operatorului de manevra feroviara

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate ca urmare a unor accidente si evenimente feroviare produse in activitatea de manevra feroviara pe caile ferate din Romania. Asigurarea este elaborata conform Ordinului M.T.C.T. nr. 343/ 19.09.2003 in vederea obtinerii licentei de catre Asigurat.

c) Asigurarea de raspundere civila a operatorului de transport rutier aflat in insolventa

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate Clientilor, daune ramase neacoperite dupa consumarea capacitatii financiare proprii a Asiguratului, in cadrul procedurii judiciare de faliment care a fost deschisa impotriva Asiguratului. Asigurarea este elaborata conform Ordinului nr. 1987/ 2005 in vederea obtinerii licentei de catre Asigurat.

d) Asigurarea de raspundere civila a proprietarilor sau detinatorilor de caini

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea prejudiciului cauzat tertilor de fapta cainelui aflat in proprietatea sau detinerea Asiguratului si pentru care acesta raspunde civil, conform legii.

e) Asigurarea de raspundere civila a organizatorilor de concursuri automobilistice sau karting

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor provocate de concurenti in timpul desfasurarii concursurilor automobilistice sau karting in zonele unde circulatia este inchisa in acest scop.

f) Asigurarea de raspundere civila a structurilor de primire turistice

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea prejudiciilor cauzate de Asigurat clientilor sai in desfasurarea activitatii.
Serviciile turistice prestate care intra sub incidenta asigurarii sunt:
- servicii legate de folosirea spatiilor de cazare si a dotarilor;
- servicii de alimentatie publica;
- alte servicii suplimentare (baruri, restaurante, cluburi, piscine sau saune, cazinouri, etc.)
Riscurile asigurate: 
- decesul sau vatamarea corporala a unor clienti;
- avarii sau distrugeri ale unor bunuri apartinand clientilor.

g) Asigurarea de raspundere civila de locatiune

     1. Raspunderea locatarului (chiriasului) fata de locator:
Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate Locatorului.
Riscurile asigurate: 
- vatamari corporale provocate Locatorului;
- avarii sau distrugeri ale spatiului inchiriat si bunurilor, apartinand Proprietarului.

    2. Raspunderea locatorului fata de chirias:
Obiectul asigurarii il constituie acoperirea daunelor cauzate Chiriasului.
Riscurile asigurate: 
- avarii sau distrugeri ale bunurilor aflate in spatiul inchiriat si care apartin Chiriasului;
- vatamari corporale provocate Chiriasului.

h) Asigurarea de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de autovehicule si utilaje nesupuse inmatricularii

Obiectul asigurarii il constituie acoperirea prejudiciilor cauzate de Asigurat tertilor prin accidente produse de vehicule neinmatriculabile proprietate a Asiguratului, conduse de Asigurat sau de prepusii acestuia, in timpul deplasarii pe drumurile publice si la locul exercitarii lucrarilor specifice pentru care acestea sunt folosite.

IX .ASIGURARI DE PERSOANE ALTELE DECAT CELE DE VIATA

A.        ASIGURAREA MEDICAS

Este destinata persoanelor fizice cu varsta intre 0-85 ani care calatoresc in strainatate, in scop turistic, in interes de afaceri, la studii, pentru specializari sau cu contract de munca.

Are ca obiect acoperirea cheltuielilor medicale de urgenta in strainatate (consultatii, tratament si medicamente, spitalizare, operatii, transport cu ambulanta, tratament dentar etc.) in caz de accident si/sau imbolnavire (inclusiv repatrierea medicala sau a corpului neinsufletit)

Omniasig ofera urmatoarele produse de asigurare de asistenta medicala pentru calatorii in strainatate:

a) Medicas PERFECT, ofera Asiguratilor posibilitatea de a selecta unul din cele 4 Programe de Asigurare, cu servicii de asistenta gradate crescator, incepand de la Programul de Asigurare A (de baza) - suma asigurata 5.000 EURO, pana la Programul de Asigurare D – suma asigurata 50.000 EURO.
b) Medicas FREQUENT este destinata persoanelor care efectueaza calatorii multiple in decursul unui an, dar nici una din calatorii nu depaseste 3 luni.
c) Medicas BUSINESS  include, pe langa serviciile enumerate mai sus, si riscul de deces accidental. In acest caz, daca in strainatate survine, urmare unui accident, decesul Asiguratului, beneficiarii desemnati de acesta vor fi indemnizati cu o suma aleasa de Asigurat, respectiv: 10.000 USD, 20.000 USD sau 30.000 USD.
d)  Medicas WORKERS este destinata persoanelor fizice romane care lucreaza in strainatate cu contract de munca.

