Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
MIASMELE IN HOMEOPATIE


MIASMELE IN HOMEOPATIE




MIASMELE IN HOMEOPATIE

(Notiuni introductive)

 

 

Hippocrate a fost primul medic care a folosit termenul de miasma, termen plecat  din limba greaca, semnificand pata sau greseala. El pleca de la ipoteza ca anumite boli infectioase erau transmise oamenilor de aerul si apa murdarita de miasme. La sfarsitul secolului 18, se obisnuia sa se creada ca miasmele erau gaze impure, responsabile de propagarea epidemiilor in randul populatiei. Hahnemann si-a dat seama ca aerul putea vehicula boli infectioase dar, dupa parerea sa, elementul patologic nu putea sa fie gazos. La sfarsitul anului 1790, Hahnemann s-a sesizat ca sifilisul era o boala a sangelui putand sa se ascunda sub masca unor numeroase alte boli.  La debutul vietii sale profesionale, el creiase un preparat special denumit Mercurius Solubilis Hahnemanni, care era tratamentul clasic al sifilisului in toata Europa. El a descoperit rapid ca Mercurul in dinamizare homeopatica avea si mai multa eficacitate asupra sifilisului decat toxicul sub forma sa bruta si a reusit mai multe vindecari complete.



 

Un naturalist german, Van Leeuwenhoek a inventat microscopul si a publicat inainte de moartea sa, in 1723, observatiile sale asupra unor mici ' animalcule ' vivante. Aceasta informatie i-a permis lui Hahnemann sa presupuna ca aceste micro-organisme erau la originea numeroaselor boli infectioase. Pe aceasta baza, el a sustinut ideile celor ce sustineau rolul "animalcule"-lor dar in acelasi timp a aparat importanta predispozitiei organismului-gazda. Tot la debutul vietii sale profesionale, Hahnemann a sugerat ca anumite eruptii cutanate, ca acele "cruste de lapte", trebuiau sa fie datorate microscopicelor vietati (animalcule) miasmatice, adica micro-organismelor. In aceasta epoca, existau patru teorii principale privind bolile cu propagare de tip infectios.

 

Deci, in Homeopatia hahnemanniana, semnificatia termenului ' miasma ' se refera la efectele unui micro-organism asupra fortei vitale, incluzand si simptomele transmise de generatiile precedente. Aceste miasme cronice sunt capabile de a produce maladii degenerative, boli auto-imune, am zice noi astazi, si pot ajunge pana la o imuno-deficienta.

 

Hahnemann a remarcat ca fiecare boala cronica cuprindea trei faze, o faza primara, latenta, una secundara si alta tertiara. Efectele acestor miasme se transmiteau de la o generatie la alta prin ereditate si provocau predispozitii la anumite boli. Cele trei miasme cronice pe care Hahnemann le-a introdus in 1828 sunt Psora (Psora : miasma pruriginoasa), Sicoza (Sycosis : miasma gonoreei) si Lueza (miasma sancrului sifilitic). Hahnemann a publicat aceasta teorie cu mult inainte ca prezenta germenilor sa fi fost larg acceptata si majoritatea prescriptorilor contemporani cu el au avut dificultati in intelegerea acestei teorii sofisticate despre bolile contagioase . Inca de pe vremea lui Hippocrate, oamenii de profesie ai medicinii banuiau existenta de organisme invizibile responsabile de producerea bolilor dar Hahnemann este cel care a creiat conceptul modern de infectie. In fapt deci, patologia homeopatica este de buna seama mult mai avansata de cat modernul sau echivalent alopatic care nu intelege totdeauna efectele procesului miasmatic, nici sindroamele constitutionale transmise.

In prefata de la Organon-ul tradus de Charles Hempel, Constantin Hering povestea ca la sfarsitul vietii sale, Hahnemann facuse descoperiri complementare si dezvoltase un nou aspect al teoriei Psorei, cu introducerea unei miasme noi pe care a denumit-o Pseudo-Psora.

' Hahnemann a stabilit o distinctie intre miasmele veneriene, adica Sifilis si Sicoza; si de asemenea a creiat o subgrupa in Psora, Pseudo-psora. ' (Hering) 

Teoria miasmatica a lui Hahnemann cuprindea de atunci doua miasme veneriene si doua neveneriene, responsabile de boli cronice de lunga durata. Cele doua miasme neveneriene sunt deci  Psora (boala pruriginoasa) si Pseudo-psora (boala tuberculoasa). Cele doua miasme veneriene sunt Sicoza (boala "negilor") et Lueza (sancrul).

 

Hahnemann a remarcat ca evolutia catorva cazuri care pareau a depinde de Psora nu erau legate de o maniera exclusiva de o eruptie cutanata. El a observat ca acest tip de afectiune era de natura infectioasa si avea simptome primare, latente si secundare ca si elemente ereditare. El a conchis ca aceasta afectiune era datorata unui agent miasmatic cu o etiologie distincta, cu simptome pe care le-a deosebit de psora si a creiat astfel o noua afectiune miasmatica pe care a denumit-o Pseudo-psora, miasma tuberculinica .Toate aceste miasme pot fi dobandite plecand de la o infectie sau prin transmitere ereditara.

 

 

S-a emis, uneori, ideea ca Hahnemann ar fi inteles ca toate bolile de lunga durata erau datorate miasmelor cronice. Acest lucru nu este in intregime exact.

In Organon, el mentioneaza trei  categorii de maladii cronice:

       cele datorate unor stress-uri  continui (tulburari legate de cauze persistente care prin natura lor nu sunt fortamente tulburari cronice, Aforismul 73),

       cele datorate unei toxicitati medicamentoase si unor erori terapeutice (cauze medicale, Aforismul 74), si 

       cele datorate miasmelor infectioase  (cauze naturale, Aforismul 78).

In zilele noastre, bolile datorate toxicelor fabricate de om trebuie sa includa miile de produse chimice potential nocive eliminate in jurul nostru de complexe industriale, diateza vaccinala datorata imunizarilor obligatorii, si marele numar de noi medicamente produse de industria farmaceutica, cea de a doua categorie (cauze medicale) a crescut de o maniera considerabila..

Bolile legate de aceste trei etiologii (stress permanent ; droguri, toxine, vaccinuri ; si miasme naturale) sunt din ce in ce mai greu de tratat caci aceste trei cauze se intrepatrund si formeaza situatii si mai complexe..

 

 

SIMPTOMATOLOGIA CONSTITUTIONALA SI MIASMELE

 

Etiologia unei boli, temperamentul constitutional al pacientului si totalitatea semnelor si simptomelor sunt cei trei factori care constitue tabloul complet al unei maladii. In homeopatie noi vorbim adesea despre totalitatea semnelor ca fiind la baza alegerii remediului homeopatic, dar adesea uitam de a asocia acestora factorii etiologici, miasmele si constitutia fizica a subiectului. Semnele fizice ale individului sunt fundamentale pentru tratamentul tulburarilor cronice intrucat constitutia si temperamentul reflecta mostenirea miasmatica. Noi trebuie sa contam in mod unic pe istoria personala si familiala a individului pentru a descoperi miasmele. Miasmele sunt prezente in insasi simptomatologia pacientului. Sindroamele produse de miasme atrag atentia asupra cauzei fundamentale chiar si atunci cand ea nu poate fi legata, in cadrul observatiei, de un factor etiologic specific.

 

Fiecare miasma cronica are semne caracteristice care fac parte integranta din totalitatea simptomelor.

De exemplu:

       Psora are tendinta de a induce iritatie, inflamatie si hipersensibilitate ;

       Sicoza: infiltratie, indurtie, si excrescente ;

       Pseudo Psora are tendinta de a induce tuberculi, fibroze si supuratii ;

       Sifilisul , granulatie, degenerescenta si ulceratie.

 

 

Atat cat permite constitutia fizica:

 

       Psora face ca organismul sa devina intoxicat, pielea nesanatoasa si sa perturbe functiile digestive si eliminatorii.





       Pseudo Psora are  tendinta de a produce oase lungi si fine, un torace stramt, obraji scobiti si ochi stralucitori.

       Sicoza duce la formarea de oase grele, la retentie de apa, la excrescente de tesuturi si la o lentoare a metabolismului.

       Sifilisul  are tendinta de a produce  malformatii congenitale, o structura osoasa asimetrica, dinti malformati si o fata buhaita de tip buldog.

 

Temperamentul:

       Temperamentul psoric este plin de idei pseudo-stiintifice, filozofice, politice, religioase. Ei sunt foarte expresivi, vorbareti, se supraestimeaza si pot gandi ca ei sunt geniali, dar pentru altii ei par nesocotiti si nerealisti.

       Pseudo Psoricul (Tuberculinism) este romantic, erotic, monden, extrovertit, cosmopolit, schimbator, optimist, dar nesatisfacut si doreste sa-si schimbe locul, slujba, partenerii, etc.

       Sicozicul est pesimist, realist fara concesiuni, septic, secret, banuitor, gelos, cu idei fixe si un ascuns dezgust pentru sine insusi.

       Sifiliticul este un amestec de nebunie si de geniu cu un simt ascutit al ironiei care-l conduce la obsesia mortii si destructiei. Ei au tendinta de a se culpabiliza, au tendinta suicidara si pot evolua spre idiotie, dementa sau suicid.

 

 

Durerile:

       Psora resimte ca dureri: mancarimi, senzatii de reptatii furnicatoare, gadileli si arsuri ;

       Pseudo-Psoricii  resimt dureri nevralgice, acute, penetrante, perforante , intepaturi lancinante;

       Sicoza are dureri bruste, intense, spasmodice, de tipul crampelor sau colicilor ;

       Sifilis: durerile par absente in etapa actuala sau sunt profunde, nedefinite si acute, groaznice si in special agravate noaptea.

Scurgerile:

       Psora are scurgeri destul de putin abundente, iritante, pruriginoase ;

       Pseudo Psora  are scurgeri purulente, galbene, sangerande, cu miros de mucegai ;

       Sicoza are scurgeri apoase, verzui sau murdar inchis cu miros acru, de peste ;

       Lueza are scurgeri foarte urat mirositoare, ca de infectie, fetide, foarte puternice.

 

Pielea:

       Pielea la Psora est uscata, aspra, neingrijita, cea mai mica plaga infectandu-se usor iar leziunile sunt pruriginoase cu secretie purulenta abundenta.

       Pielea la Pseudo Psora este diafana, delicata, neteda, se lezeaza si sangereaza cu usurinta, producand multe secretii purulente.

       Pielea la Sicoza este acoperita de veruci, pete, puncte de frumusete, excrescente, de culoare inchisa cu dezvoltare excesiva a pilozitatii.

       Pielea la Lueza prezinta pete rosii inchise, sau culoare aramie, cu eruptii fara prurit dar cu tendinta de a ulcera cu usurinta.

 

In ceea ce priveste simptomatologia mentala, ceea ce pare a caracteriza destul de bine cea mai puternica caracteristica miasmatica, este:

 

Psora:  anxietatea

Sicoza: Frica

Sifilis:  Desnadejdea, disperarea

 

Lucrarea dr. Rakshit ne permite sa nuantam mai bine profilul psihic ale celor trei miasme care cuprind toata patologia genului uman.

 

"Mentalul psoric este foarte activ, dar repede poate intra in stari de prostratie, obosind relativ usor  in urma efortului mental.

1.        In cursul bolilor, are frica de moarte, gandeste ca este incurabil si fara speranta.




2.        Memoria sa este scurta, e distrat, are o putere de concentrare mediocra.

3.        Psihismul sau nu este niciodata satisfacut, gaseste ca tot ce face el nu e niciodata bine, e melancolic, se tulbura din orice fleacuri si este perturbat cu usurinta pe plan psihic;

4.        Aceste tulburari mentale de origina Psorica sunt ameliorate de procesele de eliminare sub forma de transpiratii abundente si de mictiuni tot atat de importante".

 

"Mentalul Sifilitic este deprimat, niciodata deschis, niciodata sincer, cu dorinta de sinucidere;

5.        Frica de noapte, puterea sa de gandire (rationamentul) este lenta, vrea sa comande dar in acelas timp are instincte ucigase, cu dorinta de a distruge vietile altora;

6.        Psihismul Sifilitic latent este moate, greoi si incapatanat;

7.        Acest psihism Sifilitic este alinat de manifestarile externe ale bolilor pe care le prezinta, ca si de procesele patologice eliminatorii, cum ar fi de ex. leucoreea, etc."

 

"Mentalul Sicosic este imbufnat (morocanos), iritabil, isi aduce aminte cu greutate de evenimentele recente, in timp ce faptele demult petrtecute ii revin cu usurinta in minte;

8.        Este un tip de psihism foarte pasionat, foarte emotiv, cu rationament lent, revenind repede asupra a ceea  ce a zis sau a gandit;

9.        Ca si in cazul mentalului Sifilitic, el vrea deasemenea sa ucida , sa distruga pe altii;

10.     Acest psihism se amelioreaza prin eliminari patologice, cum este leucoreea, gonoreea, etc."

 

Fara indoiala, in analiza cazului, proces deosebit de important in stabilirea remediilor homeopatice vindecatoare, se pleaca de la inventarierea inteligenta a totalitatii simptomelor pacientului. Aceasta ne face sa acordam o atentie deosebita discutiei cu bolnavul pentru a intra in posesia tuturor datelor privind boala. Totusi expresia:  " totalitatea simptomelor", cel putin la inceputul practicii homeopatiei, te incita sa dai atentie prioritara indeosebi aspectelor strict semiologice, legate de tipul simptomelor, felul cum pacientul simte suferintele sale, particularitatile de aparitie, disparitie, etc. - in orice caz "stresul" medicului este legat de teama de a nu fi ratat detectarea unora din datele esentiale ale manifestarii bolii la pacientul respectiv.

 

Conceptul hahnemann-ian al consultatiei homeopatice cere ceva mai mult. In analiza cazului avem nevoie atat de datele bolii cat si de alte doua tipuri de date: de datele etiologice referitoare la cauzele posibile ale imbolnavirii, analizand istoric evolutia procesului morbid si de datele constitutiei fizice si temperamentale ale individului bolnav, reflectand starea actuala a fortelor sale de aparare si gradul afectarii acestora. Acestea alcatuiesc tabloul complet al unei boli. Datele acestui tablou sunt cele care constituie cu adevarat ceea ce denumim "totalitatea simptomelor", iar cunoasterea lor este absolut necesara in cazul bolilor cronice, boli care ne obliga sa tratam miasmatic tulburarile pacientului, in functie de profunzimea afectarii organismului si de resursele vitale ale acestuia.

 

In Organon, Hahnemann se refera cu claritate la cauzele bolilor, precizand ca exista cauze ocazionale si cauze fundamentale. Acestea din urma se refera la miasmele cronice. Fiecare miasma cronica are semnele sale caracteristice care se exprima mai mult sau mai putin in cadrul "totalitatii simptomelor". Deci cunoasterea atenta a acestora ne ajuta sa stabilim strategia de tratament in cunostinta de cauza.

 

 

Sigur, un caz cronic va avea o patologie mai mult sau mai putin intricata din punct de vedere miasmatic.

Plecand de la cele 3 miasme fundamentale, carora Hahnemann le-a adaogat pe cea de a 4-a, Pseudo-psora - denumita mai tarziu 'Miasma tuberculinica' - astazi studiul cauzelor fundamentale ale bolilor au inceput sa largeasca evantaiul miasmelor de baza, fiind acceptata in zilele noastre inca o miasma de actualitate - 'cancerinismul' sau 'miasma cancerinica'. Alti autori contemporani, ca de ex. Sankaran, aduce argumente etiologice in legatura si cu alte miasme. dintre cele care au avut si au o inraurire generala in cauzalitatile patologiei secolelor. Toate acestea vor constitui obiect de studiu in prelegile viitoare ale acestui curs.

 

Efortul de cunoastere a patologiei miasmatice dominante este in masura sa ne indice cel putin modalitatea de incepere cat mai corecta a tratamentului homeopatic.

 

Din cele de mai sus intelegem cu usurinta profunda valoare a acestor notiuni despre miasme si bineinteles despre valoarea supresiilor ce se produc in timpul tratamentelor medicamentoase, care pot schimba spectrul simptomelor atat de minutios necesar pentru punerea diagnosticului homeopatic.

Totodata, repetam:  nu trebuie uitat ca baza prescriptiei homeopatice se bizuie pe totalitatea simptomelor (sau ansamblul, universalitatea lor); imediat ce ne indepartam de aceasta, ne indepartam de Organon.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




SECURITATEA LOCULUI DE INTERVENTIE SI A PERSONALULUI DE PRIM-AJUTOR
MODIFICARI RADIOIMAGISTICE IN BOLILE DENTARE
Insuficienta renala cronica
REGULI SI PRINCIPII UTILIZATE PENTRU STABILIREA DIAGNOSTICULUI IN ONCOLOGIE INDICATII TERAPEUTICE IN ONCOLOGIE
PLANTELE MEDICINALE - ADJUVANTE ALE CHIMIOTERAPIEI
Tumora de sac vitelin (Yolk sac tumor) (tumora de sinus endodermal)
MIASMELE IN HOMEOPATIE
MUSCHIUL PTERIGOIDIAN LATERAL
MASAJUL SANILOR PRE- SI POSTNATAL IN ASOCIERE CU ALTE TERAPII NATURISTE
CARDIOTONICE