Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Asigurari


Index » business » » afaceri » Asigurari
MANAGEMENTUL SOCIETATILOR DE ASIGURARI


MANAGEMENTUL SOCIETATILOR DE ASIGURARI




MANAGEMENTUL SOCIETATILOR DE ASIGURARI




CAPITOLUL 1

PARTICULARITATI ALE MANAGEMENTULUI IN ASIGURARI

1.1 FACTORI DE INFLUENTA IN MANAGEMENTUL SOCIETATILOR DE ASIGURARI

Modul de organizare si conducere a activitatii de asigurare este determinat atat de actiunea unor factori comuni si altor domenii de activitate, cat si a unor factori specifici care genereaza anumite particularitati.

Managementul in asigurari, ca de altfel in toate domeniile de activitate, urmareste crearea unor conditii optime pentru desfasurarea activitatii economice si eficientizarea acestora. Pe langa factorii comuni tuturor domeniilor de activitate, in asigurari intervin si factori specifici care determina modul de organizare si de conducere a activitatii de asigurare. Managementul in asigurari trebuie sa asigure conditii optime pentru: constituirea la timp si in cuantumul prevazut a fondului de asigurare; acordarea operativa a despagubirilor si respectiv a sumelor asigurate la care au drept asiguratii atunci cand se produc riscurile asigurate; adaptarea continua a formelor de asigurari (facultative si prin efectul legii) de bunuri, persoane si raspundere civila la cerintele ce apar pe piata de asigurari si reasigurari nationala si

internationala. Daca aceste conditii sunt intrunite se creeaza premisele necesare pentru depasirea mai usor a eventualelor consecinte negative a producerii riscului asigurat.

Societatile de asigurare isi asuma raspunderi in legatura cu acoperirea unor daune care au caracter aleatoriu. Volumul acestor daune nu se poate cunoaste, ci se poate doar aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilitatilor. De aici rezulta importanta deosebita a existentei unui sistem informational cat mai complet care sa cuprinda date privind frecventa si intensitatea riscurilor pe perioade de timp cat mai indelungate. Cu ajutorul acestor date, societatea de asigurare poate sa stabileasca nivelul primelor de asigurare, apeland la metodele statistico-matematice.

Pe baza acestui proces informational se pot efectua calcule privind evolutia in perspectiva a cheltuielilor cu plata despagubirilor si a sumelor asigurate, se poate stabili nivelul primelor de asigurare si se pot adopta decizii privind introducerea de noi forme de asigurari facultative de bunuri , persoane si raspundere civila sau decizii legate de normele de functionare si de structura organizatorica a societatii de asigurari si a unitatilor teritoriale ale acesteia.

In ceea ce priveste forma juridica de realizare a asigurarii, aceasta influenteaza modul de organizare si conducere a activitatii de asigurare, deoarece intr-un fel stau lucrurile cand este vorba de asigurarea prin efectul legii si altfel la asigurarea contractuala ( facultativa ). Pentru asigurarile prin efectul legii nu se impun masuri pentru perfectionarea activitatii de asigurare, ci doar pentru crearea conditiilor necesare incasarii primelor de asigurare la termenul prevazut de lege si pentru ca evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor ( sau sumelor asigurate ) sa se efectueze pe baze reale si cat mai rapid.

Daca incasarea primelor de asigurare aferente asigurarilor prin efectul legii (este vorba de asigurari agricole, asigurari cladiri urbane si asigurarea de raspundere civila auto ) se realizeaza de catre organele administratiilor si circumscriptiilor financiare, se impune o conlucrare permanenta intre organele asiguratorului si organele financiare respective. In acest sens, identificarea si inregistrarea anuala a bunurilor cuprinse in asigurarea prin efectul legii trebuie sa se faca la inceputul anului, pentru ca apoi, pe baza ei, sa se poata determina primele de asigurare pe care urmeaza sa le plateasca fiecare asigurat in anul respectiv.

In cazul asigurarilor facultative, este necesar ca managementul sa permita :

Maximizarea gradului de cuprindere[1] in asigurare pentru realizarea unei dispersii optime a riscurilor;

Perfectionarea si eficientizarea activitatii de contractare a asigurarii si de incasare a primelor de asigurare ;

Asigurarea promptitudinii si corectitudinii operatiilor de constatare, evaluare a daunelor si de stabilire a despagubirilor.

Pentru a se putea realiza un grad de cuprindere in asigurare cat mai ridicat, este necesar ca societatea de asigurari sa ia o serie de masuri organizatorice atat in perioada de dinaintea introducerii asigurarii respective, cat si ulterior, masuri ce constau in :

- Studierea si analiza minutioasa a conditiilor economice, financiare si sociale existente pe plan intern si / sau international;

- Dezvoltarea unei strategii de marketing adecvate;

- Incheierea diferentiata a contractului de asigurare in functie de situatia concreta pe care o prezinta fiecare persoana;

- Imbunatatirea imaginii firmei prin prezentarea unor cazuri concrete, deosebite si prin perfectionarea tehnicilor de vanzare;

- Cunoasterea cat mai detaliata a situatiei economice si a specificului activitatii fiecarei persoane asigurabile;

Studiul evolutiei si intensitatii riscurilor.

Referitor la influenta ramurii de asigurare asupra managementului in acest domeniu este de mentionat faptul ca aceasta duce la impartirea asigurarilor in doua categorii: de bunuri si de persoane.

In cazul asigurarilor de bunuri este necesara o grupare a activitatilor pe feluri de bunuri, pentru ca exista particularitati specifice fiecarei categorii in ceea ce priveste constatarea, evaluarea daunelor, stabilirea despagubirilor. Complexitatea muncii in general si a operatiilor ce se executa de catre personalul de specialitate al unei societati de asigurare, impune prezenta in cadrul acesteia, alaturi de economisti, a unor cadre de specialitate tehnica ingineri agronomi, ingineri mecanici, ingineri constructori etc. ).

La asigurarile de persoane nu este nevoie de un compartiment care sa se ocupe cu problemele de constatare si evaluare a pagubelor ,ci de un sistem eficient de inregistrare a datelor privind situatia fiecarui asigurat.

Managementul in activitatea de asigurare difera si in functie de sfera de cuprindere in profil teritorial a asigurarilor asigurari interne sau asigurari externe).

a)      In cazul asigurarilor interne, la stabilirea cadrului organizatoric si de conducere este necesar sa se tina cont de specificul organizarii administrativ-teritoriale a tarii si de cerintele de ordin economic, financiar si social ale posibililor asigurati.

b)      Asigurarile externe au ca obiect bunuri sau persoane care ies in afara granitelor unei tari, precum si bunuri apartinand unui stat, bunuri aflate pe teritoriul altor state. In acest domeniu , cunoasterea posibilitatilor oferite de piata internationala de asigurari si reasigurari si , cunoasterea politicii economice a statului in domeniul comertului exterior au o deosebita importanta.

1.2 CONSTITUIREA SI STRUCTURA ORGANIZATORICA A SOCIETATILOR DE ASIGURARE

Activitatea de asigurare se realizeaza prin intermediul unor societati de asigurare, a unor societati de asigurare-reasigurare si a unor societati de reasigurare. De asemenea activitatea de asigurare se mai poate desfasura si prin agentii de intermediere care negociaza si incheie contracte de asigurare si reasigurare sau mixte, ori presteaza alte servicii pentru acestea.

Societatile comerciale din domeniul asigurarilor din Romania se constituie ca societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata. Pentru protejarea pietei interne si pentru protectia asiguratilor din tara noastra societatile comerciale cu participare straina se pot constitui doar in anumite conditii, si anume:

Prin asociere cu persoane fizice sau juridice romane

Doar daca in tara de origine au personalitate juridica

Daca au desfasurat activitate in domeniul asigurarilor in ultimii 10 ani

Nu se afla in stare de incetare de plati sau de faliment

Trebuie sa depuna la o unitate bancara din Romania o garantie in numerar echivalenta cu limita minima a capitalului pe care trebuie sa-l verse la constituirea societatii.

