Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Asigurari


Index » business » » afaceri » Asigurari
» Asigurari si reasigurari - prezentare generala


Asigurari si reasigurari - prezentare generala




ASIGURARI SI REASIGURARI - PREZENTARE GENERALA

1.1. Istoria asigurarilor

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila in Romania aniverseaza in acest an 136 de ani de existenta. Prima societate de asigurare romaneasca s-a infiintat in anul 1871.

Istoria asigurarilor romanesti cunoaste o prima etapa care a inceput in anul 1871 si s-a incheiat in anul 1948, odata cu introducerea sistemului economiei centralizate.

Perioada celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea pana la inceputul primului razboi mondial a constituit epoca de proliferare a societatilor autohtone de asigurari. Dintre acestea, cele mai reprezentative au fost: „ Transilvania „ 1866 ),    „ Dacia „ ( 1871 ), „ Romania „ ( 1873 ), „ Nationala „ ( 1882 ), „ Generala „ ( 1887 ), „ Agricola „ ( 1906 ), „ Unirea „ ( 1908 ), „ Prima Ardeleana „ ( 1911 ).




Cea mai extinsa activitate de asigurare din aceasta perioada s-a inregistrat in deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, cand s-au practicat toate formele de asigurari cunoscute.

In anul 1948, urmare a actului nationalizarii principalelor mijloace de productie, societatile de asigurare din Romania au fost nationalizate. Societatile de asigurare nationalizate au continuat sa functioneze in vechea lor organizare pana la 1 septembrie 1949, cand au fost lichidate.

De la aceasta data se instituie monopolul statului in domeniul asigurarilor, ADAS fiind singura institutie de asigurare din Romania. Cu aceasta ocazie, asigurarile de bunuri , perosane si raspundere civila devin asigurari de stat.

Aceasta etapa se incheie in 1989, iar din 1990 activitatea in domeniul asigurarilor reincepe sa functioneze firesc, in cadrul economiei de piata, reinviind o valoroasa traditie.

In 1825 o comisie a Camerei Comunelor din Anglia a fost solicitata sa explice principiile asigurarii, principii care urmau sa stea la baza legislatiei de functionare a companiilor de asigurari. Explicatia oferita de aceasta comisie a fost urmatoarea: “cand exista pericolul producerii unui accident, cea mai ieftina cale de aparare impotriva lui este asocierea cu altii, dupa cum fiecare om poate fi el insusi subiect al unei mici pierderi, astfel incat nici unul sa nu fie subiectul unei mari pierderi. Cel care nu va suferi nici un accident, nu-si primeste banii inapoi, nici nu obtine alt beneficiu vizibil sau tangibil, dar el obtine securitatea impotriva ruinei si liniste. Cel pe care accidentul il atinge, pe care norocul l-a ocolit, a pierdut foarte multi bani, dar prin asigurare este capabil sa depaseasca un eveniment pe care nu l-a dorit”.

Inca de acum 182 de ani principiile asigurarii erau intelese si practicate. Desi exista numeroase motive pentru care oamenii cumpara asigurari, cel mai important este protectia impotriva dezastrului financiar.

In practica internationala a asigurarilor, unele dintre evenimentele care provoaca pagube materiale si / sau afecteaza viata si integritatea corporala a oamenilor sunt denumite generic „catastrofe naturale in timp ce altele sunt considerate „catastrofe tehnice„.

In categoria catastrofelor naturale se includ: inundatiile, furtunile, seismele ( cutremure de pamant si seismele submarine ), seceta si incendiile provocate de temperaturi caniculare si care transforma vegetatia forestiera in scrum, frigul si inghetul, alte catastrofe, in care intra caderile de grindina, avalansele de zapada etc.

In categoria catastrofelor tehnice sunt incluse sinistrele care au legatura nemijlocita cu activitatea omului. Este vorba de: incendii si explozii, accidente de aviatie, accidente maritime, lacustre si fluviale, accidente rutiere si feroviare, accidente produse in mine si cariere, prabusiri de cladiri si de lucrari de arta, alte sinistre.

Pentru combaterea fenomenelor aleatorii, generatoare de pagube ( riscuri ), omul are la indemana mai multe posibilitati: evitarea si / sau prevenirea riscului, limitarea pagubelor, creare de rezerve in vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube, trecerea riscului asupra altei persoane.

Alegerea uneia sau a alteia dintre posibilitatile de combatere a riscurilor, depinde de conditiile concrete ale persoanei fizice sau juridice interesate, de puterea economica a acesteia, de efortul financiar pe care ii reclama solutia considerata in raport cu marimea pagubei la care se poate astepta in urma producerii riscului.

In prezent se cunosc forme variate de constituire a fondurilor banesti necesare in caz de producere a calamitatilor de orice fel. Acestea pot imbraca forma unor:

fonduri de rezerva constituite in mod individual;

fonduri de rezerva si / sau de asigurare constituite in mod centralizat;

fonduri de asigurare propriu-zisa constituite la dispozitia unor societati comerciale sau a unor organizatii mutuale de asigurare prin plati ( prime sau cotizatii ) descentralizate.

1.2. Conceptul de asigurare

Problemele asigurarii sunt abordate, dupa caz, sub aspect juridic, economic sau financiar.

1.2.1. Abordarea juridica este frecventa si justificata, intrucat asigurarea, pentru a fi operanta, trebuie sa capete forma juridica, iar aceasta forma este cea dintai sesizabila. O asemenea forma i-o ofera contractul ( “ legea partilor “ ), precum si legea propriu-zisa, care emana de la puterea legislativa. Acestea doua, in calitate de izvoare de drepturi si obligatii in materie de asigurari, se completeaza reciproc.

Contractul de asigurare prezinta anumite trasaturi caracteristice:

este un contract consensual, adica se incheie valabil prin simplul consimtamant al partilor.

este un contract sinalagmatic, adica partile contractante isi asuma obligatii reciproce si interdependente.

este un contract aleatoriu, adica la incheierea acestuia partile nu cunosc existenta sau intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Aceasta deoarece obligatiile asumate de asigurat si asigurator depind de un eveniment viitor si incert.

Caracterul aleator este esential la contractul de asigurare; daca evenimentul pentru care se solicita incheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de parti, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmand sa fie acoperit cu certitudine de catre asigurator.

este un contract cu titlu oneros, adica fiecare parte urmareste sa obtina un folos, o contraprestatie in schimbul obligatiei ce-si asuma. Asiguratul beneficiaza de protectia pe care i-o ofera asiguratorul, care preia asupra sa riscul asigurat, nu in mod gratuit, ci in schimbul unei parti sub forma primei de asigurare sau a cotizatiei, dupa caz.

este un contract succesiv, adica se esaloneaza in timp.

este un contract de adeziune, adica desi este redactat si imprimat de asigurator, la el a aderat asiguratul.

este un contract de buna credinta, adica presupune ca executarea acestuia sa se faca cu buna credinta de catre parti.

Abordare sub aspect economic

Existenta asigurarii este indisolubil legata de necesitatea constituirii unui fond de resurse banesti destinat indemnizarii pagubelor provocate de anumite fenomente ( evenimente ). Acest fond de asigurare, imbraca in mod necesar forma baneasca.

Fondul de asigurare se formeaza in mod descentralizat pe seama sumelor de bani ( prime de asigurare sau cotizatii ), pe care le achita persoanele fizice si juridice interesate in inlaturarea pagubelor pe care ar urma sa le suporte, daca s-ar produce anumite evenimente.

Fondul de asigurare se utilizeaza in mod centralizat pentru:

a)     acoperirea pagubelor provocate de fenomenele asigurate la asigurarile de bunuri si la cele de raspundere civila, respectiv plata sumelor asigurate la asigurarile de persoane;

b)     finantarea unor actiuni legate de prevenirea pagubelor;

c)     constituirea unor fonduri de rezerva la dispozitia societatii comerciale sau a organizatiei mutuale de asigurare etc.

Prin urmare, asigurarea exprima relatii de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care apar in procesul constituirii si utilizarii fondului de asigurare in vederea desfasurarii neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate, protejarii persoanelor fizice, impotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viata ori integritatea corporala, precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice si juridice fata de terti.

1.3. Elementele tehnice ale asigurarilor

Text Box: Asiguratorul In actele normative privind asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila sunt reglementate raporturile dintre persoanele fizice si juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asigurati, si respectiv, societatile de asigurari, in calitate de asiguratori bunurile si persoanele care sunt cuprinse in asigurare riscurile acoperite prin asigurare; drepturile si obligatiile ce revin partilor din asigurare etc.

Text Box: AsiguratulSchema nr. 1.3.1. – Elementele asigurarii



Elemente specifice asigurarilor facultative

Elemente specifice asigurarilor de bunuri

*** Elemente specifice asigurarilor de bunuri prin efectul legii

1.4. Clasificarea asigurarilor

Dupa domeniu sau ramura la care se refera, asigurarile pot fi grupate astfel

Asigurarile de bunuri

Asigurarile de persoane

Asigurarile de raspundere civila

Dupa obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate si statut, societatile comerciale din domeniul asigurarilor din tara noastra pot practica urmatoarele categorii de asigurari



Asigurari de viata, asigurari de persoane, altele decat cele de viata;

Asigurari de autovehicule ( casco );

Asigurari maritime si de transport

Asigurari de aviatie

Asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri

Asigurari de raspundere civila

Asigurari de credite si garantii

Asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate si asigurari agricole,

iar din tipurile de asigurare mentionate, mai putin prima categorie (asigurari de viata, asigurari de persoane, altele decat cele de viata) intra in categoria asigurarilor de bunuri.

Dupa forma juridica de realizare, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila se grupeaza in:

Asigurare obligatorie (prin efectul legii)

o           raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile lor sunt stabilite prin lege. Aceasta inseamna ca asigurarea ia fiinta in virtutea legii.

o           este o asigurare totala.

o           este o asigurare normata (normele de asigurare pot fi absolute si relative).

o           este fara termen, actionand tot timpul cat exista bunul asigurat.

o           ia nastere in mod automat, din momentul in care asiguratul intra in posesia bunului respectiv.

Asigurare facultativa (contractuala)

o           ia nastere pe baza contractului de asigurare incheiat intre asigurator si asigurat. Pentru ca asiguratorul sa accepte asigurarea propusa, este necesar ca persoana fizica sau juridica ce solicita incheierea acesteia sa declare in scris toate datele necesare pentru identificarea bunului respectiv, imprejurarile esentiale privind natura si sfera riscului. De asemenea, este necesar ca persoana care solicita incheierea asigurarii sa fie de acord cu plata primelor de asigurare si sa respecte toate obligatiile ce-i revin pe perioada valabilitatii contractului de asigurare.

Asigurarile facultative se incheie fie pentru bunuri, persoane, raspundere civila ori riscuri necuprinse in asigurarile obligatorii, fie in vederea completarii acestor asigurari pentru ca asiguratii sa aiba posibilitatea sa primeasca, in caz de paguba sau de producere a evenimentului asigurat, o despagubire sau o suma asigurata mai mare.

o           poate lua nastrere numai pe baza acordului de vointa al celor doua parti ce intervin in asigurare.

o           nu este totala, ea cuprinzand, frecvent, numai o parte din bunurile de acelasi fel existente in posesia persoanelor fizice sau juridice la un moment dat.

o           Suma asigurata nu se stabileste pe baza unor norme, ci in functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin regulamentul de asigurare.

o           Asigurarea facultativa este valabila numai o anumita perioada de timp, riguros stabilita in contractul de asigurare, iar raspunderea asiguratorului actioneaza doar in cadrul acestui interval.

o           Asigurarea facultativa intra in vigoare numai dupa indeplinirea conditiilor prevazute in contractul de asigurare, printre care cea mai importanta este plata de catre asigurat a primei de asigurare.

Dupa riscul cuprins in asigurare, asigurarile se pot clasifica astfel:

Asigurari impotriva incendiului, trasnetului, exploziei, miscarilor seismice etc;

Asigurari contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torentiale, inundatiilor, prabusirii sau alunecarii de teren etc

Asigurari pentru boli, epidemii si accidente care se practica in cazul animalelor

Asigurari contra avariilor si altor riscuri specifice ( rasturnari, ciocniri, cadere, derapari etc, ), la care sunt supuse mijloacele de transport si incarcaturile aflate pe acestea, in timpul stationarii si al mersului, etc.

Dupa sfera de cuprindere in profil teritorial, asigurarile pot fi grupate in:

Asigurari interne

Asigurarile externe

Dupa felul raporturilor ce se stabilesc intre asigurator si asigurat, asigurarile pot fi grupate in

Asigurari directe

Asigurari indirecte sau reasigurari (are la baza contractul de reasigurare)

1.5. Reglementari privind organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurare conform Legii nr. 32 / 3 aprilie 2000

In 3 aprilie 2000 s-a adoptat de catre Parlamentul Romaniei legea nr. 32 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor.

Aceasta lege reglementeaza organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si de reasigurare, a societatilor mutuale, denumite in continuare asiguratori, respectiv reasiguratori, precum si a intermediarilor in asigurari, organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, supravegherea asiguratorilor si reasiguratorilor care desfasoara activitatea in sau din Romania, supravegherea activitatii intermediarilor in asigurari si reasigurari, precum si a altor activitati in legatura cu acestea.

Prin asigurare trebuie sa intelegem acea operatiune prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate.

Persoana asigurata este persoana care are un contract de asigurare incheiat cu asiguratorul, iar asiguratorul este persoana juridica romana sau straina ori societatea mutuala autorizata in conditiile prezentei legi sa exercite activitati de asigurare. Reasigurarea este operatiunea de asigurare a unui asigurator de catre alt asigurator, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurator.

Punerea in executare a prezentei legi, supravegherea si controlul respectarii dispozitiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in scopul apararii drepturilor asiguratilor si al promovarii stabilitatii activitatii de asigurare in Romania.

O polita de asigurare este un contract legal incheiat intre persoana fizica sau juridica care se asigura si compania de asigurari. In acest contract se specifica exact ceea ce va face sau nu va face compania de asigurari in cazul producerii evenimentului nedorit pentru care s-a incheiat asigurarea.

Exista doua tipuri de clauze prevazute in cadrul unei asigurari: jacket si de acoperire. Caluzele Jacket cuprind prevederile comune anumitor tipuri de asigurari. In general exista cinci categorii de prevederi jacket:

Acordul general prin care se stabileste faptul ca, in cazul producerii unor evenimente asigurate, compania de asigurari accepta sa plateasca suma specificata in contract ca raspuns la cererea de despagubire.

Sectiunea platilor suplimentare prezinta, in linii generale cheltuielile, daca exista, pe care compania le plateste in plus fata de cheltuielile determinate de solutionarea daunelor.

Sectiunea definitiilor explica termenii generali folositi in conditiile politei de asigurare.

Sectiunea conditii detaliaza acele conditii in cadrul carora contractul se va considera valid.

Sectiunea declaratii cuprinde elemente de identificare a asiguratului si a riscurilor asigurate, elemente stabilite de catre asigurat prin alegerea clauzelor de acoperire.

Clauzele de acoperire sunt de fapt instructiuni pentru compania de asigurari. Alegand una sau mai multe clauze ale acoperirii, asiguratul precizeaza companiei cine sa fie asigurat, care pagube sa fie acoperite si care nu.



Un al treilea element foarte important al unei polite de asigurare este actul aditional de modificare a politei. Acesta extinde sau restrange acoperirea prin asigurare. Din momentul in care politelor de asigurare li se impune sa se conformeze cerintelor legislatiei ale diferitelor state, aceste acte de modificare pot fi incluse, in anumite state, in mod obligatoriu. Aceste acte pot fi aprobate si emise de companiile de asigurari, asiguratul urmand sa le respinga in mod special, daca nu doreste aplicarea lor.

Prima platita pentru asigurare reprezinta suma de bani prevazuta pentru obtinerea asigurarii.

1.6. Piata asigurarilor

Operatiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfasoara intr-un cadru pe care il numim piata asigurarilor.

Pe aceasta piata se intalnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice si juridice asigurabile, dornice sa incheie diverse tipuri de asigurare, si oferta de asigurare, sustinuta de organizatii specializate, autorizate sa functioneze in acest domeniu si capabile, sub raport financiar, sa desfasoare o astfel de activitate. Denumirea de piata este valabila atat pentru tarile in care opereaza mai multe organizatii de asigurare, cat si pentru cele in care, in virtutea monopolului de stat, fiinteaza o singura asemenea organizatie.

O alta problema legata de piata asigurarilor se refera la dimensiunea acesteia. Elementul hotarator, care defineste dimensiunea unei asemenea piete, il constituie cererea de asigurare, determinata, pe de o parte, de puterea economica a persoanelor fizice si juridice asigurabile, iar pe de alta parte, de convingerea acestora de utilitatea asigurarii mijlocite de organizatiile specializate.

In Romania, incepand din anul 1991, activitatea de asigurare se desfasoara prin societati de asigurare, societati de asigurare – reasigurare si societati de reasigurare, in conditiile stabilite prin lege.

La activitatea de asigurare mai participa societatile de intermediere, care negociaza si incheie contracte de asigurare si reasigurare ori presteaza alte servicii de specialitate pentru societatile mentionate mai sus.

O alta problema se refera la caracterul pietei asigurarilor: este aceasta o piata concurentiala perfecta ( omogenitatea produsului, transparenta si atomizarea pietei, libertatea de intrare – iesire a participantilor pe si de pe piata si descentralizarea deciziilor ) sau una imperfecta?

Printre indicatorii care caracterizeaza piata asigurarilor se numara si numarul contractelor incheiate intr-o anumita ramura ( subramura ) a asigurarilor, volumul primelor de asigurare incasate, cuantumul obligatiilor asumate de asiguratori, cumulul indemnizatiilor achitate etc.

Astfel, in Statele Unite ale Americii, la finele anului 1993, existau 363 mil. polite de asigurari de persoane active, ceea ce inseamna ca la fiecare suta de locuitori reveneau cate 141 asemenea polite. In timp, raportul dintre numarul politelor de asigurare active si numarul populatiei a cunoscut o usoara inrautatire ) 176% in 1980, 163% in 1987 si 141% in 1993 ).

In tarile in curs de dezvoltare, ca si in cele aflate in tranzitie, asigurarile se lovesc de limitele inguste ale capacitatii de finantare a nevoilor de trai ale populatiei din propiile sale resurse.

In Romania, spre exemplu, in anul 1993, din consumul final al gospodariilor populatiei , 48,4% a revenit produselor alimentare, bauturilor, tutunului si consumului de produse din cadrul propriilor gospodarii ale populatiei; 8% imbracamintei si incaltamintei 6,9% combustibilului, energiei si apei 11,1% lemnului, mobilei si altor produse industriale, materialelor de contructie, constructiilor, produselor electrice si electronice, masinilor si aparatelor de uz casnic si mijloacelor de transport 5,6% transportului etc. In conditiile in care nevoile primordiale de trai ale populatiei au absorbit majoritatea resurselor acesteia, primele de asigurare n-au reprezentat decat 0,14% din consumul final al gospodariilor populatiei ( sau 0,137% din totalul cheltuielilor de consum final si de formare bruta de capital fix ).

Asigurarea de raspundere civila protejeaza impotriva daunelor produse unei alte persoane, atunci cand se constata ca persoana asigurata s-a facut vinovata de aceste pagube. In politele de asigurare cumparate pentru casa si autoturism se includ anumite limite speciale pentru asigurarea de raspundere civila. Necesitatea unei protectii suplimentare depinde in mare masura de valoarea bunurilor personale care s-ar putea pierde in urma unui proces. Cu cat o persoana detine mai multe bunuri si are mai putine datorii, cu atat probabilitatea de a solicita o asigurare de raspundere civila este mai mica.

1.7. Asigurarile de raspundere civila

Asigurarile de raspundere civila reprezinta o componenta importanta si de actualitate a activitatii de asigurare.

Prin asigurarile de raspundere civila se acopera prejudiciul produs de asigurat – persoana fizica sau juridica – unor terte persoane. De mentionat ca in toate cazurile este vorba de prejudiciile ce pot fi produse in anumite imprejurari si pentru care o persoana fizica sau juridica raspunde potrivit legii. In asigurarile de raspundere civila, spre deosebire de asigurarile de bunuri si de persoane, pe langa asigurator si asigurat, daca se produce riscul acoperit prin asigurare, mai intervine si o a treia persoana, respectiv tertul pagubit. Existenta asigurarii de raspundere civila permite, pe de o parte, ca persoana pagubita sa primeasca despagubirea cuvenita, iar pe de alta parte, ca patrimoniul asiguratului sa ramana neatins, deoarece in schimbul primelor de asigurare platite, el nu mai poate fi urmarit pe cale judiciara pentru prejudiciul produs.

Se poate afirma ca asigurarile de raspundere civila, in afara de faptul ca protejeaza patrimoniul asiguratului, au si un important rol social, deoarece permit persoanelor care au avut de suferit de pe urma diferitelor accidente sa fie despagubite promt si integral de catre societatea de asigurari. In acest fel persoanele pagubite nu mai asteapta pana cand autorul faptei va fi in masura sa achite despagubirea sau uneori pana cand acesta va fi descoperit ( in cazul in care vinovatii fug de la locul accidentului si nu sunt identificati imediat).

Obiectul asigurarilor de raspundere civila il reprezinta tocmai prejudiciul produs unor terte persoane de catre asigurat. Este vorba de prejudiciul care poate fi produs prin folosirea anumitor bunuri, cum sunt: autovehicule, cladiri, diferite alte constructii, exercitarea unei anumite activitati etc.

Asigurarile de raspundere civila pot fi grupate dupa mai multe criterii. Astfel, dupa modul de reglementare din punct de vedere juridic, asigurarile de raspundere civila pot fi clasificate in: asigurari de raspundere civila obligatorii si asigurarile de raspundere civila facultative. Dupa obiectul lor, asigurarile de raspundere civila pot fi grupate in: asigurarile de raspundere civila izvorate din detinerea si utilizarea mijloacelor de transporturi si asigurarile de raspundere civila legala sau generala.

Pentru ca persoanele care au suferit in urma producerii unor accidente de autovehicule si de alte mijloace de transport sau cele ale caror bunuri au fost distruse in astfel de imprejurari, sa poata primi in toate cazurile despagubirea ce li se cuvine, in majoritatea tarilor din lume se practica – sub forma obligatorie sau contractuala – asigurarea de raspundere civila auto.

1.8. Asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule

Cresterea intr-un ritm rapid a numarului autovehiculelor de toate tipurile care circula pe drumurile publice a facut ca asigurarea de raspundere civila pentru pagubele sau vatamarile corporale produse prin accidente auto sa capete un interes general, deoarece acestea ameninta un numar mare de persoane si, respectiv, de bunuri ale acestora. In numeroase tari s-a introdus asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule, considerandu-se ca prin implicatiile sale deosebite o astfel de masura nu poate fi lasata la libera apreciere a fiecarui detinator de autovehicule.

In Romania, in asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule sunt cuprinse (cu unele exceptii) toate persoanele fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii si folosite pe drumurile publice .De asemenea, sunt obligate sa se asigure si persoanele straine posesoare de autovehicule pe care le folosesc pe teritoriul tarii noastre, daca nu poseda documente internationale de asigurare valabile si pe teritoriul Romaniei.

Toate societatile de asigurare autorizate sa practice asigurarea de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de catre autovehicule inmatriculate in Romania au obligatia de a transmite, in termenele prevazute de lege, catre baza de date unica (CEDAM) informatii complete privind politele de asigurare RCA incheiate direct sau prin intermediari.

In conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratorii care practica asigurarea de raspundere civila a autovehiculelor pe teritoriul Romaniei acorda despagubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule, de care asiguratii raspund delictual fata de terte persoane, excluzand raspunderea transportatorului, in baza unui contract de asigurare incheiat cu proprietarul sau cu utilizatorul autovehiculului. Contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule acopera raspunderea civila delictuala a proprietarului sau a utilizatorului unui autovehicul pentru prejudiciile produse unei terte parti, prin intermediul autovehiculului. Conditiile contractuale pentru asigurarea obligatorie RCA sunt reglementate de prevederile Legii nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, si de normele eliberate de Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor

La incheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul aflat in evidenta autoritatii de inmatriculare sau, dupa caz, de inregistrare din Romania, asiguratorul este obligat sa emita asiguratului polita de asigurare obligatorie de raspundere civila a autovehiculelor, denumita in continuare polita de asigurare RCA, impreuna cu vigneta si Cartea Verde.
Carte Verde este documentul international de asigurare a autovehiculelor, emis in numele unui birou national, in conformitate cu Recomandarea nr. 5 adoptata la 25 ianuarie 1949 de Subcomitetul pentru transportul rutier al Comitetului pentru transportul pe uscat al Comisiei Economice pentru Europa a Natiunilor Unite. Cartea Verde cuprinde in mod obligatoriu informatii cu privire la numarul de inmatriculare al autovehiculului si la perioada de valabilitate a asigurarii RCA, precum si statele in care are valabilitate acest document. Vigneta este partea detasabila a politei RCA, aplicata la vedere pe autovehicul, care atesta existenta unei polite de asigurare RCA pentru autovehiculul respectiv.

Documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA, in schimbul unei prime platite de proprietarul sau utilizatorul unui autovehicul, garanteaza, pentru perioada de valabilitate inscrisa, despagubirea prejudiciilor provocate prin accidente de autovehicule produse in limitele teritoriale de acoperire, in conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozitiile legislatiei privind asigurarea obligatorie RCA, in vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs.

In ceea ce priveste despagubirile, acestea au stabilita o limita minima si una maxima in cazul pagubelor produse prin avarierea ori distrugerea unor bunuri. Pentru pagubele materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2007 la un nivel de cel mult 100.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru anul 2008 limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de cel mult 150.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2007 la un nivel de cel mult 500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru anul 2008 limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de cel mult 750.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
  Limitele de despagubire prevazute mai sus se majoreaza anual.

In cazul in care in unul si acelasi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane si valoarea totala a prejudiciilor depaseste limitele de despagubire specificate in polita RCA, despagubirea va fi stabilita in functie de cotaparte din valoarea prejudiciului, ce revine fiecarei persoane indreptatite la despagubire pentru prejudiciile suferite in acelasi accident.

Stabilirea obligatiilor de plata ale asiguratorului numai pentru avarierea sau distrugerea bunurilor care se soldeaza cu pagube mai mari decat limita minima s-a facut pentru a se evita cheltuielile pe care le presupun lucrarile de constatare si evaluare a pagubelor de evaluari mai mici, care de altfel nu prezinta o importanta economica deosebita nici pentru terta persoana pagubita.

Prima de asigurare se calculeaza pentru un intreg an de subscriere, potrivit tarifelor de prima anuale practicate de asigurator, aferente perioadei de valabilitate a politei de asigurare RCA. Prima anuala de asigurare se calculeaza prin insumarea primelor lunare aferente fiecarei luni de valabilitate a politei de asigurare RCA, prima lunara fiind calculata ca raport de 1/12 din tariful anual de prima practicat. Perioada mai mare sau egala cu 15 zile calendaristice se considera luna intreaga. Prima de asigurare poate fi platita pentru intreg anul de subscriere sau fractionat, pentru perioade de cate 6 luni. Persoanele fizice si juridice care au in proprietate parcuri auto formate din cel putin 10 autovehicule inmatriculate sau supuse inmatricularii in Romania pot negocia cu asiguratorii RCA plata primelor de asigurare anuale in maximum 12 fractiuni.

Nivelul primelor de asigurare este diferentiat , in cazul autoturismelor si al motociclurilor cu o capacitate cilindrica mai mare de 69 cm3, si in functie de categoria persoanei care detine autovehiculul respectiv .Astfel, prima de asigurare are un nivel mai redus daca autovehiculul este detinut de o persoana fizica, comparativ cu situatia in care proprietarul este o persoana juridica.

Raspunderea asiguratorului incepe dupa trecerea a 24 de ore de la expirarea zilei in care au fost achitate asiguratorului primele de asigurare (in numerar sau prin virament) si s-a eliberat documentul care dovedeste incheierea asigurarii. De mentionat ca in nicio situatie, raspunderea asiguratorului nu poate incepe mai devreme de data intrarii in vigoare a asigurarii inscrise in document si nici inainte de data eliberarii autorizatiei provizorii de circulatie sau a inmatricularii autovehiculelor. Raspunderea asiguratorului inceteaza la ora 24.00 a ultimei zile din perioada inscrisa in documentul de asigurare pentru care s-a platit prima de asigurare sau in momentul radierii autovehiculului din circulatie.

In cazul radierii unor autovehicule din evidenta circulatiei, primele de asigurare aferente asigurarii obligatorii de raspundere civila auto nu se mai platesc incepand cu anul urmator celui in care s-a facut radiera. In situatia in care un autovehicul se radiaza din evidenta circulatiei de un detinator si se inmatriculeaza de altul in acelasi an, primele de asigurare privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru tot anul respectiv se platesc separat de fiecare detinator. Pentru autovehiculele care intr-un an sunt radiate si inmatriculate in evidenta circulatiei de acelasi detinator, primele de asigurare aferente asigurarii obligatorii de raspundere civila auto,se platesc o singura data.

Asiguratorul plateste,din fondul de asigurare constituit din primele de asigurare realizate in contul asigurarii obligatorii de raspundere civila auto, despagubirile pe care asiguratii le datoreaza, conform legii, tertilor pagubiti de pe urma accidentelor de autovehicule, prin avarierea sau distrugerea bunurilor si prin vatamarea corporala ori decesul unor persoane. De mentionat ca se platesc despagubiri tuturor persoanelor pagubite ca urmare a unui accident de autovehicul,iar acestea se acorda si in cazul in care conducatorul autovehiculului raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decat asiguratul.In despagubirile pe care le plateste asiguratorul, se includ si cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.

Despagubirile se platesc si in cazurile cand persoanele pagubite nu au domiciliul, resedinta sau sediul in Romania. Despagubirile cuvenite strainilor se pot plati in lei sau in valuta, dupa caz, potrivit dispozitiilor legale. In situatia in care numai una din persoanele raspunzatoare de producerea accidentului este cuprinsa in aceasta asigurare, persoana neasigurata va primi drept despagubire numai jumatate din paguba, deoarece pentru cealalta jumatate este raspunzatoare de producerea accidentului. Daca are loc un accident, in urma caruia este avariat autovehiculul persoanei cuprinse in asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, iar aceasta este vinovata de producerea lui, asiguratorul nu va plati despagubirea pentru aceasta paguba decat in cazul care asiguratul are incheiata o asigurare facultativa de avarii (auto casco) .

Exista unele situatii cand nu se acorda despagubiri pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule. Astfel, de exemplu, nu pot fi acordate despagubiri in cazul in care accidentul a fost produs dintr-un caz de forta majora (trasnet, inundatie etc.) sau din culpa exclusiva a persoanei a unei terte persoane. De asemenea, nu se acorda despagubiri pentru avarierea ori distrugerea bunurilor produse intr-un accident de circulatie daca autovehiculul care a produs accidentul nu a fost identificat si nu era asigurat. De mentionat ca pentru vatamare corporala sau decesul unor persoane, se acorda despagubiri si in cazurile cand conducatorul autovehiculului care a produs accidentul a ramas neidentificat, daca autovehiculul care a produs accidentul a fost identificat si era asigurat. In general, exista posibilitatea ca despagubirile nu pot fi stabilite pe baza intelegerii dintre asigurat si terta persoana pagubita, cu precizarea ca pentru aceasta este necesar sa existe si acordul asiguratorului. In situatiile in care pretentiile de despagubire ale persoanei pagubite nu pot fi solutionate pe cale amiabila, se recurge la actionarea in judecata.



Practica activitatii de asigurare cunoaste, pe langa asigurarea de raspundere auto obligatorie, si asigurarea facultativa de acest gen. Asigurarea facultativa poate apare sub forma asigurarii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule cu o limita extinsa fata de cea a RCA obligatorie.

In data de 16.03.2007, Directia Comunicare Publica si Relatii mass-media a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor a comunicat ca Romania a obtinut ultima semnatura, din cele 32 necesare, pentru aderarea la Acordul Multilateral (MA), document care va permite romanilor sa circule in Spatiul Economic European, plus Elvetia, Andora si Croatia fara a mai prezenta documentele de asigurare. Statul care a acordat aceasta ultima semnatura a fost Marea Britanie. Astfel, va exista un singur document de asigurare de raspundere civila obligatorie auto valabil pe intreg teritoriul mentionat mai sus, iar cetatenii romani vor putea iesi din tara la volanul autovehiculelor fara ca la frontiera sa le mai fie solicitate documentele de asigurare. Pentru celelalte state care fac parte din sistemul Carte Verde si orice alte state terte, asigurarea Carte Verde ramane in vigoare, conform Legii nr. 136/ 1995, art. 56 (de exemplu Moldova si/ sau Ucraina). In acelasi comunicat se preciezeaza ca s-au depus eforturi la nivelul Comisiei Europene, precum si in randul statelor semnatare ale Acordului pentru accelerarea procesului de ratificare. Acordul va intra efectiv in vigoare la o data ulterioara, imediat ce vor fi finalizate toate formalitatile.

In cadrul unui seminariu organizat de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), la data de 22 februarie a.c., intitulat 'Piata asigurarilor din Romania. Trecut si viitor. Provocari europene' (acesta incheiind saptamana dedicata aniversarii a 15 ani de supraveghere in asigurari in tara noastra) au fost prezentate rezultatele sondajului INSOMAR, realizat la solicitarea CSA, care reflecta modul in care populatia Romaniei percepe piata asigurarilor. Una dintre concluziile acestui sondaj a fost cea referitoare la gradul de cuprindere in asigurarile auto, care este de 85% in asigurarea obligatorie RCA si de 23% in asigurarea facultativa CASCO. In opinia reprezentantului asociatiei profesionale a asiguratorilor, daunalitatea in crestere la asigurarile CASCO ar trebui contracarata prin majorarea tarifelor de prima practicate pentru acest tip de contracte. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor considera ca, daca asiguratorii vor lua o astfel de decizie, in functie de propriile rezultate tehnico-financiare, precum si de structura propriului portofoliu de contracte, vor avea in vedere si nivelul de suportabilitate a noilor tarife de catre actualii si potentialii asigurati.     Declaratia Presedintelui CSA, Angela TONCESCU a fost: „este la latitudinea fiecarei societati daca majoreaza sau nu tarifele, sau daca opteaza sau nu pentru infuzii suplimentare de capital. CSA monitorizeaza permanent solvabilitatea societatilor de asigurare si, daca vom semnala riscuri de insolvabilitate, le vom cere societatilor in cauza sa ia toate masurile necesare astfel incat sa nu fie afectate, in nici un moment, drepturile asiguratilor'.

1.9. Asigurarea de raspundere civila ca parte a asigurarii auto

Asigurarea de raspundere civila este cea mai importanta componenta a politei de asigurare auto. Sectiunea din polita de asigurare auto a unei persoane aferente raspunderii civile este aplicabila numai avarierilor sau vatamarilor corporale rezultate in caz de accident produs de automobilul persoanei respective si nu ofera compensatie pentru pagubele produse propriului automobil. Avarierea propriului autoturism se acopera din sectiunea de asigurare auto pentru coliziune. Pentru o persoana care nu este proprietarul unui autoturism, politele de raspundere civila ofera protectie pentru cazurile in care persoana respectiva conduce o masina neasigurata, care este proprietatea unei alte persoane.

Asigurarea de raspundere civila este numai o parte a unei polite complete de asigurare auto. Acoperirea specializata furnizata de asigurarea de raspundere civila din cadrul asigurarii auto nu furnizeaza asistenta pentru acoperirea nevoilor de raspundere civila care nu au nici o legatura cu automobilul celui asigurat. In cazul asigurarilor de raspundere civila, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata de terte persoane pagubite, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.

La asigurarea obligatorie de raspundere civila auto despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata sau de arbitrare, persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, cat si prin avarierea ori distrugerea unor bunuri. Daca prejudiciul produs de asigurat se concretizeaza in vatamare corporala sau deces , atunci despagubirile se acorda persoanelor aflate in afara autovehiculului care a produs accidentul. Persoanelor aflate in acel autovehicul li se acorda despagubiri numai in masura in care acestea nu erau transportate in baza unui contract incheiat cu detinatorul autovehiculului respectiv.

In cazul in care prejudiciul se refera la avarierea sau distrugerea de bunuri, despagubirile se acorda pentru pagubele pricinuite bunurilor aflate in afara autovehiculului care a produs accidentul. Pentru bunurile care se aflau in acel autovehicul se acorda despagubiri numai daca acestea nu erau transportate in baza unui contract incheiat cu destinatorul autovehiculului respectiv sau daca nu apartineau destinatorului ori conducatorului autovehiculului care se face raspunzator de producerea accidentului.

 

 

 

Asigurari de raspundere civila prin efectul legii

Asigurari de raspundere civila facultativa

Care privesc

persoane juridice

Care privesc

Persoane fizice

Asigurari de raspundere civila auto

Asigurari de raspundere civila legala

Asigurarea prin efectul legii de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule

Care privesc persoane fizice

Care privesc persoane juridice

Care privesc persoane fizice

Care privesc persoane juridice

 

Asigurarea de raspundere civila a conducatorilor auto profesionisti

Asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule cu valabilitate numai in afara teritorului Romaniei

Asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule cu valabilitate numai in afara teritorului Romaniei

Asigurarea de raspundere civila pentru prejudicii ce pot fi create prin diferite accidente ( altele decat cele de autovehicule)

Asigurarea de raspundere civila provocate prin desfasurarea de activitati de catre unitati industriale, de constructii, comert etc.

Schema nr. 1.9.1 - Asigurari de raspundere civila in Romania








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate