Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. terapii, sfaturi, medicamente si tratamente, boli, efecte terapeutice, tratamente

Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» SINDROAME CARDIACE


SINDROAME CARDIACE



SINDROAME CARDIACE

  1. CARDIOPATIA ISCHEMICA

                        Reprezinta una din cele mai frecvente boli ale acestui secol si este determinata mai ales de ateroscleroza coronariana. Aceasta are ca urmare ischemia miocardului cu manifestarile tipice de angina pectorala sau  infarct miocardic; ea poate fi si silentioasa; uneori manifestarile sunt de tipul insuficientei cardiace si a tulburarilor de ritm si conducere.

            Factori predispozanti:     -    ereditatea

-         sexul M>F

-         varsta: mai frecvent dupa 50 ani

-         profesia: stress, munci de raspundere, eforturi fizice mari, etc.

-         alimentatia: bogata in grasimi animale, consum crescut de cafea, alcool, toate care duc la ateroscleroza

Factori determinanti:      - ateroscleroza

                                                - toxice: tutun, cafea, alcool

                                                - sedentarismul

                                                - cauze congenitale: anomalii congenitale ale circulatiei coronare, anevrisme,

- traumatisme toracice

- vasculite coronare

Factori favorizanti:         -   HTA

-         diabetul zaharat

-         guta si hiperuricemiile

-         dislipidemiile

-         valvulopatii mitrale si aortice

-         policitemia

ANGINA PECTORALA

In functie de caracterele durerii anginoase, angina pectorala (AP), poate imbraca 2 forme: angina stabila si instabila.

1. Angina pectorala stabila - apare la efort, stress, consum de cafea si tutun, etc si apare datorita dezacordului intre necesitatile in oxigen ale miocardului si posibilitatile oferite de circulatia coronariana intr-un teritoriu.

Clinic: durerea de tip anginos (descrisa deja), dispnee, anxietate, ameteli, etc. Pacientii cu HTA au un risc crescut de a face AP si pot avea valori crescute in timpul crizei.

Examen obiectiv: - accentuarea Z2

                             - aritmii

                             - galop ventricular sting (insuf. ventriculara stanga)

                            

Examene paraclinice:

         a.ECG: modificari de ischemie sau leziune miocardica:

-         ischemie subendocardica: unda T poz., simetrica

-         ischemie subepicardica: unda T neg., simetrica

-         leziune subendocardica: ST subdenivelat >1mm, de tip orizontal sau descendent

-         ST supradenivelat

-         Uneori apare un Q dupa un vechi IMA

-         ECG normal

b. Proba de efort - bicicleta ergometrica sau covor rulant cu urmarirea    ECG-lui in timpul si dupa efort. Testul este pozitiv daca apare subdenivelarea segmentului ST  >0,1mV sau 1 mm de tip orizontal

c. Monitorizare Holter - permite depistarea tuturor modificarilor pe ECG 24 ore, cu un program normal de lucru

d. Scintigrafie miocardica cu tallium sau technetiu, in repaos si efort, ce poate depista ischemia

e. Coronarografia selectiva - depisteaza leziunile ateromatoase de la nivelul coronarelor

  1. Angina instabila - este definita ca o angina de novo sau angina care s-a agravat. Ea cuprinde: angina de novo, cu debut sub 30 zile; angina stabila anterior, care se agraveaza brusc si angina spontana. Ele pot trece din una in alta.

O forma particulara de angina spontana este angina Prinzmetal, care se caracterizeaza prin crize anginoase repetate, aparute mai ales nocturn, intre ora 2-4, insotita pe ECG de supradenivelarea segm. ST si care poate ceda la administrarea de nitroglicerina, sublingual. La acest tip de AP, proba de efort este negativa si apar si cresteri ale enzimelor serice de necroza miocardica.

Infarctul miocardic acut

 O ischemie prelungita poate duce pana la necroza miocardica.

Cauze:  ruptura sau ulceratia unei placi de aterom care duce la ocluzia unei coronare.

Clinic:  - anxietate, paloare, agitatie

   -  durerea precordiala tipica

 - dureri atipice: in umar, in mandibula, durere amputata, etc.

-         sindrom vagal mai ales in cel inferior: greturi, varsaturi, sughit,  meteorism, etc

-         palpitatii date de aritmii

-         TA normala sau scazuta

-         dispnee, insuf. cardiaca stanga: EPA, astm cardiac

-         ritm de galop

-         tulburari de conducere

Examen obiectiv:

o       socul apexian: posibil deplasat; greu decelabil in caz de soc, pericardita periinfarct, emfizem, etc.

o       Zgomote cardiace: frecvent asurzite, galop protodiastolic, sufluri cardiace in caz de ruptura pilierilor, de valve

o       Rar,  frecatura pericardica, in caz de pericardita periinfarct

Examene paraclinice:

a.       ECG - precizeaza dg. de IMA cu varsta si localizarea lui, putand fi cu unda Q sau nu

b.      Dozarea enzimelor de citoliza miocardica: CK-MB, troponina, in evolutie

c.       Ecocardiografia Doppler

d.      Explorarea izotopica

e.       Coronarografie

2. MIOCARDITELE

Reprezinta procese caracterizate printr-un infiltrat inflamator al miocardului cu necroza si/ sau degenerescenta miocitelor adiacente; frecvent in acest proces poate fi prins si pericardul, rezultand o mio-pericardita.

Etiologie: virala, bacteriana, frecvent streptococul beta-hemolitic.

Simptome: subfebrilitati, astenie, dispnee, palpitatii, jena precordiala

          Examen clinic:  deplasarea socului in afara liniei medioclaviculare, zgomote   cardiace asurzite, aritmice, uneori suflu sistolic de regurgitare, puls slab

            Examene paraclinice: ECG, cu ST subdenivelat, T negativ, tulburari de ritm

Punctia biopsie - confirma modificarile HP si etiologia

Ecocardiografie - se pot masura si mai ales urmari cinetica peretilor precum si interesarea pericardului

3. CARDIOMIOPATIILE (CM)

CM reprezinta un grup de afectiuni caracterizate prin afectarea miocardului avand cauze multiple:

Ø      inflamatorii: - infectioase - virusi, bacterii, fungi, ricketzi, etc.

