Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Serpii - primul ajutor in cazul muscaturilor si intepaturilor de sapre


Serpii - primul ajutor in cazul muscaturilor si intepaturilor de sapre




PRIMUL AJUTOR IN CAZUL MUSCATURILOR SI INTEPATURILOR

1.         Generalitati

Muscaturile de serpi, intepaturile de insecte sau cele provocate de spinii sau tepii diverselor plante, pot cauza durere intensa si/sau umflarea regiunii respective. Daca nu se trateaza prompt si corect, aceste leziuni pot produce afectiuni grave sau chiar decesul individului respectiv. Gravitatea unei muscaturi de sarpe depinde: daca sarpele este sau nu veninos, de specia sarpelui, de locul muscaturii si de cantitatea de venin injectata. Muscaturile provocate de om sau alte animale cum ar fi cainii, pisicile, liliecii, sobolanii, pot cauza vanatai severe si infectii precum si distrugerea tesuturilor. Cunoasterea si aplicarea imediata a masurilor de prim ajutor, pot reduce sau chiar preveni aparitia muscaturilor si a intepaturilor.




2.         Specii de serpi

            a.         Serpi neveninosi. Exista aproximativ 130 de varietati de serpi neveninosi in Statele Unite. Acestia au capul oval si ochii rotunzi si spre deosebire de serpii veninosi, nu au colti prin care sa injecteze veninul. Figura 1 arata caracteristicile serpilor neveninosi.

Figura 1. Caracteristicile serpilor neveninosi

            b.         Serpii veninosi. Acestia se gasesc peste tot in lume si in special in zonele cu clima moderat tropicala. Pe teritoriul Statelor Unite exista patru specii de serpi veninosi: sarpele cu clopotei, sarpele cu capul aramiu, mocasinul de apa si sarpele de coral. Serpii veninosi din alte parti ale lumii includ: serpii de apa, sarpele varf de lance, bushmaster si sarpele cu clopotei din zona tropicala a Americii Centrale; in zona tropicala a Malaieziei exista vipera; cobra in Africa si Asia; mamba (sau mamba negru) in Africa centrala si de sud, etc. Vezi Figura 2 cu caracteristicile serpilor veninosi.

Figura 2. Caracteristicile serpilor veninosi

            c.         Serpii cu senzori de caldura (veninosi). Figura 3 arata o varietate de serpi veninosi.

Figura 3. Serpi veninosi

                        (1)        Sarpele cu clopotei, bushmaster, sarpele cu capul aramiu, sarpele varf de lance, vipera din Malaiezia, mocasinul de apa pe langa faptul ca au colti lungi, prin care injecteaza veninul, prezinta si alte caracteristici cum ar fi: corpul gros si forma aproape triunghiulara a capului (Figura 2). Culorile sau alte semne distinctive cum ar fi „clopoteii” sau albul interior al gurii la mocasinul de apa, ajuta la identificarea acestor specii. Informatii suplimentare pot fi furnizate examinand forma muscaturii. Ocazional poate aparea numai o singura urma lasata de un singur colt, in special in cazul muscaturilor la nivelul degetelor de la maini sau picioare unde nu este o suprafata destul de mare pentru ambii colti sau este posibil ca sarpele sa aiba unul din colti rupt.

                        (2)        Starea ranitului furnizeaza cea mai buna informatie despre seriozitatea situatiei sau cat timp a trecut de cand s-a produs muscatura. Muscatura serpilor veninosi se caracterizeaza prin durere accentuata similara cu o arsura puternica. Decolorarea si umflarea regiunii in jurul muscaturii incep sa apara la un interval de 5-10 minute de la producerea muscaturii. Daca la un interval de 30 minute se produce doar o umflare minima a regiunii, muscatura a fost produsa de un sarpe neveninos sau un sarpe veninos dar care nu a injectat veninul. Veninul distruge celulele corpului, cauzand o decolorare generala a pielii. Urmatoarea reactie este amortirea partii afectate, impreuna cu aparitia flictenelor. Alte semne care pot aparea sunt: slabiciune, puls rapid, greata, respiratie scurta si sacadata, voma si stare de soc.

            d.         Sarpele de coral (Figura 4), cobra (Figura 5), crotalul si mamba. Toti acesti serpi apartin aceleiasi specii cu toate ca se gasesc in locuri diferite pe glob. Toti injecteaza veninul prin coltii scurti, lasand o urma caracteristica.


