Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
Metode folosite pentru examenul citologic in microscopie


Metode folosite pentru examenul citologic in microscopie




Metode folosite pentru examenul citologic in microscopie

Examinarea morfo-funcționala a celulelor se face pe preparate microscopice. Un preparat microscopic este realizat funcție de scopul analizei si anume: pot fi preparate proaspete sau temporare (extemporanee) și preparate permanente sau fixate.

Pentru realizarea unui preparat sunt efectuate mai multe etape ce necesita respectarea tehnicilor de lucru.




(1)   Recoltarea se efectueaza prin:

biopsie (prelevarea de țesut )

puncție bioptica (se obțin fragmente din țesut cu ajutorul unui tub numit trocar (exp: puncție sternala de maduva hematopoietica, puncție hepatica, renala, ganglionara)

aspirație endoscopica (exp. Endoscopie gastrica)

puncția cavitaților (in cazul unor secreții de lichide pleurale, peritoneale etc.)

raclarea mucoaselor

prelevarea intraoperatorie

recoltarea de la cadavre sau organisme folosite la experimente.

Se folosesc pense fine care sa nu altereze preparatul , materialul recoltat se pune intr-o placa de pvc.

(a)                     Fixarea este o etapa foarte importanta in realizarea de preparate permanente și are ca scop conservarea constituienților celulari intr-o stare cat mai apropiata de cea vie. Principalii constituienți ai celulelor fiind proteinele ca urmare, se are in vedere folosirea unui fixator al proteinelor. Mecanismul fixarii proteinelor nu este perfect cunoscut. Se cunoaște faptul ca, fixatorii histologici determina o coagulare sau o insolubilizare a proteinelor și in majoritatea cazurilor un anumit grad de polimerizare a acestor elemente organice.

Fixatorul citologic trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitați:

-          Sa patrunda rapid in țesut;

-          Sa produca o retracție cat mai mica a pieselor evitand modificarea taliei, formei și a raporturilor dintre celule;

-          Sa permita o buna includere;

-          Sa permita o buna colorare a structurilor a caror evidențiere se dorește;

Fixarea se realizeaza prin:

(a)    Fixarea cu agenți fizici

-          sunt metode care folosesc caldura, desicarea la temperaturi scazute (congelare- desicare sau criodesicare), desicarea la temperatura laboratorului;

-          Metode care presupun o racire a preparatului biologic urmata de acțiunea unui fixator lichid (congelare -subțiere);

-          Racirea este unul din preocedeele de fixare, avand ca efect oprirea autolizei celulare;

(b)   Fixarea cu agenți chimici

-          Fixatorii chimici sunt clasificați funcție de modul in care acționeaza asupra proteinelor (asupra modului in care reduc denaturarea proteinelor, schimbarea solubilitații acestora, lanțurile de proteine sunt depliate, care duce la formarea de legaturi noi ce confera ansamblului o anumita rigiditate; o serie de grupari pot deveni active in timp ce altele sunt mascate. Fenomenul denaturarii proteinelor este un fenomen neuniform și destul de greu de prevazut.

-          Exista 2 tipuri de fixatori folosiți funcție de acțiunea lor (floculare sau coagulare) asupra ovalbuminei: coagulanți (metanolul, etanolul, acetona, acid nitric, acid clorhidric, trioxidul de crom) și necoagulanți (acid acetic, tetraoxid de osmiu, bicromat de potasiu, formaldehida).

Se va lua in considerare și acțiunea lor asupra glucidelor și lipidelor tisulare, gradul de penetrare in interiorul pieselor, retracția țesuturilor, modificarile organitelor.

Structura fixata

Fixatori

Nucleul

Clarke, Carnoy, Bouin+ CrO3

Cromatina sexuala

Amestecuri cromo-osmice

Nucleoul




Fixatori pe baza de CrO3

Complex Golgi

Champy, Nassanov, Cajal, Da Fano

Mitocondrii

Orth, Kopsch, Regaund, Altma, Benoit

REG

Bouin, Heidenhaim, Clarke, Carnoy

Tonofibrile

Carnoy

Microvili

Carnoy, Flemming, Benda, Campy, Benoit

Cili

Sanfelice, Kolmer, Champy, Benda

Granule de secreție

Bouin, Zenker, Susa, Clarke, Caroy

Alegerea unui fixator se face ținand cont de: natura țesutului, detaliile de structura pe care trebuie sa le evidențiem, colorația pe care vrem sa o facem.

Regulile de fixare de care trebuie sa se țina cont:

- evitarea alterarilor autolitice

- spalarea cu soluție fiziologica a fragmentelor inainte de fixare

- manevrarea rapida a materialului

- taierea unor fragmente cat mai mici, facilitarea a penetrarii fixatorului (fragmentul de tesut se pune in flacoane mari cu fund plat si se agita continuu

-se foloseste un volum de regula de 40 x mai mare decat volumul piesei.

- nu se refolosesc fixatorii

- durata fixarii depinde de compoziția amestecului, structura și dimensiunile pieselor.

Spalarea pentru indepartarea excesului de fixator se face funcție de fixator folosit. Pentru fixatorul formaldehida se folosește apa, pentru dicromat de potasiu se folosește alcool, pentru amestecul Carnoy se folosește alcool absolut.

Includerea

Piesele dupa fixare sunt procesate pentru efectuare secțiunilor. Pentru aceasta se folosesc substanțe care se solidifica și care permit obținerea de secțiuni foarte fine (3-10m). Cea mai importanta dintre acestea este parafina. Alte substanțe folosite sunt: celoidina, gelatina, rașinile sintetice.

Includerea in parafina se realizeaza in mai multe etape:

1-     Deshidratarea - ce consta in trecerea materialului prin mai multe bai de alcool de concentrații diferite (70%, 95%, 100%), timp de 2-3 ore. Alcoolul va inlocui treptat apa din țesutul de analizat.

2-     Clarificarea este etapa de inlocuire a alcoolului cu substanțe miscibile cu alcoolul și parafina (xilen, benzen, toluen, cloroform). Procesul se va face prin trecerea in bai succesive cu aceeași substanța, de obicei se folosesște o succesiune de 3 bai de xilen de 1-6 ore funcție de marimea fragmentului.

3-     Impregnarea in parafina se utilizeaza parafina cu punct de topire 560C. Se trec secțiunile prin trei bai de parafina.

4-     Includerea propiu-zisa consta in introducerea intr-o forma cu parafina.se solidifica la temperatura camerei.

 

Secționarea

Se folosește un microtom care executa secțiuni foarte fine, seriate.

Etalarea

Pe lama de sticla se va aplica o picatura de albumina Mayer sau soluție apoasa de gelatina (0,1-0,2%) care se va intinde in lungul lamei. Din seria de secțiuni se vor indeparta 3-4 fragmente care se pun cu partea lucioasa in jos pe suprafața unsa. Se picura apa astfel incat sa pluteasca, se așeaza pe o platina incalzita astfel incat preparatele sa se intinda. Lamele se vor tine apoi la termostat la 37 0C pentru ca secțiunile sa se usuce și sa se lipeasca.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




GANGRENA PULMONARA
ARSURI
ECOGRAFIA ABDOMINALA
ENDOCARDITA POSIBILA
CARCINOAME NEINVAZIVE (CARCINOAME IN SITU)
Insuficient renala acuta
CARDIOPATIILE COGENITALE
VINDECAREA PER SECUNDAM INTENTIONEM
ANALGEZICE ANTIPIRETICE, ANTIINFLAMATOARE STEROIDIENE SI NESTEROIDIENE - TEST GRILA
RUBRATOXICOZA