B. MEDIROM - Este destinata persoanelor fizice straine care solicita permisul de sedere in Romania, turisti, oameni de afaceri.

Are ca obiect acoperirea cheltuielilor medicale de urgenta pe teritoriul Romaniei (consultatii si diagnosticare, tratament si medicatie, spitalizare, interventii chirurgicale, transport cu ambulanta, tratament dentar etc.) pentru cetateni straini, in caz de accident si/sau imbolnavire.
Produsul include  4  variante de asigurare, asiguratul  putand selecta  riscurile incluse si suma asigurata, suma asigurata minima fiind  6.000 EURO.
Asigurarea se poate incheia si pentru perioade mai mari de un an.

ASIGURAREA DE ACCIDENTE A PERSOANELOR - Este destinata persoanelor fizice (asigurarea individuala) sau  persoanelor juridice din orice domeniu de activitate, interesate sa incheie asigurari de grup pentru persoanele fizice cu care se afla intr-o relatie contractuala.
Obiectul asigurarii il constituie acoperirea riscului de accidente care au drept urmare vatamarea corporala sau decesul persoanelor asigurate.

X. ASIGURARI MARITIME

A.   ASIGURAREA MARITIMA OPTIONALA A NAVELOR

Are ca obiect asigurarea:
- navelor maritime (nave comerciale, de pescuit, colectoare, remorchere de salvare)
- navelor fluviale (remorchere, impingatoare, barje, slepuri, tancuri, etc)
- navelor de navigatie interna, inclusiv a celor mici si a navelor de agrement (iahturi, veliere, salupe cu motor, barcile cu motor, indiferent de deplasament, construite si echipate pentru calatorii de lunga durata, precum si cele destinate activitatilor sportive si de agrement)

Omniasig acopera daunele si/ sau pierderile produse asiguratului de catre:
-pericolele care pot  aparea pe mare, lac, rau sau alte cai navigabile;
-incendii, explozii;
-furtul asociat cu violenta efectuat de catre persoane din afara ambarcatiunii;
-aruncarea peste bord;
-pirateria;
-coliziunea oricarei nave sau ambarcatiuni cu orice mijloc de transport terestru, port, echipament sau doc;
-cutremur, eruptie vulcanica sau fulgere;
-accidentele survenite la incarcarea, descarcarea si transportul bunurilor sau combustibilului;
-explozia boilerelor, fisuri sau orice defect ascuns al masinilor sau ambarcatiunilor;
-neglijenta conducerii, echipajului sau pilotilor;
-barateria conducerii sau echipajului;
-contactul cu aeronavele, elicopterele sau obiectele ce se desprind din ele, din neatentia asiguratului, proprietarilor, managerilor sau a oricarei alte persoane din management;
-actiuni ale unei autoritati guvernamentale, desemnata sa supravegheze prevenirea sau reducerea poluarii mediului inconjurator, ce rezulta direct din dauna adusa ambarcatiunii de care este responsabil asiguratul, cu conditia ca o asemenea actiune a autoritatii guvernamentale sa nu fie un rezultat al neglijentei proprietarului asigurat.

B.   ASIGURAREA NAVELOR AFLATE IN CONSTRUCTIE SAU REPARATIE IN CARTIERELE NAVALE

C.  C.ASIGURAREA RISCULUI DE NEPLATA AL SALARIILOR PERSONALULUI NAVIGANT ROMAN IMBARCAT PE NAVE SUB PAVILION ROMAN SAU STRAIN (CREWING)

D.  ASIGURAREA DE PROTECTIE SI DESPAGUBIRE (P&I)

Omniasig este prima companie de asigurari din Romania care ofera acest produs, incepand cu anul 1999.
Obiectul asigurarii il constituie acoperirea riscurilor legate de raspunderile fata de terti (persoane fizice, membrii echipajului, marinari), coliziuni cu alte nave, poluare, remorcaj, indepartarea epavei, marfa transportata, etc.

Limitele de raspundere se situeaza intre 5000 si 6.000.000 USD in functie de riscurile acoperite.
Omniasig acopera si cheltuieleile de judecata efectuate de Asigurat in procesul civil.

 XI .ASIGURARI DE MIJLOACE DE TRANSPORT FEROVIAR

a) Asigurarea materialului rulant

Se adreseaza in principal persoanelor juridice. Are ca obiect acoperirea daunelor produse materialelor rulante: vagoane, cisterne, locomotive, utilaje pentru interventii/reparatii cai ferate, in timpul gararii, in triaje, sau in timpul deplasarii pe calea ferata nationala sau privata.

Riscuri acoperite: coliziuni cu corpuri mobile/imobile, deraieri, caderi si rasturnari, alunecari sau surpari de terasament, prabusiri de poduri/tuneluri, incendiu, trasnet, explozie, caderi de corpuri, cutremur, alunecare si prabusire de teren, riscuri atmosfeirce (furtuna, grindina, inundatie, viitura, greutate strat zapada/ gheata, avalansa de zapada).

Omniasig acopera cheltuielile suplimentare legate de limitarea daunelor, transportul bunului avariat la locul de reparatie/adapostire.  

XII .ASIGURARI DE BUNURI IN TRANZIT

A.    ASIGURAREA BUNURILOR IN TIMPUL TRANSPORTULUI (CARGO)

Obiectul asigurarii: bunurile care fac obiectul transportului.

Riscuri acoperite:

In functie de sfera de cuprindere a riscurilor solicitate de Asigurat si de necesitatile practice ale activitatii de comert, polita Cargo se poate incheia in una din urmitoarele

B.     ASIGURAREA VALORILOR PE TIMPUL TRANSPORTULUI

Obiectul asigurarii: valorile in timpul transportului pe teritoriul Romaniei efectuat in conformitate cu legislatia, regelementarile si regulamentele in vigoare cu privire la transporturile de valori. 

Riscuri acoperite:
a) furtuna, uragan, cutremur de pamant, prabusire sau alunecare de teren, trasnet, explozie, (chiar daca trasnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu), ploaie torentiala, inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindina, inundatii, avalanse de zapada, greutatea stratului de zapada, avarii accidentale ale instalatiilor de gaze, apa de canal, carbonizarea totala sau partiala ori topirea, chiar si fara flacara;
b) accidente de circulatie in care este implicat mijlocul de transport;
c) furt ca urmare a producerii evenimentelor enumerate la punctele (a) si (b);
d) furt, jaf si nelivrare ca urmare a atacului armat.

C.  ASIGURAREA CONTAINERELOR

Obiectul asigurarii: containerele cu care se transporta marfurile, in timp ce se afla in trafic sau in stationare pe timpul transportului. Riscuri acoperite:
In functie de sfera  de cuprindere a riscurilor solicitate de asigurat, asigurarea se poate incheia in una din urmatoarele Conditii de asigurare: Pierdere Totala a containerelor –
Riscuri acoperite:
- toate riscurile de pierdere totala (efectiva sau constructiva) a containerului asigurat. Pierdere Totala sau Avarii ale containerelor – Toate Riscurile
Riscuri acoperite:
- toate riscurile de pierdere si/sau avariere a bunului asigurat.

Asigurarea incheiata in una din conditiile de mai sus poate fi extinsa pentru a acoperi:
- Riscurile de Razboi si de Greve;
- Cheltuielile de Recuperare sau Repatriere a containerelor;
- Disparitia Misterioasa a containerelor.

D.  ASIGURAREA VEHICULEOR PE ROTI PROPRII

Obiectul asigurarii: raspundrea transportatorului, in calitate de cararus, pentru marfurile transportate.
Oferita in 2 variante, in functie de limitele teritoriale in care opereaza carausul:

Asigurarea de raspundere a transportatorului, an calitate de caraus, pentru marfa transportata pe teritoriul Romaniei
Riscuri acoperite:
- pierderea sau avarierea bunurilor, cauzate de:
a) accidente de circulatie in care este implicat mijlocul de transport, definite ca ciocniri, loviri sau izbiri cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate in afara sau in interiorul autovehiculului, caderi (caderi in apa, caderi in prapastie, caderi din cauza ruperii podului, caderi pe mijlocul de transport a unor corpuri cum ar fi copaci, blocuri de gheata sau de zapada, bolovani etc.), derapari sau rasturnari;
b) incendierea mijlocului de transport, ca urmare a unui accident de circulatie;
c) defectiuni tehnice ale mijlocului de transport, survenite in timpul efectuarii transportului.
d) intarzierea in livrare, in limita taxelor de transport, daca cel in drept (prevazut in contract) face dovada ca din aceasta intarziere a rezultat un prejudiciu de care este raspunzator transportatorul.