Ca o preocupare pentru ca pe piata de asigurari si reasigurari sa apara numai societati viabile, cu o situatie financiara buna, este faptul ca societatile comerciale din domeniul asigurarilor se constituie cu avizul prealabil al Comisiei de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare din cadrul Ministerului Finantelor, aviz ce este conditionat de prezentarea urmatoarelor documente: memoriu de fundamentare, proiectul de contract de societate si de statut, declaratia cu privire la capitalul subscris si varsat si precizari privind structura acestuia.

Stabilirea obiectului de activitate al unei societati de asigurare reprezinta o problema de maxima importanta, iar optiunea trebuie sa se bazeze pe cunoasterea detaliata a caracteristicilor unui domeniu sau ale altuia in care o societate de asigurare vrea sa actioneze, si, pe suportul financiar necesar.

Obiectul de activitate este precizat prin contractul de asigurare si prin statut si se poate referi la categoriile de asigurari practicate de o societate de asigurari

asigurari de persoane altele decat cele de viata

asigurari de viata

asigurari maritime si de transport

asigurari de autovehicule auto-casco );

asigurari de aviatie casco si de raspundere civila

asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri

asigurari agricole

asigurari de raspundere civila

asigurari de credite si garantii

asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate.

Toate asigurarile mentionate mai sus mai putin cele de viata pot fi considerate asigurari de risc si asigurari prin care se realizeaza concomitent atat o masura de prevedere ( lucru caracteristic tuturor asigurarilor de risc ) cat si una de economisire pe termen lung ( asigurari de viata ).

Asigurarile de risc sunt caracterizate prin faptul ca obligatia de plata a asiguratorului intervine doar in masura in care se produce riscul in perioada de valabilitate a asigurarii. In cazul asigurarilor de viata, obligatia de plata a asiguratorului intervine fata de asigurati in cazul producerii evenimentelor asigurate

pe parcursul perioadei de asigurare sau la expirarea perioadei de valabilitate a asigurarii.

Societatile de asigurare reasigurare pot practica una sau mai multe asigurari de risc, cat si asigurari de viata.

Este important ca aceste societati sa gestioneze si sa evidentieze separat fondurile aferente asigurarilor de risc si de viata, precum si sa separe rezultatele financiare privind asigurarile de viata.

In ceea ce priveste capitalul social varsat , in actele normative in vigoare in Romania[3] se prevede ca acesta nu poate fi mai mic de: 7 miliarde lei pentru activitatea de asigurari generale, exceptand asigurarile obligatorii; 14 miliarde lei pentru activitatea de asigurari generale; 10 miliarde lei pentru activitatea de asigurari de viata. Pentru agentiile de intermediere limita minima a capitalului social subscris este de 150 milioane lei. Capitalul social varsat la constituire nu poate fi mai mic de 50% din capitalul subscris.

Societatile de asigurare, cele de reasigurare-reasigurare si societatile de reasigurare isi pot asuma anual numai raspunderi ce nu depasesc un anumit nivel. Aceste raspunderi sunt corespunzatoare unui volum de prime care, diminuat cu primele cedate in reasigurare, sa nu depaseasca un plafon echivalent cu pana la de 5 ori suma capitalului social varsat si a rezervelor de capital.

Societatile comerciale din domeniul asigurarilor trebuie sa-si constituie anumite rezerve de prime si daune. Acele societati care au ca obiect asigurarile de viata, pe baza calculelor actuariale, isi constituie rezerve de prime administrate in mod distinct.

Pentru celelalte feluri de asigurari si reasigurari rezervele de prime se constituie prin aplicarea unor cote procentuale asupra primelor aferente riscurilor neexpirate in anul in care s-au incasat primele. Rezervele de daune se stabilesc in baza unor calcule statistico-matematice prin care se estimeaza platile de facut in viitor. Volumul acestora nu poate fi mai mic decat 40% din diferenta dintre primele incasate si daunele platite la portofoliul de asigurari si reasigurari cu valabilitate in anul respectiv.

Datorita specificului activitatii de asigurare au fost create organisme guvernamentale care sa supravegheze aplicarea corecta a dispozitiilor legale cu privire la activitatea de asigurare si reasigurare.

In tara noastra s-a infiintat[4] Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare, denumit ulterior Comisia de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare conform legii 32/10.04.2000 - privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor -, Comisie ce se gaseste in structura organizatorica a Ministerului de Finante, avand urmatoarele atributii:

-elaboreaza sau avizeaza proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurarilor sau care au implicatii asupra acestui domeniu si avizeaza actele administrative individuale, daca au legatura cu activitatea de asigurare;

-supravegheaza situatia financiara a asiguratorilor, in vederea protejarii intereselor asiguratilor sau ale potentialilor asigurati, scop in care poate dispune efectuarea de controale ale activitatii asiguratorilor sau brokerilor de asigurare;

-ia masuri necesare pentru ca activitatea de asigurare sa fie gestionata cu respectarea normelor prudentiale specifice;

-participa in calitate de membru la asociatiile internationale ale autoritatilor de supraveghere in asigurari si reprezinta Romania la conferinte si intalniri internationale referitoare la supravegherea in asigurari;

-aproba actionarii semnificativi si persoanele semnificative ale asiguratorului, in conformitate cu criteriile stabilite prin norme;

-aproba divizarea sau fuziunea unui asigurator inregistrat in Romania;

-publicarea anuala a raportului privind situatia financiara a societatilor din domeniul asigurarilor.

-aproba transferul de portofoliu;

-poate solicita prezentarea de informatii si documente referitoare la activitatea de asigurare, atat de la asiguratori, cat si de la orice alta persoana care are legatura cu activitatea acestora;

-participa la elaborarea planului de conturi, a normelor si a metodelor contabile, dupa consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor din asigurari.

De asemenea Comisia de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare are dreptul sa ceara Adunarilor Generale ale Actionarilor sau Consiliilor de Administratie ale societatilor anularea sau suspendarea provizorie a deciziilor care contravin legilor, precum si posibilitatea de a solicita tribunalului declararea starii de faliment a societatilor de asigurare, ori de cate ori este cazul daca societatile respective nu fac acest lucru.

Organele de conducere ale unei societati de asigurare sunt: Adunarea Generala a Actionarilor, Consiliul de Administratie si Comisia de Cenzori. Functionarea acestor organe este reflectata, la cadrul general, prin lege, iar pentru societatile de asigurare constituite cu capital integral de stat si prin hotarare a Guvernului Romaniei[5]. In continutul actului de constituire al unei societati de asigurari se precizeaza: denumirea , forma juridica , sediul , durata , scopul societatii; capitalul social; numarul de actiuni; obiectul de activitate (structura produselor de asigurare); atributiile specifice ale Adunarii Generale si modul in care aceste atributii se realizeaza de catre stat, ca unic actionar; compozitia Consiliului de Administratie, constituirea, atributiile si modul de functionare al acestuia; constituirea si rolul Comitetului de Directie; aspectele privind gestiunea societatii si rolul Comisiei de Cenzori; coordonatele in care se desfasoara activitatea fiecarei societati vizand exercitiul financiar; operatiile specifice fiecarei societati , incadrarea personalului, organizarea contabilitatii, amortizarea imobilizarilor corporale, calculul si repartizarea profitului, obligatiile fiscale ale societatii; prevederi in caz de modificare a formei juridice, dizolvarea lichidarea litigii, etc.

Societatile comerciale pe actiuni - cu capital de stat - in domeniul asigurarilor se infiinteaza prin hotarare a Guvernului prin care se aproba si statutul acesteia.

Organizarea si functionarea acestor societati se realizeaza in regimul societatilor comerciale. In acest context trebuie sintetizate urmatoarele aspecte:

Actiunile societatii de asigurare fiind nominative trebuie sa cuprinda toate elementele prevazute de lege, fiind riguros evidentiate.

Drepturile si obligatiile actionarilor sunt corelate cu numarul de actiuni detinute, acestea fiind garantate cu capitalul social.

Organul de conducere al societatii de asigurari este Adunarea Generala a Actionarilor ( care poate fi ordinara sau extraordinara ) si care: poate hotari structura organizatorica si numarul de posturi; alege membrii Consiliului de Administratie si ai Comisiei de Cenzori, ii descarca de activitate si ii revoca, dupa caz; stabileste salarizarea membrilor Consiliului de Administratie; aproba bugetul de venituri si cheltuieli si programul de activitate al societatii pe exercitiu urmator; examineaza si aproba bilantul contabil si contul de profit si pierdere, dupa analiza rapoartelor Consiliului de Administratie si ale Comisiei de Cenzori; hotaraste cu privire la contractarea de catre societatea de asigurare a unor imprumuturi bancare pe termen lung; avizeaza competentele de contractare a unor credite bancare curente, inclusiv credite comerciale; aproba creditele financiare acordate de societate; hotaraste cu privire la marirea sau reducerea capitalului social; hotaraste infiintarea de sucursale, filiale si agentii, adoptarea sau modificarea statutului si cu privire la alte probleme privind activitatea societatii.

Putem spune ca A.G.A. ia decizii asupra activitatii societatii si stabileste coordonatele politicii ei pe plan economic si comercial.

In perioada in care statul este actionar unic la societatea de asigurari-reasigurari, cu capital integral de stat, atributiile Adunarii Generale se exercita de catre reprezentantii F .P.S. si F.P.P..

5. Administrarea societatii de asigurare se realizeaza de catre Consiliul de Administratie, a carui componenta se stabileste de Adunarea Generala a Actionarilor. Consiliul de Administratie are responsabilitati privind angajarea si stabilirea drepturilor si obligatiilor personalului, repartizarea acestuia pe compartimente, stabilirea strategiei si tacticii de marketing, aprobarea conditiilor si tarifelor privind asigurarile facultative si programele de asigurare, aprobarea operatiilor de incasari si plati, de cumparare si vanzare de bunuri, incheierea unor contracte de inchiriere, prezentarea spre analiza si aprobare in A.G.A: a bilantului contabil si a contului de profit si pierdere pe exercitiul financiar incheiat.

6. Consiliul de Administratie are latitudinea de a delega Comitetului de Directie o parte din problemele de care el raspunde .Acest comitet este compus din membrii alesi din Consiliul de Administratie.

7. Gestiunea societatii de asigurare este controlata de actionari si de Comisia de Cenzori care are atributii bine precizate in acest domeniu.

8. Regimul juridic, dizolvarea, lichidarea societatilor de asigurare sunt astfel stabilite incat sa asigure cadrul general de functionare impus societatilor comerciale.

Societatile de asigurare pot avea in teritoriu sucursale la nivelul fiecarui judet, precum si filiale si agentii in alte localitati decat resedinta judetului.

Structura organizatorica interna de functionare a societatii de asigurare este corelata cu gradul de marime si cu amploarea activitatii desfasurate. In principiu insa, structura organizatorica este astfel conceputa incat sa asigure o buna

functionare a societatii. Acest fapt implica existenta in structura societatii a unor compartimente cu functii bine conturate, cum ar fi: compartimentul asigurari, daune, contabilitate, marketing, contracte, despagubiri, serviciul juridic, contabilitate, etc.

Structura organizatorica a societatilor comerciale care functioneaza in domeniul asigurarilor este diferita de la o societate la alta in raport cu obiectul de activitate ( asigurare, asigurare-reasigurare, reasigurare, intermediere ), ramurile si categoriile de asigurari incluse in portofoliu, volumul operatiunilor si raza teritoriala de referinta, precum si alti factori.

Dupa caz, in structura unor societati de asigurari, poate fi identificata organizarea distincta a asigurarilor de viata fata de celelalte categorii de asigurari din portofoliul acestora.

In mod evident, in cazul societatilor de asigurare pe actiuni, cu capital privat, implicarea mai multor actionari face ca prevederile generale ale legii de organizare si functionare a societatilor pe actiuni sa capete valente reale.

Structura si felul compartimentelor unei societati de asigurare difera in functie de categoriile pe care aceasta le practica.



1.3 FUNCTIUNILE UNEI SOCIETATI DE ASIGURARI

O societate de asigurari este asemanatoare unui organism viu, fiind alcatuita din departamente care trebuie sa functioneze asemenea unui organ vital, pentru ca asiguratorul sa supravietuiasca si sa aiba succes. Principalele[6] functiuni sau departamente ale unui asigurator sunt:

1) Marketing, Publicitate si Protocol

Contracte

Organizare, Resurse umane si Actionariat

Despagubiri

Asigurari

Juridic

Buget, Prognoza si Contabilitate

Altele

1. Departamentul sau directia Marketing, Publicitate si Protocol

Indiferent cat de bine este elaborata polita, sau cat de corect este planul de evaluare, o societate de asigurare nu poate avea succes fara un program de marketing adecvat. Potentialii cumparatori ai asigurarii trebuie sa fie informati corect despre produsele societatii, inclusiv despre politele, planurile de evaluare, serviciile de solutionare a revendicarilor, posibilitatile de control al daunelor si alte servicii necesare unui produs de asigurare complet.

Transmiterea acestor informatii potentialilor clienti reprezinta functia principala a personalului de la departamentul de marketing.

Departamentul de marketing este unul dintre cele mai importante departamente dintr-o societate de asigurare.

Obiectivul principal al directiei "Marketing, Publicitate si Protocol" este consolidarea imaginii societatii ca lider al pietei nationale de asigurari prin realizarea de actiuni specifice de marketing, publicitate si protocol.

Prin acest departament se urmareste: cresterea flexibilitatii ofertei de produse de asigurare in raport cu criteriile efective si solvabile ale pietei; cresterea capacitatii de adaptare la schimbarile de ordin economic, legislativ si social, in special ca urmare a aplicarii resurselor de reforma prin restructurare si transfer de proprietate; promovarea in randul publicului larg a avantajelor oferite de formele specifice de asigurare practicate de societate, ca mijloc sigur, avantajos si eficient de protectie a vietii, bunurilor si afacerilor.

Un program de marketing care sa garanteze succesul trebuie sa includa:

a) o cercetare a pietei, in vederea determinarii nevoilor potentialilor clienti;

b) programe de publicitate si relatii cu publicul, pentru a informa potentialii cumparatori despre produsele societatii;

c) programe de pregatire profesionala , care sa ajute agentii si angajatii societatii in satisfacerea cerintelor publicului;

d) alegerea obiectivelor si strategiilor de productie pentru a raspunde nevoilor publice.

Putem spune ca, scopul directiei "Marketing, Publicitate si Protocol" este acela de a consolida imaginea societatii ca societate puternica, stabila si sigura, printr-o abordare moderna, realista si flexibila a conceptului de marketing in asigurari prin care sa fie armonizate cerintele de eficienta cu cele de protectie a clientilor.

2.Departamentul "Contracte"

Functiile departamentului de contracte constau in stabilirea pretului, a termenilor si a conditiilor in care asiguratorul va oferi acoperire, si in alegerea solicitantilor care vor fi asigurati. Din anumite puncte de vedere, activitatile departamentelor de contracte si marketing sunt complementare, iar din alte puncte de vedere, acestea se sustin reciproc.

Departamentul de contracte sprijina departamentul de marketing prin elaborarea standardelor de subscriere si selectare a solicitantilor de asigurari. Principalul scop este acela de a garanta profitabilitatea si stabilitatea financiara a clasei de asigurari subscrise.

Directia "Contracte" sprijina departamentul de marketing prin elaborarea formularelor de asigurare si a planurilor de stabilire a primelor si prin incercarea de a gasi modalitati de a asigura riscurile marginale prin modificarea contractelor de asigurare si a planului de prime.

3.Directia "Organizare, Resurse umane si Actionariat"

Obiectivul acestei directii este optimizarea structurii organizatorice. Aplicarea unui management performant al resurselor umane si perfectionarea pregatirii profesionale, precum si adaptarea structurii organizatorice a societatii la cerintele economiei de piata.

Prin intermediul acestui departament se urmareste formarea unui capital uman de inalta calitate, folosind instrumentele corespunzatoare pietei de asigurari pentru atragerea, dezvoltarea si motivarea acestuia, prin:

-recrutarea si selectia personalului managerial si de executie. Procedurile de testare sunt dezvoltate in concordanta cu cerintele particulare ale functiei, urmarindu-se o evaluare cat mai riguroasa a performantei viitoare si a potentialului candidatului;

-proiectarea si implementarea unui sistem salarial in functie de profitabilitatea societatii, performanta fiecarei sucursale si prestatia fiecarui salariat. Motivarea personalului de conducere si executie, atat prin mijloace banesti cat si prin recompense nefinanciare duce la eliminarea fluctuatiei personalului si la mentinerea in cadrul societatii a celor mai buni salariati.

-pregatirea profesionala a personalului, continua adaptare a acestuia la evolutia pietei de asigurari. Se organizeaza cursuri, seminarii si simpozioane destinate perfectionarii pregatirii profesionale a angajatilor.

Departamentul Organizare, Resurse umane si Actionariat este unul foarte important in structura unei societati de asigurare, caci, investitia in resurse umane este cea mai sigura si cea mai rentabila.

4.Departamentul Despagubiri

Un contract[7] de asigurare reprezinta o promisiune de a face o plata catre sau in numele detinatorului de polita, daca si cand se vor produce evenimente neprevazute. Departamentul care are principala responsabilitate privind solutionarea revendicarilor este denumit frecvent departamentul de despagubiri si este reprezentat de persoane care au pregatirea si abilitatile necesare pentru a negocia, sau daca este necesar, de a contesta solutionarea revendicarilor in favoarea sau impotriva detinatorilor de asigurare.

Unele persoane considera ca scopul procesului de ajustare a daunelor este de a minimiza despagubirile. In realitate, scopul este de a acorda o despagubire, nici prea mare, nici mai mica. Despagubirile prea mari cresc costul asigurarii, in timp ce despagubirile prea mici priveaza detinatorii de polite de unele beneficii ale contractului de asigurare.

Solutionarea necorespunzatoare a revendicarilor poate stanjeni eforturile de marketing ale societatii de asigurare si poate duce la actionarea in judecata a acesteia.

5.Departamentul "Asigurari"

Majoritatea societatilor de asigurare din Romania au acest departament organizat in trei directii de asigurare:

i) directia asigurari de persoane

ii directia asigurari auto, maritime si de transport

iii directia asigurari cladiri, bunuri industriale si agricole

i) Obiectivele specialistilor din cadrul departamentului "Asigurari de persoane" sunt: respectarea legislatiei in acest domeniu; fiecare asigurare trebuie sa raspunda unor necesitati graduale de siguranta si sa se adreseze unor bugete extrem de diverse; gasirea celor mai bune solutii, variante si servicii de asigurare capabile sa raspunda dorintei de siguranta personala si familiala a clientilor.

Acest departament mai are ca sarcini si mentinerea si consolidarea portofoliului de asigurari de viata, precum si dezvoltarea si perfectionarea formelor de asigurare existente, prin recalcularea tarifelor de prime la asigurarile de accidente si prin marirea numarului de riscuri cuprinse in asigurare. De asemenea se urmareste si introducerea unor noi forme de asigurare[8] (asigurarea facultativa pentru cazurile de accidente a angajatilor; asigurarea facultativa a titularilor de contracte de credit sau imprumut; asigurarea 'valuta forte'; asigurarea facultativa pentru calatorii in strainatate).

ii Directia Asigurari Auto, Maritime si de Transport urmareste dezvoltarea portofoliului de asigurari auto, maritime si de transport prin:

adaptarea conditiilor de asigurare la nevoile pietei;

stimularea agentilor de asigurare si a celorlalte organe de contractare a asigurarilor prin acordarea de comisioane care contribuie la marirea portofoliului de asigurari, dar si realizarea unui raport judicios intre costuri si profituri;

prestarea unor servicii de calitate in constatarea, solutionarea operativa a daunelor, prin plata operativa a despagubirilor cuvenite asiguratilor sau pagubitilor.

iii Preocuparile departamentului de asigurari cladiri, bunuri industriale si agricole sunt acelea de a imbunatatii conditiile de asigurare si de a le adapta la cerintele impuse pe piata, precum si de a promova pe piata de asigurari a noi produse.

Departamentul "Asigurari" mentine legaturi pentru reasigurare cu societati de asigurare nationale si internationale in domeniul tuturor asigurarilor.

Pe fiecare departament in parte se are in vedere evolutia volumului total de prime din asigurarile respective in totalul asigurarilor efectuate la o societate de asigurare.

6. Departamentul "Juridic"

Serviciul juridic tine evidenta privind noile aparitii legislative, cat si hotararile instantelor in ceea ce priveste cauzele in care societatea a fost parte si avizeaza din punct de vedere al legalitatii a contracte incheiate la nivelul societatii.

Personalul acestui departament indeplineste atributii legate de prevenirea litigiilor, solutionarea pe cale amiabila a dosarelor de dauna, avizarea documentelor prin care a fost angajata, din punct de vedere legal, societatea, reprezentarea societatii in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata, promovarea cailor de atac atunci cand exercitarea acestora a fost intemeiata.

De asemenea, verificarea documentelor depuse de ofertanti si avizarea conditiilor de adjudecare in cazul participarii la licitatiile organizate intra tot in atributiile serviciului juridic.

Departamentul "Buget, Prognoza si Contabilitate

Aceasta directie are in vedere dezvoltarea bazei logistice in domeniul informatizarii subsistemului contabilitatii, determinata de diversificarea gamei de produse si servicii oferite, ce au dus la cresterea volumului de prime incasate din asigurari precum si optimizarea formelor de fructificare a rezervelor.

Specialistii acestui departament pun la dispozitia conducerii societatii in permanenta a unui flux de informatii specifice si de sinteza, capabile sa fundamenteze, in timp util, decizii manageriale prompte si eficiente.

Se urmareste dezvoltarea in continuare a sistemului contabil in concordanta cu evolutia sistemului contabil general din tara noastra, dar si in corelare cu tendintele ce se manifesta la nivelul standardelor internationale.

Alte departamente

Asiguratorii mai au si alte departamente cum ar fi departamentele de investitii, reasigurari, procesare date, controlul daunelor, calcul actuarial.

Desi societatile de asigurare servesc societatea in multiple feluri, principalul scop urmarit este de a facilita transferul riscului, celelalte functii detinute in cadrul economiei, cum ar fi protejarea resurselor umane si acumularea capitalului pentru investitii, fiind colaterale.

Toate departamentele unui asigurator trebuie sa colaboreze in vederea indeplinirii obiectivelor societatii.

CAPITOLUL 2

GESTIUNEA FINANCIARA A SOCIETATILOR DE ASIGURARI

2.1 STRUCTURA SI IMPORTANTA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR SOCIETATILOR DE ASIGURARI

Societatile de asigurare si reasigurare functioneaza in regim comercial, avand la baza criteriul profit. Prin urmare, in economia acestor societati se impune abordarea structurii specifice a veniturilor si cheltuielilor.

Producerea riscurilor asigurate obliga societatile de asigurari la efectuarea de cheltuieli cu achitarea despagubirilor si a sumelor asigurate. In acest scop, este necesar ca orice asigurator sa concentreze la dispozitia sa un volum important de venituri. Pentru ca pe parcursul desfasurarii activitatii de asigurare sa se poata realiza echilibrul intre venituri si cheltuieli, se impun incasarea ritmica a veniturilor si efectuarea cheltuielilor in concordanta cu prevederile din bugetul de venituri si cheltuieli. Totodata, este necesara o urmarire permanenta a modului de realizare a incasarilor din fiecare sursa in parte, pentru a se evita aparitia unor goluri temporare de venituri.

Veniturile realizate de o societate de asigurari apar, in principal, sub forma primelor de asigurare. Deoarece, pe langa primele de asigurare mai pot fi realizate si alte venituri, este necesara gruparea acestora dupa provenienta.

Societatile de asigurari mai pot realiza, pe langa veniturile provenite din primele de asigurare, si alte venituri, veniturile financiare si cele exceptionale.

Veniturile financiare pot fi realizate in conditiile economiei de piata prin investirea unei parti de capital, din rezervele de capital si din rezervele tehnice in bunuri imobiliare sau mobiliare, in titluri de valoare etc., cu incadrarea in limitele coeficientului de lichiditate stabilit prin statutul de functionare.

In mod evident rolul determinant in formarea veniturilor societatilor de asigurare si reasigurare il detin veniturile incasate din prime de asigurare si reasigurare. Totusi sunt importante si veniturile provenite din investitii si plasamente de capital care pot detine un rol major in economia societatilor de asigurare.

Structura cheltuielilor2 societatilor de asigurare si reasigurare, in functie de destinatie se prezinta astfel:

Cheltuielile pentru plata despagubirilor in urmatoarea structura:

-cheltuieli pentru despagubiri aferente asigurarii prin efectul legii de bunuri;

-cheltuieli pentru despagubiri aferente asigurarilor facultative de bunuri;

-cheltuieli pentru despagubiri privind asigurarea de raspundere civila auto;

-cheltuieli pentru despagubiri privind asigurarile facultative de raspundere    civila;

Cheltuieli cu plata sumelor asigurate privind asigurarile de persoane in urmatoarea structura:

-plati de sume asigurate privind asigurarea prin efectul legii pentru accidente calatori in masura in care o asemenea asigurare ar fi introdusa

-plati de sume asigurate privind asigurarile facultative de accidente;

-plati de sume asigurate, sume asigurate reduse si sume de rascumparare la asigurarile facultative de viata.

Cheltuieli privind reasigurarile in lei si in valuta sub formele urmatoare:

-plati de prime la asigurarile cedate in reasigurare;

-plati privind despagubirile la reasigurari primite.

Cheltuieli privind constituirea rezervelor tehnice, intre care:

-rezerve de prime la asigurarile de viata;

-rezerve de daune.

Cheltuieli privind constituirea si administrarea fondului de asigurare care cuprind:

-cheltuieli salariale salarii, indexari, premii etc.

-cheltuieli privind asigurarile sociale contributii pentru asigurari sociale, contributii pentru constituirea fondului de protectie sociala si somaj

-cheltuieli privind amortizarea, intretinerea si reparatiile aferente mijloacelor fixe;

-alte cheltuieli de functionare a societatilor de asigurare delegatii-deplasari, prelucrarea informatica a datelor, materiale si imprimate specifice, chirii platite pentru localuri, etc.

-cheltuieli administrativ gospodaresti cheltuielile de birou, cheltuielile pentru incalzit, iluminat, apa, canal, etc., cheltuieli de gospodarie in care intra materiale pentru intretinerea si curatenia cladirilor si a altor mijloace fixe, materiale si piese de schimb pentru functionarea mijloacelor de transport usor

-taxe de mandat;

-alte cheltuieli.

In afara acestor cheltuieli mai exista si alte doua categorii de cheltuieli, si anume: cheltuieli financiare si cheltuieli exceptionale.

Dintre cheltuielile financiare fac parte:

-pierderi de creante legate de participatii;



-cheltuieli privind titlurile de plasament cedate;

-cheltuieli din diferente de curs valutar;

-cheltuieli cu dobanzile platite;

-cheltuieli privind provizioane pentru deprecieri;

-cheltuieli privind amortizarea primelor de rambursare a obligatiilor;

-alte cheltuieli financiare.

Cheltuielile exceptionale pot fi intalnite, in principal, sub urmatoarele forme:

-cheltuieli exceptionale privind operatiunile de gestiune;

-cheltuieli cu amenzi si penalitati;

-cheltuieli cu sponsorizarea;

-cheltuieli pentru acoperirea pierderilor din debitori diversi;

-cheltuieli privind operatiunile de capital;

-cheltuieli privind activele cedate;

-cheltuieli privind amortizarile si provizioanele;

-cheltuieli privind provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

-alte cheltuieli exceptionale.

In mod evident, in economia societatilor de asigurare, cheltuielile cu despagubiri si plati de sume asigurate detin ponderea hotaratoare in structura cheltuielilor privind asigurarile.

Estimarea veniturilor si cheltuielilor face obiectul gestiunii financiare a fiecarei societati de asigurare. In structura bugetului de venituri si cheltuieli se reflecta, in cadrul unor capitole distincte: veniturile pe categorii si surse de constituire; cheltuielile pe feluri si destinatii, profitul global, fondul de rezerva, profitul impozabil, impozitul pe profit, profitul net si modul de repartizare pe destinatii, conform prevederilor legale.

Gestiunea financiara a societatilor de asigurare impune fundamentarea riguroasa a posturilor din bugetul de venituri si cheltuieli.

2.2 REZULTATELE FINANCIARE ALE SOCIETATILOR DE ASIGURARI

In mod normal, oricare societate de asigurare-reasigurare, functioneaza pe criteriul profitului. In caz contrar societatea se poate afla in stare prefalimentara, reechilibrarea situatiei financiare fiind mai dificila decat in alte sectoare de activitate.

Profitul societatii de asigurare se stabileste ca diferenta dintre veniturile totale si cheltuielile totale ale societatii in exercitiul financiar respectiv.

De mentionat ca profitul se formeaza si se calculeaza ca atare numai la nivelul societatii de asigurari, deoarece practic acoperirea cheltuielilor din venituri, ca de altfel si realizarea gestiunii financiare, nu este de conceput la nivelul sucursalelor. Explicatia acestui fapt este aceea ca exista diferente sensibile in ceea ce priveste nivelul cheltuielilor cu plata despagubirilor, de la o sucursala la alta si de la un an la altul, ceea ce permite aplicarea gestiunii financiare numai la nivelul societatii de asigurari. Din profitul brut de preleva anual, conform legii o cota de cel putin 5% pentru constituirea fondului de rezerva, pana cand acesta va reprezenta cel putin a cincea parte din capitalul social.

Fondul de rezerva, in economia societatilor de asigurare, se utilizeaza pentru plata unor despagubiri atunci cand volumul acestora depaseste resursele determinate si afectate acestui scop din incasarile curente.

Profitul ramas constituie profitul impozabil, iar dupa impozitare rezulta profitul net care se repartizeaza pe destinatiile prevazute de lege.

In cazul societatilor de asigurare cu capital de stat repartizarea profitului net are loc astfel:

50% pentru constituirea fondului de dezvoltare;

10% pentru fondul de participare a salariatilor la profit;

40% reprezinta dividende cuvenite actionarilor care se impoziteaza cu 10%.

La societatile de asigurare cu capital privat, destinatiile profitului net sunt stabilite de Adunarea Generala a Actionarilor.

CAPITOLUL 3

EVALUAREA PERFORMANTELOR SI EFICIENTA ECONOMICA A SOCIETATILOR DE ASIGURARI

3.1 DETERMINAREA PROFITABILITATII

Performantele unui asigurator depind de succesul obtinut in indeplinirea obiectivelor. Insa, in majoritatea cazurilor, aceasta evaluare este subiectiva. Desi profitabilitatea este determinata pe baza datelor statistice, chiar si acestea reflecta o oarecare subiectivitate.

Pentru a determina profitabilitatea unei societati de asigurari se folosesc cateva informatii financiare. Acestea includ volumul de prime, rata cheltuielilor, rata combinata, venitul din investitii si profitul si pierderea din exploatare.

Exista cateva probleme inerente evaluarii profitului asiguratorului pe perioade scurte de timp. De exemplu, producerea unei catastrofe majore, cum ar fi uraganul, poate face ca profitabilitatea anului in cauza sa fie nesatisfacatoare, desi afacerile societatii de asigurari sunt profitabile pe termen lung.

Operatiunile de asigurare genereaza fonduri mari, care pot fi investite, cum ar fi rezervele de dauna, rezervele pentru cheltuieli privind solutionarea daunelor si rezerve pentru prime cuvenite. Rezervele de dauna si rezervele pentru cheltuieli privind solutionarea daunelor sunt deosebit de importante pentru asigurarea de raspundere civila. Intarzierea inerenta procesului de solutionare a revendicarilor pentru raspundere civila genereaza rezerve de dauna foarte mari.

Trecerea treptata de la o industrie in care predomina asigurarea bunurilor, la o industrie in care predominanta este asigurarea de raspundere civila, asociata cu o crestere a ratelor de dobanda, a facut ca profitul din investitii sa devina din ce in ce mai important.

Desi ratele de dobanda au scazut in ultimii ani, venitul din investitii reprezinta inca singura sursa pentru multe dintre societatile de asigurari.