            

                 Figura 4. Sarpele de coral                       Figura 5. Cobra

                        (1)        Sarpele de coral intalnit in sudestul Statelor Unite, este viu colorat cu dungi rosii, galbene (sau aproape albe) si negre, care inconjoara intreg corpul. Alta specie neveninoasa are aceleasi culori, insa spre deosebire de sarpele de coral, inelele rosii intotdeauna sunt langa cele negre.

                        (2)        Veninul produs de sarpele de coral, cobra, crotal si mamba, provoaca simptome diferite de cele produse de serpii care au senzori de caldura. Deoarece in aceste cazuri durerea si umflarea sunt minime, multi indivizi cred ca muscatura nu este serioasa. Reactiile intarziate in sistemul nervos apar in mod normal dupa 1-7 ore de la producerea muscaturii. Simptomele includ incetosarea privirii, caderea pleoapelor (ca in cazul oboselii), vorbire neclara, precum si cresterea salivarii si a transpiratiei. Greata, voma, starea de soc, dificultate in respiratie, paralizie, convulsii si coma vor aparea de obicei atunci cand muscatura nu a fost tratata corespunzator si prompt.

            e.         Serpii de mare. Acestia se gasesc in apele calde ale oceanului Pacific si oceanului Indian, de-a lungul coastelor si la varsarea in mare a raurilor mari (Figura 6). Veninul lor este FOARTE toxic, insa coltii au doar 7 mm lungime. Masurile de prim ajutor sunt aceleasi ca cele aplicate in cazul muscaturilor provocate de serpii de uscat.

Figura 6. Sarpe de mare

6-3.            Muscatura de sarpe

            a.         Serpii veninosi NU intotdeauna injecteaza veninul atunci cand musca sau ataca o persoana. Oricum, toti serpii pot fi purtatori de tetanus; oricine este muscat de un sarpe, indiferent daca acesta este sau nu veninos, trebuie sa primeasca ingrijire medicala imediat.

                        •           Otrava este injectata din sacul cu venin, prin coltii care se aseamana cu acele de seringa. In functie de specia respectiva, coltii pot fi mai lungi sau mai scurti. Serpii care au senzori de detectare a caldurii, au coltii mai lungi. Acesti colti sunt tinuti pliati pe cerul gurii si sunt coborati in momentul atacului. Acest lucru permite sarpelui sa atace rapid si apoi sa se retraga. Cobra, sarpele de coral, crotalul, mamba si serpii de mare au coltii scurti. Aceste specii sunt mai putin eficace in incercarea lor de a musca, ei trebuind sa mestece dupa ce au injectat veninul, pentru ca acesta sa aiba efect. Figura 7 arata caracteristicile muscaturii serpilor veninosi.

Figura 7. Caracteristicile muscaturii serpilor veninosi

                        •           In cazul in care un individ a fost muscat de un sarpe, se incearca sa se identifice si/sau sa se omoare sarpele, fara a-i deteriora capul. Acesta este dus impreuna cu individul la cel mai apropiat centru medical pentru a fi inspectat/identificat. TOATE MUSCATURILE DE SERPI VOR FI TRATATE CA FIIND OTRAVITOARE.

            b.         Veninul diferitelor specii de serpi au diferite efecte asupra organismului. Veninul serpilor cu senzori de detectare a caldurii (hemotoxina) distruge tesuturile si celulele sangelui. Cobra, viperele si sarpele de coral injecteaza un venin puternic (neurotoxina) care afecteaza sistemul nervos central, cauzand probleme respiratorii. Mocasinul de apa si serpii de mare au un venin care este atat hemotoxic, cat si neurotoxic.





            c.         Identificarea serpilor veninosi este foarte importanta deoarece tratamentul este diferit in functie de tipul de venin. Daca sarpele nu poate fi identificat cu precizie, trebuie omorat.

            d.         Individul muscat, trebuie sa ajunga in cel mai scurt timp posibil la o unitate medicala pentru a primi ingrijiri. Pana cand mijlocul de transport este disponibil, accidentatul va fi asezat intins, linistit si nu se va misca decat daca este absolut necesar acest lucru. Daca a fost muscat de o extremitate, aceasta NU se va ridica; se va mentine extremitatea sub nivelul corpului. Accidentatul trebuie protejat, asezat cat mai confortabil si incurajat. Daca individul este singur in momentul producerii muscaturii, trebuie sa ajunga singur la cea mai apropiata unitate medicala si nu va astepta pana cand va fi gasit de catre colegi sau alte persoane.

                        (1)        Daca muscatura a fost localizata la nivelul bratului sau piciorului, se aplica o banda constrictoare (esarfa, fasa, etc.) la o departare de unu-doua degete fata de locul unde se vad cele doua puncte provocate de coltii sarpelui, atat deasupra cat si sub locul respectiv (Figura 8). Daca muscatura este la nivelul mainii sau piciorului, se aplica o singura banda deasupra articulatiei pumnului sau gleznei. Banda trebuie sa fie suficient de stransa incat sa impiedice circulatia sangelui in tesuturile de la suprafata pielii, insa nu foarte stransa pentru a nu impiedica circulatia sanguina in extremitatea respectiva. Cu alte cuvinte se va evita efectul de garou. Daca nu se vede nici o umflare a regiunii, se aseaza banda la aproximativ 2,5 cm de o parte si de alta a muscaturii. Daca apare umflarea zonei, banda se aseaza in imediata apropiere a umflaturii. Daca umflatura se intinde dincolo de banda, aceasta se va muta din nou la marginea umflaturii (daca este posibil, prima data se aplica o noua banda, la marginea umflaturii, apoi se desface prima banda).

Figura 8. Banda constrictoare

GRIJA!

NU se incearca taierea locului muscat si nici sugerea veninului. Daca veninul ajunge in gura si exista cea mai mica ulceratie a tesutului, carie, etc. imediat salvatorul isi poate pierde cunostinta si chiar viata.

                        (2)        Daca muscatura este localizata la nivelul bratului sau membrului inferior, acesta trebuie imobilizat sub nivelul inimii victimei. NU ridica bratul sau piciorul la nivelul sau deasupra inimii.

GRIJA!

Daca se foloseste o atela pentru a imobiliza membrul respectiv, se va avea MARE GRIJA la modul cum se leaga atela. Tot timpul va trebui supravegheata deoarece daca apare umflarea regiunii, se vor reface legaturile.

                        (3)        Cand este posibil, zona muscata se spala cu apa si sapun. NU se folosesc unguente de nici un fel.

                        (4)        NICIODATA nu administra ranitului mancare, alcool, stimulente (cafea, ceai), droguri sau tutun.

                        (5)        Se indeparteaza orice inel, ceas sau alte bijuterii.

4.         Muscaturi provocate de om sau animale

Muscaturile provocate de om sau animale duc la rupere de tesuturi si aparitia vanatailor. In completare la deteriorarea tesuturilor, astfel de muscaturi intotdeauna prezinta riscul unei posibile infectii.

            a.         Muscaturi provocate de om. Acest tip de muscatura, daca strapunge pielea, poate provoca o rana foarte serios afectata de infectie datorita faptului ca in cavitatea bucala a omului se afla foarte multe bacterii. Muscaturile provocate de om TREBUIE tratate de personal medical.

            b.         Muscaturi provocate de animale. Muscaturile produse de animale au ca rezultat aparitia si raspandirea bolilor si infectiilor. Tetanusul, turbarea si variate tipuri de febre pot aparea in cazul unei muscaturi provocate de un animal nevaccinat. Datorita acestor posibile complicatii, animalul care a provocat muscatura, trebuie, daca este posibil, sa fie capturat sau ucis (fara a-i deteriora capul), astfel incat sa poata fi supus testelor in vederea depistarii eventualelor boli.

            c.         Prim ajutor.

                        (1)        Spalarea ranii si a zonei din jur cu apa si sapun.

                        (2)        Clatirea cu apa din abundenta.

                        (3)        Acoperirea ranii cu pansament steril.

                        (4)        Imobilizarea membrului ranit, daca este cazul.

                        (5)        Transportul imediat al ranitului la o unitate medicala.

NOTA

Daca nu se poate captura animalul care a provocat muscatura, personalul medical trebuie informat cat mai in amanunt despre caracteristicile animalului astfel incat acesta sa poata fi identificat.

5.         Animale marine

Cu exceptia rechinului si a baracudei, celelalte specii marine nu ataca deliberat. Cele mai frecvente rani provocate de astfel de animale sunt ciupituri, intepaturi sau punctii. Aceste rani pot fi foarte dureroase, insa rareori sunt fatale.

            a.         Rechinul, baracuda si aligatorul. Ranile provocate de aceste specii implica traume majore ca urmare a muscaturilor. Muscaturile produse de animalele marine de talie mare sunt cele mai periculoase. Ranile mari pot fi tratate prin controlul hemoragiei, prevenirea instalarii starii de soc, administrarea masurilor de prim ajutor de baza, imobilizarea cu atela a unui membru si asigurarea asistentei medicale in cel mai scurt timp posibil.




            b.         Broastele testoase, balena alba si coralii. Aceste animale, in mod normal, produc rani minore. Tratamentul consta in toaleta plagii si imobilizarea membrului respectiv, daca este cazul.

            c.         Meduzele, anemonele si altele. Acest grup de animale produc rani prin intepaturile provocate de tentacule. Contactul cu tentaculele lor produce o durere vie insotita de hemoragie mica la nivelul pielii. Socul, crampele musculare, ameteala, starea de voma si dereglarea respiratiei sunt semnele care apar in astfel de situatii.  Tentaculele vor fi indepartate cu blandete, cu ajutorul unui prosop, etc. si zona se va spala cu apa din abundenta. Se poate folosi amoniac diluat, alcool sau pudra de talc. Daca simptomele se accentueaza sau persista, se cere asistenta medicala.

            d.         Pestii cu tepi, aricii de mare, pisicile de mare si melcii conici. Aceste specii injecteaza veninul prin punctia realizata cu ajutorul tepilor. Semnele generale si simptomele includ umflarea regiunii, ameteala, stare de voma, crampe generale, diaree, paralizie musculara, instalarea starii de soc. Decesul apare foarte rar. Tratamentul consta in spalarea ranii cu apa calda (daca este posibil) timp de 30-60 minute. Acest lucru anuleaza efectul toxinei. In plus vor fi luate masuri de acordare a primului ajutor in functie de situatie (controlul hemoragiilor, aplicarea unui pansament, etc.)

GRIJA !

Se va proceda cu atentie la spalarea ranii, apa trebuind sa nu fie foarte calda deoarece durerea produsa de rana in sine poate fi mascata de reactia normala la caldura.

6.         Intepaturi si muscaturi provocate de insecte

O intepatura sau muscatura provocata de o insecta poate genera o durere mare, reactie alergica, inflamare si infectie. Daca nu se trateaza corect, unele muscaturi/intepaturi pot cauza boli grave sau pot duce chiar la decesul persoanei respective. Atunci cand nu avem de-a face cu o reactie alergica, primul ajutor reprezinta un proces simplu. In orice caz, personalul medical trebuie sa examineze persoana care a fost muscata/intepata, in cel mai scurt timp posibil. Este foarte important de asemenea ca paianjenul, albina sau insecta care a provocat muscatura/intepatura sa fie identificata, mai ales in cazurile cand apare reactia alergica.

            a.         Tipuri de insecte. Insectele care se gasesc pe tot globul si care pot produce muscaturi/intepaturi sunt prea numeroase pentru a fi enumerate aici. Cele mai cunoscute specii sunt paianjenul maro (Figura 9), vaduva neagra (Figura 10), tarantula (Figura 11), scorpionul (Figura 12), miriapodele, albinele, viespile, gandacii, furnicile, etc. Cand subunitatea este dislocata in afara granitelor, este bine sa se faca o informare asupra tipurilor de insecte ce se gasesc in zona de operatii, pentru ca muscaturile/intepaturile provocate de acestea sa poata fi evitate.

                              

        Figura 9. Paianjenul maro                        Figura 10. Vaduva neagra 

                  

                 Figura 11. Tarantula                                   Figura 12. Scorpionul

            b.         Semne si simptome. Cele mai intalnite efecte ale muscaturilor/intepaturilor sunt discutate in paragrafele (1) si (2) de mai jos. Aceste semne pot aparea singure sau in combinatie.

                        (1)        Mai putin serioase. Semnele comune sunt durerea, iritarea, umflarea, fierbinteala, inrosirea zonei si mancarimea. Pot aparea mici umflaturi in locul muscat/intepat care dau senzatia de mancarime. Aceste umflaturi devin periculoase atunci cand afecteaza procesul respiratiei (gura, nasul, gatul). Muscatura/intepatura albinei, viespii, furnicii, tantarului, purecilor si capuselor, de obicei nu sunt serioase si in mod normal duc la simptome de intensitate medie. Muscatura tarantulei, de obicei, nu este mai periculoasa decat intepatura unei albine. Scorpionii sunt rari si intepatura lor (exceptand o specie care se gaseste in desertul sud-vestic al S.U.A.) este dureroasa dar in general nu prezinta un pericol.

                        (2)        Serioase. Uneori, in urma unor muscaturi/intepaturi ale albinelor, viespilor, furnicilor, pot rezulta reactii alergice. Multa lume este alergica la veninul acestor insecte. Muscaturile sau intepaturile acestor insecte pot produce reactii mult mai serioase incluzand generalizarea mancarimii, stare de slabiciune, anxietate, durere de cap, dificultate in respiratie, greata, stare de voma si diaree. Reactia alergica foarte serioasa (numita soc anafilactic) poate duce la colaps complet, soc si chiar deces. Muscaturile paianjenului (in special a vaduvei negre sau a paianjenului maro) pot fi de asemenea serioase. Veninul injectat de vaduva neagra afecteaza sistemul nervos. Acest venin cauzeaza crampe musculare, abdomen insensibil si rigid, dificultati in respiratie, transpiratie, greata si stare de voma. Paianjenul maro provoaca in general, mai degraba probleme locale decat probleme ce intereseaza intregul sistem; oricum, deteriorarea tesutului in jurul muscaturii poate fi severa si poate duce la ulceratie sau cangrena.

            c.         Prim ajutor. Aici exista cateva principii care se aplica cu privire la ceea ce a cauzat muscatura/intepatura. Cateva dintre ele sunt:

                        •           Daca in locul afectat exista un ac (de exemplu al unei albine), acesta va fi indepartat prin razuirea suprafetei cu ajutorul unghiei sau al unui cutit. NU se apuca acul pentru a-l indeparta, deoarece prin strangere, veninul aflat in sacul atasat de ac, trece in tesut.

                        •           Se spala zona respectiva cu sapun si apa (alcool sau solutie antiseptica) pentru a ajuta la reducerea sanselor de infectie si indepartarea urmelor de venin.

                        •           Indepartarea bijuteriilor de pe extremitatile afectate, deoarece poate aparea umflatura.

                        •           In majoritatea cazurilor de muscaturi/intepaturi, reactia este una moderata si locala; se folosesc comprese reci sau gheata (daca este posibil) aplicate pe locul afectat. Acest lucru reduce umflatura, durerea si incetineste disiparea veninului in organism. Daca este necesar se cere asistenta medicala.

                        •           In reactiile serioase (severe si umflare rapida, simptome alergice, etc) tratamentul este identic cu cel aplicat in cazul muscaturilor provocate de serpii veninosi; adica aplicarea unei benzi constrictoare deasupra si sub locul afectat.

                        •           In orice moment salvatorul trebuie sa fie in masura sa inceapa manevrele de resuscitare.

                        •           Incurajeaza si calmeaza ranitul.



                        •           In cazul reactiilor serioase, se incearca prinderea insectei sau identificarea acesteia; acest lucru se face cu grija pentru ca salvatorul sa nu devina victima.

                        •           Daca reactia la muscatura/intepatura devine serioasa, se cere ajutor medical.

ATENTIE!

Muscaturile/intepaturile insectelor pot cauza soc anafilactic (soc datorat de reactia alergica severa a organismului la toxina injectata). Acest soc este o amenintare la adresa vietii ranitului si reprezinta o URGENTA MEDICALA. Salvatorul trebuie sa fie pregatit sa inceapa manevrele de resuscitare de baza si sa transporte victima la cea mai apropiata unitate medicala in timpul cel mai scurt.

            d.         Informatii suplimentare. Pentru informatii suplimentare privind muscatura/intepatura provocata de insecte, vezi FM 21-10.

7.         Primul ajutor in cazul muscaturilor si intepaturilor

Vezi tabelul de mai jos pentru informatii privind muscaturile si intepaturile provocate de insecte.

Tabel 1. Masuri de prim ajutor in cazul muscaturilor si intepaturilor.

TIPUL

MASURI DE PRIM AJUTOR

MUSCATURA DE SARPE

1. INDEPARTAREA ACCIDENTATULUI DE LOCUL UNDE SE AFLA SARPELE.

2. INDEPARTAREA BIJUTERIILOR DE PE EXTREMITATEA AFECTATA.

3. INCURAJAREA SI CALMAREA INDIVIDULUI.

4. APLICAREA UNEI BENZI CONSTRICTOARE LA 1-2 DEGETE DEPARTARE DE LOCUL MUSCAT. BANDA TREBUIE SA FIE STRANSA ATAT CAT SA PERMITA INTRODUCEREA SUB EA A UNUI DEGET.

       a. MUSCATURA LA NIVELUL MEMBRELOR. SE APLICA O BANDA SUB SI UNA DEASUPRA LOCULUI MUSCATURII.

      b. MUSCATURA LA NIVELUL MAINII SAU PICIORULUI. SE APLICA O SINGURA BANDA DEASUPRA ARTICULATIEI PUMNULUI SAU GLEZNEI.

5. SE IMOBILIZEAZA PARTEA AFECTATA INTR-O POZITIE MAI JOASA DECAT NIVELUL INIMII.

6. SE OMOARA SARPELE (PE CAT POSIBIL FARA A-I DETERIORA CAPUL SAU A PUNE IN PERICOL VIATA SALVATORULUI) SI SE TRIMITE LA UNITATEA MEDICALA IMPREUNA CU VICTIMA.

7. SE CERE ASISTENTA MEDICALA IN CEL MAI SCURT TIMP.

PAIANJENUL MARO SAU VADUVA NEAGRA

1. SE LINISTESTE RANITUL.

2. SE INDEPARTEAZA BIJUTERIILE DE PE EXTREMITATEA AFECTATA.

3. SE SPALA ZONA RESPECTIVA.

4. SE APLICA GHEATA SAU COMPRESE RECI.

5. SE CERE ASISTENTA MEDICALA.

MUSCATURA TARANTULEI, INTEPATURA SCORPIONULUI SAU A FURNICII

1. SE SPALA LOCUL AFECTAT.

2. SE INDEPARTEAZA BIJUTERIILE DE PE EXTREMITATEA AFECTATA.

3. SE APLICA GHEATA SAU COMPRESE RECI.

4. SE APLICA BICARBONAT DE SODIU SAU CARNE PROASPATA (DACA ESTE POSIBIL) PENTRU A REDUCE DUREREA SI MANCARIMEA.

5. DACA LOCALIZAREA MUSCATURII ESTE LA NIVELUL FETEI, GATULUI (POSIBIL PROBLEME LEGATE DE RESPIRATIE) SAU ZONEI GENITALE, ORI DACA REACTIA LOCALA ESTE UNA SEVERA, SE CALMEAZA VICTIMA SI SE CERE ASISTENTA MEDICALA

INTEPATURI DE ALBINE

1. DACA ACUL SE AFLA IN PIELE, SE INDEPARTEAZA PRIN RAZUIRE CU UNGHIA SAU O LAMA DE CUTIT. NU SE STRANGE ACUL PENTRU A-L INDEPARTA; ASTFEL SE VA INJECTA SI MAI MULT VENIN.

2. SE INDEPARTEAZA BIJUTERIILE DE PE EXTREMITATEA AFECTATA.

3. SE SPALA LOCUL AFECTAT.

4. SE APLICA GHEATA SAU COMPRESE RECI.

5. DACA APAR SEMNE SAU SIMPTOME ALERGICE, SALVATORUL TREBUIE SA FIE PREGATIT PENTRU INCEPEREA RESUSCITARII DE BAZA. SE CERE ASISTENTA MEDICALA DE URGENTA.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




DIURETICE - TEST GRILA
Lizozimul
Tratamentul de scadere a riscului cardiovascular
LITIAZA RENALA SI VEZICALA
SISTEMUL NERVOS – TEST GRILA
Inducerea travaliului
RINO-SINUZITA
DEZVOLTAREA EXPECTATIILOR POZITIVE PENTRU SUCCES
VIROZELE CUTANATE
ABCESUL PULMONAR