Asigurarea de raspundere a transportatorului pentru marfurile transportate (C.M.R.)
Riscuri acoperite:
- pierderea sau avarierea marfii transportate rutier pe rute internationale, in conformitate cu prevederile Conventiei CMR in vigoare.

XIII. .ASIGURAREA DE PIERDERI FINANCIAR DIN RISCURI ASIGURATE

A. ASIGURAREA PIERDERILOR DIN EXPLLOATARE REZULTATE DIN INTRERUPEREA ACTIVITATII

Protejeaza afacerea impotriva pierderilor de venituri cauzate de intreruperea temporara a activitatii datorata unui incendiu sau altui risc asigurat pe o polita de asigurare a proprietatii, inclusiv ca urmare a avariilor accidentale sau daunelor la echipamentele electronice.

Obiectul asigurarii : compenseaza profitul pe care ar fi trebuit sa il obtina Asiguratul daca nu s-ar fi produs evenimentul asigurat.
De asemenea, polita acopera cheltuielile de exploatare care trebuie sa continue desi activitatile au fost sistate temporar: in situatii cum ar fi  distrugerea locatiei la care se desfasoara activitatea Asiguratului, polita ofera resursele necesare acoperirii cheltuielilor cu utilitatile, salariile si alte obligatii de plata pe perioada cat proprietatea este in curs de refacere.
In situatia in care exista posibilitatea diminuarii pierderilor de venit prin efectuarea unor cheltuieli suplimentare fata de cele obisnuite, acestea vor fi rambursate.

Asigurarea permite recuperarea pierderii de profit contabil din activitatea de exploatare si a cheltuielilor ce au trebuit sa continue in aceasta perioada.

Asigurarea pierderilor din exploatare rezultate din intreruperea activitatii se incheie  numai impreuna cu asigurarea de proprietate.

B. Asigurarea exclusiva a pierderilor suplimentare aferente intreruperii activitatii Se aplica in aceleasi situatii ca si Asigurarea de pierderi din exploatare rezultate din intreruperea activitatii, dar acopera numai cheltuielile suplimentare generate exclusiv de intreruperea activitatii ca urmare a producerii unui incendiu sau a altui risc asigurat.

Aceste cheltuieli sunt costuri suplimentare fata de cele efectuate in mod curent sau fata de cele uzuale care nu ar fi aparut in conditiile neintreruperii acivitatii si care permit continuarea activitatii sau scurtarea perioadei de intrerupere a activitatii.

C .Asigurarea de insolvabilitate sau falimentul agentilor de turism

 Are ca obiect acoperirea pierderilor rezultate din situatia de insolvabilitate/faliment a agentiilor de turism, respectiv cheltuielile si taxele de repatriere.

D. Asigurarea de anulare a pachetului de servicii turistice (asig STORNO)

Are ca obiect acoperirea pierderilor rezultate ca urmare a anularii calatoriei de catre turist  datorita producerii unor evenimente neprevazute (deces, boala, incendiu, furt, etc.)

REASIGURARE

OMNIASIG dispune de unul din cele mai extinse si acoperitoare programe de reasigurare din Romania care, prin reasiguratorii de prima clasa participanti, ofera clientilor nostri garantia unei protectii la un nivel maxim de securitate. 

Contractele de reasigurare sunt incheiate separat pentru fiecare ramura de asigurare subscrisa si sunt concepute astfel incat sa ofere protectie atat pentru daune individuale mari, cat si pentru serii de daune cauzate de acelasi eveniment (cum este cazul catastrofelor naturale: cutremur, inundatii, etc.). 
Calitatea serviciilor legate de plasarea contractelor de reasigurare, recuperarea daunelor de la reasiguratorii implicati si consultanta de specialitate este garantata de renumele brokerilor cu care Omniasig colaboreaza, respectiv Marsh/Guy Carpenter, AON Re Ltd., ai Willis Ltd. care sunt primii trei brokeri ca marime din lume. 







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Asigurari


Asigurari
Birotica
Confectii
Industria lemnului
Turism