SCOALA POSTLICEALA

"CAROL DAVILA" TÂRGU-MURES

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ADENOM DE PROSTATA

C A P I T O L U L I

Prezentarea teoretica a adenomului de prostata

I.1. Definiție

Adenomul de prostata, cunoscut si sub denumirea de adenom periuretral sau hipertrofie de prostata este definit clasic ca o tumora benigna, dezvoltata din glandele periuretrale situate submucos, si intrasfincterian (inauntrul sfincterului neted).

Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului. Apare in general dupa varsta de 50 de ani si se manifesta clinic la cel trecut de 60 de ani. Reprezinta cauza cea mai frecventa de obstructie subvezicala, punand in pericol viata bolnavului prin insuficienta renala consecutiva.

I.2. Anatomia și fiziologia prostatei

I.2.1. Anatomoa prostatei

Prostata este un organ fibromusculos si grandular, situat sub vezica urinara in loja prostatica si anterior de rect. Are o greutate normala de 20 g. Este in raport direct cu uretra care strabate glanda pe o lungime de 2,5 cm. Posterior prostata este traversata oblic de canalele ejaculatoare care se deschid in peretele posterior al uretrei, la nivelul veru montanum.

Orificiile canalelor ejaculatoare si veru montanum sunt situate imediat deasupra sfincterului striat al uretrei.

Segmentul uretral care traverseaza prostata poarta numele de uretra prostatica si contine un strat propriu de fibre musculare longitudinale, acestea fiind continuarea stratului similar al peretelui muscular vezical numit detrusorul vezical. In masa prostatei sunt inglobate fibre musculare netede, care provin din stratul extern al detrusorului, strat muscular care formeaza sfincterul neted al uretrei.

Glandei prostatei i se pot recunoaste doua portiuni: craniala si caudala. Limita dintre acestea ar fi un plan care trece prin orificiile canalelor ejaculatorii.

În portiunea craniala predomina elementele fibromusculare iar in cea caudala cele epiteliale.

Prostata caudala formata din doi lobi posterolaterali unite printr-o comisura posterioara, iar anterior prin lobul intermediar va forma o palnie cu axul in jos si in spate, in care este cuprinsa prostata craniala. Aceasta are forma de prisma, cu baza in sus si inconjoara uretra supramontanala. Este formata din trei grupe glandulare unele situate intrasfincterian (formand lobul prespermatic) si a treia categorie situata in jurul canalelor ejaculatoare (lobul intermediar).

I.2.2. Fiziologia uretrei

Condensarea elementelor musculare netede la nivelul segmentului supramontanal al uretrei are caracterele unui mecanism sfincterian; acestei condensari de fibre musculare i se poate atribui rolul de sfincter genital la barbati. Functia acestei structuri consta probabil in inchiderea lumenului uretral in timpul orgasmului si astfel prevenirea ejacularii retrograde.

Secretia prostatica are aspect albicios, contine apa, substante organice (colesterol, enzime, acid citric, etc.) si anorganice (saruri de Na, K, Ca). Dintre enzime mai importante sunt fosfataza alcalina. Secretia prostatica nu este continua. Se produce doar in timpul actului sexual. In momentul ejacularii secretia prostatica se elimina in uretra. Secretia prostatei intra in compozitia spermei. Testosteronul stimuleaza cresterea si activitatea secretorie a prostatei.

I.3. Etiopatogenie

Nu se cunoaste in mod precis cauza hipertrofiei portiunii craniale a prostatei. Au fost invocati mai multi factori: congestia venoasa pelviana, ateroscleroza, inflamatiile cronice ale prostatei, excesele sau absenta sexuala.

In cazul aterosclerozei s-a crezut ca arterele prostatei caudale fiind afectate, procesul va avea ca urmare atrofia acesteia, in timp ce prostata craniala, bine vascularizata se va dezvolta mai amplu ducand la hipertrofie.

Mai plauzibila este ipoteza care coreleaza aparitia adenomului de perturbarile hormonale, legate de varsta. Conform teoriei hormonale adenomul de prostata este considerat o adevarata endocrinopatie, in principal un dismetabolism al hormonilor androgeni, survenit pe fondul dezechilibrului androgeno-estrogenic.

Prostata este sectorul principal al metabolizarii testosteronului in alfa-5 dihidrosteron (DHT). Aceasta in conditii fiziologice, este legat in celulele prostatice de o proteina receptoare specifica. SHBG (ser hormone binding globuline), cu care formeaza un complex stabil in vederea sintezei de acizi nucleici necesari morfologiei si functiei prostatice normale.

În adenomul de prostata, acest metabolism este perturbat, iar alfa-5 DHT este secretat in exces.

În aceste conditii se realizeaza o hiperplazie a prostatei. Pana in prezent se cunosc 3 verigi patogenetice prin care se poate realiza hiperproductia de alfa-5, DHT in adenoame de prostata:

SHBG este inactiva;

Exces de alfa-5 reductaza (enzima care transforma testosteronul in alfa-5 DHT);

Surplus de receptori androgenici prostatici (alfa-1 receptori).

Cu toate progresele si argumentele aduse in sprijinul patogeniei hormonale a adenomului, tratamentele endocrine incercate nu au dus la rezultate terapeutice valabile. Mai recent, etiologia adenomului de prostata este atribuita mai degraba unuia dintre factorii de crestere activi in perioada dezvoltarii embrionale, denumit FGF (fibroblastic grawth factor).

Reactivarea tardiva a FGF.

In etapa declinului vietii sexuale a barbatului, s-ar produce prin doua mecanisme:

- microtraumatismele repetate ale regiunii cervico-prostatice, survenite de-a lungul anilor prin actul mictional, ejaculari, procese inflamatorii.

Prin insusi dezechilibrul hormonal survenite la aceasta varsta. Potrivit acestei teorii, actul primar si preponderent al hiperplaziei se produce in interstitiul organului - componenta sa glandulara fiind implicata in acest proces doar in mod secundar.

I.4. Anatomie patologica

Prostata craniala provine din partea terminala a canalelor Wolff si Muller, cea caudala din sinusul urogenital. Avand embriologic origini diferite, raspund diferential la stimuli hormonali si au patologie proprie:

- prostata craniala raspunde prin hipertrofie la stimuli estrogeni si din aceasta portiune se va dezvolta adenomul de prostata;

- prostata caudala este sub dependenta hormonala androgenica si se atrofiaza sub estrogenoterapie pe seama acesteia, se va dezvolta cancerul de prostata. Adenomul de prostata dezvoltandu-se pe seama portiunii craniale, va comprima si deplasa spre periferie prostata caudala. Macroscopic, formatiunea are aspectul unui con cu baza spre vezica si varful in jos, strabatut de uretra. Adenomul este constituit din doi lobi laterali, egali sau apropiati ca volum, la care uneori se adauga si al treilea lob, cunoscut sub denumirea de lob median. Acesta poate fi pediculat pe linia mediana (baza anterioara a colului), sau solidar la unul din lobii laterali.

Poate avea o forma sferica sau de evantai. Implantarea pe baza posterioara este oblica, cu deschiderea anterioara, realizand un adevarat opercul. Lobii laterali, situati de o parte si de alta a uretrei, deviind axul uretrei, fara a realiza obstructia acestuia. Existenta unui lob anterior este exceptionala si este dificil de evidentiat la tactul rectal.

Adenomul este inconjurat de o capsula fibroasa sau fibromusculara, care il separa de tesuturile din jur, constituind planul de clivaj, in cursul interventiei. Dinauntrul acestei capsule pleaca fibre conjunctive care impart adenomul in lobuli.

Fiecare lob este alcatuit din noduli de forma sferoidala denumiti corpusculi sferoizi, ce pot fi usor enucleati. Nodulii sunt formati din hiperplazia elementelor glandulare, fibroase si musculare. De pe suprafata lor se scurge un lichid lactescent in care plutesc mici cristale denumite sinpexiosi. De aici, 4 notiuni sunt demne de retinut:

- exista un plan de clivaj care permite enucleerea adenomului;

- interventia operatorie indeparteaza doar adenomul (partea centrala) si nu totalitatea glandei (adenomectomie si nu prostatectomie);

- independenta adenomului fata de lobul seminal (lipsa tulburarilor sexuale dupa operatie);

- adenomul modifica numai segmentul supramontanal al prostatei.

Dupa modul de dezvoltare a adenomului se deosebesc mai multe forme evolutive:

- Adenom cu evolutie obisnuita - este format din cei doi lobi laterali. La tactul bimanual adenomul se poate percepe moderat si in vezica.

- Adenom cu evolutie intravezicala - dezvoltarea predominant spre vezica determina ridicarea bas-fond-ului vezical. In aceasta eventualitate orificiile uretrale sunt si ele ridicate, iar ureterele mentinute de incrucisarea cu canalul deferent se cudeaza favorizand staza supraiacenta.

- Adenom cu evolutie subvezicala - masa adenomului se dezvolta subvezical.

- Adenom cu hipertrofia celui de-al patrulea lob. Uretrografia de profil este cea care ii poate afirma existenta sau este o eventualitate descoperita in cursul operatiei.

Examenul histologic confirma natura benigna a afectiunii: - adenoamele constituite din lobi glandulari, la care se adauga elemente fibroase si musculare. Dupa predominenta componentelor histologice se descriu mai multe varietati: forma adenofibromatoasa (cea mai frecventa); forma adenofibroasa; forma adenomatoasa. Ceea ce caracterizeaza aspectul histologic este marea varietate a imaginilor, in diferite parti ale adenomului. Vascularizatia adenomului este asigurata de arterele vezico-prostatice, provenind din artera hipogastrica. Arterele patrund la nivelul adenomului prin unghiurile postero-laterale in dreptul orei 5 si 7. Se divid in interiorul adenomului in ramuri din ce in ce mai mici, astfel ca fiecare corpuscul sferoid este inconjurat de un mic buchet arterial. Aceasta explica sangerarea abundenta cand se practica adenomectomia. Adenomul este inconjurat in afara capsulei de un bogat plex venos.

Loja dupa prostatectomie.

Din cele expuse rezulta ca adenomul dezvoltat pe seama prostatei craniale este constituit intr-o loja ce devine evidenta dupa enucleerea formatiunii. Aceasta este delimitata astfel:

- cranial de marginea mucoasei colului, sectionata in cursul interventiei, mai mult sau mai putin regulata, care sangereaza mai ales ora 5 si 7. Baza interureterala si orificiile ureterale sunt uneori foarte aproape; la partea postero-superioara a acestei cavitati pe linia mediana, se poate constata uneori un recurs de profunzime variabila, in functie de dimensiunile si evolutia adenomului;

- distal, limita este uretra submontanala, sectionata, portiunea supramontanala fiind ridicata odata cu adenomul. In unele cazuri se poate observa veru montanum ramas pe loc, alteori fiind ridicat impreuna cu adenomul. Uretra submontanala (pana la sfincterul striat) are o lungime de 3 mm suficienta pentru a asigura continenta voluntara, dupa adenomectomie dat fiind ca are in structura sa fibre musculare netede.

De aceea, se recomanda ca sectiunea distala sa se faca chiar la limita adenomului sau mai sus: - peretii laterali sunt reprezentati de prostata caudala, aplatizata de dezvoltarea adenomului inconjurata de elemente musculare; - Sangerarea din aceasta cavitate este cu atat mai redusa cu cat enucleerea s-a facut intr-un bun plan de clivaj. Imediat dupa adenomectomie sau chiar in cursul interventiei se observa retractia lojei, contribuind prin aceasta la hemostaza spontana. (Prostata caudala se reexpansioneaza si isi recapata progresiv volumul si forma glandei).

I.5. Fiziopatologie

Cresterea adenomului nu este posibila in directie caudala din cauza musculaturii perineale. Ea se realizeaza de obicei in sens dorsal (rect), dar mai ales superior (col si trigon vezical).

Dezvoltarea craniala este hotaratoare pentru instalarea simptomatologiei clinice si a suferintei aparatului urinar supraiacent. Astfel, adenomul de prostata reprezinta o entitate morbida numai in masura in care antreneaza obstructia colului si altereaza functia sa normala de deschidere, disectazie de col vezical. Exista 'purtatori de adenom' si 'bolnavi de adenom'. Gradul de disectazie este dependent in parte si de structura histologica a hiperplaziei, preponderente, fibroasa (consistenta ferma), fiind mult mai disectazianta decat cea miomatoasa (consistenta moale).

Obstructia cervico-prostatica se traduce din punct de vedere fiziopatologic prin lupta dintre vezica urinara, care tinde sa-si expulzeze continutul si segmentul cervico-prostatic al uretrei, care ii opune rezistenta progresiva (rezistenta uretrala). În actul mictional normal colul se deschide la 25-40 cmc apa, pe cand in caz de adenom, aceste valori pot ajunge pana la 50-100 cmc apa.

Vezica, organ musculos cavitar, identic colului reactioneaza initial la aceasta suprasolicitare prin hipertrofiere (faza compensata), iar in faza de decompensare prin dilatare si subtiere.

Hipertrofia constituie primul semn al suferintei vezicale, detrusorul reusind in acest fel sa se opuna temporar obstacolului cervical daca acesta nu este indepartat la timp, se instaleaza treptat decompensarea vezicala caracterizata prin aparitia reziduului vezical - bolnavul nu mai reuseste sa-si goleasca complet vezica aparand retentia cronica incompleta. Aceasta stagnare vezicala reprezinta cauza principala a tuturor complicatiilor vezicoureteropielorenale aparute in cursul evolutiei adenomului de prostata. Cand decompensarea vezicala progreseaza si reziduul vezical depaseste 200 ml capacitatea fiziologica a vezicii - apare retentia cronica incompleta cu distensie vezicala. Persistenta in continuare a obstacolului subvezical determina aparitia si a complicatiilor evolutive (diverticuli vezicali, reflux vezico-renal, infectii, litiaza vezicala, etc.) ca in final detrusorul sa-si piarda complet capacitatea de contractie si sa intre in asistolie - retentie cronica completa de urina.

Aparatul urinar inalt sufera modificari paralele si identice cu vezica: ureterul, bazinetul si sistemul caliceal se hipertrofiaza. Ele cauta prin hiperperistaltism sa impinga hiperpresiunea joasa (faza compensata). Apoi devin hipercontractile si dilatate, cu pereti mult subtiati (faza decompensata) iar prin ureterohidronefroza, hidrostatica consecutiva, rar atrofia parenchimului renal. Functia renala este cu atat mai periclitata cu cat durata si gradul hiperpresiunii sunt mai importante. În oricare masura aceasta stare poate fi remediata temporar de prezenta unui bazinet de tip extrarenal, care joaca rolul unui vas de expansiune. Alterarea functiei renale este in parte si consecinta altor doua mecanisme: ischemia si infectia. Orice staza renala se infecteaza mai repede sau mai tarziu, contribuind la instalarea mai rapida a insuficientei renale si agravand prognosticul adenomului. Daca leziunile renale initiale sunt reversibile, cele avansate nu au sansa revenirii lor.

Rezumand modificarile patologice ale aparatului urinar date de un adenom, acestea sunt pentru:

- uretra prostatica - odata cu cresterea volumetrica a prostatei, uretra supramontanala se alungeste, se incurbeaza si se turteste transversal (scade diametrul latero-lateral, pe cand cel antero-posterior se mareste). Uretra ia forma de iatagan prezenta lobului median si imprima forma scoliatica.

Colul vezical se ridica iar orificiul sau devine o forta sagitala (cand sunt doi lobi) sau de Y in prezenta lobului median, fosa retrotrigonala, uneori apare o puternica bara interureterala.

Vezica in urma hipertrofiei detrusorului ia aspectul caracteristic de vezica - progresiv se formeaza pseudodiverticuli - o serie de mici cavitati atasate rezervorului principal -.

Ureterele terminale sufera modificari morfologice, care reprezinta in acelasi timp si mecanismele fiziopatologice ale rasunetului inalt din adenomul de prostata.

Comprimarea ureterelor intramurale prin hipertrofia detrusorului (mecanism prezent de la inceput).

Eliminari ureterale dificile date de hiperpresiunea intravezicala consecutiva stagnarii vezicale a urinii.

Insuficienta meatelor ureterale, cu beanta si reflux retrograd (in faza de distensie vezicala).

Uretere in 'carlig de undita' (ridicarea trigonului antreneaza ascensiunea segmentului terminal al ureterelor care se anguleaza la locul incrucisarii cu canalele deferente).

I.6. Tabloul clinic

Clinic adenomul de prostata evolueaza in 3 faze: faza de prostatism, faza de retentie cronica fara distensie și faza de retentie cronica incompleta cu distensie.

a. FAZA DE PROSTATISM, se caracterizeaza prin manifestari premonitorii. În mod obisnuit suferinta clinica este legata de evolutia unui adenom ce apare in jurul varstei de 60 ani si mult mai rar inainte de aceasta. Polakiuria nocturna, in a doua jumatate a noptii, disuria, diminuarea fortei jetului urinar marcheaza debutul afectiunii. Dupa predominenta si intensitatea uneia din manifestarile simptomatologice se pot recunoaste 3 forme clasice:

- Polakiuria moderata nocturna (1-2 mictiuni) ce apare in a doua jumatate a noptii, insotita de diminuarea fortei de proiectie a jetului. Durata mictiunii este mai prelungita. Dimineata dupa trezire, apar doua mictiuni apropiate, apoi, in cursul zilei, tulburarile mictionale dispar. Acest aspect corespunde de obicei unui adenom ferm, de consistenta unei mingi de tenis.

- Evolutia clinica se caracterizeaza prin perioade de exacerbari ale polakiuriei nocturne (4-5 mictiuni) de durata variabila legate mai ales de excesele alimentare, de ingestia de bauturi alcoolice, de pastrarea indelungata a pozitiei sezand, la suprimarea carora totul intra in normal. De cele mai multe ori la acesti bolnavi se gaseste un adenom de volum mare, edematos, moale.

- Suferinta clinica este dominata de disurie. Controlul rectal arata de cele mai multe ori un adenom mic si deseori explorarile evidentiaza un lob median. În faza de prostatism, pe langa simptomele enuntate se mai pot observa senzatie de corp strain in rect, erectii si polutii nocturne.

b. Faza de retenție cronica incompleta fara distensie sau stadiul II se caracterizeaza prin aparitia reziduului vezical care nu va depasi capacitatea normala a vezicii urinare. Clinic pe langa manifestarile din prima faza apare polakiurie diurna, iar ureea sanguina va incepe sa creasca ajungand pana la 10 gr.

Din momentul aparitiei stazei urinare, si a reziduului vezical, functia renala va fi afectata. În afara de manifestarile urinare se pot observa inapetenta, anemie, cefalee. Vezica urinara nu se palpeaza suprapubian, dar poate fi perceputa prin tact rectal bimanual.

Cantitatea de urina restanta dupa mictiune poate fi evaluata prin sondaj vezical sau poate fi pusa in evidenta prin cistografie urografica post mictionala.

c. Faza de retenție cronica incompleta cu distensie, in care reziduul vezical depaseste 300 ml, putand ajunge capacitatea anatomica max. a rezervorului. Pe langa manifestarile urinare, apar si cele de ordin general.

Manifestarile urinare.

Polakiuria si disuria se accentueaza atat ziua cat si noaptea. Bolnavul poate deveni un fals incontinent datorita cresterii reziduului vezical. Falsa incontinenta este datorata mictiunii prin prea plin. Aceasta este mai intai nocturna si apoi diurna. Nu apar la toti bolnavii din acest stadiu. La examenul regiunii hipogastrice se palpeaza globul vezical. Urina daca nu este infectata are aspect palid, datorita pierderii puterii rinichiului. Aceasta este explicatia si a unui grad mai mult sau mai putin de poliurie.

Manifestarile de ordin general.

Sunt legate de insuficienta renala. Se pot observa paloare, sete, uneori edeme ale membrelor inferioare. Nu rareori se observa apatie, somnolenta (forma nervoasa) sau inapetenta, greata, limba uscata. Ureea sanguina poate fi cuprinsa intre 10-30 gr% sau mai mult.

I.7. Simptomatologie

Initial apar o serie de asa-zise 'semne minore' - greutate perineala sau rectala; - dureri sacrate; - erectii matinale si falsa impresie de revenire a virilitatii; - o polakiurie discreta (survenita dupa mese copioase, consum de alcool sau variatii de temperatura); - scurgeri ureterale spontane sau provocate de defecatie.

Prima tulburare urinara caracteristica este polakiuria nocturna urmata de disurie.

Odata cu aparitia reziduului vezical polakiuria devine si diurna iar disuria totala.

Daca polakiuria are preponderenta diurna se explica prin litiaza vezicala daca este insotita de dureri si urini tulburi, este data de infectia supraadaugata.

In faza de distensie vezicala polakiuria devine extrema si apare - falsa incontinenta de urina; - bolnavul slabeste in greutate, este palid, are greturi si varsaturi, limba uscata.

I.8. Indicațiile adenomectomiei

Adenomectomia este indicata in urmatoarele cazuri:

retentii acute repetate de urina

reziduu limpede mai mare de 100 ml

reziduu tulbure, indiferent de cantitate

prezenta calculilor si a diverticulilor

hemoragii repetate

tulburari urinare foarte suparatoare pentru bolnav

dilatatie marcata a cailor urinare superioare, fara reziduu vezical (uretere in forma de 'carlig de undita')

TEHNICI:

adenomectomia transuretrala

rezectia transuretrala a adenomului (TUR.P)

I.9. Tratament

Tratamentul adenomului de prostata este chirurgical - se realizeaza fie pe cale operatorie deschisa sau prin rezectia sa transuretrala.

Interventia nu este intotdeauna insa practicabila de la inceput fiind necesara foarte adesea tratarea prealabila a accidentelor sau complicatiilor evolutive ale adenomului.

Infectia urinara necesita un tratament antibiotic.

Hemoragia grava daca determina o retentie completa de urina prin cheaguri va fi rezolvata prin: sonda uretrovezicala; decaiotare - spalaturi cu apa calda sterila; - aspiratii cu sonda Guyon.

Retentia completa de urina va fi tratata tinand cont de rolul major care-i revine sondei uretrovezicale in generarea infectiilor urinare.

Evacuarea urinilor neinfectate (limpezi) se va face prin punctie suprapubiana, daca situatia de retentie se repeta se va executa cistostomia.

I.10. Evoluție

Evolutia adenomului este foarte variabila, unele sunt bine tolerate ani indelungati, chiar pana la moarte, altele prin accidente si complicatii pe care le genereaza sau prin rasunetul asupra cailor urinare superficiale, au o evolutie mai grava si impun un tratament chirurgical.

În general evolutia adenomului se realizeaza prin salturi, fiecare reusita agravand evolutia sa, asa se explica de ce o mare parte a bolnavilor se prezinta la medic nu pentru tulburarile date de adenomul in sine cat mai ales pentru accidentele si complicatiile pe care acesta le determina in cursul evolutiei sale.

I.11. Accidente și complicații

Accidentele sunt:

- accentuarea brusca a simptomatologiei urinare, determinate de frig, alimentatie, alcool;

- retentia acuta completa de urina;

- hemoragia, rara, este de obicei totala si masiva - apare la adenoame foarte voluminoase;

Complicatii:

- adenomita - frecventa, mareste adenomul si prin aceasta disectazia;

- prostatita periadenomatoasa - greu de diferentiat fata de o prostatita cronica hipertrofica;

- litiaza vezicala - consecinta stazei si a infectiei;

- retentia cronica completa de urina.

CAPITOLUL II

Supravegherea pacientului de la internare pana la externare și

efectuarea tehnicilor impuse de adenomul de prostata

Dupa cum rolul medicului este cunoscut in stabilirea diagnosticului, a prognosticului in instituirea tratamentului asa si asistentul medical trebuie sa aiba rolul ei in ingrijirea bolnavului, pentru ca evolutia bolii sa fie favorabila.

In urma acestora voi incerca sa descriu munca asistentului medical in relatia sa cu bolnavul diagnosticat cu adenom de prostata.

II.1. Supravegherea bolnavului din momentul internarii

Internarea bolnavului in sectia de urologie se face respectand urmatoarele etape:

Internarea se face la secretariatul sectiei, unde bolnavul va prezenta urmatoarele acte necesare: buletin de identitate, adeverinta de la locul de munca.

Pacientii sunt inscrisi in registrul de internari si in functie de numarul de paturi disponibile li se vor preciza numarul de salon unde sunt repartizati. Tot aici li se face internarea, li se va completa foaia de observatie cu datele de identitate, identitatea si cunoasterea precisa a adresei bolnavului are o deosebita importanta pentru a putea instiinta membrii familiei in caz de agravare a bolii sau in caz de deces.

Buletinul de identitate sau alte acte strict personale de identitate se retin la secretariatul sectiei, si se vor inapoia bolnavului in momentul externarii. Asistentul medical din serviciul de spitalizare preia bolnavul de la serviciul de internare, preda efectele bolnavului la magazie si il repartizeaza in salon.

II.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Scopul spitalizarii bolnavilor in majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie create niste conditii prielnice necesare ridicarii fortei de aparare si regenerare a organismului. Bolnavul va fi primit cu caldura si condus la salon, unde i se va arata patul. Cu aceasta ocazie, asistentul ii va prezenta si colegii de camera, creand de la bun inceput o atmosfera calda intre bolnavii vechi lu bolnavul nou intrat.

Dupa ce i s-a repartizat patul, inainte de a se culca, bolnavul va fi initiat asupra regulamentului de ordine interioara al spitalului. I se vor arata locul si modul de functionare a robinetelor de apa, amplasarea salilor de examinare si tratamente, a oficiilor precum si modul de functionare a aparatelor semnalizatoare, obligatiile lui in timpul spitalizarii, drepturile lui precum si raporturile pe care trebuie sa le aiba cu personalul sectiei, atragandu-i-se atentia sa se adreseze cu curaj, toate cererile si plangerile asistentului sau medicului de salon. Dupa ce bolnavul a fost culcat in pat, asistentul ii completeaza foaia de temperatura, ii masoara temperatura, ii ia pulsul, TA. Datele obtinute se inscriu in foaia de temperatura. Asistentul instiinteaza apoi pe asistenta sefa despre bolnavul nou sosit, aceasta va nota numele si datele personale ale bolnavului impreuna cu diagnosticul de internare - in registrul de internare al sectiei.

Pentru asigurarea alimentelor necesare bolnavului pentru ziua respectiva se va completa foaia de alimentatie trimisa anterior la bucatarie cu o anexa privind necesarul de alimente a bolnavului nou venit. In ziua urmatoare, bolnavul figureaza in toate evidentele si bonurile de cerere ale sectiei.

II.3. Efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

Cateterismul uretro-vezical

Materiale necesare pentru cateterism uretrovezical:

A - de protectie: - musama de cauciuc

- manusi sterile de cauciuc

b - sterile: - sonda uretro-vezicala tip Foley Ch 16,18,20

- 1-2 eprubete pentru urocultura

- medii de cultura in functie de germenii cautati

- ser fiziologic

- casoleta cu tampoane de vata

c - sterile: - materiale pentru toaleta organelor genitale

- tavita renala

- recipient pentru colectare

d. - medicamente: - ulei de parafina steril

Pacientul:

a. psihic: - se anunta si se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii

b. fizic: - se aseaza pacientul in decubit dorsal cu picioarele intinse si usor departat

- se izoleaza patul cu paravan

- se acopera pacientul lasand accesibile regiunea genitala

- se face toaleta organelor genitale

- sub bazin se aseaza o perna tare

- se aseaza tavita renala intre coapse

Executie:

Asistenta imbraca manusi de cauciuc steril, alege sonda si o lubrefiaza. Este ajutata de o alta persoana care ofera sonda sterila. Dezinfecteaza meatul urinar cu ser fiziologic. Cu mana stanga se fixeaza organul genital, adica penisul, iar cu mana dreapta cu capatul liber al sondei intre degetele inelar si mic, iar intre degetele 2-3 si police fixam varful sondei, apoi introducem in meat impingand usor in timp ce cu mana stanga intindem penisul cat mai bine ca sa rectinilizam uretra pentru a usura traversarea sondei prin uretra.

Daca pe parcursul inaintarii apar obstacole functionale sau anatomice pregatesc sonde de calibru mai mic.

Examenul radiologic

Este o metoda curenta de examinare morfofunctionala a rinichilor si cailor urinare utilizandu-se substante iodate, hidrosolubile administrate i.v. Este centrat pe UIV - urografie intravenoasa - precedata de cliseul pe gol. In vederea examinarii radiologice al bolnavului asistenta va pregati bolnavul pentru UIV cu 2-3 zile inaintea examinarii, pacientul va consuma un regim fara alimente care sa contina celuloza si dau reziduuri multe (fructe, legume si zarzavaturi, paste fainoase, paine si ape gazoase).

In ziua precedenta examenului pacientul va consuma un regim hidric (supe, ceai, apa negazoasa). In ziua examinarii pacientul nu mai mananca si nu mai bea (pentru reducerea volumului urinii).

Cu doua zile inaintea examinarii, se administreaza carbune animal si triferment cate 2 tablete de 3 ori pe zi; in seara precedenta se administreaza doua linguri de ulei de ricin. Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie si va fi ajutat sa se dezbrace si sa se aseze pe masa de radiologie. Se efectueaza proba de toleranta la iod. Se comunica pacientului sa stea linistit, ca nu se sperie, - unele simptome care pot sa apara (ameteli, greturi, dureri abdominale) si care dispar repede fara consecinte.

Daca toleranta organismului este buna se administreaza i.v. substanta de contrast 20 ml Odiston 75% Hidrocortizon dizolvate in 200 ml ser fiziologic.

La 8-10 min. de la efectuarea injectiei medicul executa radiografia renala (urografia). Injectarea substantei de contrast se face pe masa de radiologie foarte incet. Urografia este contraindicata in insuficienta renala si hepatica, boala Basedow, stari alergice, anemie hemolitica, tuberculoza pulmonara evolutiva.

Ecografia

Isi gaseste o mare utilitate in afectiunile obstructive subvezicale, in primul rand adenomul de prostata. Ea poate fi realizata pe 3 cai: suprapubiana, transrectala, transuretrala.

Informatiile furnizate de ecografie sunt multiple si importante:

determina dimensiunile si volumul adenomului;

apreciaza reziduul vezical;

recunoaste o eventuala ureterohidronefroza;

identifica calculi vezicali si prostatici, diverticuli vezical sau o tumora vezicala.

II.4. Prelevarea de produse biologice și patologice

Examenele biologice - in adenomul de prostata au un interes doar prognostic, nu au specificitate diagnostica.

Sunt obligatorii deoarece apreciaza functia renala (uree, creatinina, ionograma), deceleaza o infectie urinara (urocultura cu antibiograma si precizeaza terenul - diabet, aparat cardio-vascular, respiratie, functie hepatica); ele sunt importante pentru realizarea viitoarei operatii (grupa sanguina, factor Rh, hemoleucograma, probe de coagulare). Asistentul medical va anunta bolnavul ca urmeaza a i se recolta sange pentru examene de laborator. Ea va pregati materialele necesare pentru punctia venoasa: tavita renala, garou, eprubete, tampoane cu alcool, mediul steril pentru punctia venoasa, manusi de cauciuc.

Asistentul medical va indica bolnavului pozitia in care sa se aseze pentru a i se recolta sange, care se va trimite impreuna cu biletul de trimitere atasat la eprubeta.

Pentru a urina bolnavul va primi recipiente curate si eprubeta sterila pentru urocultura. Pentru obtinerea unor rezultate in urma examenelor de laborator, bolnavul va fi instiintat cu o seara inainte sa nu manance si sa nu bea dimineata.

Uree - se recolteaza sange fara anticoagulant u.n. 20-40%

Creatinina - se recolteaza 5 ml sange fara anticoagulant u.n. 1-1,2 mg%

Hematocrit - u.n. 40-48%

Hemoglobina - u.m. 12-15%

Glicemie - 60-80%

Ts u.n. 2-4 min., Tc u.n. 3-6 min.

Urina pentru urocultura - se recolteaza urina, dupa efectuarea toaletei organelor genitale externe, din prima urina de dimineata din jetul mijlociu in eprubeta sterila, avand grija ca dopul eprubetei din interior sa nu vina in contact cu mana, pentru a nu se desteriliza. Urocultura pozitiva ne da un nr. de peste 100000 germeni/ml. Daca in urina s-au gasit 3 tipuri de germeni sau peste 3 tipuri, se cere a se repeta urocultura deoarece se presupune a nu se fi recoltat in conditii sterile.

II.5. Pregatirea preoperatorie a bolnavului cu adenom de prostata

Adenomul de prostata nu este o boala care sa necesite interventie chirurgicala de urgenta, el permite o pregatire preoperatorie de cateva zile care consta in examenul clinic si paraclinic, pregatirea psihica, ingrijiri igienice, urmarirea functiilor vitale si vegetative.

a. Examenul clinic - pune in evidenta starea psihologica a bolnavului dand totodata si posibilitatea depistarii unor deficiente ale organismului si a unor boli insotitoare.

b. Pregatirea psihica - bolnavul este informat despre riscuri si i se cere consimtamantul. Asistenul medical va avea grija ca bolnavul sa fie inconjurat cu atentie si solicitudine, va reduce starea de anxietate, prin informatii privind interventia chirurgicala si punandu-l in contact cu convalescenti care au o evolutie postoperatorie optima.

c. Ingrijire igienica - daca starea bolnavului o permite, zilnic bolnavul va fi indrumat, ajutat sa faca dus, urmat de igiena cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor si a barbii;

d. Urmarirea functiilor vitale si vegetative si a aparitiei unor schimbari in starea bolnavului (care pot amana interventia chirurgicala):

- masurarea functiilor vitale si vegetative si notarea lor; se masoara si se noteaza temperatura (seara si dimineata), pulsul, TA, diureza si la indicatia medicului respiratia, scaunul;

- observarea aparitiei unor schimbari in starea bolnavului trebuie semnalata medicului: aparitia febrei, aparitia unor infectii otorinolaringiene si pulmonare, etc.

- regimul dietetic preoperator va tine seama de varsta si de greutatea acestuia, incat sa-i asigure caloriile necesare, sa fie usor digerabil si bogat in vitamine.

II.6. Îngrijirea din preziua intervenției chirurgicale

Daca pacientul a folosit medicamente cardiotonice, antiaritmice, coronaro-dilatatoare, insulina sau alti hormoni, va exista preocuparea ca acestea sa fie administrate si in preziua operatiei daca este cazul si inainte de operatie. Pentru asigurarea unui somn bun si inlaturarea starii de anxietate preoperatorie, bolnavul va primi seara inainte de culcare ca si premedicatie cate o tableta de Fenobarbital si Romergan. Se pot administra in locul acestora si Diazepam, Nitrazepam, Distonocalm.

Regimul alimentar.

In preziua operatiei, bolnavul va lua numai masa de pranz si in cantitate nu prea abundenta, seara nu mananca nimic, pentru ca tubul digestiv sa fie cat mai liber. In seara dinaintea operatiei bolnavului i se va efectua o clisma.

II.7. Îngrijiri din ziua operației

In ziua operatiei este bine ca bolnavul sa nu fie trezit devreme mai ales daca este sub influenta somniferelor. Pacientul va fi invitat sa faca un dus sau o baie pe regiuni. Cu 30 minute inainte de a fi dus in sala de operatie, bolnavului i se va administra Droperidol +,5 ml, Fentanil 0,5 ml si Atropina 0,5 ml i.m. (medicatie preanestezica).

In toata aceasta perioada preoperatorie, asistenta medicala de anestezie si din blocul operator se va preocupa de starea psihica a bolnavului asigurandu-l ca operatia va decurge fara ca bolnavul sa simta vreo durere. Asistenta medicala ii va explica fiecare gest pe care-l face.

II.8. Îngrijirile postoperatorii ale bolnavilor operați cu adenom de prostata

Îngrijirile postoperatorii incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului.

Îngrijirile acordate pana la instalarea bolnavului la pat cuprind:

pregatirea camerei: se aeriseste si se schimba lenjeria bolnavului; se protejeaza patul cu o aleza de cauciuc acoperita cu o aleza de panza:

pregatirea materialelor in vederea reanimarii postoperatorii: se verifica sursa de oxigen; - se pregateste trusa de urgenta; - se pregateste material pentru tratament medicamentos (analeptice cardio-vasculare si respiratorii);

pregatirea materialelor pentru supravegherea bolnavului: termometru, borcane pentru diureza.

Supravegherea si ingrijirile imediate postoperatorii:

1. Supravegherea faciesului:

- aparitia palorii insotita de transpiratii reci si racire a extremitatilor indica o scadere a TA, o stare de soc;

- aparitia cianozei, chiar redusa indica insuficienta respiratorie sau circulatorie se administreaza Oxigen.

2. Supravegherea comportamentului:

- se supravegheaza comportamentul, deoarece operatul poate sa prezinte o stare de agitatie, trebuie avut grija ca el sa nu-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia, sa nu se ridice din pat.

3. Supravegherea respiratiei.

- ampla si rara imediat dupa operatie, datorita anesteziei, devine usor accelerata din cauza durerii postoperatorii si anxietatii;

revine la normal dupa 24-36 h;

mentinerea unui ritm alert vadeste o complicatie pulmonara, iar respiratia zgomotoasa arata o obstructie;

- mobilizarea precoce are un rol deosebit in prevenirea complicatiilor postoperatorii, de asemenea tusea asistata, tapotajul toracic, exercitiile respiratorii.

4. Supravegherea pulsului:

- trebuie urmarit deoarece cresterea frecventei si scaderea volumului sunt semnele prabusirii circulatiei sau hemoragiei in primele ore;

- in urmatoarele zile trebuie corelat cu valoarea temperaturii, dat fiind faptul ca in interventiile pe micul bazin complicatiile tromboembolice sunt mai frecvente;

- se verifica aspectul membrelor inferioare.

5. Supraveghere TA:

TA va fi controlata ritmic;

Prabusirea TA, insotita de accelerarea pulsului indica starea de soc provocata de hemoragie. Se anunta medicul si se va pregati pentru interventie.

6. Supravegherea diurezei:

- este foarte importanta la bolnavii operati de adenom de prostata;

- se va urmari permeabilitatea sondelor, culoarea urinii si pozitia sondelor pentru a nu se colmata.

7. Supravegherea pansamentului:

incepe dupa iesirea din sala;

se urmareste imediat dupa interventie sa nu sangereze, iar in urmatoarele zile sa ramana uscat;

- in cazul tuburilor de dren se urmareste permeabilitatea, calitatea si cantitatea secretiilor.

8. Starea abdominala:

- bolnavul cu adenomectomie transvezicala prezinta o usoara tensiune a peretelui abdominal, chiar o hiperestezie moderata si dureri in primele 2-3 zile de la operatie;

- combaterea balonarii se face prin mobilizare precoce, prin stimularea peristaltismului;

- se aplica la nevoie, tubul de gaze timp de 24 ore;

- la indicatia medicului se administreaza Miostin.

9. Combaterea durerii:

- este importanta in primele zile, deoarece durerea face sa creasca anxietatea, favorizeaza insomnia si impiedica bolnavul sa se odihneasca;

- pentru calmare si pentru asigurarea a cel putin 8 - 10 ore de somn se administreaza analgetice, tranchilizante si barbiturice.

10. Reluarea alimentatiei:

- se face cu prudenta;

- in ziua operatiei regimul va fi hidric;

- alimentatia parenterala cu solutii glucozate si ser fiziologic cu rol de echilibrare hidroelectrolitica.

11. Mobilizarea:

- trebuie sa se realizeze cat mai precoce, intrucat diminueaza frecventa complicatiilor venoase, evita escarele de decubit si favorizeaza cresterea amplitudinii respiratorii;

- se face progresiv, pana cand bolnavul capata incredere in fortele proprii.

II.9. Tratament medicamentos

ROCEPHIN - cefalosporina cu administrate Parenterala; este un antibiotic din grupa cefalosporinelor; substanta activa este ceftriaxona sub forma de sare disodica. Se gaseste sub forma de flacoane cu substanta uscata echivalenta cu 250 mg, 500 mg, 1 g si 2 g ceftriaxona. Este un antibiotic cu spectrul larg avand activitatea antibacteriana asupra unui mare numar de germeni gram negativi si gram pozitivi. REACTII ADVERSE - diaree, greata, voma, stomatita, cefalee si vertij.

ETAMSILAT - se gaseste sub forma de fiole continand 0,250 g etamsilat. Este un hemostatic ce mentine stabilitatea peretelui capilar, reduce timpul de sangerare fara sa afecteze coagularea - scade timpul de sangerare cu 40-45%; este indicat in cursul interventiilor chirurgicale; se administreaza intramuscular sau intravenos. REACTII ADVERSE - rareori hipotensiune trecatoare, cefalee si eruptii cutanate. Se gasesc in cutii cu 10 fiole a 2 ml.

FENILBUTAZONA - supozitoare continand fenilbutazona 250 mg; este un antiinflamator nesteroidian, antireumatic cu actiune intensa, creste eliminarea urinara de acid uric; este indicat in reumatism, poliarticular acut, poliartrita. REACTII ADVERSE - pot aparea fenomene de intoleranta (eruptii, urticarie), poate reactiva ulcerul gastroduodenal, administrare 2x1/zi).

FUROSEMID - se gaseste sub forma de fiole a 0,02 g/2 ml; este un diuretic, se instaleaza in decurs de cateva minute dupa injectare i.v. Indicatii: - edeme cardiace, hepatice, renale, gravidice. REACTII ADVERSE - rareori pot aparea fenomene de alergie cutanata sau leucotrombopenie. Uneori pot avea loc modificari hemodinamice nefavorabile.

FORTRAL - file a 1 ml continand pentozocina lactat in cantitate echivalenta cu 30 mg pentozocina baza, are actiune analgezica, sedativa si slaba spastica. Indicatii - pentru calmarea durerilor moderate sau severe acute sau cronice, in traumatisme dupa interventii chirurgicale. REACTII ADVERSE - relativ frecvent greata, voma, ameteli, sedare, euforie, cefalee.

PARACETAMOL 100 - comprimate continand 100 mg, este un analgezic si antipiretic cu actiune de intensitate moderata. Indicatii - stari febrile, cefalee, mialgii, nevralgii. REACTII ADVERSE - rareori eruptii cutanate, alergie, anemie.

ALGOCALMIN - comprimate, continand 0,500 g metabizol sodic, fiole de 2 ml continand metanizol sodic 1 g (50%); are o actiune analgezica, antipiretica, antiinflamatoare.

REACTII ADVERSE - eruptii cutanate, leucopenie.

II.10. Supravegherea și ingrijirile acordate in primele doua zile dupa intervenția chirurgicala

Supravegherea functiilor vitale si vegetative:

temperatura se masoara dimineata si seara. In prima zi se poate produce o usoara hipertermie 37,8-38⁰C (febra de resorbtie);

pulsul si TA se urmaresc cu atentie;

se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric.

2. Ingrijiri igienice:

- va fi efectuata toaleta bolnavului pe regiuni in fiecare zi si a cavitatii bucale;

- se schimba lenjeria de cate ori este nevoie.

3. Prevenirea escarelor:

- se efectueaza frectii, masaj in regiunile expuse, pudraj, in afara mentinerii igienei tegumentelor;

- schimbarea in mod frecvent a pozitiei.

4. Exercitii respiratorii:

- se efectueaza exercitii de gimnastica respiratorie, in timpul exercitiilor se va proteja peretele abdominal cu palmele, pentru a preveni durerile la nivelul inciziei;

5. Mobilizarea bolnavului:

bolnavul operat cu TUR.P prima zi dupa operatie se poate plimba;

in adenomectomia transvezicala mobilizarea se face progresiv, in prima zi bolnavul se poate ridica in sezut la marginea patului si in a doua zi se poate da jos din pat.

6. Restabilirea tranzitului intestinal.

este o problema pe care asistenta trebuie sa o aiba permanent in atentie;

dupa ce trece perioada de pareza intestinala postoperatorie, bolnavul incepe sa emita gaze, semn ca peristaltismul s-a restabilit;

dupa reluarea tranzitului pentru gaze, alimentatia poate fi mai abundenta si mai variata;

disuria se face a doua zi de la interventia chirurgicala pentru a mari peristalstismul intestinal si pentru a relua tranzitul, se face numai in adenomectomiile transvezicale in operatiile prin TUR.P. Clisma nu este obligatorie.

II.11. Alimentația in primele doua zile dupa intervenția chirurgicala

- In prima zi operatul prin TUR.P va manca un regim lacto sau usor digerabil (branza de vaci, lapte, iaurt, supa strecurata, piure, etc.), a doua zi el va putea manca normal;

- in adenomectomiile transvezicale in prima zi regimul va fi un regim hidric, a doua zi dupa efectuarea clismei bolnavul poate manca o supa strecurata la pranz, ceaiuri indulcite, citronade, lapte; in a treia zi va manca lacto, urmand sa treaca incepand cu a patra zi la alimentatie normala cu carne, legume, paine.

Dupa ziua a treia se va supraveghea:

- temperatura - hipertermia fiind semnul unei infectii care poate fi o flebita la membrul perfuzat, infectia la nivelul plagii operatorii sau complicatii infectioase, pulmonare;

- respiratia - aparitia eventuala a dispneei asociata cu cianoza indica o complicatie pulmonara infectioasa sau atelectazia datorita obstruarii unei bronhii cu un dop cu mucus;

- pulsul;

- tranzitul intestinal.

II.12. Profilaxia bolii

Implicarea asistentei medicale in diverse activitati care il privesc strict pe pacient fac ca viata sa fie mai mult decat un proces, ea devenind un ansamblu de relatii sociale, ocupatii recreative sau utile. In alti termeni asistenta medicala este cea care ajuta omul suferind sa-si mentina un regim de viata pe care l-ar fi avut singur daca ar fi avut forta, vointa sau cunostintele necesare. Educatia bolnavului pentru sanatate se va face de catre asistenta astfel incat in limita posibilului starea de sanatate a bolnavului sa fie mentinuta.

II.13. Externerea

Momentul externarii este stabilit de catre medicul sectiei. Sarcina asistentei este de a aduna documentatia despre bolnav pe baza careia medicul va formula epicriza. Asistenta va instiinta bolnavul despre ziua si ora externarii si va anunta familia cu 1-2 zile inainte de familia bolnavului data iesirii din spital. Externarea se face la secretariatul sectiei de urologie, bolnavul primind biletul de externare impreuna cu actele personale retinute la internare.

CAPITOLUL III

Prezentarea cazurilor de boala

3.1.Plan de ingrijire nr.1.

Culegerea datelor

Nume: A

Prenume: C

Varsta: 73 de ani

Înaltime: 1,68 cm

Greutate: 63 Kg

DATE VARIABILE

Domiciliu legal: Mureș

Localitatea: Tg. Mureș

Ocupatia: Pensionar

Data internarii: 11.12.2009

Data externarii: 19.12.2009

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: mama decedata de cancer uterin.

ANTECEDENTE PERSONALE: bolile infectioase ale copilariei: varicela, oreion.

ISTORICUL BOLII: pacient cu acuze urinare joase de tip obstructiv si iritativ aproximativ de un an si jumatate, diagnostic clinic si paraclinic cu adenom de prostata. Se interneaza in clinica noastra pentru tratament de specialitate.

Diagnostic de internare: Adenom de prostata.

Motivele internarii: disurie, polakiurie nocturna.

Problemele pacientului preoperator: jena la mictiune, disurie, polakiurie nocturna.

Problemele pacientului postoperator: greturi, inapetenta, anxietate, dureri datorate sondei uretro-vezicale, imposibilitate in mentinerea tegumentelor intacte.

Prezentarea cazurilor de boala

3.1.Plan de ingrijire nr.2.

Culegerea datelor

Date fixe:

Nume: N

Prenume: T

Varsta: 75 ani

Inaltime: 1,72 m

Greutate: 70 Kg

DATE VARIABILE:

Domiciliu legal: Miercurea Ciuc

Localitatea

Ocupatia - pensionar

Data internarii: 15.01.2010

Data externarii: 23.01.2010

ANTECEDENTE PERSONALE - bolile copilariei

La 20 de ani operat cu varicocel stg-.

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: - tatal a avut adenom de prostata

MOTIVELE INTERNARII: - pentru investigatii si tratament de specialitate

DIAGNOSTIC DE INTERNARE: Adenom de prostata

ISTORICUL BOLII: debut insidios de cca 1 an disurie, polakiurie, subtierea jetului urinar. De 3 saptamani este purtator de sonda uretro-vezicala. Se interneaza in clinica noastra pentru tratament chirurgical.

PROBLEMELE PACIENTULUI PREOPERATOR

greutate perineala si rectala, disurie, polakiurie

subtierea jetului urinar

PROBLEMELE PACIENTULUI POSTOPERATOR

greturi, inapetenta, anxietate, hematurie, restrictia miscarilor

Prezentarea cazurilor de boala

3.1.Plan de ingrijire nr.3.

Nume:B

Prenume: O

Varsta: 73 ani

Inaltime: 1,74 cm

Greutate: 70 Kg

DATE VARIABILE

Domiciliu legal: jud.Mures

Localitatea: Tg-Mures

Ocupatia: pensionar

Data internarii: 07.02.2010

Data externarii: 16.02.2010

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neaga

ANTECEDENTE PERSONALE: apendicectomie, amigdalectomie in urma cu 20 de ani; Hidrocel stg operat in 02.02.2004-07-21

ISTORICUL BOLII: bolnavul relateaza ca din luna decembrie 2009 prezinta disurie, polakiurie si retentie incompleta de urina. In urma cu 7 saptamani se pune sonda uretro-vezicala deoarece a prezentat retentie completa de urina. Se prezinta in clinica noastra pentru investigatii si tratament de specialitate.

DIAGNOSTIC DE INTERNARE: Adenom de prostata.

MOTIVELE INTERNARII: pentru investigatii si tratament de specialitate.

Problemele pacientului preoperator: jena la mictiune, febra, hematurie.

Problemele pacientului postoperator: greturi, inapetenta, anxietate, hematurie, dureri datorate sondei uretro-vezicale.

C A P I T O L U L IV

Analiza cazurilor de boala prezentate in planurile de ingrijire

In cele 3 cazuri am avut ocazia sa testez bolnavii fizic si psihic, sa le dau indicatiile necesare, sa-i ajut sa treaca peste perioadele de crize si sa aiba incredere in ei si personalul medical.

Examenele paraclinice si biologice au ajutat la stabilirea unui tratament corect.

In urma masurilor luate de evitare a transmiterii infectiilor, de evitare a suprasolicitarii fizice si psihice, discutiile purtate cu pacientii si efectul benefic al tratamentului prescris de medic, pacientii se simt bine si in siguranta, stapani pe faptele proprii si dornici sa se externeze.

Motivația lucrarii

În stagiile de practica sustinute in sectiile de urologie am intalnit multe cazuri de bolnavi cu adenom de prostata. Lucrand in sala de operatie din sectia de Urologie ca brancardier am avut de asemenea, ocazia sa ma intalnesc cu astfel de cazuri.

M-au impresionat simptomele, formele clinice de manifestare precum si formele de exteriorizare care ducea bolnavul intr-o stare de monotonie si neacceptare a starii de boala.

CAPITOLUL V

Concluzii generale asupra lucrarii

Lucrarea are 3 capitole importante care se ocupa de prezentarea teoretica a bolii, de supravegherea bolnavului pe toata perioada spitalizarii, amintind inclusiv investigatiile specifice si nespecifice efectuate acestuia, iar in ultima parte sunt prezentate cele 3 cazuri de boala cu planurile de ingrijire.

BIBLIOGRAFIE

1. Balta, Georgeta, Metaxatos A., Kyovski A. "Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor'' Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983

Balta, Georgeta, Antoaneta Metaxatos, Aglaia Kyovoski. 'Tehnici de Ingrijire speciale a

bolnavilor' Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1983

3. Daschievici, Silvian, Mihailescu, Mihai- "Manual pentru cadre medii si scoli sanitare postliceale", Editura Medicala 2009.

4. Florin Chiru, Sorin Simion, Crin Marcean, Elena Iancu. "Urgentele Medicale, Manual de sinteza pentru asistenti medicali" - Volumul I. Editura R.C.R. Print, Bucuresti 2003.

5. Florin Chiru, Sorin Simion, Crin Marcean, Elena Iancu. "Urgentele Medicale, Manual de sinteza pentru asistenti medicali" - Volumul II. Editura R.C.R. Print, Bucuresti 2003.

6. Grigoriu, M. Vasile, Chirurgie Si Specialitati Înrudite", editura Didactica Si Pedagogica, Bucuresti, 1993

7. Mozes, Carol ,,Tehnica ingrijirii bolnavului'' Editura Viata Medicala Romaneasca, 2007

8. Titirca, Lucretia "Urgente medico chirurgicale'' Editura medicala, Bucuresti, 1993

9. Titirca, Lucretia ,,Ghid de nursing'' Editura Viata Medicala Romaneasca, 2006

10. Titirca, Lucretia "Breviar de explorari functionale si ingrijiri speciale acordate bolnavului",

Editura Viata Medicala Romaneasca. Bucuresti. Editia 1994.

11. Titirca, Lucretia ,,Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali" 2005, Editura Viata Medicala Romaneasca

12. Titirca, Lucretia "Îngrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali", Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2006

13. Titirca, Lucretia. Urgente medico-chirurgicale pentru cadre medii. Editura Viata medica romaneasca. Bucuresti. Editia 2004. ,,

14. Paul Ong, Bernie Garett, Debby Allen "Ghidul clinic al asistentului medical". EdituraFarma Media 2010.