                          - neinfectioase - boli de colagen, granulomatoze

Ø      metabolice: - nutritionale: obezitatea

         - endocrine: mixedem, tireotoxicoza, diabet zaharat, uremia, etc

                          - guta

                                                  - dezechilibre electrolitice

Ø      toxice: alcool, antidepresive, citostatice, cocaina, fenotiazine

Ø      infiltrative: amiloidoza, hemocromatoza, sarcoidoza,   neoplazii, boala Gaucher

Ø      fibroblastice: fibroelastaza endomiocardica, endocardita Löffler

Ø      hematologice: policitemia vera, purpura trombocitopenica imuna, leucemii,

Ø      genetice- rare

Ø      prin hipersensibilitate: penicilina, tetraciclina, tuberculostatice, metil-dopa,etc.

                      

Clasificare: - CM primare sau idiopatice

                     - CM secundare

Clasificare morfofunctionala:

 - CM dilatative sau congestive

 - CM hipertrofice obstructive sau neobstructive

 - CM restrictive

CM hipertrofice - apar la persoane tinere, frecvent cu predispozitie genetica

Clinic: sincope urmate de moarte subita, dureri precordiale, dispnee (prin alterarea diastolei), ameteli, palpitatii, etc.

Examenul obiectiv: puls la jugulara amplu, soc apexian deplasat lateral si puternic, puls periferic amplu, uneori galop atrial sau ventricular, suflu sistolic apical

ECG: - hipertrofia VS

          - subdenivelari ST

          - unde T gigante

          - tulburari de repolarizare

          - rar, unda Q patologica

          - uneori , unda P de aspect mitral

Monitorizare Holter - urmarirea aritmiilor

Ecocardiografie bidimensionala - metoda de electie pentru dg.- evidentiaza ingrosarea peretelui ventricular si a septului interventricular; in forma obstructiva apare semnul patognomonic SAM - systolic anterior mouvenment - al valvei mitrale

Carotidograma, jugulograma, scintigrafie de perfuzie miocardica, cateterism cardiac, biopsie endomiocardica - nu sunt de electie

CM dilatative (congestive)- se caracterizeaza prin marirea in diametru a cavitatilor inimii cu alterarea contractilitatii miocardului fapt ce duce la instalarea insuficientei cardiace.

Cauza frecventa - etilismul cronic

Simptome si semne generale: date de insuf. cardiaca congestiva: astenie, cianoza, dispnee, palpitatii, turgescenta jugulara, hepatomegalie de staza, edeme, oligurie, insomnie, etc.

Ex. obiectiv cord:  - soc apexian deplasat in jos si in afara,

          - zgomote cardiace diminuate

                               - galop ventricular

                               - aritmii, mai ales ventriculare (posibilitatea mortii subite)

                               - suflu sistolic de regurgitare mitrala sau tricuspidiana

ECG: - aritmii, blocuri AV sau intraventriculare

Ex. radiologic: marirea globala a cordului, staza pulmonara

Ecocardiografia 2D si Doppler: sustin dg: cavitati cardiace marite, hipokinezie parietala, fractia de ejectie a VS sub 40%, regurgitare mitrala sau tricuspidiana

CM restrictive - apar mai rar, prin proliferare fibroasa la nivelul endocardului parietal cu instalarea IC hipodiastolice.

  1. SINDROMUL PERICARDIC

Cuprinde manifestari patologice la nivelul pericardului, care pot fi:

-         neinflamatorii, cum este transudatul sau hidropericardul din IC congestiva, sindromul nefrotic

-         inflamatorii - pericardite

Pericarditele - prezinta in evolutie 2 faze: prima, de exsudat fibrinos intre cele 2 foite (se poate rezorbi) sau poate evolua spre acumulare de lichid, faza exsudativa

A. Pericardita exsudativa

Cauze: virale, bacteriene, TBC, neoplazica, uremica, post IMA, in bolile de colagen, mixedem, fungica, etc.

Anamneza:

-         Durerea precordiala (cand se formeaza exsudatul fibrinos); are caracter de arsura sau presiune, aproape permanenta, insotita de febra, neinfluentata de efort; ea diminua cand se formeaza lichidul si poate reapare cand se resoarbe.

-         Dispneea apare cand se acumuleaza o cantitate mare de lichid (tamponada cardiaca)

Examenul obiectiv: -   soc apexian redus sau absent (depinde de cantitatea de lichid     palpabil in sp. III-IV ic stg.

-         se palpeaza si se asculta frecatura pericardica (in ambii timpi ai ciclului cardiac, nu este influentata de respiratie, se accentueaza la aplecarea inainte)

-         cand se acumuleaza lichid mult apar semnele de insuf. cardiaca dr. - tamponada: turgescenta jugulara, hepatomegalie de staza, puls paradoxal Kussmaul

Examene paraclinice:

-         ECG: are 4 faze de evolutie: supradenivelari de ST in toate derivatiile ( fara aVR); revenirea segm.ST si aplatizarea undei T; inversarea undei T (T neg.), ECG normal.

