Alte boli provocate de catre artropode

Miazele - (de la Muia = musca si iasis = boala)

Termenul de miaze (myiasis) a fost propus pentru prima data de catre Hope (1840) cu referire la bolile oamenilor cu origine specifica datorata numai larvelor de diptere, opus celor cauzate de larvele de insecte, in general.

Apoi miazele au fost definite ca: "infestarea animalelor vertebrate vii cu larve de diptere care, cel putin pentru o anumita perioada, se hranesc cu tesuturile vii sau moarte, cu substantele lichide din corp sau cu hrana ingerata de catre gazda" (Zumpt, 1965).

Exista doua sisteme principale pentru categorisirea miazelor: unul anatomic ce exprima relatia dintre localizarea infestarii si gazda (Tabel 25) si altul entomologic in raport cu gradul dependentei de gazda (Tabel 26).

Generalitati: boli parazitare datorate larvelor unor muste (diptere cu meta­morfoza completa). Ele sunt, de regula, accidentale la om si adesea sunt exotice. Mustele duc, in general, o viata libera. Femelele depun ouale din care ies larve L1 (asticote), ce patrund activ sau pasiv in viitoarele gazde (Plansa     100)

Aceste larve pot efectua migratii complexe si dupa o perioada de timp variabila ajung la forma L3, in punctul de emergenta. Larva L3 iese din gazda si are loc impuparea, ce se efectueaza pe sol si da nastere unui adult liber.

Cel mai des miazele sunt intalnite la animale. La om sunt intalnite numai in conditii particulare: igiena precara, stare generala proasta, contactul cu animalele, viata in exterior etc.

Larvele distrug tesuturile sanatoase sau pe cele in descompunere pentru a se hrani.

Morfologia generala a stadiilor larvare, L1, L2 si L3 se caracterizeaza prin:

- aspect vermiform, alungite, conice sau ovale;

- culoare albicioasa;

- cuticula ornata cu protuberante sau spini;

- 12 segmente in general;

- absenta extremitatii cefalice dar extremitatea anterioara este mai ascutita si prezinta o armatura bucala complicata (2 crosete);

- un schelet intern la nivelul primelor segmente;

- aparatul respirator este constituit din stigmate si din trahee la care se poate adauga posibilitatea unei respiratii trans-cutanee.

Stigmatele sunt, in general, in numar de patru: 2 stigmate anterioare si 2 stigmate posterioare foarte adancite. Structura stigmatelor este caracteristica si serveste la diagnoza speciilor. Stigmatele posterioare se deschid la nivelul unei placi chitinoase rotunjita cu aspect foarte variabil.

Clasificarea miazelor se poate face dupa urmatoarele criterii:

- clasificarea parazitologica;

- clasificarea zoologica;

- clasificarea clinica.

Sub aspect clinic miazele pot fi: subcutanate sau cutanate (furunculoase, ambulatoare, agatatoare), ale cavitatilor si ale fetei (oculare, nazale), ale ranilor, ale intestinului, vezicii, vaginului, superficiale, ale pliurilor si generalizate.

A Miaze subcutanate sau cutanate

Miaze furunculoase: Dermatobia hominis (America tropicala); Cordylobia anthropophaga (Africa tropicala); Hypoderma (Hypoderma bovis si Hypoderma lineatum; Localizare: Emisfera nordica deasupra paralelei 20.

Miaze ambulatoare: Hypoderma bovis; Hypoderma diana.

Miaze agatatoare: Gasterophilus; Hypoderma.

B - Miaze ale cavitatilor si ale fetei

Miaze nazale: Oestrus ovis; Rhinoestrus.

Miaze oculare: externe, interne (anterioare si posterioare).

C Miaze ale ranilor: Callitroga hominivorax; Chryzomyia; Wohlfahrtia; Lucilia; Calliphora

D Miaze ale intestinului, vezicii, vaginului

E - Miaze superficiale, miaze ale pliurilor, larve hematofage:

Auchmeromyia

F Miaze generalizate

Sistemul anatomic de clasificare a fost propus de Bishopp (Patton, 1922) si apoi a fost modificat de catre James (1947). Sistemul este folositor pentru diagnos­ticul practic (Zumpt, 1965).

Totusi, Patton (1922) l-a gasit nesatisfacator, daca sunt luate in consideratie relatiile evolutionare si cele biologice, deoarece speciile individuale pot fi atribuite mai multor grupe, iar diferitele grupe contin specii cu diferite nivele de dependenta fata de gazda. El pune accentul pe sistemul bazat pe gradul de parazitism aratat de catre muste (Tabel 26).

In plus, Patton (1922) a definit un al treilea grup de specii ce produc miaze, acelea ce pot cauza miaze accidentale, daca ouale sau larvele lor sunt ingerate de catre gazda. Zumpt (1965) le-a denumit pseudomiaze.

Bibliografie

Attwell, R.I.G. . Oxpeckers and their associations with mammals in Zambia. Puku, Occas. Pap. Dep. Game Fish. Zambia, 4: 17-48.

Coquerel, C. . Note sur les larves appartenant a une espèce nouvelle de diptère (Lucilia hominivorax). Ann. Soc. Entomol. France, 27: 171-176.

El-Azazy, O.M.E. . Wound myiasis caused by Cochliomyia hominivorax in Libya. Vet. Rec., 124: 103.

FAO. - 1990. Manual for the control of the screwworm fly, Cochliomyia hominivorax, Coquerel. Rome, FAO. 93 pp.

Gabaj, M.M., Awan, M.A.Q., Wyatt, N.P., Pont, A.C., Gusbi, A.M., Benhaj, K.M. . The screwworm fly in Libya - a threat to the livestock industry of the Old World. Vet. Rec., 125: 347-349.

Graham, O.H., ed. . Symposium on eradication of the screwworm from the United States and Mexico. Misc. Pub. Entomol. Soc. Am., 62: 1-68.

Hightower, B.G., Adams, A.L. & Alley, D.A. . Dispersal of released irradiated laboratory-reared screw-worm flies. J. Econ. Entomol., 58: 373-374.

Humphrey, J.D., Spradbery, J.P. & Tozer, R.S. . Chrysomya bezziana: pathology of Old World screwworm fly infestations in cattle. Exp. Parasitol., 49: 381-397.

James, M.T. . The flies that cause myiasis in man. USDA Misc. Pub. No. 631. 175 pp.

Kettle, D.S. . Medical and veterinary entomology. London and Sydney, Cross Helm. 658 pp.

Knipling, E.F. . The eradication of the screwworm fly. Sci. Am., 203: 54-61.

Smith, K.G.V . A manual of forensic entomology. London, British Museum (Natural History). 205 pp.

Snow, J.W., Siebenaler, A.J. & Newell, F.G. . Annotated bibliography of the screwworm, Cochliomyia hominivorax (Coquerel). USDA Science and Education Administration, Agricultural Reviews and Manuals, Southern Series No. 14. 32 pp.

Sutherst, R.W., Spradbery, J.P. & Maywald, G.F. . The potential geographical distribution of the Old World screwworm fly, Chrysomya bezziana. Med. Vet. Entomol., 3: 273280.

Thomas, D.B. & Mangan, R.L. Oviposition and wound-visiting behaviour of the screwworm fly, Cochliomyia hominivorax (Diptera: Calliphoridae). Ann. Entomol Soc. Am., 82: 526-534.

Zumpt, F. . Myiasis in man and animals in the Old World. London, Butterworths. 267 pp.

Tabel 25 Clasificarea miazelor dupa pozitia lor
anatomica in sau pe animalul gazda.

Nota: Impartirea miazelor in cinci grupe se bazeaza pe gruparea realizata de catre Zumpt (1965) prima coloana. Coloanele doi si trei prezinta spre comparatie gruparile realizate de Bishopp (Patton, 1922) si modificarile aduse de catre James (1947).

Tabel 26. Clasificarea miazelor dupa relatia parazitica dintre dipter si gazda.

Surse: Patton, 1922; Zumpt, 1965; Kettle, 1984

PLANSA 100.

Forme de larve responsabile de miaze

Larve de stadiul III ale unor specii de muste responsabile de miaze.

Ciclul de viata la Cochliomyia hominivorax: oua, trei stadii larvare, pupe si adulti.