Asiguratorii pot obtine profituri din investitii din trei surse principale:

-prima, si cea mai stabila, o reprezinta venitul din investitii sub forma de dobanzi, dividende si rente, provenind din obligatiuni, actiuni, avere imobiliara si alte active detinute sub forma investitiilor;

-cea de-a doua o reprezinta castigurile de capital din cesionare, care rezulta in urma vanzarii unui activ la o valoare mai mare decat costul de achizitie;

-cea de-a treia sursa o reprezinta castigurile sau pierderile de capital din reevaluare, care rezulta atunci cand valoarea de piata a unui activ creste peste sau scade sub costul de achizitie, dar activul nu este cesionat.

3.2 SATISFACEREA NEVOILOR CLIENTILOR SI INDEPLINIREA RESPONSABILITATILOR SOCIALE

Profiturile societatilor de asigurare sunt greu de evaluat, dar si mai dificil este sa se evalueze succesul societatilor de asigurare in ceea ce priveste satisfacerea nevoilor clientilor. Nu exista posibilitatea de a se determina direct performantele asiguratorului in aceasta directie, ci se folosesc indicatii indirecte privind succesul sau esecul.

Printre aceste indicatii indirecte privind succesul sau esecul in privinta satisfacerii clientilor se poate numara:

-daca volumul de prime al unei societati de asigurare creste mult mai rapid decat media din industria asigurarilor, aceasta poate indica faptul ca societatea de asigurari satisface nevoile clientilor.

-reclamatiile detinatorilor de polite reprezinta un alt semn al succesului sau esecului privind satisfacerea nevoilor clientilor. Toate societatile

de asigurare primesc reclamatii, fiecare dintre acestea trebuind sa fie evaluate din punct de vedere al unui posibil esec in satisfacerea nevoilor publice;

-departamentele de stat din domeniul asigurarilor publica listele cu reclamatiile pe care le-a primit fiecare societate in parte. Numarul acestor reclamatii poate fi un semn al succesului sau esecului fata de celelalte societati din industrie;

-agentii si brokerii din asigurari pot reprezenta, de asemenea, o sursa de informatii pentru evaluarea succesului asiguratorului in aceasta privinta. Acestia intra in contact direct cu clientii si asculta plangerile acestora, precum si laudele aduse societatilor de asigurare.

Obiectivul indeplinirii obligatiilor sociale este cel mai greu de evaluat. Nu exista standarde de evaluare a performantelor, iar informatiile disponibile publicului, in ceea ce priveste performantele unui anumit asigurator sunt insuficiente.

Un posibil indicator al responsabilitatii sociale il reprezinta beneficiile pe care o societate de asigurari le ofera angajatilor sai. Planurile de beneficii pentru angajati fac parte din compensarea angajatilor, deci nu sunt cadouri gratuite.

3.3 EFICIENTA IN DOMENIUL ACTIVITATII DE ASIGURARE

Eficienta activitatii de asigurare este necesar sa fie privita atat din punctul de vedere al intereselor asiguratorului, care isi conduce activitatea pe baza principiului gestiunii financiare, cat si din punctul de vedere al asiguratilor.

Astfel, pentru asigurator (in conditiile unui nivel al primelor de asigurare stiintific determinat), asigurarile sunt cu atat mai eficiente, cu cat cheltuielile ocazionate de plata despagubirilor, a sumelor asigurate si cele privind formarea si administrarea fondului de asigurare sunt cat mai reduse. Pentru asigurati, eficienta asigurarilor este cu atat mai mare, cu cat despagubirile pe care ei le primesc la producerea riscului asigurat sunt mai apropiate de valoarea daunei inregistrate, iar timpul care trece de la data producerii fenomenului sau evenimentului asigurat pana la incasarea despagubirilor, respectiv a sumei asigurate, este mai redus.

Particularitatile activitatii de asigurare impun ca, in analiza eficientei acesteia, sa se tina cont si de actiunea unor factori specifici.

Un factor foarte important care actioneaza in domeniul asigurarilor, influenteaza direct si nemijlocit volumul cheltuielilor efectuate de asigurator cu plata despagubirilor, este caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de pagube. Acest caracter impune ca analiza eficientei activitatii de asigurare sa se faca pe o perioada de timp cat mai indelungata (minimum 5 ani), deoarece numai in acest mod pot fi desprinse concluzii cat mai realiste privind rezultatele finale obtinute.

In cazul asigurarilor facultative, actioneaza si un factor de natura subiectiva care influenteaza, in mare masura, rezultatele obtinute de asigurator. Este vorba de amploarea si calitatea activitatii desfasurate de organele asiguratorului in legatura cu incheierea unui numar cat mai mare de asigurari si de "gradul de intelegere" a diferitelor persoane fizice si juridice in ceea ce priveste necesitatea si utilitatea acestora. Daca aceasta activitate se soldeaza cu un grad de cuprindere in asigurare ridicat, sunt create, in mare parte, conditii pentru ca asiguratorul sa poata obtine rezultate favorabile.

In aprecierea activitatii de asigurare, este necesar sa se tina seama atat de rezultatele obtinute de asigurator, cat si de cele obtinute de asigurati. Daca dintr-un motiv sau altul, trecem cu vederea rezultatele pe care le obtine asiguratorul sau pe care le obtin asiguratii, inseamna ca de fapt ne rezumam sa o analiza partiala care nu permite desprinderea influentei tuturor factorilor care intervin in asigurare.

In conditiile in care orice societate de asigurare isi conduce activitatea conform principiului gestiunii financiare, este firesc ca aceasta sa se ocupe de acoperirea cheltuielilor din veniturile realizate si de obtinerea unor rezultate financiare cat mai bune.

Pentru ca aceste rezultate sa poata fi obtinute, este necesar, in primul rand, ca veniturile incasate sa depaseasca cheltuielile pe care le are de efectuat.

Stadiul actual de dezvoltare a activitatii de asigurare, in conditii concurentiale, impune ca o necesitate obiectiva, ridicarea continua a eficientei economice ca o conditie esentiala pentru realizarea functiilor si scopului asigurarii.

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ - S.C. ASIROM S.A. -

4.1 INFIINTAREA SI ORGANIZAREA ACTUALA A ASIROM

Istoria asigurarilor in Romania incepe cu aproape 150 de ani in urma, cand, prin inaltul decret domnesc din 13 martie 1871 a fost infiintata societatea de asigurari "Dacia", avand capital autohton .

Au urmat apoi in concordanta cu cerintele impuse de rapida dezvoltare a relatiilor capitaliste "Romania"-1873, "Nationala"-1882, "Generala"-1897, "Agricola"-1906, "Unirea"-1908, "Prim Ardeleana"-1911.

Dupa incheierea Primului Razboi mondial si dupa infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, in Romania au fost puse in aplicare o serie de reforme economice progresiste care au dus la dezvoltarea puternica a pietei de capital, a sistemului bancar si de asigurari.

Se poate afirma ca in perioada interbelica in tara noastra erau practicate toate formele de asigurare uzitate in tarile cu traditie in domeniu (Anglia, Franta, Germania sau Italia), numeroase societati din aceste tari avand puternice interese in tara noastra.

Fondata in 1923, prima societate "Asigurarea Romaneasca" (mai bine cunoscuta sub prescurtarea "ARO") a fost una din cele mai puternice si solide companii de pe piata interna de asigurari din perioada interbelica, dand un puternic avant si sprijin capitalului autohton, pe care l-a sustinut cu precadere.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in perioada 1948-1949 monopolul in domeniul asigurarilor in Romania l-a detinut Administratia Asigurarilor de Stat (ADAS).

Dupa actul de nationalizare a principalelor mijloace de productie, care a cuprins si activitatea de asigurare, si indeosebi dupa crearea, in 1952, a ADAS, a inceput procesul de organizare a sistemului socialist de asigurari in tara noastra. La inceput, in atributiile ADAS a intrat realizarea, in sectorul particular, a asigurarilor prin efectul legii de bunuri si persoane precum si a operatiunilor de reasigurare preluate de la Intreprinderea de Stat de Reasigurari (CAS) provenita din Regia Autonoma a Asigurarilor de Stat (RASA) care s-a integrat in Administratia Asigurarilor de Stat.

In anii urmatori, sfera de activitate a institutiei s-a largit treptat prin aplicarea, din anul 1953, a asigurarilor facultative si prin extinderea, in anul 1955, a asigurarilor prin efectul legii si asupra bunurilor apartinand cooperativelor agricole de productie. Prin aceste masuri s-a conturat sfera de activitate ADAS, ca o organizatie economica, care exercita dreptul de a efectua in Romania operatiuni de asigurare-reasigurare.

Prin preluarea in 1953 a portofoliului fostei societati "Sovrom asigurare", inclusiv a asigurarilor preluate de aceasta in 1949 de la fostele societati de asigurare din tara noastra, ADAS a acordat despagubiri, respectiv a achitat sumele asigurate cuvenite. Sistemul asigurarilor practicate de ADAS s-a creat si s-a consolidat in cadrul procesului de dezvoltare a economiei socialiste, prin cuprinderea in asigurarile existente a unor noi riscuri, a unor noi categorii de bunuri si persoane, precum si prin introducerea de noi forme de asigurare.

In decembrie 1971, prin decretele nr. 470 si 471 si Hotararea Consiliului de Ministrii nr. 1715, s-a creat activitatii de asigurare un nou cadru legislativ. Sistemul de asigurari cuprinde 70 forme de asigurari prin efectul legii si facultative, de bunuri si persoane, interne si externe.

Sansa construirii unei noi societati de asigurare, cu numele de "Asigurarea Romaneasca" (ARO - 1923), cu acelasi nume si de acelasi calibru a aparut dupa momentul istoric din decembrie 1989, cand, in noile conditii social-economice de piata, legiuitorul a hotarat desfiintarea monopolului de stat detinut de ADAS, de la 31 decembrie 1990, si crearea cadrului infiintarii societatilor comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor.

Continuatoare a valorilor traditiei nationale in domeniul asigurarilor, noua societate comerciala "Asigurarea Romaneasca S.A." (ASIROM) isi desfasoara activitatea incepand cu 1 ianuarie 1991, incercand sa raspunda din primele

momente cerintelor economiei bazate pe principiile si mecanismele concurentiale intr-o perioada de tranzitie, in continua miscare.

Pe data de 1 ianuarie 1991, se infiinteaza societatile comerciale pe actiuni, in domeniul asigurarilor, ca persoane juridice, cu denumirea, sediul, obiectul de activitate si capitalul social .

La data infiintarii societatilor comerciale pe actiuni in domeniul asigurarii, Administratia Asigurarilor de Stat (ADAS) isi inceteaza activitatea, activul si pasivul ADAS se preiau de societatile comerciale pe actiuni infiintate.

STATUTUL SOCIETATII COMERCIALE DE ASIGURARE - REASIGURARE "ASIGURAREA ROMANEASCA"

Denumirea, forma juridica, sediul, durata

Denumirea societatii este Societatea Comerciala de Asigurare Reasigurare "Asigurarea Romaneasca - S.A.", prescurtat "ASIROM".

Societatea Romaneasca de Asigurare Reasigurare "ASIROM" este persoana juridica romana, avand forma juridica de societate pe actiuni si isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile romane si statutul societatii. Sediul societatii este in Romania, localitatea Bucuresti, Bd. Carol I, nr. 31-33, sector 2; sediul poate fi schimbat in alta localitate din Romania, pe baza Adunarii Generale a Actionarilor. Societatea poate avea sucursale, filiale, reprezentante, agentii, situate si in alte localitati din tara si strainatate. Durata societatii este nelimitata, cu incepere de la data inmatricularii in Registrului Comertului

Scopul si obiectul de activitate al societatii

Scopul societatii este desfasurarea activitatii de asigurare-reasigurare prin acceptarea de riscuri, in schimbul platii unei prime de catre asigurati si, respectiv, reasigurati si prin plata despagubirilor si a sumelor asigurate, in cazul producerii evenimentelor asigurate, in vederea compensarii daunelor, si a realizarii de profituri.

Obiectul de activitate este:

a) practicarea asigurarilor obligatorii potrivit prevederilor legale in vigoare;

b) practicarea asigurarilor facultative:

de viata;

de persoane, altele decat cele de viata;

de autovehicule;

maritime si de transport;

de aviatie;

de incendiu si alte pagube la bunuri;

de raspundere civila;

de credite si garantii;

de pierderi financiare din riscuri asigurate.

c) practicarea reasigurarilor in toate categoriile de asigurari practicate.

Capitalul social

Capitalul social initial este fixat la suma de 3000 milioane lei, impartit in 600000 actiuni nominative in valoare nominala de 5000 lei fiecare in intregime subscrise de actionar.

Capitalul social initial impartit in actiuni nominative de 5000 lei fiecare, este in intregime subscris de statul roman, ca actionar unic, pana la transmiterea actiunilor din proprietatea statului catre terte persoane fizice sau juridice, romane sau straine, in conditiile legii. Capitalul social se divide in doua parti egale, jumatate afectandu-se asigurarilor de viata si jumatate celorlalte categorii de asigurari practicate.

4.2 REZULTATELE FINANCIARE ALE S.C. ASIROM S.A. IN ANII

In conditiile impuse de desfasurarea procesului de tranzitie la economia de piata, ASIROM a reusit, in perioada 1991-1999 sa se adapteze rapid si eficient la cerintele unei piete competitive, utilizand metodologii si conditii de asigurare corelate cu normele existente in tari cu o binecunoscuta traditie in domeniu.

Anul 1997

Situat sub semnul restructurarii si modernizarii, anul 1997 a marcat o etapa importanta in evolutia ASIROM. Afirmandu-si identitatea in conditiile unei piete concurentiale deschise, conservand tot ce era pozitiv in activitatea sa si depunaand eforturi intense pentru a se racorda noilor exigente, ASIROM a reusit sa se impuna ca un agent economic adaptat organic sistemului concurential. De la adoptarea deciziilor cotidiene ale echipei manageriale pana la organizarea infrastructurii in teritoriu, totul a fost subordonat obtinerii unei performante maxime in servirea clientelei si cresterea fortei financiare a societatii.



Datorita unei activitati manageriale eficiente, conducerea ASIROM a reusit sa contracareze efectele unor fenomene negative din economia nationala, cum ar fi blocajul financiar, fluctuatia preturilor sau inflatia. Realizarile consemnate in bilantul incheiat la data de 31 decembrie 1997 sunt elocvente in acest sens. In conditiile majorarii substantiale a rezervelor tehnice s-au inregistrat cresteri insemnate fata de anul precedent la toti indicatorii de sinteza precum si la cei specifici activitatii de asigurare.

Rezultatele obtinute in 1997 sunt strans legate de eficienta masurilor adoptate de echipa manageriala pentru optimizarea structurii organizatorice si perfectionarea pregatirii profesionale a salariatilor.

Modernizarea organizarii si functionarii ASIROM a fost secondata de perfectionarea corespunzatoare a normelor de activitate interne de activitate.

Aceste masuri au avut o influenta benefica asupra cresterii responsabilitatii si eficientei la nivelul tuturor directiilor, serviciilor si esaloanelor de executie ale ASIROM si au contribuit la o mai buna servire a clientilor.

Date de bilant la 31 decembrie 1997[12] milioane lei

Elemente patrimoniale 1997

Activ

1.Disponibilitati bancare 394840,0

2.Active imobilizate 122615,4

din care:

titluri de participatie 11121,3

3.Debitori 14100,0

4.Alte active 26234,6

Total activ 557790,0 Pasiv

1.Capital 11191,1

2.Rezerve de prime pentru asigurarile de viata 253748,0

3.Rezerve de prime si daune 100502,0

4.Alte rezerve 7182,0

5.Creditori 23613,6

6.Alte pasive 161553,3

Total pasiv 557790,0

Contul de profit si pierdere    milioane lei

la 31 decembrie 1997 1997

Venituri

1.Venituri din prime de asigurare 629418,1

2.Venituri din reasigurare 183,9

3.Venituri financiare si alte venituri 253572,9

Total venituri 883174,9

Cheltuieli

1.Despagubiri si sume asigurate platite 404672,3

2.Cheltuieli cu operatii de reasigurare 11118,1

3.Cheltuieli cu rezerve tehnice de prime si daune 320426,6

4.Alte cheltuieli 121619,2

Total cheltuieli 857836,2

In continuare vom arata printr-un grafic "Repartizarea veniturilor din activitatile de asigurare si reasigurare pe principalele forme de asigurari practicate in anul 1997 ".


Anul 1998

Si in anul 1998, ASIROM s-a impus drept lider pe piata asigurarilor din Romania, pozitie nu numai mentinuta, dar continuu si substantial consolidata, an de an, reflectata in cifra de afaceri - circa 1.046 miliarde lei, profitul brut peste 80 miliarde lei si rezerve tehnice insumand peste 630 miliarde lei.

Prin activitatea personalului sau specializat, ASIROM intra in relatii de interdependenta cu toate segmentele populatiei si economiei romanesti, avand incheiate pana in prezent 1.700.000 contracte de asigurari de viata si peste 2.100.000.in cadrul ramurilor non-viata.

In 1998 s-a realizat capitalizarea Societatii prin majorarea capitalului social, ce confera acesteia o noua putere financiara, o corelare a principalilor indicatori de eficienta, precum si un actionariat capabil sa impuna un nivel superior de competenta. ASIROM dispune de un capital social de 29,2 miliarde lei, fiind o societate cu capital majoritar privat si autohton.

Comparativ cu 1997, in 1998 ASIROM a reusit sa inregistreze cresteri a:

volumului de prime incasate la asigurarile facultative de avarii ale autovehiculelor cu 66,7%;

volumului de prime incasate la asigurarile facultative de transport cu 56%;

volumului de prime incasate la asigurarea obligatorie de raspundere civila auto cu 65%;

volumului de prime in asigurarile de persoane cu 63,5%;

veniturilor financiare rezultate din investirea rezervelor de prime cu 46,7%;

rezervelor tehnice cu 87,6%;

sumelor asigurate cu 85,7% (au fost incheiate contracte de asigurare de viata in valoare de 282 miliarde lei);

Date de bilant la 31 decembrie 1998[14] milioane lei

Elemente patrimoniale 1998

Activ

1.Disponibilitati bancare 1009606,5

2.Active imobilizate, 208988,3

din care: titluri de participatie 11477,0

3.Debitori 21942,2

4.Alte active 21725,0

Total activ 1262262,0

Pasiv

1.Capital 29177,9

2.Rezerve legale de capital 227029,4

3.Alte rezerve 6019,1

4.Rezerve de prime pentru asigurarile de viata 476131,7

5.Rezerve de prime si daune pentru asigurarile non-viata 162982,8

6.Datorii 102432,3

7.Alte pasive 258488,8

Total pasiv 1262262,0

Contul de profit si pierdere la 31 decembrie 1998    milioane lei

Venituri

1.Venituri din prime de asigurare 1044604,0

2.Venituri din reasigurare 157,0

3.Venituri financiare si alte venituri 382839,5

Total venituri 1427600,5

Cheltuieli

1.Despagubiri si sume asigurate platite 615492,2

2.Cheltuieli cu operatiuni de reasigurare 19501,5

3.Rezerve tehnice de prime si daune 462566,1

4.Alte cheltuieli 249424,6

Total cheltuieli    1346984,4

Strategia de dezvoltare a S.C. ASIROM S.A. va conduce in continuare la: diversificarea - pe baza unei moderne activitati de marketing - gamei de produse specifice si de servicii oferite clientilor; orientarea, cu precadere, spre segmentele de piata nou aparute, ca urmare a transformarilor generate de infaptuirea programului de reforma economica; promovarea unei politici de investitii pe termen lung, capabila sa asigure o fructificare optima a resurselor financiare disponibile; aplicarea unor metode flexibile de organizare si restructurare a resurselor umane, in vederea cresterii competentei profesionale; realizarea unui sistem informatic integrat, cu performante de inalta competitivitate, astfel incat orice decizie manageriala sa fie fundamentata pe informatii exacte si complexe, furnizate in timp real.


Venituri din activitatea de asigurare si reasigurare - 1.044,8 miliarde lei

Prin modernizarea intregii activitati, de la manageri la agentii de asigurare, si prin dezvoltarea premiselor favorabile relevate de bilantul anului 1998, sunt indeplinite toate conditiile, ca in 1999 sa se obtina venituri peste cele obtinute in anul precedent cu cel putin 50%.

Este un tel pe deplin realizabil, pentru a carui pledeaza insasi pozitia pe care ASIROM o detine de ani de zile si anume, aceea de lider al pietei de asigurari din Romania.

4.3 CONCLUZII SI PROPUNERI

Singurele certitudini in viata sunt decesul si impozitele, dupa cum spunea un cunoscut clasic.

Desi exista o doza de risc in orice activitate, unele activitati maresc riscul la care este expusa o persoana, in timp ce altele il reduc.

Conform legii 32/10.04.2000 - " Legea privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor ", asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate.

Doua elemente principale caracterizeaza activitatea economica a societatilor de asigurare: mutualizarea sau impartirea riscurilor si colectarea de fonduri prin primele de asigurare pe care le primesc prin investirea acestor fonduri in pietele financiare.

Societatile de asigurare joaca un rol important in alocarea resurselor. Sumele de bani primite din primele de asigurare trebuie investite in mod corespunzator in diferite categorii de active pentru a face posibila solvabilitatea si lichidarea necesara pentru a putea plati daunele si cheltuielile corespunzatoare.

Pentru public, adica pentru o persoana care priveste din afara rezultatele unei societati de asigurari, verificarea solvabilitatii se bazeaza pe analiza raportarilor financiare ale asiguratorilor. Publicul stie ca un asigurator are o situatie financiara cu atat mai solida cu cat are o marja de solvabilitate mai mare, scopul acesteia fiind de a proteja asiguratul.

Situatia financiara a asiguratorilor se determina prin analiza bilantului, a contului de profit si pierdere si a raportarilor financiare specifice catre autoritatea de supraveghere, cerute de legislatie.

Activitatea de asigurare este, prin natura sa, o activitate economica in care riscul este implicat intr-o masura mai mare decat in alte activitati. Riscurile la care sunt expusi asiguratorii nu sunt riscurile asumate, aferente unui contract de asigurare care se materializeaza daca evenimentul asigurat se produce, ci riscurile globale care ameninta existenta asiguratorului ( putem vorbi de riscul managementului - riscul la care este supus asiguratorul datorita unui management care este incompetent sau are intentii frauduloase ).

In ceea ce priveste societatea comerciala " Asigurarea Romaneasca " S.A., datorita unui management adecvat, in prezent are un capital subscris si varsat de 29.177.900.000 lei.



Iulian Vacarel , Florian Bercea - Asigurari si Reasigurari - editura Marketer , Bucuresti , 1993, pag. 350.

Dr. Camelia Stefan, Dr. Sorin Enache - Asigurari si reasigurari in afacerile economice - Ed. Independenta Economica, Braila , 1999, pag. 135.

Legea privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor nr. 32/2000, publicata in Monitorul Oficial 148, partea I, din 10 aprilie 2000.

H.G. privind atributiile Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare nr.574 din 23 august 1991, publicata in Monitorul Oficial nr.182/1991 .

Legea privind societatile comerciale nr.31 din 16 noiembrie 1990 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei , partea I nr.126-127 din 17 noiembrie 1990.

Legea asigurarilor nr.136 din 29 decembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial , partea I nr.303 din 29 dec 1995.

S.C. Asigurarea Romaneasca S.A. ASIROM - Raport anual 1998 - Bucuresti , Romania.

coord. D.A.Constantinescu - Tratat de asigurari - Bucuresti, 1999, pag. 352.

Buletinul informativ al S.C. ASIROM S.A. , noiembrie 1999, Bucuresti , Romania.

Lazar Cistelecan, Rodica Cistelecan - Asigurari comerciale - editura Dimitrie Cantemir , Tg.Mures, 1997, pag.185.

Legea privind societatile comerciale, nr. 31 din 16 noiembrie 1990, publicata in Monitorul Oficial, nr. 126-127, partea I, din 17 noiembrie 1990.

"Materiale teoretice pentru invatamantul profesional", editia a III-a, Bucuresti, 1972.

Buletin informativ, anul VI, Nr. 3 (16), 1996.

Statutul ASIROM, adoptat prin HG 1279/1990.

ASIRO

M - Raport anual, 1997.

ASIROM - Raport anual 1997.

ASIROM -Raport anual 1998.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate