Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor
Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Studiul asupra autismului infantil


Studiul asupra autismului infantil

loading...

Partea speciaa

·      Material si metoda.

Studiul asupra autismului infantil s-a desfasurat in spatiul unei metode ce viza:

A.  Investigarea unui lot de 15 copii autisti si familiile lor (ca prima etapa);



B.  La care s-a mai adaugat si maniera de tratament comportamentala - de dezvoltare si instruire a parintilor pentru a fi terapeuti pentru propriul copil autist (cea de a doua etapa).

A. Investigarea lotului de 15 copii autisti.

Studiul  realizeaza si o evaluare a urmatorilor parametri:

¨    stabilirea unor corelatii a bolii de baza cu diversi factori - virsta, sex, mediu de provenienta;

¨    aprecierea frecventei unor tulburari asociate

¨    evaluarea ponderii unor manifestari clinice in cadrul tabloului afectiunii;

·      Consideratii generale

1.1. Criteriul virsta


Lotul studiat cuprinde pacienti cu virste intre 2 si 12 de ani, repartizati astfel: (vezi Fig. 1)

Repartitia pe grupe de virste:

¨    intre 1 si 6 ani: 4 cazuri

¨    intre 7 si 11 ani: 10 cazuri

¨    peste 12 ani: 1 caz

1.2. Repartitia pe sexe

Din cele 15 de cazuri, 9 de pacienti sunt de sex masculin, iar 6 de pacienti sunt de sex feminin. Raportul baieti / fete este de aproximativ 1.5 / 1.


Fig. 2

Asemenea date sunt in concordanta cu majoritatea datelor din literatura, care subliniaza o anumita preponderenta a sexului masculin pentru autism.

1.3. Mediul de provenienta


Fig. 3

Din totalul cazurilor examinate, marea majoritate de peste 2/3 dintre copii proveneau din mediul urban, iar restul de 1/3 din mediul rural.

O asemenea distributie a cazuisticii scapa unor cauzalitati obiective. Este posibila pur si simplu, existenta unei supradiagnosticari in mediul urban.

1.4. Nivelul de scolarizare

Din lotul de 15 de pacienti, 11 erau la virste cuprinse intre 7 si 12 ani, deci scolarizabili. Dintre acestia:

¨    3 copii frecventau cursurile unor scoli normale: 1  in mediul urban, 2 in mediu rural;

¨    5 copii urmau cursurile unor scoli speciale

¨    3 dintre copii erau nescolarizati


Fig. 4

Din cei 11 copii care urmau, sub o forma sau, alta un proces de scolarizare, raportul copii din mediul urban / copii din mediu rural este de aproximativ 1/1.

2. Consideratii clinice

2.1. Motivele internarii

Din totalul cazurilor:

¨    3 erau la prima internare in spitalul Socola, din care 2 cu virste cuprinse intre 2 si 9 ani,


¨   
12 erau bolnavi aflati in evidenta clinicii dupa internari anterioare.

Fig. 5

Cei 3 pacienti aflati la prima internare, s-au prezentat pentru:

¨    intirziere in dezvoltarea vorbirii si limbajului - 1 caz;

¨    esec scolar - 2 cazuri;

¨   
agitatie psihomotorie, bizarerii comportamentale - toate cele 3 cazuri, dintre care unul in urgenta;

Fig. 6


Dintre ceilalti  12 pacienti aflati in evidentele clinicii , spitalizarile au fost in general pentru:

¨    reevaluare clinica si biologica si reconfirmarea diagnosticului in vederea mentinerii ajutorului social - 5 cazuri;

¨    manifestari discomportamentale acute, bufee de agitaaie psiho-motorie, agresivitate - 7 cazuri.


Fig. 7

3. Antecedente personale

Au prezentat complicatii ale sarcinii si nasterii 14 din cele 15 de cazuri:

¨    5 cazuri cu evolutie patologica a sarcinii (disgravidie, iminenta de avort in trim. II, infectii repetate, traumatisme abdominale)

¨    4 cazuri de nastere distocica (suferinte acute la nastere, postmaturitate, circulara de cordon, prematuritate)

¨    4 cazuri asociau evolutia patologica a sarcinii si suferinta acuta la nastere.

¨    1 caz provine dintr-o sarcina gemelara, celalalt copil fiind decedat. Cazul studiat este 'autizat' din cauza conditiilor din leagan; nu se cunosc detalii in legatura cu familia naturala


Fig. 8

Din punctul de vedere al dezvoltarii psihomotorii, in 8 cazuri copiii au prezentat un anumit grad de intirziere, dupa cum urmeaza:

-au tinut capul la 5-7 luni;

-au stat in sezut la 8-24 luni;

-au mers la 18-36 luni;

-au pronuntat primele cuvinte -in cazul celor care au vorbit- la 3-5 ani.

In 5 din cazuri copilul a avut o dezvoltare psiho-motorie apreciata ca relativ normala, functie si de momentul examinarii si relatarile parintilor.

In restul cazurilor nu exista date fiabile cu referire la acest aspect.

4. Alte aspecte de antecedentele personale patologice

Dintre antecedentele patologice semnificative se pot retine:

1.     afectiuni neurologice:

·      crize comitiale grand mal -5 cazuri;

·      convulsii in mica copilarie (1-4 ani) -6 cazuri;

·      pareze spastice-3 cazuri din care hemipareza dreapta 1caz, parapareza 1 caz; monopareza crurala stg. 1 caz.

·      pareza periferica de facial-1caz;

·      enurezis nocturn -1 caz;

·      microcefalie -2 cazuri;

·      picior varus equin neurologic -1 caz.

·      sindrom piramido-extrapiramidal -1caz;

2.     afectiuni oftalmologice:

·      strabism convergent -2 cazuri;

·      miopie forte -1 caz.

3.boli infectioase:

·      pneumopatii repetate -3 cazuri;

·      meningoencefalita acuta -1 caz;

·      hepatita virala -1 caz.

4. afectiuni neurochirurgicale:

·      traumatisme cranio-cerebrale -4 cazuri;

·      spina bifida -1 caz;

5. probleme psihiatrice

·      automatism ambulator nocturn + pavor nocturn - 1 caz;

·      tulburari anxioase deferite - 10 cazuri;

·      dorinta excesiva pentru uniformitate si imuabilitate - 11

·      'superperceptie' - 10

Astfel, pentru cele 15 de cazuri luate in studiu, antecedentele patologice semnificative repertorizate se distribuie dupa cum urmeaza:

-       neurologice - 18 situatii

-       oftalmologice - 3 situatii

-       infectioase - 5 situatii

-       neurochirurgicale - 5 situatii

-       psihiatrice - 32 situatii


Fig. 9

5. Semnificativ din punct de vedere psihologic, se noteza:

ü     teama, frica, anxietate la 10 cazuri, asociate cu criteriul 5 – dorinta excesiva pentru

ü     uniformitate si imuabilitate;

ü     “superperceptie” la nivelul tulburarilor particulare de perceptie ale carei mecanisme superioare sunt perturbate si care-l impiedica pe copil sa perceapa si sa sesizeze  situatiile intr-un fel care sa-i permita o comunicare normala; aceste deficiente perceptive apar datorita tulburarilor de dezvoltare si constituie  probleme serioase in evolutia unui copil

            Tulburarile perceptive sunt intelese ca un fond patologic in dezvoltare; se poate aprecia ca  la 5 dintre copii se manifesta o specializare deosebita la nivelul analizatorilor: o fetita stia cu exactitate (ora, minutul) cind sunt programte desenele animate pe toate canalele TV, desi nu a reusit sa invete sa se orienteze cu ajutorul ceasului; un baiat prezenta o perceptie deosebita a timpului legat de orele de culcare :somnul dupa-amiezii, trezirea, la care se adauga si faptul ca se trezea cu exactitate la orele 2 noaptea si anunta exact ora respectiva; un alt copil din lot, tot baiat, alegea casetele cu muzica preferata fara sa stie sa citeasca, iar caseta dorita nu se afla in carcasa cu imaginea caracteristica



6.Tipuri de nivel mintal (virsta cuprinsa intre 7 si 10 ani)

Fig.10

7. Antecedente heredo - colaterale

Au fost semnificative intr-un numar relativ redus de cazuri. Astfel, in sfera personalitatii premorbide au existat urmatoarele situatii:

·               2 cazuri in care mama nu a dorit sarcina, a fumat in timpul sarcinii, prezenta in

·               antecedentele mamei a epilepsiei cu grave tulburari de comportamnt, vagabondaj; cei 2 copii fiind in prezent ingrijiti si educati de catre tata si bunica pe linie paterna;

·               2 cazuri in care mama a lucrat in mediu toxic, cei doi copii fiind  si veri de gradul I;

·               1 caz cind copilul este crescut de catre bunici;

·               1 caz  in care bunicul figura cu internari repetate la Socola (alcoolism cronic, delirium)

·               1 caz  cu o mama cu psihopatie pitiatica cu frecvente decompensari si tata alcoolic

·               1 caz cu matusa oligofrena

8. Mediul familial

In 5 cazuri pacientii proveneau din familii dezorganizate in care unul sau ambii parinti erau fumatori, alcoolici si agresivi. Intr-unul din cele 5 cazuri copilul fusese crescut de bunici, intrucit parintii erau despartiti, iar actualmente era ingrijit de tata. Intr-un singur caz copilul a fost pina la virsta de 4 ani incredintat unei case de copii si apoi a revenit in familie. In restul cazurilor copiii proveneau din familii organizate, cu parinti cooperanti si interesati.

Studiile la nivelul familiilor au aratat:

Nivel instructional

Mama

Tata

studii elementare

4

4

studii profesionale

4

2

studii liceale

2

4

studii postliceale

2

1

studii superioare

3

4

9. Examenul clinic general

In majoritatea cazurilor, examenul somatic a fost normal. S-au inregistrat anomalii la nivelul:

·               tesutului celular subcutanat :

o       obezitate - 2 cazuri

o       distrofici - 2 cazuri

·               controlului sfincterian:

o       incontinenta sfincteriana - 2 cazuri

·               sistemului nervos, in masura in care pacientii au colaborat:

o     atitudine cifotica - 2 cazuri;

o     mers particular (digitigrad, spastic, leganat, cosit) - 4 cazuri

o     miscari dizarmonice - 3 cazuri

o     reflexe osteotendinoase vii, exagerate - 4 cazuri

o     stereotipii motorii  15 cazuri

·               osteoarticular - sechele de rahitism  - 4 cazuri

10.  Modelul experimental psihologic

Scorurile si observatiile s-au bazat pe:

ü     W.I.S.C. si CARS (Scala de evaluare a autismului infantil)

ü     Criteriile  pentru psihodiagnoza rezultate in urma studiului comparativ: DSM, OXFORD, Rutter. Au fost retinute urmatoarele 6 criterii:

o     deteriorare calitcativa in interactiunea sociala reciproca

o     deteriorare calitativa in comunicarea verbala si nonverbala

o     activitati si interese restrinse, repetitive, stereotipe;

o     deteriorare imagistica;

o     dorinta  excesiva de uniformitate, imuabilitate;

o     aparitia dezordinii inainte de 30 de luni

Datele au fost inregistrate si prelucrate pe baza urmatoarelor instrumente de lucru:

·      “Fisa psihodiagnostica' pentru autismul infantil care vizeaza stringerea de date despre copil atit din perspsctiva longitudinala. cit si transversala.

Orientativ si pentru o mai completa. analiza a lotului,

·      'Fisa de diagnostic pentru autism”

·      'Reguli inportante pentru aplicarea progranului de invatare' - Lorna Wing.

Ocupindu-ne de acest prim aspect al studiul celor 15 copii autisti si familiile lor – se pot aprecia si interpreta unele manifestari  ale slndromiului autist infantil, urmare a unei mari diversitati de factori organici si psihologici. Maniera in care cele sase criterii stabilite se rasfring la nivelul lotului de studiu este urmatoarea:

10.1. Deterirorare calitativa a interactiunii sociale reciproce. Subcriterii:

A. nu raspunde prin zimbet sau gungurit;

B. refuza sa fie mingiiati, luati in brate, sarutati

C. deteriorae calitativa a constiintei existentei altora;

D. nu cauta sau cautare anormala a alinarii in perioada de detresa;

E. nu imita, sau imitatie alterata;

F. nici un joc social normal;

G. amicitiile sunt privite ca ajutoare mecanice;


H. evita privirea sau/si contactul social

Fig. 11.

10.2. Deteriorare calitativa  in comunicarea verbala si nonverbala. Subcriterii

A. ecolalie imediata si intirziata;

B. inversarea pronumelui personal 'tu' in loc de 'eu';

C. limbaj metaforic Kanner;

D. 'o melodie'anormala a vorbirii;

E. lipsa comunicarii;

F. monologuri  (solilocviu);

G. comunicare non verbala: privire gesturi, postura corpului;

H. hipomimie;

I.    
hipermimie.

Fig. 12.

10.3. Activitate imagistica; joc simbolic: joc fantezist cu jucariile; repetitii si stereotipii in aranjarea obiectelor, personale pe care le mimeaza la nesfirsit; un singur subcriteriu prezent in toate cazurile.

10.4. Activitati si interese restrianse, repetitive, stereotipe. Subcriterii:

A. strereotipii motorii: invirtitul, rasucitul, scuturatul miiinilor;

B. miscari complexe ale corpului;

C. joc repetitiv cu obiecte si atasament fata de ele;

D. mirositul si pipaitul;

E. urmeaza aceleasi rute;

F. retragere marcata  a interesului pentru: memorari, date istorice, numere de telef'on, numele vecinilor, mersul trenului, date le nastere, date meteorologice;


G. stare generala la examinare: agitatie psihomotorie.

Fig.13.


10.5.  Dorinta excesiva pentru uniformitate si imuabilitate. Subcriterii:

A.    tulburari la schimbari minore in mediul ambient;

B.    


preferinta pentru acelasi fel de mincare, aceleasi jocuri de care este fascinat de acestea

Fig.14.

10.6. Aparitia dezordinii inainte de 30 de luni: este prezenta in toate cazurile studiate

10.8. Tipuri de autism dupa  Scala 'CARS'

limita nonautism/autism

lejer/mediu

sever/foarte sever

15

18

21

24

27

30

33

36

39

42

45

48

51

54

57

60


Nr. caz

Scor CARS

Incadrare autism

I

29

limita nonautism/autism

II

31.5

autism usor spre mediu

III

20

limita nonautism si autism

IV

48

autism sever

V

37.5

autism usor spre mediu

VI

32

autism usor spre mediu

VII

36

autism lejer spre mediu

VIII

20.5

limita nonautism/autism

IX

42.5

autism sever

X

36.5



autism usor spre mediu

XI

33

autism lejer spre mediu

XII

39

autism mediu spre sever

XIII

42

autism sever

XIV

36

autism lejer spre mediu

XV

32

autism lejer spre mediu

In concluzie:

3 cazuri limita - nonautisn si autism lejer spre mediu;

8 cazuri autism lejer spre mediu;

4 cazuri autism sever

10.9. In ceea ce priveiste ritmul nicteneral, 11 subiecti prezinta diverse probleme de adormire (se leagana, doreste 'ceva' care sa-l insoteasca, li se administreaza medicamente, isi leagana capul). La 4 pacienti somnul este profund, uneori cosmaruri insotite de gesturi ale miinilor; prezenta fenomenului de pavor nocturn; la 2 din cele 11 cazuri se manifesta cu intermitenta fenonene de enurezis nocturn si encomprezis; 4 dintre cazurile studiate nu prezinta  problene deosebite in ceea ce priveste acest ritm nictemeral.

10.10. Ordinea in fratrie:

primul copil

8 cazuri

al doilea copil

4 cazuri

al treilea nascut

2 cazuri

al saselea

1 caz

B. Abordarea terapeutica

1. Terapia farmacologica

S-au utilizat in majoritatea cazurilor neuroleptice sedative in asociere cu antiparkinsoniene de sinteza (pentru contracararea sindromului extrapiramidal ca efect advers al

neurolepticelor folosite).

Tratamentul a fost individualizat functie de severitatea simptomatologiei. In toate cazurile la externare conditia pacientilor se ameliorase.

Cele mai frecvente asociatii medicamentoase folosite pe perioada spitalizarii au fost:

D.    Haloperidol + Romparkin - 3 cazuri

E.     Haloperidol + Levomepromazina + Romparkin - 2 cazuri

F.      Tioridazina + Romparkin - 2 cazuri

G.    Tioridazina + Levomepromazina - 1 cazuri

H.    Levomepromazina + Romparkin -1 cazuri

I.       Fluanxol + Romparkin - 2 caz.

Acolo unde a fost cazul in medicatie s-au adaugat: Neuleptil, Majeptil, Diazepam, Modecate, vitamine B1, B6.

Pentru tratamentul pacientilor care asociau epilepsie grand mal s-au utilizat Fenobarbital si Fenitoina.

In cazul pacientilor cu pareze spastice s-au asociat antispastice si miorelaxante - 2 cazuri.

Pentru tratamentul ambulator cronic, medicatia si posologia este stabilita de Laboratorul de Sanatate Mentala care dispensarizeaza aceasta categorie de bolnavi.

2. Abordarea psihoterapeutica.

Cel de al doilea aspect al studiului s-a axat pe maniera tratament comportamentala - de dezvoltare si instruire a abilitatilor parintiilor pentru a fi terapeuti pentru propriul copil autist.

Copiii din studiu sunt urmariti in 2 etape:

2.1. Perioada de asteptare anterioara tratamentului la care sint adaugate si datele despre lot

2.2. Schimbarile din timpul tratamentului. Aceste doua etape s-au comparat pentru a putea aprecia daca tratamentul este sau nu eficace. Au rezultat 4 criterii care vizeaza 4 arii comportamentale:

A. Invatarea parintilor si orientarea comportamentului;

B. Comportamentul corespunzator copilului;

C.     Comportamentul impropriu copilului;

D.    Stresul familial cauzat de problemele copilului;

Evaluarea efectelor tratamentului s-a testat prin 4 ipoteze:

1. Ghidarea parentala si orientarea comportanentala;

2. Comportamentul propriu al copilului ar intensifica un rezultat al tratamentului prevazut;

3. Comportamentul impropriu copilului;

4. Stresul familial rezultat din problemele copilului ar diminua rezultatele tratamentului.

Metoda psiho-educationala recuperatorie

15 copii autisti si familiile lor pe care i-am analizat in orima etapa au fost cuprinsi intr-un demers recuperator si respectiv de consiliere psihologica.

Procedura

Masurile amintite anterior (in cadrul primei etape), au fost  administrate pe parcursul a trei vizite facute fiecarei familii. Vizitele s-au efectuat la inceputul si sfirsitul perioadei de asteptare si din nou dupa 6-8 sedinte terapeutice (fiecare dintre ele durind 60-9o minute). Perioada de asteptare implica un control de schimbari in afara tratamentului.

Perioada de asteptare: o luna

Perioada de tratament: 4 luni si 21 de zile.

Conduita curei psihoterapeutice

Terapeutul lucreaza cu copilul si elaboreaza programe domestice individualizate pe care le demonstreaza parintilor.

Un alt terapeut (eventual), consultantul parintilor, dezvolta la parinti deprinderi de conducere, de invatare a comportamentului prin antrenament practic si consiliere.

Instruirea   parintilor (principii ale teoriei asupra comportamentului si dezvoltarii) presupune:

1.      Insusirea progresiva a deprinderilor.

2.      Comunicarea la un nivel de dezvoltare conform capacitatii de intelegere a copilului.

3.      Prezentarea sarcinilor intr-un ritm cu care copilul sa se poata acomoda.

4.      Aranjarea si prezentarea potrivita a materialelor in mediul inconjurator

Masuri

Masurile sunt folosite pentru a se putea testa cele 4 ipoteze.

Pentru aceasta se utilizeaza  2 metode:

1. Observarea comportamentala;

2. Intrevederi si discutii cu parintii axate asupra stresulu si problemelor carora trebuie sa le faca fata.

1. Observarea    comportamentala

S-a realizat timp de 6 saptamini pe parcursul vizitelor intreprinse; copilul s-a aflat in spatiul sau firesc de desfasurare zilnica; timpul si locul s-au mentinut cit se poate de constant; familia a fost rugata sa desfasoare lucrurile in mod normal. Observatorul nu a intervenit cu nimic pe parcursul observatiei. Au fost vizate 14 categorii comportamentale care puteau sa aiba loc sau nu in intervale de 10 sec. (un comportament se nota o singura data pentru intervalul de 10 sec.)

1.1. Categoriile comportarnentale la parinti:

1. Indrumare verbala

2. Indrumarea fizica;

3.   Atentia sociala;

4. Comunicari adverse;

1.2. Categoriile comportamentale ale copilului:

1.      Abordarea sociala;

2.      Interactiunea sociala cu adultii;

3.      Interactiunea sociala cu alti copii;

4.      Joc sau munca potrivite;

5.      Comunicare eficienta;

6.      Ecolalie;

7.      Autostimulare;

8.      Joc repetitiv cu obiecte;

9.      Izolare (non - interactiune) sustinuta.

Observarea comportamentala s-a realizat cu scopul de a se selecta comportamente pentru a se obtine 3 variabile complexe (mixte) si pentru a testa 3 ipoteze ale studiului:

1.  Implicarea parentala:

·         indrumari verbale;

·         indrumari prin gesturi;

·         indrumari fizice;

2. Comportamentul adecvat al copilului:

·         abordarea adultilor;

·         interrelatii sociale cu adultii;

·         interrelatii sociale cu copiii;

·         comnicare eficienta;

3. Comportamentul neadecvat al copilului

· autostimulare;

· joc repetitiv cu obiecte;

· non-interactiune sustinuta.

            4 categorii comportamentale nu au reusit sa  atinga nivelul de criteriu de 0.80 si s-au exclus din analiza individuala. Acestea sint:

1. indrumarea fizica;

2. comunicari adverse;

3. abordarea sociala;

4. ecolalia;

Celelalte variabile au avut nivele mai mari de 0,95.

Intrevederi si discutii cu parintii asupra stresului si problemelor carora trebuie sa le faca fata

1.      Apreciarea mamelor asupra unor aspecte ale functionarii familiei;

2.      Aprecierea clinicienilor;

3.      Parerile parintilor asupra tratamntului.

Interviurile au fost semi-structuratce pentru a se putea obtine informatii cu privire la functionalitatea familiei legate de copilul autist. S-au adniinistrat 2 chestionare: chestionarul pentru stres si chestionarul asupra efectelor tratamentului.

Chestionar Stres

·         Severitatea problemelor interne (evaluarea comportamentelor problema ale copilului);

·         Dezordinea emotionala a mamei;

·         Discordanta sistemului familial;

·         Restrictii asupra implicarii sociale;

·         Intelegerea de catre mama a problemelor copilului;

·         abilitatea 'mnageriala' a parintilor, intelegind prin aceasta capacitatea lor de a gestiona satisfacator situatiile de criza ivite frecvent in familie;

·         Situatia curenta (o evaluare exhaustiva a familiei);

Scala de cotare

0 ' nici o problema; 4 ' probleme foarte grave.

Totalul insumat ' scorul total al stresului

Chestionar asupra efectelor tratamentului.

Cuprinde parerile parintilor cu privire la schimbarile datorate tratamentului in unele privinte.

Itemii luati in discutie sint urmatorii:

·         Functionarea globala a copilului;

·         Intelegerea copilului de catre parinti;

·         Functionarea familiei;

·         Fericirea copilului;

·         Confortul psihic al parintilor in prezenta copilului;

·         Capacitatea de comunicare a copilului;

·         Gradul de reactie al copilului fata de parinti;

·         'Cantitatea de joaca' normala a copilului;

·         Abilitatea parintilor de a invata copilul

Chestionarul a fost administrat in a 3-a vizita.

Rezultate

Efectele tratamentului asupra celor patru ipoteze de lucru:

·         Ghidarea parentala si orientarea comportamentului.

·         Comportamentul propriu al copilului ar intensifica un rezultat al tratamentului prevazut.

·         Comportamentul impropriu al copilului

·         Stresul familial rezultat din problemele copilului ar slabi un rezultat al tratamentului.

1 si 2 se evidentiaza ca fiind crescute in timpul perioadei de tratament, comparativ cu perioada de asteptare. 3 si 4 nu s-au modificat semnificativ. In esenta, cele patru ipoteze nu au suferit schimbari semnificative; tratate in mod independent la toate cele patru variabile, schimbarile au fost insa semnificative. Nu s-a tinut cont de perioada de tratament care a fost mai mare decit perioada de asteptare.

Efectele tratamentului asupra celor 3 ipoteze mixte rezultate in urma comportamentelor selectate:

1.  Implicarea parentala (comportamentul parintilor):

Indrumarea verbala: creste in urma interventiei terapeutice

Atentia sociala: descreste sensibil odata cu tratamentul, dupa ce a crescut in perioada de asteptare;

2. Comportamentul adecvat al copilului:

Joc si munca potrivite: efectul este foarte semnificativ, sezizabil si subliniat de catre parinti;

Comunicare eficienta:  efect semnificativ al tratamentului;

Interactiunea sociala cu adultii: se noteaza o crestere in ambele perioade;

3. Comportamentul incorect (neadecvat) al copilului

Nici una dintre categorii nu arata efecte semnificative.

4. Schimbarile in relatia parinte-copil:

Se constata  o interactiune semnificativa.

Chestionarul asupra efectelor tratamentului - s-a observat o schimbare sermificativa in timpul tratamentului (schimbarea se refera la reducerea stresului in familiile cu copii autisti); perceperea rezultatelor de catre parinti -intre putin mai bine si mult mai bine, cu o singura exceptie; numai un parinte, un tata, si-a simtit copilul ca fiind in stare (usor) inferioara intr-o privinta) ca rezultat al programului: este vorba de 'jocul normal'. In perioada de asteptare, parintii manifesta o diminuare a stresului, stiind ca in curind vor primi ajutor in problema cu care se confrunta. Analizate in mod independent, schimbarile din timpul tratamentului: evaluarea initerviului si chestionarului, au fost diferite de zero.

Discutii

Primele 2 ipoteze au fost confirmate de urmatoarele rezultate:

·         Parintii se implica din ce in ce mai activ in lucrul cu copiii lor, drept rezultat al tratamentului;

·         Copii autisti se comporta mult mai satisfacator ca rezultat al tratamentului.

Aceste doua efecte ale tratamentului reflecta succesul obtinut de atingerea scorurilor centrale ale programului de tratament.

Ultimile doua ipoteze ale tratamentului nu au fost confirmate. Desi comportamentul nesatisfacator al copilului cit si abilitatea  familiei de a face fata situatiei copilului autist au indicat o imbunatatire semnificativa in perioada tratamentului, aceasta nu a fost cu mult mai mare, comparativ cu perioada de asteptare, cind s-au conturat tendinte spre imbunatatire in aceste privinte.

Structura studiului a presupus compararea schimbarii in cursul tratamentului, cu schimbarea din perioada de asteptare. A fost utilizata aceasta comparare etalonare din cauza ca schimbarile sint posibile si in absenta tratamentului. Comparatia cu perioada de asteptare a fost considerata ca fiind necesara.

Categorii comportamentale parentale

Indrumare verbala:

·           imbunatatire in urma tratamentului;

·           in absenta tratamentului nu se constata nici o ameliorare.

Indrumarea fizica  (prin gesturi):

·           ameliorare in urma tratamentului;

·           in absenta tratamentului nu se noteaza nici o schimbare.

Atentia sociala:

·           comunicari adverse.

Categorii comportamentale ale copilului

·           Abordarea sociala.

·           Interactiunea sociala cu adultii.

·           Joc sau munca adecvate: se noteaza o sensibila imbunatatire in urma tratamientului.

·           Comunicare eficienta: se constata o imbunatire in urma tratamnentului.

·           Ecolalia;

·           Autostimularea - nu se modifica semnificativ prin tratament, nu s-a pus accent pe aceasta in studiul intreprins.

·           Joc repetitiv cu obiecte - este nevoie de multa interventie si o observatie clinica mai indelungata.

·           Izolare (non-interactiune sustinuta.

Indrumarea verbala si indrumarea fizica, presupun interventia activa a indrumarii in comportamentul copilului. Joc sau munca potrivite si comunicare eficienta, presupun cunostinte si un raspuns nuantat al copilului. Atentia sociala. si interactiunea sociala cu adultii, nu au fost raportate la tratament; reflecta comportamentul interactiv cu o tendint la crestere in perioada de asteptare.

Atentia sociala a descrescut  in timpul tratamentului excluzindu-se reciproc cu categoriile de indrumare; interactiunea sociala cu adultii creste in timpul tratamentului.

Interactiunile parinti-copii s-au schimbat ca urmare a interventiei terapeutice.

Se constata si unele limitari in programul realizat cu copiii autisti: cresterea in privinta  jocului corect s-a datorat indrumarii parentale; in afara interventiei parentale nu s-a inregistrat nici o crestere. Explicatia: o mare parte din cresterea comportamentului corect al copilului este structurata (creata) de catre parinti.

Copii autisti nu pot sa actioneze cronologic (temporar) inafara situatiilor structurate, este o mare problema sa-i faci sa-si generalizeze comportamentele deja achizitionate (invatate) si la/in situatii independente.

In studiul realizat, copii au devenit mai receptivi la interventia adultilor si au cistigat abilitati si indeminari pe care nu le aveau anterior, totusi, capacitatea lor de a folosi aceste indeminairi in mod independent este inca foarte limitata.

Schimbarea in adaptarea familiala

Avem in vedere INTERVIUL si CHESTIONARUL, care au evidentiat o oarecare ameliorare in timpul perioadei de asteptare si o ameliorare sporita in timpul tratamentului.

In perioada de asteptare, parintii manifesta o diminuare a stresului, stiind ca in curind vor primi ajutor in problema cu care se confrunta. Analizate in mod independent, schimbarile din timpul tratamentului: evaluarea initerviului si chestionarului, au fost diferite de zero.

Viziunea parintilor asupra efectelor tratamentului

Studiul a fost extrem de apreciat de catre parinti prin schimbarile realizate de ei si de catre copii pe seama tratamentului.

Primele 2 ipoteze au fost confirmate de urmatoarele rezultate:

·         Parintii se implica din ce in ce mai activ alaturi de copii lor

·         Copiii autisti se comporta mai satisfacator ca rezultat al tratamentului.

Aceste doua efecte ale tratamentului refleta sucscesul obtinut de atingerea scorurilor centrale ale progranului de tratament.

Ultimile doua ipoteze nu au fost confirmate. Desi comportamentul nesatisfacator al copilului cit si abilitatea familiala de a face fata situatiei copilului autist au indicat o ameliorare semnificativa in perioada tratamentului, aceasta imbunatatire nu a fost cu mult mai mare, comparativ cu perioada de asteptare cind s-au conturat tendintele de imbunatatire in aceste privinte.

Autismul, este privit ca o retragere, repliere in lumea interioara a subiectului prin refuzul contactului cu lumea sa exterioar. Importanta studiului autisnului pune probleme dificile de psihodiagnostic pozitiv si diferential, afecteaza dezvoltarea normala neuropsihica a copilului, pune probleme de insertie sociala si educationala, si nu in ultimul rind are o mare rezonanta negativa asupra vietii si dinamicii interioare a familiei autistului.


Concluzii

1.    Autismul este una dintre afectiunile cele mai grave intilnite in copilarie, subminind dezvoltarea personalitatii, cu un  prognostic sumbru in pofida tuturor masurilor de ordin terapeutic - educative sau medicale - intreprinse.

2.    Prevalenta autismului, 3o - 4o la 1oo ooo de copii, fiind de 4 ori mai mare la baieti decit la fete (Rutter,1985), este chiar mai mare decit cea a cecitatii sau surditatii congenitale.

3.    In tarile europene, copii autisti sunt in general, ingrijiti in cadrul spitalelor de zi, ceea ce permite mentinerea unei legaturi familiale mijloacele si programele terapeutice efectuindu-se in spirit pluridisciplinar:

4.    Activitatea educatiiva vizeaza sa ajute copilul sa se recunoasca ca individ, sa recunoasca pe ceilalti indivizi ca membri ai grupului;

5.    Actiivitatea pedagogica si scolara sa  fie  adaptata la nivelul de dezvoltare al copilului;

6.    Munca de reeducare  de tip psiho-motor sau munca de reeducare a limbajului trebuie obligatoriu sa tina cont de caracterele particulare ale tulburarilor instrumentale;

7.    Psihoterapia individuala a copilului, supravegherea  si ingrijirea pediatrica sunt niste constante in evolutia acestor copii;

8.    Integrare, chiar si pentru un timp limitat, in mediul scolar normal este in genere tentanta si necesara ca modalitate, cind starea copilului o permite, putindu-se incerca astfel o integrare.

9.    In fine, spitalul de zi permite, daca aceasta este neaparat necesar, sa se aduca parintilor care sunt incercati dur, un ajutor  psihologic.

10.          Sarcinile educative ale copilului autist sunt centrate pe simpla obtinere a modificarilor comportamentale ale acestuia, intr-o perspectiva behaviorista si prin metode de conditionare, sarcina care nu intotdeauna este cea mai indicata.

11.          Prognosticul pe termen lung a fost ameliorat prin tehnicile terapeutice actuale, raminind insa foarte multe rezerve. Evolutia deficitara fie globala fie partiala, este fara indoiala un risc evolutiv major.


Bibliografie selectiva

Ajuriaguerra, J., Marcelli, D., Psychopathologie de l, enfant, Masson, 1984

Berry, Brazelton, T., Bertrand, Cramer, Les premiers liens. L,attachement parents – bebe vu par un pediatrie et un psychiatre, Stock-Laurence Pernoud, Calmann-Levy, 1990

Binet, A., Ideile moderne despre copii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975

Branzei, P., Itinerar psihiatric, Ed. Junimea, Iasi, 1975

Dolto, Francoise, Seminaire de psychanalyses d'enfants, tome 1, Edition du Seuil, 1982

Dolto, Francoise, Cind apare copilul. O psihanalista da sfaturi parintilor, Ed. Humanitas, 1994

Debesse, M., sub redactia, Psihologia copilului de la nastere la adolescenta, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970

Dolto, Francoise, Psychanalyse pediatrie, Edition du Seuil, 1971

Gorgos, C., Dictionar Enciclopedic de Psihiatrie, vol. I, II, III, IV, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988 – 1989

Golu, M., Dicu, A., Introducere in psihologie, Bucuresti, Ed. stiintifica, 1972

Golu, M., Perceptie si activitate, Ed. stiintifica, 1971, Bucuresti

Halley, J., Strategies of psychoterapy, Grune and Stratto, New York, 1072

Iamandescu, I., B., Stresul psihic si bolile interne, Ed. ALL, Bucuresti, 1996

Iamandescu, I., B., Manual de psihologie medicala, Ed. Infomedica, Bucuresti, 1996

Ionescu, G., Introducere in psihologia medicala, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1973

Ionescu, G., Psihoterapie, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1998

Ionescu, G., Tratat de psihologie medicala si psihoterapie, Ed. ASKLEPIOS, Bucuresti, 1995

Kanner, L., Autistic disturbance of affective contact, The nervous child, 1943, 2, Traduction francaise par M. Rosenberg in: Neuropsychiatrie enfance adolescence, 1990

Kelvin, I., Psychoses in childhood – a comparative study, in Rutter, 1971

Milea, St., Sindromul autist. Psihoze schizofrenice ale copilului si adolescentului, in Tratat de pediatrie, vol. VI, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988

Mises, R., L,enfant deficient mental, PUFF, Paris, 1975

Olaru, A., Introducere in psihiatria practica, Ed. Scrisul Rominesc, Craiova, 1990

Predescu, V., sub redactia, Psihiatrie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1989

Popescu-Neveanu, P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978

Porot, Francoise, Marc, Richelle, Introducere in psihologie, Istoric si metode, Ed. Humanitas, 1995

Piaget, J., Construirea realului la copil, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976

Piaget, J., Nasterea inteligentei la copil, Ed. Didactica si Pedagogica, bucuresti, 1973

Radulescu-Motru, C., Curs de psihologie, Ed. Esoteria, Ed. Vox, 1996, editia a III-a, 1991

Radu, I., Introducere in psihologia contemporana, Cluj-Napoca, Ed. Sincron, 1991

Rutter, M., Diagnosis and definition, in Rutter & Schepler (ed.)

Rutter, M., et Schopler, E., L,autism, Traduction francaise, PUFF, 1991

Schlopler, E., (traduit par C. Milcent), Strategies educatives de l,autism, Masso, Paris, 1980

schiopu, Ursula, Verza, E., Psihologia virstelor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971

Stekel, W., Recomandari psihanalitice pentru mame, Ed. Trei, 1995

Thorndike, E., Invatarea umana, Ed. Didactica si pedagogica, 1983

Weihs, T., Sa-i ajutam iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992

Vincent, R., Cunoasterea copilului, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972

Zlate, M., Introducere in psihologie, editie revazuta, Casa de editura si presa sansa – SRL, Bucuresti, 1996

Zlate, M., Fundamentele psihologiei, Bucuresti, Edi. Hyperion, 1991 (partea I-a si a II-a), 1994 (partea a III-a)

Probleme fundamentale de psihologie, Ed. Academiei, Bucuresti, 1980

Institutul “Ocrotirea mamei si copilului” – Colectivul de cercetare privind recuperarea copiilor handicapati, Programul pentru copii autisti – manual indrumator, Bucuresti, 1983, vol. 1 si 2

Grand dictionnaire de la psychologie – Larousse, 1992

Manual pentru diagnosticarea si statistica tulburarilor mentale, DSM_IV, Editat de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Rominia, 1999

Tratat de psihiatrie “Oxford”, Michel Gelder, Dennis Gath, Richard Mayou, Editat de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Rominia.



loading...




Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate

Medicina




Coma diabetica cetoacidotica
Fenoximetilpenicilina
Ulcerul gastric si duodenal. complicatiile ulcerului.
Etofenamatum (ph. eur.6) - etofenamat
Angina pectorala instabila
ANATOMIA ORGANELOR GENITALE
MANEVRE PRINCIPALE DE MASAJ
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA
Anatomia si fiziologia aparatului renal
Boli transmise de paduchi - Tifosul epidemic si Febra












loading...