-         daca cantitatea de lichid e mare, apare microvoltaj

-          Radiologic - marirea siluetei cardiace, dublu contur,

 pulsatii cardiace diminuate, unghiuri cardiofrenice obtuze

-         CT, RMN - confirma prezenta lichidului

-         Ecocardiografia: evidentiaza prezenta lichidului in sacul pericardic anterior sau posterior

2. Pericardita constrictiva - apare prin dezvoltarea unei cicatrici fibroase aderente intre cele 2 foite pericardice ducand la diminuarea umplerii diastolice; se poate impregna cu calciu ca o cuirasa

Cauze: TBC, pacientii cu hemodializa in IRC, LED, neoplazii, hemopericard

Clinic: turgescenta jugulara, hepatomegalie dura, ascita, circulatie colaterala, edeme declive

Ex. paraclinic: radiografie, ecocardiografia, TC, RMN, cateterism cardiac

 

SINDROMUL ENDOCARDIC

Se refera la afectarea endocardului valvular, afectare care poate fi prin mai multe cauze:

·        Infectioase: secundara infectiei cu streptococ beta hemolitic in RPA, streptococului viridans sau fecalis, stafilococului auriu, infectiilor cu fungi, Pseudomonas Aeruginosa, Corynebacterium, pneumococilor,etc.

·        Displazice, prin alterarea structurii valvelor in boli congenitale sau degenerative

·        Traumatice, prin ruptura valvelor sau desinsertiilor inelului valvular

·        Ischemice-necrotice, post IMA

·        Functionale, secundare dilatarilor camerale si in insuficienta cardiaca congestiva; acestea pot fi reversibile.

Fiziopatologie

Principalele mecanisme fiziopatologice incriminate in endocardita infectioasa (cea mai frecventa) sunt:

·        Distructia valvelor sau vaselor: insuficienta valvulara, miocardita, fistule, microabcese miocardice

·        Metastaze septice la distanta de la articulatii, oase, viscere

·        Embolii in circulatia sistemica si pulmonara prin mobilizarea vegetatiilor avand ca urmare producerea de infarcte cerebrale, pulmonare, renale, coronare

·        Formarea de complexe imune din cauza infectiilor, ducand la manifestari cutanate, vasculite, glomerulonefrite, artrite,etc.

Simptomatologie:   

                                 -   febra, frisoane, transpiratii nocturne, inapetenta  

-         mialgii, redoare articulara

-         dureri abdominale si toracice (prin embolii mezenterice, renale, hepatice, pulmonare, splenice)

-         tulburari vizuale

-         hemipareze, afazie motorie

Examen obiectiv:     -    paloarea tegumentelor (uneori teroasa sau cafea cu lapte)

-         hipocratism digital

-         petesii cutanate si pe mucoase, purpura

-         hemoragii subunghiale

-         splenomegalie

-         noduli Osler

-         aparitia de sufluri sau sufluri noi

Examene paraclinice:

                                 -    ECG - modificari nespecifice ale undei T, segmentului ST,           ale intervalului QT, tahicardie, bloc AV, extrasistole, etc.

-         Ecocardiografia transtoracica si transesofagiana - evidentiaza prezenta vegetatiilor iar prin Doppler, leziuni valvulare.

-         Hemoculturi in puseu febril - evidentiaza agentul patogen

-         Exudat faringian cu prezenta streptococului beta hemolitic

-         ASLO crescut

-         Proteina C reactiva, VSH, LDH - crescute sau pozitive

-         Hipergamaglobulinemie

-         Factor reumatoid posibil pozitiv

-         Crioglobulinemie de tip mixt

-         Complexe imune circulante prezente

-         Scaderea complementului seric

-         Creatinina crescuta

-         Leucocitoza cu neutrofilie

-         Examen de urina cu proteinurie, hematurie microscopica, cilindri hematici

-        

STENOZA MITRALA (SM)

            Este  o cardiopatie valvulara caracterizata prin micsorarea partiala sau totala a suprafetei orificiului mitral in timpul diastolei. Normal suprafata ei este de 4-6 cmp; cand suprafata ajunge la 2cmp vorbim de o stenoza medie, iar cand este sub 1cmp de stenoza mitrala stransa.

            Cauze: RPA, rar congenitala, alte cauze infectioase.

            Fiziopatologie: datorita stenozei se produce cresterea presiunii in atriul stang cu hipertrofia si dilatarea acestuia; ulterior creste presiunea in circulatia pulmonara si se poate ajunge la insuficienta cardiaca dreapta. Ca urmare se instaleaza destul de rapid insuficienta cardiaca complicata cu aritmii atriale (mai ales fibrilatie atriala) si datorita formarii trombilor in atriul stang pot aparea embolii sistemice.

            Simptomatologie:

Ø      Dispnee de efort, frecvent edem pulmonar acut

Ø      Durere toracica retrosternala data de distensia arterei pulmonare; daca prin dilatarea atriului stang sunt comprimate radacinile nervoase apare durerea interscapulovertebrala stanga

Ø      Hemoptizie -  apare datorita hipertensiunii pulmonare si este considerata o echivalenta de edem pulmonar acut; poate sa apara si datorita tromboembolismului pulmonar

Ø      Tuse -  apare frecvent in stenoza mitrala, poate fi episodica in accentuarea acuta a stazei venoase pulmonare sau poate fi persistenta datorita stazei venoase pulmonare cronice

Ø      Palpitatii -  apar atat in repaus cat si la efort si sunt date de tulburarile de ritm asociate SM

Ø      Raguseala (disfonie) -  apare prin compresia nervului recurent stang de catre atriul stang dilatat (sindromul Ortner)

Ø      Disfagie - apare prin compresiunea esofagului de catre atriul stang dilatat

Ø      Tulburari menstruale de tipul oligomenoreei sau amenoreei

            Examenul obiectiv

            Inspectie: facies mitral, nanism mitral, turgescenta jugulara, pulsatii in epigastru - semnul Hartzer, edeme ale membrelor inferioare.

            Palparea socului apexian poate evidentia clacmentul de inchidere al mitralei(CIM) si freamat diastolic;  semnul Hartzer in epigastru; puls arterial de amplitudine mica sau aritmic

            Ascultatia determina modificari  in functie de gradul leziunii: accentuarea Z1 la varf cu caracter de clacment - CIM (accentuarea lui este determinata de sclerozarea valvelor si pastrarea mobilitatii in insertia pe inelul mitral); acest semn poate lipsi in SM incipienta, datorita gradului redus de sclerozare valvular si in SM avansata in care valvele sunt calcificate, imobile; uruitura diastolica; suflu presistolic(datorita turbulentei sangelui in ventriculul stang in diastola); se percepe endoapexian si mai bine in decubit lateral stang si dupa efort mic si nu iradiaza; suflu presistolic se datoreaza contractiei atriului stang dilatat si trecerii sangelui prin orificiul mitral stenozat, se aude numai in ritmul sinusal, fiind absent in fibrilatia atriala; intarirea sau dedublarea Z2 datorat hipertensiunii din circulatia pulmonara seaude mai intens in focarul pulmonarei

            Toate aceste modificari sonore realizeaza onomatopeea descrisa de Duroziez: rruuffffttatta

            In formele avansate de SM, pot sa mai apara:  - suflu diastolic, fin parasternal stang, dat de insuficienta pulmonara functionala - suflul Graham- Steel; 

                                                                                    - suflul sistolic in focarul tricuspidian dat de insuficienta tricuspidiana functionala; ambele sufluri functionale par datorita dilatarii ventriculului drept

           

Examene paraclinice:

·        ECG - ritm sinusal sau fibrilatie atriala; ax deviat la dreapta; hipertrofie ventriculara dreapta; hipertrofie atriala stanga sau bilaterala cu prezenta undei P de tip mitral

·        Examen radiologic - cord configurat mitral prin hipertrofia si dilatarea atriilor si ventriculului drept; staza pulmonara pana la aspect de edem pulmonar

·        Ecocardiografia bidimensionala si mai ales transesofagiana si eco-Doppler permit: aprecierea gradului stenozei, aspectul valvelor, gradul hipertrofiei peretilor si diametrul cameral, prezenta sau absenta de trombi intraatriali, calcularea presiunii in circulatia pulmonara

·       

INSUFICIENTA MITRALA (IM)

            Se defineste prin "incompetenta" inchiderii ermetice a valvei mitrale in sistola cu producerea refluxului sistolic sanguin din ventriculul stang in atriul sting (regurgitare mitrala).

            Cauze: RPA, LED, ischemia sau necroza muschiului papilar sau a cordajelor tendinoase, dilatarea inelului valvular si a cavitasii ventriculului stang (cardiomiopatii, insuficienta cardiaca), endocardite bacteriene, traumatisme.

            IM poate fi de trei tipuri: organica, functionala si prolaps de valva mitrala.

            Fiziopatologie - datorita regurgitarii unei parti a sangelui din VS in AS se produce dilatarea acestuia, iar volumul de sange care curge in diastola in VS va fi marit ducand la hipertrofia si ulterior dilatarea acestuia.

            Simptomatologie - in formele de IM cu regurgitare mica si  medie pot sa nu apara semne subiective.

            In formele severe apar:

Ø      Dispnee de efort cu astenie progresiva putand duce pana la EPA; daca regurgitarea este importanta poate sa apara dispneea paroxistica nocturna si ortopneea

Ø      Tuse

Ø      Hemotizie rar

Ø      Dureri anginoase din cauza sindromului de debit mic

Ø      Palpitatii datorita tulburarilor de ritm, extrasistolie sau fibrilatie atriala

Ø      Edeme periferice, hepatomegalie cu reflux hepatojugular determinate de decompensarea ventriculului drept

Examen obiectiv:

      Inspectie - apar modificari doar in formele grave si anume cianoza perioronazala si a urechilor, pulsatii in epigastru, soc apexian deplasat in jos si la stanga

      Palpare - freamat catar sistolic la nivelul focarului mitral, deplasarea socului apexian

      Ascultatie: suflu sistolic cu maxim de intensitate la apex cu intindere variabila in sistola in functie de gradul regurgitarii: protomezosistolic, mezotele sistolic sau holosistolic cu caracter de jet de vapori sau tasnitura de aburi, are iradiere cel mai frecvent in axila; in caz de afectarea preponderenta a valvei mitrale posterioare, suflul iradiaza median si spre baza cordului (loveste peretele septal atrial si implicit peretele posterior aortic). In cazul IM prin ruptura de muschi pilier, suflul are caracter muzical, piolant

      Examene paraclinice

·        ECG - eventuale tulburari de ritm, hipertrofie ventriculara stanga

·        Radiografie - modificari minore, eventual staza

·        Ecocardiografie si eco-Doppler permit masurarea gradului de insuficienta si a hipertensiunii pulmonare

BOALA MITRALA

      Defineste o stare patologica ce asociaza in proportii variabile o SM cu IM. In functie de predominenta uneia sau alteia deosebim boala mitrala cu predominenta SM si alta cu predominenta IM. Clinic se depisteaza modificari cumulate din cele doua valvulopatii cu predominenta uneia sau alteia.

STENOZA AORTICA (SA)

      Defineste existenta unui obstacol in calea de ejectie a sangelui din VS in aorta in timpul sistolei. In functie de localizarea obstacolului stenoza poate fi:

-         la nivelul valvelor sigmoide aortice - stenoza valvulara aortica

-         imediat deasupra orificiului sigmoidian pe traiectul aortei ascendente - stenoza supravalvulara sau tronculara

-         imediat sub orificiul sigmoidian, in calea de ejectie a VS - stenoza subvalvulara sau infundibulara

Daca forma valvulara sau subvalvulara pot fi organice si functionale, stenoza supravalvulara este intotdeauna numai organica.

            Cauze:  - congenitale; dobandita: RPA, ateroscleroza, lues

         Fiziopatologie - indiferent de sediul si natura obstacolului stenotic, rezistenta opusa ejectiei VS determina supraincarcarea acestuia de tip sistolic, cu HVS de tip concentric. Frecvent hipertrofia este predominant septala cu bombarea septului interventricular catre cavitatea VD determinand semne de insuficienta ventriculara dreapta. Aorta ascendenta este dilatata poststenotic mai ales anterior, acolo unde jetul loveste cel mai tare putand determina chiar leziuni de jet. Diminuarea debitului sistemic va avea repercursiuni asupra perfuziei cerebrale si asupra circulatiei coronariene.

            Simptomatologie - la pacientii cu orificiul aortic peste 1 cm simptomatologia clinica poate fi absenta. In formele severe apar:

Ø      dureri anginoase,

Ø      ameteli, lipotimii sau sincopa de efort determinate de hipoperfuzia cerebrala

Ø      dispnee mai ales vesperala sau la efort in cazul instalarii insuficientei ventriculare stangi

Ø      palpitatii in caz de asociere cu aritmii

     Examenul obiectiv

     Inspectia - tegumente si mucoase palide; soc apexian bine vizibil deplasat in jos si in afara

     Palparea - evidentiaza un soc apexian puternic, iar in zona aortica se palpeaza un freamat sistolic; pulsul este mic si intarziat - parvus et tardus

     Ascultatia -in focarul aortei se aude un suflu sistolic cu caracter in romb crescendo-descrescendo, gradul III-IV, de frecventa joasa cu caracter rugos, cu iradiere de-a lungul arterei carotide drepte si cu intensificare in pozitia aplecata sau cu trunchiul aplecat inainte al pacientului; Z2 este diminuat din cauza intensitatii suflului

     Examene paraclinice

·        ECG : HVS cu deviatie axiala stanga, eventuale aritmii

·        Radiografie - bombarea arcului inferior stang prin HVS

·        Ecocardiografia si eco-Doppler cuantifica gradul leziunii:aspectul valvelor, calcificari valvulare, gradul hipertrofiei si dilatarii camerale, calculeaza gradientul presional

           

INSUFICIENTA AORTICA (IA)

      Este o cardiopatie valvulara caracterizata prin inchiderea incompleta a orificiului sigmoidian aortic in diastola ceea ce duce la regurgitarea sangelui din aorta  in VS. Are o frecventa de 20-40% si frecvent este asociata cu alte valvulopatii. IA poate fi organica sau functionala. IA organica poate fi de cauza endocarditica si de cauza arteriala.

      IA de natura endocarditica prezinta afectarea sigmoidelor aortice fara afectare arteriala in urmatoarele situatii:

-         RPA - IA de tip Corrigan

-         Endocardite bacteriene din septicemii

-         Bicuspidia valvelor aortice

-         Degenerarea mixomatoasa a sigmoidelor aortice

            IA de cauza arteriala:

-         IA luetica tip Hodgson, care complica o mezaortita luetica

-         Anevrism disecant al aortei ascendente

-         Traumatica prin ruptura unei sigmoide cu leziuni degenerative

-         Alte cauze de afectare organica arteriala: boli de colagen

            Fiziopatologie

            IA organica - datorita diferentei mari dintre presiunea din aorta (70-100mmHg) si VS (0mmHg) in diastola se produce regurgitarea sangelui din aorta in VS ceea ce duce la HVS

            IA functionala - se produce prin dilatarea inelului de insertie a valvelor in bolile degenerative, inflamatorii ale aortei ascendente sau in caz de dilatari mari reactive al  VS si aortei cum se intampla in HTA.

            Simptomatologie: in general leziunea este bine tolerata datorita capacitatii mari de adaptare a VS; ea devine manifesta in formele severe cand fractia de regurgitare este peste 50% din debitul VS.

Ø      Dureri precordiale

Ø      Palpitatii

Ø      Transpiratii

Ø      Astenie

Ø      Ameteli, cefalee, senzatie de apasare, de distensie, de preaplin in cap

Ø      Anxietate

Ø      Paloare dar cu hiperemie usoara la efort

Ø      Dureri de-a lungul vaselor gatului si posibil de-a lungul aortei abdominale

Ø      Dispnee de efort pana la EPA

Examenul obiectiv

Inspectie - paloare

                           - la nivelul trunchiului si gatului, dans arterial vizibil (datorita contractiei puternice si rapide a VS si regurgitarii diastolice); concomitent apar mai multe semne periferice: dans arterial transmis la cap - semnul Musset; la lueta - semnul Muller; la pupila - semnul Landolfi sau hipusul pupilar.

            Palpare - soc apexian deplasat in jos si in afara sau palpabil pe doua spatii, puternic denumit "choc en dome"; pulsul este amplu si rapid depresibil denumit puls de tip Corrigan "celer et altus"; compresiunea moderata asupra patului unghial de la degetele mainilor determina pulsatiile capilare unghiale

            Ascultatie - in focarul aortei se aude un suflu diastolic descrescendo, frecvent este protodiastolic, are timbru dulce aspirativ cu intensitate fina si care nu se propaga de-a lungul vaselor; poate fi perceput mai bine in expir sau cu trunchiul aplecat inainte; uneori timbrul poate fi muzical, vibrant in caz de rupturi sau perforatii, ulceratii valvulare endocarditice. In formele severe poate sa apara dedublarea Z1. Tot in formele severe, cu regurgitare mare si VS mult marit endoapexian un suflu de stenoza mitrala relativa numit suflu Austin - Flint.

            Tensiunea arteriala prezinta modificari caracteristice IA in sensul cresterii presiunii sistolice si scaderii celei diastolice proportional cu regurgitarea putand ajunge chiar la zero.

            Examene paraclinice

·        ECG - deviatie axiala stanga, HVS

·        Radiografie - alungirea arcului inferior stang cu amplitudinea crescuta a pulsatiilor inimii

·        Ecocardiograma si eco-Doppler apreciaza starea aparatului valvular si confirma caracterele suflurilor de tip organic sau functional, masoara dimensiunile camerale si fractia de ajectie a VS.

STENOZA TRICUSPIDIANA (ST)

     Este  o cardiopatie valvulara caracterizata prin stramtorarea orificiului tricuspidian, determinand obstacol la trecerea sangelui din AD in VD in timpul diastolei. Exista doua forme: ST functionala si organica.

     Cauze - RPA, congenitala, colagenoze

     Fiziopatologie - normal orificiul tricuspidian are o suprafata de 4-6 cm, cand aceasta se reduce sub 1 cm se produc urmatoarele modificari: cresterea presiunii in atriul drept, apare un gradient de presiune in AD si VD in diastola. Cresterea presiunii din AD duce la cresterea acestuia in dimensiune; datorita asocierii cu alte valvulopatii (SM) apare si marirea VD. Cresterea presiunii din AD duce la o staza venoasa sistemica cu cresterea volumului sanguin si scaderea vitezei de circulatie a sangelui in sistemul venos; cresterea presiunii in sistemul cav determina hepatomegalie de staza pronuntata, persistenta si pulsatila, edeme gambiere, ascita.

     Simptomatologie

Ø      Astenie marcata

Ø      Dispnee

            Examen obiectiv

            Inspectie - turgescenta jugulara marcata, edeme, cianoza periferica, pulsatilitate hepatica, ascita

            Ascultatie - uruitura diastolica parasternal stang accentuata in inspir profund; sufluri tinand de afectari valvulare multiple;

            Examene paraclinice

·        Jugulograma - unda a ampla

·        ECG - HAD, absenta HVD

·        Radiologie - dilatarea VD

·        Ecocardiografia transesofagiana si eco-Doppler certifica diagnosticul si cuantifica gradul stenozei.

INSUFICIENTA TRICUSPIDIANA (IT)

            Este o cardiopatie valvulara caracterizata prin inchiderea incompleta a orificiului tricuspidian in timpul sistolei cu regurgitarea sangelui din VD in AD in timpul contractiei ventriculare. Este mai frecventa forma functionala fiind o asociere tardiva a altor valvulopatii. In rarele forme organice are aceeasi etiologie ca si ST.

            Simptomatologia nu este specifica ci apartine de obicei cardiopatiilor asociate; bolnavii pot prezenta dispnee de efort, edeme periferice, dureri epigastrice si in hipocondrul drept, greturi, anorexie, cianoza periferica.

            Examen obiectiv

            Inspectie - cianoza periferica, edeme ale membrelor inferioare, turgescenta jugulara, semn Harzer prezent, hepatomegalie pulsatila, abdomen marit cu ascita

            Paplare - rar, freamat sistolic la baza apendicelui xifoid, hepatomegalie dureroasa cu reflux hepatojugular, soc apexian deplasat lateral

            Ascultatia - suflu sistolic, tip holosistolic in platou care se intensifica la inspir profund - semnul Carvallo, Z1 diminuat sau normal; Z2 intarit; Z3 prezent prin galop protodiastolic datorita umplerii rapide a VD; zgomote cardiace aritmice

            Examene paraclinice

·        ECG - ritm sinusal cu P pulmonar datorita supraincarcarii AD; fibrilatie atriala; ax QRS deviat la dreapta

·        Ecocardiografia si eco-Doppler - confirma si cantifica regurgitarea tricuspidiana, evalueaza HTP si functia VD

           

STENOZA PULMONARA (SP)

            Este rar solitara de natura congenitala, dar mai ales in cadrul unor malformatii cardiace complexe cum ar fi tetralogia Fallot: SP, dextropozitie de aorta, defect septal ventricular, HVD.

            Simptomatologia este data de asocierile malformatiilor cardiace.

            Examenul clinic poate sesiza la palpare un freamat catar sistolic in aria pulmonarei, iar ascultatoric un suflu sistolic rugos.

            Examenele paraclinice de tip ECG, ecocardiografie si eco-Doppler confirma diagnosticul.

           

INSUFICIENTA PULMONARA (IP)

            Este de obicei functionala, secundara dilatarii VD sau a inelului arterei pulmonare. Uneori poate sa apara dupa endocardita bacteriana sau in asociere cu alte malformatii.

            Cea mai frecventa forma intalnita in practica este IP functionala in cadrul SM stranse manifestata prin suflu diastolic dulce, cu iradiere parasternala stanga - suflul Graham- Steel.

            Diagnosticul este confirmat prin aceleasi metode paraclinice.

INSUFICIENTA CARDIACA (IC)

            Reprezinta principala complicatie a tuturor cardiopatiilor fiind definita ca o tulburare a functiei cardiace ce determina insuficienta inimii de a pompa sangele cu debitul necesar metabolismului tisular.

            Forme de IC: 

Ø      IC stanga apare in cardiopatiile care determina cresterea presiunii telediastolice a VS urmata de cresterea presiunii in circulatia pulmonara cu congestie pulmonara motiv pentru care aceasta insuficienta se numeste insuficienta cardiaca congestiva.

Ø      IC dreapta apare in doua moduri: urmare a IC stangi constituind tabloul IC congestive globale sau este consecinta decompensarii VD hipertrofiat secundar afectiunilor aparatului respirator vascular si parenchimatos constituind cordul pulmonar cronic decompensat

Ø      IC  stanga acuta: astm cardiac si EPA

Ø      IC dreapta acuta - cordul pulmonar acut

Ø      IC cu debit scazut: complica majoritatea bolilor cardiace (valvulare, reumatismale, hipertensive, coronariene,etc) si se caracterizeaza prin semne clinice de insuficienta circulatorie periferica cu vasoconstrictie sistemica, extremitati reci, palide, uneori cianotice

Ø      IC cu debit crescut apare in sindroamele hiperkinetice: anemii, hipertiroidism, sarcina, iar tabloul clinic evidentiaza extremitasi calde si congestionate

Ø      IC sistolica apare prin scaderea functiei sistolice ventriculare din cardiomiopatii dilatative, cardiopatie ischemica cronica, valvulopatii

Ø      IC diastolica se produce prin alterarea functiei diastolice ventriculare, care impiedica umplerea diastolica din tahicardii, tahiaritmii, cardiomiopatii hipertrofice si restrictive, tamponada cardiaca

      Simptomatologia IC

            Semne generale: astenie, nicturie, semne cerebrale, cefalee, confuzie, scaderea memoriei, la batrani halucinatii, delir, tuse seaca, dureri abdominale prin ascita si hepatomegalie, dispnee care poate fi de efort, ortopnee sau dispnee paroxistica nocturna, de tipul astmului cardiac si EPA

            Examenul obiectiv

            Inspectia generala - depinde de severitatea si vechimea IC: cianoza faciala si a extremitatilor, vene jugulare dilatate, pulsatii in epigastru,edeme care datorita cronicizarii se asociaza cu celulita si hiperpigmentare

            Examenul aparatului respirator - raluri subcrepitante datorita hipertensiunii pulmonare; in IC dreapta apar raluri initial la baza care urca spre varf in EPA; uneori se constata prezenta hidrotoraxului uni sau bilateral (transudat)

            La palparea abdomenului - abdomen destins de volum cu ascita (transudat) cu hepatomegalie de staza, cu reflux hepatojugular

            Examenul cordului - prezenta unei cardiomegalii cu modificarea socului apexian, frecvent modificarile cardiopatiilor valvulare ; galop protodiastolic-Z3; galop presistolic-Z4.

            Clasificarea simptomelor dupa studiul Framingham:

Ø      Criterii majore: dispnee paroxistica nocturna sau ortopnee; turgescenta venelor jugulare; ralurile, cardiomegalia; EPA; galop miocardic-Z3; presiunea venoasa crescuta > de 16cmH2O; timpul de circulatie > 25 sec; reflux hepatojugular

Ø      Criterii minore: edeme maleolare; tuse nocturna; dispnee de efort; hepatomegalie; revarsat pleural; scaderea capacitatii vitale cu 1/3 din maxim; tahicardie >120/min

            Diagnosticul de ICC: prezenta a 2 criterii majore sau a unui criteriu major plus doua minore.

            IC refractara reprezinta faza in care inima nu mai raspunde la nici un tratament al IC; apare casexia, ciroza cardiaca, hidrotorax, ascita masiva, adica anasarca, semne cerebrale agravate.

            Examene paraclinice

·        Radiologie - prezenta cardiomegaliei, staza pulmonara pana la plamanul de edem

·        ECG - depinde de boala de baza si asocierile cu tulburarile de ritm si de conducere

·        Ecocardiografia - apreciaza cavitatile, peretii, aparatul valvular, functia sistolica si diastolica a ventricolelor si mai ales fractia de ejectie a VS element de urmarire a tratamentului.

Clasificarea functionala a IC:

Clasa I: fara limita; activitatea fizica obisnuita nu produce astenie, dispnee sau palpitatii

Clasa II : usoara limitare a activitatii fizice; toti pacientii se simt bine in repaus; activitatea fizica obisnuita produce oboseala, palpitatii, dispnee sau angina

Clasa III: marcata limitare a activitatii fizice; desi pacientii se simt bine in repaus, cea mai mica activitate produce simptome

Clasa IV: incapacitatea de a efectua un efort fizic fara disconfort; simptomele de insuficienta cardiaca congestiva sunt prezente in repaus.

SINDROMUL DE HIPERTENSIUNE ARTERIALA

      Prin sindrom hipertensiv intelegem asocierea de simptome generale si semne cardiovasculare, retiniene, renale si nervoase determinate de cresterea permanenta sau paroxistica a valorilor tensionale.

            Conform normelor OMS se considera valori normale egale sau inferioare la 140/90mmHg si valori de hipertensiune egale sau superioare la 160/95mmHg. Aceste valori sunt valabile inaintea varstei de 60 de ani.

            Clasificare

1.      Hipertensiunea arteriala esentiala - reprezinta aproximativ 90% din cazurile de HTA avand o etiologie plurifactoriala si in care semnul dominant este prezenta valorilor tensionale crescute.

2.      Hipertensiunea arteriala secundara  - in care cresterea tensiunii arteriale este un semn alaturi de cele ale bolii de baza. Din punct de vedere al etiologiei HTA secundara poate fi:

A.     de origine renala:

a.       medicala:GNA, GNC, glomeruloscleroza diabetica, rinichiul polichistic, PNC, colagenoze cu afectare renala

b.      chirurgicale: stenoza arterei renale /HTA renovasculara), litiaza renala infectata, hidronefroza infectata

B.     de origine endocrina:

a.       prin supraproductie de hormoni de origine endogena: feocromocitom (tumora de suprarenala), boala Cushing, hipertiroidismul, menopauza, hiperaldosteronismul primar (sindrom Conn), nefropatia gravidica

b.      de origine hormonala exogena: tratament cronic cu hormoni estrogeni, cu glucocorticoizi, mineralocorticoizi, simpaticomimetice (antiasmatice)

C.     de origine cardiovasculara: ateroscleroza, stenoza istmului aortic, bloc total AV, IA, policitemia asociata cu HTA (sindrom Geisbock)

D.     de origine nervoasa: tumori cerebrale, meningite, encefalite, traumatisme cerebrale

E.      boli de nutritie: diabet zaharat, obezitatea, sindromul dislipidemic

F.      intoxicatii : droguri, intoxicatii cu plumb 

            Simptomatologie

            Dupa instalarea HTA bolnavii pot fi o perioada de luni sau 1-2 ani asimptomatici dupa care apar simptomele subiective. Acestea pot fi:

·        ameteli uneori la schimbarea pozitiei pot fi insotite de greturi si varsaturi cand se asociaza cu edem cerebral

·        cefalee cu caracter pulsatil, de obicei matinala, cu localizare occipitala si uneori in casca

·        tulburari de vedere apar fosfenele sau mustele volante iar pacientii vad ca prin ceata

·        acufene sau vajaituri in urechi (tinnitus)

·        epistaxis - apare mai ales in puseele de HTA si reprezinta o supapa de suprapresiune prin care individul isi diminua valorile tensionale

·        dureri precordiale - apar sub forma de intepaturi sau angina pectorala

·        palpitatii de efort

·        dispnee de efort

·        astm cardiac sau EPA, ca debut al insuficientei ventriculare stangi

            Examenul obiectiv - soc apexian in spatiul V- VI ic stang, depinzand de gradul de hipertrofie si dilatare a VS

            Ascultatie - accentuarea Z2, in focarul aortic acesta avand aspect de clangor aortic (zgomot metalic)

            Examene paraclinice

·        ECG - la hipertensivii vechi semne de hipertrofie ventriculara stanga, in timp apar modificari de cardiopatie ischemica, unda T aplatizata sau negativa, ST subdenivelat. In HTA neglijate apar semne de ischemie subendocardica (segment ST mult subdenivelat in V4, V5, V6); uneori pot sa apara semne ale unui infarct miocardic cronic sau acut asociat sau nu cu BRS

·        Radiologie - hipertrofie VS, aorta dilatata si derulata

·        Ecocardiografia apreciaza masa ventriculului stang

·        Examenul fundului de ochi - important pentru stadializarea HTA:

            FO grad I: ingustare arteriolara moderata cu cresterea reflexului luminos parietal; dilatarea si cresterea sinuozitatii venulelor retiniene

            FO grad II: modificari venulare din gr.I; arteriole ingustate neregulate cu reflex parietal mai accentuat, semanand cu "sarma de cupru lustruita", semnul Salus-Gunn, reprezentand  arteriolele spastice care sunt intrerupte la incrucisarea cu venulele usor dilatate situate sub arteriole

Aceste modificari de gradul I si II nu sunt specifice HTA putand apare si la aterosclerotici.

Tensiunea arterei centrale a retinei  (TACR) este normala.

            FO grad III: arteriolele sunt mai ingustate, spastice, reflexul luminos este alb-cenusiu semanand cu "sarma de argint lustruita"; apar exudate moi, albe si zone de hemoragii retiniene; daca exudatele sunt radiare fata de papila optica poarta numele de stea maculara. Hemoragiile retiniene recente au o coloratie brun-rosietica si poate sa apara si un edem retinian cu cresterea TACR peste 45g. In acest stadiu apare si reducerea campului vizual.

            FO gradul IV: apar modificarile de la gr.III la care se adauga staza si edemul papilar

·        Alte investigatii: uree, creatinina, clearance creatinina, probe de concentratie, examen de urina, sediment Adis, urocultura, urografie, ecografie abdominala

            Stadializarea HTA dupa OMS

            Stadiul I

·        cresteri moderate si periodice ale TA

·        obiectiv cordul este normal,

·        ECG, radiologia, teste renale normale;

·        FO gradul I

            Stadiul II

·        bolnavii prezinta ameteli, cefalee, tulburari vizuale, palpitatii, dureri precordiale, dispnee de efort; pot apare mici accidente vasculare cerebrale tranzitorii prin spasm sau microhemoragii;

·        la nivelul cordului semne de HVS, Z2 in focarul aortic accentuat,

·        ECG - HVS, grafie toracica-marirea VS si dilatarea aortei ascendente;

·        teste renale normale,

·         FO gradul II

            Stadiul III - HTA visceralizata prin interesarea organelor tinta:

·        creer: accidente vasculare cerebrale prin spasme sau hemoragii care determina pareze trecatoare dau hemiplegii definitive, afazii;

·        cord: apar semnele IC stangi acute, manifestate prin astm cardiac si EPA; apar dureri precordiale in cadrul cardiopatiei ischemice dureroase de tip AP si IMA si frecvent moartea subita prin fibrilatia ventriculara;

·        rinichi: dupa 10-20 de ani de evolutie a HTA esentiale apar semne de nefroangioscleroza cu IRC decompensata.

·        FO gradul III.;

·         ECG si radiografia toracica arata accentuarea HVS;

·        probe functionale renale alterate

            Encefalopatia hipertensiva

            Reprezinta o urgenta medicala, bolnavul prezentand o cefalee intensa insotita de neliniste urmata de convulsii generalizate tonico-clonice. Din cauza edemului cerebral cefaleea poate fi insotita de greturi si varsaturi incoercibile. Aceste manifestari de obicei nu cedeaza spontan fiind necesar tratamentul antihipertensiv, diuretic, decongestionant cerebral. Complicatia majora este AVC prin hemoragie cerebrala sau inundatia ventriculara care este fatala.

            HTA maligna sau cu evolutie accelerata reprezinta un stadiu avansat al HTA esentiala cu evolutie spre insuficienta renala. Este insotita de valori crescute ale TA, rezistente la tratament, mai ales cea diastolica care poate fi egala sau mai mare de 140mmHg. La aceasta forma examenul FO arata modificari de gradul IV.

SINDROMUL DE HIPOTENSIUNE ARTERIALA

            Se caracterizeaza prin valori tensionale mai mici de 100/55mmHg. Deoarece TA creste cu varsta se considera cavalori normale intre 17-19 ani TA 90/50mmHg, intre 20-30 ani 100/55mmHg si peste 40ani 110/60mmHg.

            Hipotensiunea arteriala poate fi esentiala sau secundara in unele boli ca: boala Addison, infarct miocardic si boli casectizante.

            Clinic hipotensiunea se manifesta prin ameteli, senzatie de lesin, astenie marcata.



Medicina



Seminomul
BOLILE ENDOCRINE SI PATOLOGIA CARDIOVASCULARA
Neurofibromatoza tip1 (NF1)
HEMOROIZI
PARTICULARITǍTI CLINICE ALE PIODERMITELOR STAFILOCICE
Adrenergice inhalante
MALFORMATII CONGENITALE ALE COLONULUI
MATERIELE FOLOSITE PENTRU ASIGURAREA SI MENTINEREA DESCHISA A CAILOR AERIENE
Alcalozi din opiu si derivati
PLANUL DE NURSING AL CAZURILOR STUDIATE

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate