Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
ŧ Telencefalul


Telencefalul




TELENCEFALUL

 

(Emisferele cerebrale)

-                      e format din:

·                     sistemul limbic

·                     substanta alba la interior



·                     scoarta cerebrala la exterior

-                      e format din doua jumatati, numite emisfere. Fiecare dintre ele are 3 fete:

·                     externa (superolaterala)

·                     interna (mediala)

·                     inferioara (bazala)

-                      emisferele au cate 3 margini:

·                     superioara

·                     infero-laterala

·                     infero-mediala

Suprafata externa

-                      prezinta numeroase sciziuni (santuri) care delimiteaza girusurile sau circumvolutiile, dar si lobii.

-                      Aria cortexului uman are aprox. 2200 cmē, din care doar o treime vizibila, restul fiind ascunsa in sciziuni, santuri.

-                      Cele mai importante santuri sunt:

·                     lateral (Sylvius)

·                     central (Rolando)

·                     perpendicular extern

Acestea determina impartirea ariilor corticale in 4 lobi: frontal, parietal, occipital si temporal.

1. Lobul frontal – delimitat posterior de santul lui Rolando si inferior de scizura lui Sylvius. E traversat de 3 santuri mai mici si 4 girusuri. In zona posterioara, intre scizura Rolando si santul precentral se formeaza girusul precentral.

Lobul frontal se imparte in 3 parti:

-                      frontala superioara (F1)

-                      frontala mijlocie (F2)

-                      frontala inferioara (F3)

2. Lobul temporal – situat inferior fata de scizura Sylvius si anterior fata de santul perpendicular extern. E impartit in 3 circumvolutii paralele orizontale:

-                      circumvolutia temporala superioara

-                      circumvolutia temporala medie

-                      circumvolutia temporala inferioara





si doua girusuri plasate anterior si posterior. Girusul anterior contine aria auditiva primara (aria 41 Brodmann).

3. Lobul parietal – se intinde de la santul central pana la santul perpendicular exterior. In spatele santului central se gaseste santul postcentral care imparte lobul parietal in girusul postcentral si o arie posterioara mai mare. (aria somato-senzitiva – girusul postcentral, are numeroase conexiuni)

4. Lobul occipital – in spatele santului parieto-occipital (santul perpendicular extern). E brazdat de numeroase santuri mai mici ( de exemplu, scizura calcarina). Aici -  prelucrarea impulsului vizual.

In profunzimea santului lateral se gaseste o formatiune numita insula, ce are forma unei piramide cu varful in jos. Este o formatiune destul de veche din punct de vedere filogenetic, care a fost acoperita de formatiuni mai noi in decursul evolutiei. Sub insula se gasesc alte doua formatiuni la fel de vechi: claustrum si putamen. Acestea 3 se afla in stransa legatura cu zona olfactiva.

Suprafata mediala

-                      corpul calos – cea mai proeminenta formatiune alba a emisferelor. Are rol important in transmiterea informatiilor intre emisfere.

-                      santul cingulat, aflat mai la suprafata, ce imparte aceasta suprafata intr-o zona inferioara si una exterioara. Zona exterioara apartine lobului frontal. La acest nivel se prelungeste si scizura calcarina, care delimiteaza pe aceasta suprafata lobul parietal de ce occipital.

Suprafata inferioara

-                      e delimitata de scizura lui Sylvius intr-o portiune anterioara mai mica si una posterioara mai mare, cu functii distincte.

SISTEMUL LIMBIC

Aceasta denumire provine de la Brocca (1868) pentru a caracteriza cortexul primitiv care formeaza un inel in jurul trunchiului cerebral. Studiul pe care l-a efectuat a starnit interes dupa ce aceasta a reusit sa evidentieze rolul sistemului limbic in comportamentul emotional 9are conexiuni cu talamusul, hipotalamusul, epitalamusul, precum si cu numeroase arii olfactive). Cercetariile care au fost efectuate ulterior au evidentiat implicarea sa in comportamentele de cautare a prazii, de curtare, de crestere a puilor, de imperechere precum si in raspunsurile cu conotatie emotionala.

Asigura echilibru intre comportamentele normale si agresive. Joaca un rol extrem de important in formarea memoiei emotionale.

Afectarea sistemului limbic apare in cazul unor demente a anumitor tulburari afective precum si in epilepsiile de lob temporal (la aprox 60% din pacientii epileptici, originea crizelor se afla in sistemul limbic).

Studiile efectuate pana acum au pus in evidenta urmatoarele structuri componente ale sistemului limbic:

I.                   – nervii bulbului si tractul olfactiv

- Stria olfactiva si girusul olfactiv

                        - Trigonul olfactiv

            - Lobul piriform si cortexul piriform

            - Complexul nuclear amigdaloid

            - Hipocampul, aria septala, formixul, hipotalamusul, nucleii talamici limbici si paralimbici, aria limbica a ganglionilor bazali, cortexul limbic si cortexul paralimbic

II.                – 2 grupe mari de structuri in sistemul limbic:

·         grupa structurilor concentrice: lobiiolfactivi, hipocampul, cortexul prepiriform, cortexul periamigdaloid.

·         Grupa structurilor marginale: parti ale corpului calos, partea anterioara a lobilor temporal si frontal, lobul insulei si nucleii amigdalieni, precum si anumite zone mici din hipocamp

Cele mai importante structuri ale sistemului limbic sunt: hipocampul si amigdala. Acestea sunt localizate in zona mediala a lobului temporal, portiunea anterioara si sunt foarte sensibile la anoxie si la infectii virale.

            HIPOCAMPUL

Structura complexa, situata in peretele medial al emisferelor cerebrale. In limba latina = monstru sau calut de mare. Are o structura incolacita.

Se asociaza cu epilepsia de lob temporal.

Are trei parti principale:

-          aria principala receptoare, constituita din nuclei granulari si girus dintat




-          hipocampul propriu-zis

-          subiculum, e o sursa importanta de eferente.

            In cazul hipocampului, substanta alba e la exterior si cea cenusie in interior. Aceasta situatie se numeste cortex cerebral inversat. Substanta alba se numeste alveus, iar substanta cenusie e organizata in cea mai mare parte in 6 straturi (pe alocuri 4 straturi).

Structurile olfactive contin inelul format din hipocamp si girusul cingular care impreuna constituie marele lob limbic. Aceste structuri olfactive contin elemente mai putin diferentiate, care impreuna constituie paleocortexul.

Hipocampul e implicat in encodare si anume in achizitionarea memoriei noi. Distrugerea bilaterala a hipocampului produce amnezie aterograda durabila si profunda. Aceste tipuri de amnezii?! ; celelalte capacitati de a comunica si cele intelectuale raman relativ intacte, precum si meoria de scurta durata.

In functie de marimea si localizarea leziunii hipocampului, se poate asocia si o amnezie retrograda.

Deasemenea, s-a demonstrat iportanta hipocampului in invatarea spatiala si in memoria spatiala, atat in ceea ce priveste asocierea stimulului cu contextul in care se produce, cat si in ceea ce priveste existenta unei orientari spatiale ?!?

ARIILE CORTICALE

Structura scoartei cerebrale difera de la o zona la alta (ca grosime, ca densitate a ? celulare, ca orientare a celulelor sau ca numar al acestora). Functie de acestea aspecte au fost descrise peste 50 de arii corticale (harta Brodmann). In functie de predominanta celulara, anumite arii pot fi considerate motorii (predomina celulele piramidale) sau pot fi senzoriale (predomina straturile granulare) sau pot fi de asociatie (predomina straturile I, II si uneori III).

Cortexul e o vasta zona de receptie, de comanda-control, dar si de integrare a impulsurilor. Din acest punct de vedere putem vorbi de cortex somato-senzorial si de cortexul motor (efector).

Cortexul somato-senzorial – joaca un rol important in prelucrarea tuturor impulsurilor care vin de la nivel somatic. Exista doua arii importante in prelucrarea informatiilor senzoriale si anume: aria senzoriala somatica primara (S I) si aria senzoriala somatica secundara (S II).

S I se gaseste in girusul postcentral in jurul santului central precum si in portiunile superioare si inferioare a lobilor parietali. Are 4 arii functionale importante si anume: ariile Brodmann 1, 2, 3A si 3B, cu roluri diferite in realizarea sensibilitatii somatice.

Aria 1 primeste impulsuri ale sensibilitatii extero si proprioceptive prin fibre talamice directe si prin colaterale de la aria 3.

Aria 2 – aici sosesc de la talamus doar fibre subtiri proprioceptive si kinestezice contralaterale.

Aria 3 – prelucreaza impulsuri ale sensibilitatii exteroceptive (dureroasa).

S II – se afla pe partea superioara a santului lateral, e mai mica decat S I si se prelucreaza impulsuri legate de alte tipuri de sensibilitate somatica.

Ariile S I si S II sunt puternic conectate cu aria motorie.

Conexiunile pe care le au sunt de 3 feluri: de asociatie (intre diferite regiuni ale aceleiasi emisfere cerebrale), caloase (unesc regiuni aflate in emisfere diferite) si de proiectie (trimit axoni la structuri subcorticale, de tipul maduvei spinarii, talamus, ganglioni bazali).

In concluzie, sistemul somestezic are 2 mari tipuri de aferente: sensibilitate termo-algica, si sensibilitate epicritica (tactil fin), la care se adauga informatii despre pozitia articulatiilor.

            CORTEXUL VIZUAL

           

Traseul vizual al impulsurilor care vin de la retina catre nucleul geniculat lateral, de la care pornesc catre coliculii laterali inferiori sdin mezencefal si catre coliculii superiori si aria pretectala.

Doar nucleii geniculati laterali prelucreaza informatia vizuala restul generand reflexe de tipul pupilar fotomotor sau diferite miscari oculare.

Inputul senzoriala vizual ajunge in aria vizuala primara (cortex striat sau V1 sau campul 17). Informatiile care ajung aici sunt contralaterale. Neuronii acestei zone raspund in mod specific la anumite tipuri de stimulari vizuale (pot raspunde la liniile verticale din campul receptor, dar nu si la cele oblice sau orizontale). In denumirea celor care lucreaza in acest domeniu  -  neuronii complecsi si hipercomplecsi.  Neuronii complecsi raspund la mai multi stimuli care au aceeasi orientare in camp, in vreme ce neuronii hipercomplecsi integreaza informatii obtinute de la neuronii complecsi.

Neuronii plasati in straturi diferite indeplinesc roluri diferite. Unii prelucreaza de exemplu conturul grosier al stimulului, altii prellucreaza culoarea, textura precum si patternul stimulului respectiv.

In aceasta arie neuronii sunt orientati in coloane care sunt distincte functional intre care insa exista interconexiuni.

Aria vizuala V 2 (aria 18 Brodmann) reprezinta imaginea in oglinda a ariei 17. e principala zona de asociere si considerata a fi centrul al memoriei vizuale. Are rol in organizarea imaginii si in acomodare.

Aria V 3 (aria 19) aici se formeaza fibre motorii care se proiecteaza subcortical. Are rol in vederea stereoscopica ( in orientarea spatiala, in perceperea formelor, in realizarea imaginii corporale in miscarea realizata in adancime si in localizarea imaginilor relevante).

Lezarea acestei arii duce la o percepere distorsionata a obiectelor si dezorientare spatiala.

Mai exista 3 arii corticale: V4, V5, V6 care au localizari corticale mai reduse (fie se gasesc printre celelalte arii, fie ca se gasesc pe fata anterioara a lobilor occipitali). V4 are rol in perceptia colorata; V5 in perceperea formelor aflate in miscare; V 6 in reprezentarea spatiului.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




Simptomatologia obiectiva a bolilor de piele
Antifungice (antimicotice)
Ingineria procesului de obtinere a aspirinei
Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale
Bronhopneumopatia obstructiva cronica acutizata (BPOC acutizata)
Definitia si istoria chirurgiei
Boli ale uterului gravid II
TEHNICA PROCEDEELOR DE MASAJ
Acidum mefenamicum (ph. eur. 6) - acid mefenamic
FIZIOPATOLOGIA INFECTIILOR CU PIOCOCI