Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» LUCRARE DE DIPLOMA MEDICINA - RESTAURAREA EDENTATIEI PARTIALE PRIN PROTEZA PARTIALA ACRILICA


LUCRARE DE DIPLOMA MEDICINA - RESTAURAREA EDENTATIEI PARTIALE PRIN PROTEZA PARTIALA ACRILICA




LUCRARE  DE  DIPLOMA

RESTAURAREA EDENTATIEI PARTIALE

PRIN  PROTEZA  PARTIALA  ACRILICA



 

PARTEA  I

 

 

CAPITOLUL  I

GENERALITATI PRIVIND PROTEZA PARTIALA ACRILICA

                Proteza partiala acrilica este un corp fizic obtinut prin fenomenul de polimerizare, realizat in scopul restaurarii integritatii arcadelor dentare. Sunt indicate in edentatiile subtotale, edentatiile biterminale extinse, edentatiile mixte si edentatiile de hemiarcada.

                Edentatia partiala are nenumarate forme tipice determinate de numarul dintilor pierduti si de zona topografica unde se localizeaza edentatia. Nu poate fi indiferent faptul ca s-a pierdut un singur dinte sau 20 de dinti si nu fi de aceeasi inportanta pierderea a 2+3 dinti in mijlocul unei arcade sau pierderea ultimilor 3 dinti la capatul distal al unei hemiarcade, lasand ocluzia fara sprijin molar posterior.

                Daca pe langa topografia si numarul dintilor pierduti se include si starea parodontiului marginal, felul ocluziei dentare, existenta sau inexistenta altor lucrari dentare, predispozitia la carii, igiena bucala, etc. Se formeaza un tablou mai cuprinzator al formelor clinice, ale edentatiei partiale, care dupa aprecieri modeste sunt de ordinul zecilor de mii.  

                Caracteristicile clinico-tehnice-terapeutice

·        Restaureaza arcadele dentare cu forme variate de edentatii

·        Sunt indicate de multe ori in scopul restaurarilor provizorii

·        Acopera zone intinse ale campului protetic, lipsind pacientul de senzatiile termice si gustative

·        Transmite presiunile masticatorii,in general, muco-osos

·        Reduce spatiul util functional limbii datorita grosimii placii

·        Purtate in timp, produc tulburari de troficitate la nivelul tesuturilor dento-parodontale ale dintilotrestanti la nivelul mucoasei si osului campului protetic, ca rezultat al compresiunii

·        Dupa o perioada de timp de purtare apare instabilitatea protezei datorita atrofiei campului protetic

·        Sunt obtinute in conditii tehnico-clinice modeste

·        Sunt realizate intr-un timp relativ redus

·        Sunt mai mult sau mai putin rezistente d.p.d.v. mecanic ( se pot fractura )

·        Se pot repara prin tehnologii simple daca se fractureaza, se rup crosetele, se inlocuiesc dintii

·        Se pot adauga dinti daca edentatiile se extind

·        Sunt realizate din rasini sintetice ( acrilice )

·        Rasinile acrilice, fiind cu structura macromoleculara, in mediul bucal suntsupuse fenomenului fizico-chimic de umflare ce constituie prima faza de dezintegrare a unui material sintetic. Prin umflare se creeaza conditii favorabile actiunii factorilor distrugatori care pot fi de natura mecanica, fizica, chimica sau bacteriana.

                Campul protetic inainte de protezare este evoluat d.p.d.v. morfologic si functinal pentru a se crea restaurare care sa asigure profilaxia elementelor componente si restabilirea functiunilor tulburate ale aparatului dento-maxilar.

 

PROTEZELE MOBILIZABILE

Sunt  piese protetice rigide, care refac morfologia arcadelor dentare, intrerupta prin edentatie.

INDICATIILE PROTEZELOR MOBILIZABILE

Protezele mobilizabile se indica in tratamentul edentatiei terminale (uni - si biterminale), edentatiei latero - terminale sau termino - laterale , edentatiei mixte, edentatiei extinse si in edentatia subtotala. Sunt ancorate pe dintii stilpi.

CLAISIFICAREA

Protezele mobilizabile, dupa materialul si metoda de obtinere, se clasifica in :

  • proteze partiale acrilice - sunt obtinute prin polimerizare si au ca element de stabilizare - mentinere crosetele de sarma.

  • protezele partiale scheletate - obtinute din aliaje metalice prin turnare si au ca elemente de stabilizare, mentinere si sprijin crosetele turnate sau sistemele speciale.

Ambele tipuri de proteze se obtin in laboratorul de technica dentara, pentru cele scheletate este nevoie de dotare technica speciala si o specializare a technicilor dentare.

 

CAPITOLUL  II

EDENTATIA PARTIALA

Dentatia umana definitiva, dupa erubtia molarului trei, este alcatuita din 32 de dinti permanenti. Dintii permanenti sunt repartizati in numar de 16 pentru fiecare arcada maxilara.

Starea de edentatie apare de la varste tinere (12 - 18 ani ), cind prin absenta unui dinte sau a mai multora, integritatea morfologica a arcadelor este intrerupta.

DEFINITIE

Este starea fiziopatologica a arcadelor dentare caracterizata prin pierderea a 1 - pina la 15 dinti de pe arcada. Absenta dintilor de pe arcada produce un spatiu numit edentatie sau bresa dentara. Edentatia unidentara pina la cea subtotala poate crea un numar impresionant de variante ale starii de edentatie pe arcada dentara.

ETOLOGIA  EDENTATIEI  PARTIALE

Factorii  principali care contribuie la aparitia starii de edentatie sunt :

1.   Caria dentara si complicatiile  ei

2.   Parodontopatia

3.   Traumatismele accidentale

4.   Osteomielita si tumorile oaselor maxilare

5.   Disfunctia ocluzala

FORMELE  CLINICE  ALE  EDENTATIEI  PARTIALE

 

Starea de edentatie partialla apare de la absenta unui singur dinte si pana la un numar de 15 dinti de pe un maxilar. Exista teoretic 16 posibilitati de adentatie pe o arcada dentara. Se intilnesc edentatii de 2 - 3 dinti sau mai multi alaturati sau din alta zone ale arcadei. Pe o singura arcada dentara pot exista numai 7 brese (spatii edentare).

CLASIFICAREA  EDENTATIEI  PARTIALE

Clasificarea cea mai raspandita  este a lui Kenned :

·        clasa  I - a  - edentatie termino -  terminala, plasata posterior dintilor restanti pe ambele hemiarcade.

·        clasa  II - a - edentatie terminala unilaterala plasata posterior dintilor restanti pe o hemiarcada.

·        clasa  III - a - edentatie laterala, delimiteaza mezial si distal de dinti

·        clasa  IV - a - edentatie frontala situata de o parte si de alta a liniei mediane.

Scoala romaneasca de protetica (E.Costa) clasifica edentatiile in functie de zona topografica:

·        edentatie frontala - absenta incisivilor si caninilor din zona frontala

·        edentatie laterala - absenta premolarilor si molarilor de pe hemiarcade. Este limitata anterior si posterior de dinti restanti.

·        edentatie terminala - absenta premolarilor si molarilor de pe hemiarcade este situata posterior de dintii restanti fara a prezenta dinte restant posterior.

COMPLICATIILE  EDENTATIEI  PARTIALE

Edentatia partiala se insoteste de tulburari ale functiilor esentiale ale aparatului dento - maxilar precum : masticatia, fizionomia, fonatia, si a relatiilor de ocluzie dintre arcadele dentare:

·          principala tulburare este a  mastrictiiei

·         editia frontala induce evidente dificultati in vorbire, dar si un aspect dizgratios

·         absenta dintilor laterali (premolari, molari) in edentatiile terminale instalata precoace modifica dimensiunea verticala de ocluzie.

·         absenta unui numar mare de dinti (edentatia subtotala) conduce  la suprasolicitarea dintilor restanti cu afectarea tesuturilor paradontale.

·         starea de edentatie favorizeaza migrarile orizontale ale dintilor limitati al edentatiilor si pe cele verticale ale dintilor antagonisti.

CIMPUL  PROTETIC  IN  EDENTATIA  PARTIALA

Cimpul protetic - este alcatuit din totalitatea elementelor morfologice ale oaselor maxilare pe care se aplica protezele partiale acrilice sau scheletate.

Elementele morfologice sunt  : dinti restanti, crestele edentare, bolta palatina, tuberozitatile maxilare si tuberculii piriformi.

Aceste sunt grupate in :

a.    Suportul dento - parodontal - care preia, prin dintii restanti si parodontiu, presiunile exercitate de proteza si le transmite fiziologic osului maxilar

b.    Suportul mico - osos - format din fibromucoasa crestelor edentate, si a boltii palatine, a tuberozitatilor maxilare a tuberculilor piriformi si osul subiacent.

SUPORT  DENTO - PARADONTAL

Este constituit din dintii restanti si tesuturile parodontale, care intra in contact cu partile componente ale protezelor (placa protetica, crosete) contribuind la stabilizarea si mentinerea acestora.

Stabilizarea , mentinerea si sprijinul protezelor partiale sunt dependente de : de numarul dintilor restanti, repartizarea topografica, pozitia de implantare si valoarea parodontala a dintilor restanti, morfologia coronara si relatiile de ocluzie.

NUMARUL  DINTILOR  RESTANTI

Prezenta pe arcada a unui numar de dinti restanti contribuie la stabilizarea protezelor. Stabilizarea si mentinerea protezelor sunt dependente in mare grad de repartizarea topografica a dintilor pe arcada.

Teoretic, un numar mai mare de dinti restanti este mai favorabil, pentru stabilizarea protezelor, dar la un numar mai mic sau egal de dinti restanti, intervine modul cum sunt repartizati pe arcada. Deoarece dintii restanti sunt repartizati in planuri diferite, ofera conditii favorabile stabilizarii protezei.

POZITIA  DINTILOR   PE  ARCADA

Dintii nu sunt implantati perpendicular in oasele maxilare. Forma arcadelor (semieliptica) face ca fiecare dinte sa prezinte o implantare caracteristica la nivelul arcadelor. La maxilar axele de implantare converg spre apex, iar la mandibula sunt divergente spre apex. Aceste axe prelungite alcatuiesc un con numit "con de sustentatie" descris de Villain.

Analizand conul de sustentatie se evidentiaza :

·        perimetrul in care se situeaza apexurile dintilor de la maxilar este mai mic decat perimetrul apexurilor de la mandibula.

·        la maxilar perimetrul apical este mai mic fata de perimetrul coronar. Rezulta ca dintii superiori sunt inclinati in jos si spre exterior, iar dintii inferiori sunt inclinati in sus si spre interior.

Pe grupe de dinti inclinarile sunt situate astfel :

·        dintii din grupul frontal superior sunt inclinati in sens vestibulo - oral cu 5 (8) 10 grade, iar dintii din grupul frontal inferior cu 0 - 5 grade in acelasi sens.

·        premolarii si molarul  1 la maxilar sunt inclinati vestibular cu 2 - 3 grade, acelasi dinti la mandibula fiind inclinati spre lingual cu 2 - 3 grade.

·        molarii 2 si 3 sunt inclinati vestibular si mezial la maxilar, iar cei de la mandibula mezial si lingual mai accentuat.

In edentatia partiala, dintii limitanti si antagonisti isi modifica pozitia initiala din arcade. Aceste noi pozitii sunt denumite malpozitiile secundare ale dintilor restanti. Modificarile de pozitie au loc in sens orizontal si vertical.

Migrari orizontale  se  produc prin inclinarea si translatia dintilor restanti. In migrarea cu inclinare (basculare) coroana dintelui se deplaseaza spre edentatie, iar radacina ramane implantata in pozitia initiala sau are tendinta de deplasare in sens opus.

Migrarile cu translatie   coroana si radacina dintelui se deplaseaza in acelasi sens, noul ax de inplantare fiind aproape paralel cu cel initial.

Migrari orizontale  se produc atat in sens mezial, cit si distal, cele meziale (meziogresiunile) sunt mai ample si mai numeroase decat cele distale (distogresiunile ).

Migrarile verticale  sunt deplasari ale dintilor in sens vertical. Migrarea are loc spre edentatie, in cautarea dintilor antagonisti absenti.

Clinic, migrarile verticale sunt reprezentate de : egresiuni si extruzii. Egresiunile sunt forma de migrare in care dintii se deplaseaza inpreuna cu procesul alveolar, coroana clinica  nu - si modifica dimensiunea initiala.

Extruziile sunt forma de migrare in care dintii se deplaseaza din alveole spre edentatie, fara procesul alveolar. Coroana clinica devine mai mare decat cea anatomica.

MORFOLOGIA  CORONARA

Morfologia coroanelor este caracteristica pentru functiunile grupului din care fac parte dintii restanti. In restaurarea protetica din zona anterioara dintilor artificiali vor fi identici cu cei naturali in zona laterala dimensiunea este dictata de reguli biomecanice.

Deoarece pe unele coroane dentare vom aplica elemente de stabilizare ale protezei analizam cu atentie pe modelul de studiu morfologia coronara a dintilor restanti. Analizam dintii restanti si apreciem pe care ii vom folosi ca dinti stalpi.

 Coroanele dentare prezinta convexitatile maxime fiind numita ecuator anatomic. Ecuatorul anatomic este luat in considerare numai in pozitia verticala a dintelui, pe dintele extras si are valoare in studiul morfologiei dentare.

Ecuatorul de malpozitie este caracteristic dintilor limitanti ai edentatiei care prezinta migrari orizontale.

Ecuatorul protetic este ecuatorul comun al dintilor stilpi si poate fi determinat cu ajutorul unui aparat numit  paralelograf. Trasarea ecuatorului protetic pe fetele laterale coronare le imparte in doua zone distincte, cu utilizare protetica diferita :

·        Zona subecuatoriala situata intre colet si ecuatorul protetic, este partea retentiva a coroanei.

·        Zona supraecuatoriala  este cuprinsa intre ecuator si extremitatea libera a coroanei si reprezinta partea neretentiva a coroaenei.

CARACTERISTICI  PRIVIND  RETENTIVITATEA

·        la maxilar, retentivitatile favorabile ale molarilor sunt situate pe  fetele vestibulare, iar la mandibula pe fetele linguale.

·        premolarii datorita implantarii verticale, prezinta zone retentive pe ambele fete (V, O) .

·        gradul de retentivotate este mai mare la coroanele inalte si mai mic pentru  coroanele scurte.

 

Valoarea parodontala a dintilor stilpi

Este caracteristica fiecarui dinte si consta din gradul de rezistenta al dintilor fata de fortele care tind sa - i deplaseze din alveole. Valoarea paodontala a unui dinte este determinata de implantarea osoasa, morfologia radiculara si starea de sanatate a tesuturilor parodontale.

Relatiile de oculzie

In edentatia partiala, relatiile ocluzale initiale se modifica datorita migrarilor dentare.

SUPORTUL MUCO - OSOS

 

Este a doua componenta a cimpului protetic, fiind alcatuit din mucoasa si oasele maxilare. Protezele partiale sunt in contact intim cu dinti restanti. Fibromucoasele cimpului protetic sau mucoasa fixa acopera crestele alveolare si bolta palatina.

Fibromucoasa ce acopera crestele alveolare maxilare este mai groasa decat la mandibula.

Mucoasa neutra (pasiv - mobila ) - se afla la periferia cimpului protetic. Este situata la nivelul fundurilor de sac vestibulare si linguale si in zona palatina superioara ( linia "Ah" ).

Suportul osos al cimpului protetic este reprezentat de crestele alveolare si bolta palatina.

Creasta alveolara este formatiunea ce rezulta prin transformarea procesului alveolar in urma extractiei dintilor. Crestele alveolare prezinta dimensiuni si forme variate : sunt voluminoase sau atrofiate, atenuate pina la disparitie.

Crestele alveolare prezinta in extremitatile distale : tuberozitati la maxilar si tuberculi piriformi la mandibula. Aceste formatiuni anatomice sunt acoperit de proteze, ele influentind considerabil stabilitatea si mentinerea. Aceste formatiuni anatomice se atrofieaza in ritm lent fiind numite  "zone biostatice".

Bolta palatina este zona campului protetic, situata intre crestele alveolare maxilare. Formele si dimensiunile ei sunt variabile in plan frontal. Se observa bolta palatina adanca (ogivala) sau de adancime medie.

PARTEA  A  II - A

 

TEHNOLOGIA  PROTEZELOR 

PARTIAL  MOBILIZABILE

 

CAPITOLUL  I I I

PROTEZA PARTIAL MOBILIZABILA

CONFECTIONATA DIN ACRILAT

Proteza partiala confectionata din acrilat se indica pentru restaurarea arcadelor dentare edentate partial. Se mentin pe campul protetic cu ajutorul crosetelor de sarma. Se obtine din orice laborator de technica dentara intr - un timp relativ scurt si cu pret redus.

Elementele componente ale acestui tip de proteza sunt :

1.   Arcadele dentare artificiale

2.   Seile protezei

3.   Elementele de legatura intre sei

4.   Elemente de mentinere, stabilizare si sprijin

1.   Arcadele dentare artificiala

Impreuna cu seile protetice restaureaza morfologia arcadelor dentare.

Sunt elementele principale ale protezei partiale.

Dintii artificiali refac morfologia coronara a arcadelor dentare. Au un rol deosebit in restaurarea functiilor  aparatului dento - maxilar : masticatie, fizionomia, fonatia.

Dintii artificiali sunt montati si fixati pe seile protezei. Fixarea dintilor in masa acrilica a seilor se realizeaza chimic pentru dintii din acrilat si mecanic pentru cei din porselan.

Dintii din acrilat, se produc industrial sau in laboratorul de technica dentara.

Dintii din portelan sunt realizati industrial, prezinta sisteme retentive (crampoane butonate, cavitati ) pentru fixarea lor in acrilatul seilor.

Comparativ cu dinti acrilici, cei din portelan sunt mai rezistenti, au transluciditate si stabilitate coloristica superioara, nu se pot prelucra pentru ca  pierd luciul, sunt casanti si pretul de cost este ridicat. Sunt utilizati rari si indeosebi numai in zona frontala.

2 .Seile protezei

Acopera crestele alveolare si sunt suportul de fixare a dintilor artificiali. Refac volumul si forma crestelor edentate afectate in urma extractiilor dentare si a procesului de atrofie si rezorbtie.

Seile protezelor, prin dintii artificiali, preiau presiunile ocluzale si le transmit suportului moco - osos .

Seile protetice prezinta trei fete :

·        fata vestibulara - acopera versantul vestibular al crestei alveolare, de la varful crestei  pana la nivelul fundului de sac vestibular.

·        fata orala (palatinata, linguala) - la maxilar se continua cu placa palatinala, iar la mandibula coboara pana in fundul de sac lingual. Fata orala va fi lustruita. Pe mijlocul crestei vor fi fixati dintii artificiali. Aceasta fata reprezinta doua versante. Versantul oral si vestibular. Versantul oral este bine delimitat.

·        fata mucozala - acopera intim mucoasa crestelor alveolara pana la nivelul mucoasei neutre (pasiv - mobila).

3.Elementele de legatura intre seile protezelor cu dintii artificiali

Placa protetica

 

                       Placa acestei proteze este realizata din acrilat iar pentru a asigura rezistenta va vi confectionata cu o grosime de 2 mm. Aceasta grosime a placii de pe toata intinderea reduce sintitor din spatiul cavitatii bucale creand senzatii de disconfort pacientului. Suprafata externa a bazei se va prelucra si lustrui. Marginile bazei care se termina in fundul de sac vestibular vor avea forma si dimesiunea acestuia avand un aspect rotunjit, ocolind brindele si frenul.

Placa protetica se proiecteaza in doua forme : placa protetica intinsa, si placa protetica redusa.

A.   Placa palatinala a protezelor maxilare acopera in totalitate sau partial bolta palatina unind seile protezei partiale.

B.   Placa linguala a protezelor mandibulare uneste seile protetice care acopera versantul lingual al crestei alveolare.

Placa protetica redusa se utilizeaza pentru protezele maxilare. Placa protetica redusa este indicata pentru urmatoarele avantaje : micsorarea senzatiei de disconfort si a celei de voma, menajarea simtului gustativ si termic.





Formele placii protetice reduse sunt :

·        placa palatina fenestrata - zona centrala a placii este decupata, se lasa libera zona de mucoasa cu receptori gustativi.

·        placa palatinala rascroita distal - prin sectionarea placii este degajata zona reflexogena a valului palatin.

·        placa palatinala decoletata - placa este decupata 2 - 3 cm corespunzator parodontiului marginal al dintilor restanti, pentru a fi protejat de actiunea traumatica a placii.

Placa protetica intinsa este utilizata in edentatii  de hemiarcada si in cea subtotala. Placa linguala poate fi numai decoletata. Toate reducerile dimensionale (fenestrare, decoletare, sectionare distala) micsoreaza rezistenta mecanica a protezelor. Seile protetice inpreuna cu placa protrtica  alcatuiesc baza protezei.

4.Elemente de stabilizare

Proteza partiala are tendinta sa se mobilizeze de pe campul protetic datorita:

·        Mobilitatii partilor noi de la marginea cimpului protetic

·        Alimentelor care amestecate cu saliva formeaza paste cu grad mare de adezivitate

·        Fortei gravitatiei care actioneaza la maxilar

Deplasarea protezelor de  pe campul protetic in sens vertical, orizontal sau bascularea lor este oprita prin utilizarea elementelor de mentinere : crosetelor din sarma la care se adauga si fortele rezultate din adeziune, retentivitatea anatomica si musculara.

Crosetele din sarma

Crosetele se aplica pe dintii limitanti al edentatiilor, contribuind la mentinerea si stabilizarea protezei partiale. Se obtin din sarma de wipla cu diametrul sectiunii intre 0,6 - 0,8 mm si un grad de elasticitate mare. Au rol in mentinere si stabilizare, nu au insa rol in sprijin.

Partile componente ale crosetelor din sarma

Crosetele din sarma sunt alcatuite din trei segmente :

·        segmentul dentar - se aplica pe 2/3 din fata vestibulara a dintelui

·        segmentul intermediar difera de la un croset la altul

·        segment de fixare (terminal) - portiunea terminala modelata cu ansa finala ce favorizeaza fixarea crosetului in saua sau placa protezei.

Caracteristicile crosetelor de sarma

·        modelarea crosetelor se realizeaza dupa desenul efectuat de medic pe model.

·        segmentul dentar se plaseaza subecuatorial pe dintile stalp

·        segmentele dentare si intermediar nu vin in contact cu parodontiul marginal

·        segmentul intermediar conceput in forme diferite : Z, V, S, confera elasticitate crosetului.

·        crosetele din sarma sunt mai elastice si pot fi activate mai eficient decit crosetele turnate.

·        segmentul terminal prezinta retentii pentru fixarea crosetului in masa acrilica

·        crosetele din sarma asigura stabilizarea orizontala si ancorarea verticala a protezelor partiale.

·        au efect suprasolicitant asupra dintilor stalpi cind sarma este groasa si segmentul intermediar este scurt.

·        crosetele din sarma se repara relativ usor : fracturile de croset se inlocuiesc cu crosete noi.

Tehnologia crosetelor de sarma

Crosetele se modeleaza din sarma prin indoire. Pentru modelarea lor se indica urmatoarele reguli tehnologice :

·        sarma de wipla se indoaie intrun singur sens. Repetarea indoirii modifica structura cristalina a sarmei cu micsorarea rezistentei la rupere.

·        modelarea sarmei se va realiza cu clesti ce au partea activa neteda si nu sectioneaza sarma.

·        se contraindica strict introducerea sarmei in flacara, pentru ca devineprea elastica si putin rezistenta.

·        varful segmentului dentart va fi bine rotunjit pentru a nu eroda smaltul sau leza mucoasa din vecinatate.

·        segmentul de fixare (terminal) va fi modelat in forma zig - zag sau de ansa pentru a fi retentionat in masa acrilica si a nu se rotii.

·        se foloseste numai sarma cu un grad mare de elasticitate, in grosime de 0,6 - 0,8 mm , in nici un caz mai groasa.

INSTRUMENTAR

In technica dentara, pentru modelarea sarmei de wipla, se utilizeaza clesti de diferite tipuri.

in practica stomatologica se folosesc urmatoarele tipuri de clesti :

Cleste crampon  are o parte activa scurta numit falci, fetele interne drepte prezentind stilatii transversale, care favorizeaza priza sarmei sau a benzilor metalice. Clestele crampon poate sectiona sarma avind la baza falcilor o concavitate delimitata de o muchie taioasa.

Are o larga utilizare, atit in laborator cit si in cabinet pentru :

o       modelarea crsetelor din sirma

o       obtinerea si adaptarea inelelor metalice

o       adaotarea coroanelor stantate, turnate

o       modelarea diferitelor tipuri de arcuri ortodontice

o       manevrarea (priza) stifturilor utilizate in amprentarea de canal pentru coroana de substitutie.

Cleste cu falci rotunde  are partea acriva de forma rotunda, actionind asupra sarmei asemanator unor valturi.

Clestele se utilizeaza pentru modelarea inelelor ortodontice, a celor metalice

( Cu Al, Ag + Pd ), folosite ca portamprente sau ca parti componente ale coroanelor din 2 bucati.

De asemenea sunt utilizate pentru modelarea buclelor la crosetele, arcuri ortodontice si atele de inmobilizare folosite in chirurgie.

Clestele cu falci ascutite  are falcile de forma conica cu suprafata de contact intre ele. Modul de actiune este asemanator clestelui crampon dar cu virful subtire al clestelui pot fi prinse zone mici ale sarmei. Clestele este utulizat pentru indoiri mici si prinderea unor accesorii (stifturi) de mica dimensiune.

Clestele cu falci diferite ( rotunda si jgheab) - in falca ce are forma de jgheab patrunde cea rotunda.

Modul de actiune este asemanator unei stante, in care falca ce are forma de jgheab are rolul de matrice, iar cea rotunda rolul patricei, Este utilizat pentru modelarea in forma de bucla a segmentelor crosetelor sau arcurilor ortodontice.

Clestele Waldsachs prezinta o falca de forma lamelara cu o parte zimtata spre extremitate si o alta semirotunda spre articulatie. A doua falca are un jgheabin care patrunde falca lamelara. La nivelul articulatiei intre cele doua falci se afla o zona activa pentru sectionat sarma. Modul de actiune este tot pe principiul stantei si se realizeaza prin articularea celor doua falci. Se utilizeaza pentru indoirea sarmei in mai multe planuri si pentru modelarea unor crosete sau arcuri ortodontice deosebite.

Clestele de taiat sarma are doua forme :

a.    cu partea activa dispusa frontal

b.   cu partea activa situata longitudinal

Se utilizeaza pentru sectionarea sarmei de wipla cu diametrul pana la 1,2 mm

Clestii descrisi sunt utilizati curent pentru modelarea partilor componente ale crosetelor si arcurilor ortodontice.

In literatura de specialitate sunt descrise multe tipuri de crosete din sarma.

CLASIFICAREA

Dupa indicatia curenta, crosetele se impart in doua grupe :

A.  Crosetele indicate curent (uzuale) : crosete cervico - alveolar si crosetul cervico - ocluzal .

B.  Crosete indicate mai rar : crosetul proximal, crosetul ocluzo - interdental , crosetele inelare, crosetul cervico (alveolar) - intermediar.

A.   CROSETE UZUALE

1.   Crosetul cervico - ocluzal deschis dental. Segmentul dentar activ este aplicat in zona subecuatoriala pe 2/3 din fata vestibulara a dintelui stilp. Extremitatea libera este orientata spre dintii restanti. Supraecuatorial, segmentul activ este continuat spre muchia vestibulo - proximala dinspre edentatie. Pe fata proximala, bucla in V sau U numita si umar, este situata sub marginea ocluzala distala. Crosetul este indicat pentru toate formele de edentatie.

Are urmatoarele functii :

¾  franeaza desprinderea protezei prin bratul activ situat subecuatorial

¾  blocheaza distalizarea protezelor terminale prin extremitate libera plasata pe versantul mezial al coroanei

¾  limiteaza miscarea de lateralitate prin portiunea supraecuatoriala rigida a crosetului.

2.   Crosetul cervico - ocluzal deschis edental.

 

Are traiect identic cu crosetul cervico-ocluzal deschis dental,numai ca extremitatea libera a bratului activ este orientata spre spatiul edental. Crosetul este indicat in edentatiile terminale.

Functiile crosetului :

¾  se opune desprinderii protezei, prin bratul activ situat subecuatorial ;

¾  frineaza bascularea prin desprinderea distala a seii terminale ;

¾  prin segmentul supraecuatorial (rigid) frineaza miscarile de lateralitate ; prin segmentul dental situat in nisa masticatorie limiteaza tendintele de infundare ale protezei oferind acesteia sprijin semifiziologic.

3.   Crosetul cervico-alveolar deschis dental

Segmentuldentar al crosetului este plasat subecuatorial cu extremitatea libera spre dintii restanti. Segmentul intermediar (alveolar) este situat la 0,5 - 1 mm de mucoase crestei alveolare , se modeleaza in forma de  Z . Crosetul se indica in toate formele de edentatie,pe dintii stilpi cu retentivitati mari si implantare parondontala pozitiva. Gradul de elasticitate al crosetului este in functie de lungimea buclei si de grosimea sirmei. Este crosetul de sirma cel mai elastic.

Functii crosetului :

¾  se opune tendintelor de desprindere a protezei de cimpul protetic , prin ancorarea bratului activ in zona subecuatorial a dintilor stilpi ;

¾  frineaza distilarea protezei prin portiunea bratului activ situata in jumatatea meziala a coroanei dintelui.

B.  CROSETE UTILIZATE MAI RAR

 

1.Crosetul cervico - alveolar deschis edental

Are extremitatea libera orientata spre edentatie.Traiectul buclei este dinspre mezial spre edentatie , la distanta de mucoasa procesului alveolar (0,5 - 1mm).Crosetul este indicat pentru protezele terminale.

Functiile crosetului :

¾ se opune desprinderii protezei prin bratul activ plasata subecuatorial ;

¾  se opune tendintelor de basculare prin desprinderea distala a  seilor terminale.

2.Crosetul proximal cu patrice

Se recomanda in zona frontala a arcadei. Dintele limitat va fi acoperit cu o coroana prevazuta cu o prelungire proximala numita patrice. Aceasta prelungire are forma de para , este legata de coroana printr-un istm cu aceeasi forma . Crosetul care are forma de U se aplica peste patrice .

Crosetul cu patrice blocheaza desprinderea , infrundarea , miscarile de lateralitate si distalizarea protezei. Este un croset fizionomic.

3.Crosetul cervico-interdentar

Se aplica sub punctul de contact a doi dinti bine implantati din vecinatatea edentatiei. Este indicat cind dintii limitati ai edentatiei sunt mobili , temporizindu-se extractia lor.Se mai numeste si croset alveolo-interdentar.

4.Crosetul ocluzo-interdentar ( Stahl )

Se utilizeaza pentru ancorarea protezei partiale uniterminale sau unilaterale , a aparatelor ortodontice prin aplicarea pe dintii hemiarcadei integre.

Extremitatea libera e in forma de ansa plasata sub punctul de contact pe fata vestibulara a doi dinti vecini. Traverseaza arcada prin nisa masticatorie spre fata orala , pentru a patrunde in baza protezei.

Functii:

¾  ansa de sub punctul de contact opreste tendintele de desprindere ale protezei;

¾  segmentul ocluzal din nisa masticatorie se opune infundarii protezei.                                   

5.Crosetul inelar ( Jackson )

Nu  prezinta extremitate libera. Bratul activ este situat subecuatorial pe fata vestibulara a coroanei ,se continua cu doua brate care urca spre fata ocluzala la nivelul crestelor marginale ( meziala,distala ) , traverseaza arcada prin nisele masticatorii si patrunde in baza protezei.

Pentru marirea elasticitatii acestui croset , Adams a adaugat doua mici bucle la intilnirea bratului vestibular orizontal cu cele doua brate verticale ale crosetului.

6.Crosetul muco-alveolar

Se utilizeaza in edentatiile biterminale maxilare, pentru pacientii care isi in totalitate dintii in timpul vorbirii sau risului. Se modeleaza din ansa dubla de sirma de wipla ( 0,7- 0,8mm ) , se plaseaza pe versantul vestibular al procesului alveolar proeminent , la distanta de 0,5 mm de mucoasa. Actiunea crosetului in tendintele de desprindere ale protezei crosetul apasa pe mucoasa si provoaca dureri pacientului . Acesta aduce arcadele dentare in contact si proteza este reaplicata pe cimpul protetic.

CAPITOLUL  IV

 

TEHNOLOGIA  PROTEZELOR

PARTIALE  ACRILICE

ETAPELE CLINICO - TEHNICE

 

Proteza partiala acrilica este obtinuta dupa parcurgerea unui numar de etape de laborator realizate de tehnicianul dentar.

Succesiunea etapelor clinico - tehnice necesare obtinerii protezelor partiale este urmatoarea :

1.   Examenul clinic al pacientului, diagnosticul de edentatie si solutia de tratament (etapa clinica ).

2.   Amprentarea campului  protetic (etapa clinica).

A.                Amprentarea preliminara

B.                Amprenta functionala.

3.   Turnarea modelului (etapa tehnica).

A.          Modelul preliminar

B.          Confectionarea portamprentei (lingurii ) individuale (etapa tehnica ).

C.           Turnarea modelului de lucru (etapa tehnica )

4.   Confectionarea sabloanelor de ocluzie (etapa tehnica ).

5.   Determinarea relatiilor intermaxilare si a reperelor pentru alegerea si montarea dintilor artificiali ( etapa clinica ).

6.   Fixarea modelelor in ocluzor sau articulator (etapa tehnica ).

7.   Realizarea machetei protezei partiale (etapa tehnica).

8.   Probe machetei in cavitatea bucala (etapa clinica ).

9.   Confectionarea machetei preliminare a protezei partiale.

10.    Confectionarea machetei definitive ( etapa tehnica ).

11.    Confectionarea tiparului (etapa tehnica).

12.    Confectionarea bazei acrilice a protezei. Introducerea acrilatului in tipar si polimerizarea lui (etapa tehnica ).

13.    Dezambalarea, prelucrarea si lustruirea protezei (etapa tehnica).

14.    Aplicarea si adaptarea protezei pe campul protetic (etapa clinica ).

1.Examenul clinic

 

Examenul clinic culege datele subiective si obiective privitoare la starea de edentatie. Examenul clinic obiectiv se axeaza pe examenul complet al aparatului dento - maxilar si pe cel al campului protetic. Este completat cu examenul radiografiilor si studiul modelelor documentare.

2.Amprenta campului protetic

 

Amprenta este reproducera in negativ a elementelor anatomice ale campului protetic. Este efectuata de medic cu materiale in stare plastica depuse in linguri (portamprente ) speciale care se introduc in cavitatea bucala pentru amprentarea campului protetic. Materialele de amprenta curent utilizate sunt cele elastice de tipul : alginatelor, siliconilor, si thiocauciucurilor.

A.  Amprenta preliminara

In prima sedinta clinica, dupa examenul clinic, se amprenteaza cu materiale elastice (alginate) ambele maxilare. Este o reproducere numai a elementelor anatomice ale campului protetic reprezentind zona sa de sprijin. Amprenta este sustinuta de o portamprenta standard care are forma aproximativa a campului protetic. Amprenta preliminara este utilizata pentru turnarea modele preliminare. Pe modelul preliminar tehnicianul va modela si adapta portamprenta (lingura) individuala.

B.  Amprenta functionala ( definitiva )

Reproduce cu mare exacticitate toate elementele campului protetic ( zona de sprijin si cea periferica de extindere marginala ).

De calitatea amprentarii depinde in cea mai mare masura precizia viitoarei proteze. Anterior turnarii depinde in cea mai mare masura precizia viitoarei proteze. Anterior turnarii  modelului de lucru, amprenta definitiva este examinata si trebuie sa prezinte urmatoarele carecteristici :

¾  suprafata amprentei sa prezinte un aspect neted, fara depresiuni

¾  amprenta sa reproduca toate elementele campului protetic (dinti restanti, creste alveolare, bolta palatina, tuberozitati maxilare, tuberculi piriformi).

¾  marginile sa prezinte impresiunile lasate de frenuri si bride.

¾  grosimea marginilor amprentei sa fie  proportionala cu cea a fundului de sac vestibular, respectiv lingual.

¾  materialul de amprenta sa fie uniform repartizat pe suprafata amprentei.

¾  se verifica timpul trecut de la amprentare, amprentele din alginat dupa 15 - 30 minute se deformeaza pierzind apa din compozitie.

                     Fig. 1 AMPRENTA  CAMPULUI PROTETIC

3.       TURNAREA  MODELULUI




Turnarea modelului este precedata de igienizarea amprentei (spalarea sub jet de apa) de urmele de saliva si de sange.  Se reduc cu foarfeca marginile balante aleamprentei,  care depasesc limitele campului protetic.

Modelul este reproducerea pozitiva a campului protetic, obtinut prin turnarea ghipsului fluid in impresiunile amprentei. Pentru obtinerea protezei partiale acrilice se utilizeaza doua tipuri de modele  :

-      preliminari - este turnat intr-o amprenta preliminara luata in portam-prenta (lingura ) standard;

-      de lucru sau functional - este turnat intr-o amprenta functionala luata in portamprenta (lingura) individual.

A.                             MODELUL PRELIMINAR

 

Se toarna din ghips obisnuit si este utilizat pentru obtinerea portam - prentei (lingurii) individuale.

Metoda de obtinere

 

Dupa igienizarea amprentei se prepara ghipsul de consistenta fluida intr - un bol de cauciuc si se depune in amprenta sub vibrare. Amprenta se vibreaza manual sau pe masa vibratorie, ghipsul fiind dirijat in toate detaliile, astfel evitandu - se formarea bulelor de aer in masa ghipsulu. Dupa ce amprenta este umpluta cu ghips fluid, din ghipsul ramas se depune pe masa de lucru o cantitate de 3 - 4 cm de ghips (mai vascos) proportionala ca latime cu suprafata amprentei. In acest ghips se introduce amprenta paralela cu planul mesei si cu linguri standard in sus si se modeleaza soclul modelului.


Fig.2  Modelul preliminar

B.  CONFECTIONAREA  PORTAMPRENTEI  INDIVIDUALE

 

Portamprenta (lingura) individuala este suportul rigid in care se aplica materialul pentru amprenta functionala sau definitiva a campului protetic. Este realizata pe modelul preliminar in limitele campului protetic delimitat in prealabil prin trasare cu creionul.

Materiale : se obtin din placa de baza, acrilat autopolimerizabil (materiale frecvent utilizate) si foarte rar din acrilat termopolimerizabil si polistiren.

Metode de obtinere :

Operatiunile efectuate se desfasoara in urmatoarea ordine :

¾  trasarea limitelor campului protetic cu creionul

¾  pregatirea dintilor restanti si a campului protetic pentru distantarea linguri

¾  izolarea modelului 5 - 10 in apa

¾  modelarea si adaptarea placii de baza - modelul este acoperit cu o placa de baza, care este plastificata la flacara becului Bunsen.

¾  aplicarea accesorilor - intariturile, manerul si butonii de presiune


¾  prelucrarea lingurii : dupa indepartarea de pe model, lingura se prelucreaza marginal cu freze de acrilat, pentru ca lingura sa ocoleasca frenurile si bridele in momentul amprentarii.

Fig.3 Lingura individuala

C.  COFECTIONAREA MODELULUI DE LUCRU

(FUNCTIONAL SAU DEFINITIV)

Modelul de lucru este reproducerea pozitiva, foarte exacta a tuturor elementelor campului protetic (de sprijin si extindere marginala). Se obtine din ghipsuri dure, rezistente, tip Moldano.

 

Etapele turnarii modelului de lucru

¾   igenizarea amprentei functionare : se spala sub jet de apa rece pentru indepartarea salivei si a urmelor de sange.

¾   prepararea ghipsului Moldano : proportia ghips/apa se va respecta strict pentru a nu diminua rezistenta mecanica a modelului,

¾   amprenta se aplica pe masa vibratorie, iar sub vibrare, pasta de ghips fluid este depusa in centrul amprentei.

¾   priza ghipsului Moldano : are loc in 30 - 40 minute. Se depune pentru priza amprenta umpluta cu ghips dur  (primul timp) cind soclul modelului este realizat din ghips obisnuit.

¾   indepartarea amprentei,dupa priza definitiva acelor doua ghipsuri. Operatia este denumita demulare.


Fig.4 MODELUL FUNCTIONAL (DEFINITIV)

4.CONFECTIONAREA SALONULUI DE OCLUZIE

Sablonul de ocluzie este o piesa intermediara ,necesara medicului pentru determinarea rapoartelor intermaxilare.Este realizat in laborator pe modelul de lucru.Reproduce aproximativ baza protezei si arcada dentara artificiala.

Partile componente ale sablonului de ocluzie sunt:

a)   baza sablonului si  b)bordura de ocluzie

a)   Baza sablonului

Este obtinuta din placa de baza sau acrilat autopolimerizabil.

Metoda de obtinere

Operatiunile prin care se obtine sablonul de ocluzie se desfasoara in urmatoarele succesiune:

¾  trasarea limitelor bazei sablonului la nivelul crestelor edentate si a dintilor restanti

¾  izolarea modelului in apa 3 -5 minute

¾  adaptarea si modelarea placii de baza - placa de baza se aplica pe model ,este plastificata cu flacara becului Bunsen si apoi adaptata prin presiuni digitale pina la obtinerea unui contact intim cu model.Surplusul de placa este sectionat cu foarfeca in limitele trasate pe model.Se adapteaza intim baza sablonului prin incalziri repetate.

b)Bordurile de ocluzie

Se modeleaza frecvent din ceara roz , conformat paralelipipedic cu laturile de cca 15 mm.Sunt fixate cu ceara de lipit pe baza sablonului.

Caracterizarea sabloanelor de ocluzie

¾  baza sabloanelor va acoperi in totalitate suprafata campului protetic, fara a depasi zona de mucoasa pasiv-mobila

¾  baza sabloanelor va fi perfect adaptata pe model, incit sa nu basculeze

¾  indepartarea si reaplicarea pe model sa se realizeze fara dificultati

¾  baza sabloanelor va avea o grosime de 1,5 - 2 mm.Pentru a rezista in timpul determinarii rapoartelor intermaxilare

¾  marginile sabloanelor vor fi prelucrate si vor prezenta incizuri in dreptul bridelor si frenurilor pentru a nu leza aceste formatiuni.


Fig.5  SABLONUL DE OCLUZIE

5.DETERMINAREA RELATIILOR INTERMAXILARE

Inregistrarea relatiilor mandibulo-maxilare este o etapa clinica,in care se depisteaza pozitia fiziologica a mandibulei fata de maxilar (relatia centrica si dimensiunea verticala de ocluzie).Cu ajutorul sabloanelor de ocluzie , medicul inregistreaza aceste pozitii intraorale si le transfera pe ocluzor sau articulator prin fixare modelelor in aceste pozitii.

A.RELATIILE  INTERMAXILARE SI OCLUZALE

Pe sabloanele de ocluzie , medicul traseaza reperele necesare alegerii si  montarii artificiali.

¾  linia mediana- corespunde liniei mediane a fetei sau filtrulut buzei

¾  liniile caninilor- corespund comisiunilor bucale

¾  linia surasului - corespunde nivelului pana unde se ridica buza superioara cand pacientul zambeste

     

Fig.6 SABLONUL DE OCLUZIE DUPA DETERMINAREA RELATIEI INTERMAXILARE

6.FIXAREA MODELELOR IN OCLUZOR SAU ARTICULATOR

Sabloanele de ocluzie utilizate de medic pentru inregistrarea rapoartelor intermaxilare sunt pozitionate impreuna cu modelele de lucru si solidarizate de medic. Acest ansamblu este trimis in laborator si montat in ocluzor sau articulator.

Fixarea modelelor in ocluzoare sau articulatoare conserva pozitiile fundamentale intermaxilare: relatia centrica, pozitia de intercuspidare maxima si dimensiunea verticala de ocluzie a etajului inferior al fetei. Aceste repere sunt necesare pe toata durata etapelor pentru realizare viitoarei proteze.

A.OCLUZOARELE

Sunt instrumente formate din doua brate unite printr-o articulatie in forma balama. Articulatia permite efectuarea miscarii fundamentale de inchidere si deschidere a mandibulei.

Descrierea ocluzorului

Ocluzorul este format din urmatoarele componente:

¾  bratul superior

¾  bratul inferior

¾  axul balama

¾  surubul de fixare

PREGATIREA MODELELOR PENTRU MONTAREA IN OCLUZOR

Pregatirea modelelor pentru fixarea lor in ocluzor este o etapa indispensabila:

¾  modelele initiale au soclul voluminos, inalt sau lat tehnicianul va interveni modelandu-le la dimensiuni ce vor usura plasarea lor intre bratele ocluzoarelor, aproximativ 15 mm

¾  gravarea soclului cu santuri longitudinale si transversale pentru a favoriza aderenta ghipsului utilizat la fixarea modelelor

TEHNICA FIXARII MODELELOR IN OCLUZOR

Fixarea modelelor se efectueaza in urmatoarele etape:

¾  se izoleaza modelel in apa (2-3 min.)

¾  modelel solidarizate cu bete chibrit se introduc intre cele doua ramuri ale ocluzorului cu partea distala spre balama

¾  ghipsarea modelului inferior - se prepara ghipsul si se aplica o cantitate mica pe o coala de hartie in care se introduce bratul ocluzorului. O noua cantitate de ghips acopera orificiile retentive ale bratului inferior peste care se aseaza modelul inferior

¾  ghipsarea modelului superior - dupa priza ghipsului utilizat la fixarea bratului inferior, se prepara ghips si se aplica pe soclul modelului superior. Bratul superior al ocluzorului este coborat pana face contact cu modelul, apoi cu o noua cantitate de ghips se fixeaza bratul de modelul superior si se fasoneaza in forma de calota.

Fixarea modelelor se va realiza rapid, pentru a evita priza ghipsului inaintea de terminarea acestei etape. Dupa priza ghipsului, ocluzorul cu modelele fixate se ridica de pe masa de lucru, surubul distantier este curatat de ghips si se definitiveaza fasonarea modelelor.


Fig.7.FIXAREA MODELELOR IN OCLUZOR

7.CONFECTIONAREA MACHETEI PRELIMINARE A PROTEZEI PARTIALE

Dupa montarea modelelor in ocluzor sau articulator tehnicianul dentar trebuie:

¾  sa analizeze indicatiile primite din cabinet privitoare la alegerea si montarea dintilor artificiali

¾  sa confectioneze macheta preliminara a protezei partiale

A.ANALIZA INDICATIILOR MEDICULUI

a. Alegerea dintilor artificiali

In fisa de laborator sunt consemnate date privind:

¾  culoarea dintilor artificiali

¾  forma si volumul dintilor arificiali sunt consemnate in fisa dar reies si din analiza modelului

¾  gradul de cuspidare a dintilor laterali

¾  artificii de montare: diastema, treme, incalecari, rotiri, anomalii de culoare, forme de uzura, microproteze etc.

¾  materialul dintilor artificiali: acrilat sau ceramica

b.   Pozitionarea dintilor artificaiali

In edentatia partiala, pozitionarea dintilor artificiali este usurata sau ingreunata de prezenta dintilor restanti pe arcada.

Pentru edentatiile reduse sau de grup din regiunea frontala, chiar daca tehnicianul nu primeste nici o indicatie in fisa, dintii restanti si cei antagonisti sunt criteriile cele mai obiective pentru pozitionarea dintilor artificiali.

Cand lipseste intregul grup frontal, mai ales la maxilar, ca si in edentatii extinse sau subtotale, tehnicianul primeste prin intermediul sabloanelor urmatoare:

¾  curbura vestibulare a bordurii superioare de ocluzie

¾  linia mediana unde se vor intalniia fetele meziale ale incisiviilor centrali superiori

¾  liniile caninilor(comisurale) la nivelul carora se monteaza cuspidul caninului

¾  in privinta artificiilor de montare, poate primi indicatii sau spatiul de pe model impune montarea cu spatieri, diastema si treme sau cu inghesuiri

c.    Elemente de stabilizare

Protezele partiale acrilice sunt stabilizate si mentinute pe campul protetic cu ajutorul crosetelor din sarma.

Alegerea si proiectarea crosetelor este efectuata de medic in colaborare cu tehnicianul dentar , asociind datele clinice cu cele observate direct pe model. Crosetele sunt proiectate pentru fiecare dinte stalpi in functie de:

¾  valoarea parodontala a dintilor limitanti

¾  pozitia dintelui stalpi, in zona frontala sau laterala

¾  tipul de edentatie si marimea ei

              

¾   


Fig.8.CONFECTIONAREA MACHETEI PRELIMINARE A PROTEZEI PARTIALE

B.MACHETA PRELIMINARA

PROBA MACHETEI IN CAVITATEA BUCALA

Este o etapa clinica in care medicul verifica daca datele si reperele transmise laboratorului au contribuit la alegerea si montarea corecta a dintilor artificiali.

In primul timp, macheta este examinata pe model:

¾  se controleaza contactele dento-dentare care trebuie sa corespunda cu cele existente in cavitatea bucala

¾  montarea dintilor frontali refac curba vestibulara si nivelul planul de ocluzie

¾  montarea dintilor laterali pe mijlocul crestei alveolare

¾  refacerea corecta a unitatilor de masticatie



¾  forma si volumul dintilor artificiali sa fie in concordanta cu a dintilor restanti

In timpul doi, macheta este inserata in cavitatea bucala si se examineaza:

¾  ocluzia, contactele dento-dentare in relatie centrica si miscarile functionale ale mandibulei

¾  restaurarea fizionomiei in edentatia frontala, coincidenta liniei mediane si nivelul planului de ocluzie

¾   


¾  culoarea, forma, marimea dintilor artificiale in relatiile cu dintii restanti

Fig.9.MACHETA DIN CEARA LA PROBA EI IN CAVITATEA BUCALA

 

 

CONFECTIONAREA MACHETEI DEFINITIVE

Aceasta etapa tehnica cuprinde definitivarea machetei preliminiare care in urma manoperelor executate de tehnicianul dentar, devine macheta definitiva ce urmeaza a fi ambalat.

MODELAREA FINALA A MACHETEI

Modelarea finala a machetei urmareste cateva obiective: fizionomic, igienic, fonetic, rezistenta mecanica si stabilizator.

CONFECTIONAREA TIPARULUI

Tiparul este o cavitate situata in interiorul materialului de ambalat, care reproduce volumul si forma machetei protezei partiale. Confectionarea tiparului este o etapa de laborator care cuprinde urmatoarele operationali:

A.Pregatirea machetei pentru ambalare

Macheta protezei partiale acrilice se ambaleaza in ghips depus in conformatoare speciale

. Inainte de ambalare modelul si macheta sunt pregatite astfel:

¾  modelul cu macheta se indeparteaza din ocluzor sau articulator

¾  modelul este introdus in conformator, iar daca este prea voluminos, se reduce din soclu, pentru a patrunde in cuveta

¾  macheta este solidarizata de model prin lipire cu ceara

B.Ambalarea machetei

Consta in introducerea modelului si a machetei in materialul de ambalat

a)   Ambalarea directa (cu val)

Indicatiile metodei:

¾   in edentatiile frontale cand montarea dintilor artificiali se realizeaza cu coletul pe creasta alveolara si saua nu prezinta versant vestibular

¾   in edentatiile intercalate, reduse ca marime dar cu brese multiple

Caracteristica metodei - modelul cu dintii restanti, crosetele si dintii artificiali sunt situati in aceeasi parte a cuvetei.

Avantajele metodei - pozitia dintilor in raport de dintii vecini si model nu se modifica.

¾  nu se produc inaltari de ocluzie

Dezavantajele metodei:

¾   realizarea practica a metodei este mai dificila (comparativ cu metoda indirecta)

¾  indepartarea cerii, izolarea tiparului si introducerea acrilatului se executa cu dificultate

¾  pozitia dintilor in valul de ghips se poate modifica

¾  valul de ghips se poate fi fracturat cand sunt asamblate cele doua parti ale cuvetei

Tehnica de ambalare

¾   reducerea modelului - se sectioneaza aproximativ 1 cm din soclul modelului pentru a patrunde cu macheta in prima jumatate a cuvetei

¾  se alege o cuveta metalica

¾  modelul si macheta se introduce in apa 3-5 min.

¾  se prepara ghips de consistenta fluida

¾  se depune ghips in prima jumatate a cuvetei (cea fara prelungire de ghidaj)

¾  se introduce modelul cu macheta in ghips. Ghipsul va acoperi versantul vestibular al machetei, fetele vestibulare cu marginile incizale ale dintilor frontali si fetele vestibulare cu suprafetele ocluzale ale dintilor laterali, precum si  segmentele dentare ale crosetelor.

¾  se asteapta priza ghipsului (15-30 min.) si se izoleaza ghipsul turnat in prima parte a cuvetei

¾  asamblarea jumatatii a doua a cuvetei. Turnarea ghipsului sub vibrare mecanica sau manuala. Capacul cuvetei se aplica si cuveta se introduce intr-o presa mecanica sau hidraulica.

b)      Ambalarea indirecta (fara val)

Indicatiile metodei: - metoda are o utilizare larga, datorita executiei rapide si avantajelor ce le prezinta fata de metoda directa. Se indica in toate formele de edentatie partiala.

Caracteristica metodei - dupa deschiderea cuvetei si indepartatrea ceri se observa ca:

¾                     modelul si crosetele raman intr-o parte a cuvetei iar dintii artificiali sunt fixati in partea a doua a tiparului

Avantajele metodei

¾  tehnica este relativ usor de realizat

¾  dintii artificiali isi pastreaza pozitia initial in tipar, iar daca se desprind pot fi repusi cu usurinta la locul lor

¾  indepartarea cerii si izolarea tiparului se realizeaza fara dificultati

¾  introducerea acrilatului in tipar este usoara si se poate examina repartizarea pastei acrilice in tipar

Dezavantajele metodei

Exista riscul de inaltare a ocluziei prin doi factori: asamblarea incorecta a partilor componente ale cuvetei sau strangerea insuficienta a cuvetei in presa.

Tehnica de ambalare

¾  modelul cu macheta se introduc in apa (3-5 min.)

¾  prepararea ghipsului si turnarea lui in prima jumatate a cuvetei

¾  introducerea modelului cu macheta in pasta de ghips, pana la marginea vestibulara a machetei. Macheta, dintii artificiali si baratele elastice ale crosetelor nu se acopera cu ghips

¾  modelajul final al ghipsului - suprafata lui va fi netezita, finisata, astfel incat sa nu prezinta zone retentive

¾  in continuare se procedeaza identic cu cele doua ultime aliniate din metoda precedenta

c)      Ambalare mixta

Este o combinare a procedeelor tehnice utilizate pentru metodele descrise

Indicatii

Se indica in edentatiile fronto laterale cu inclinarea crestei alveolare fontale (proalveolie)

Caracteristica metodei - modelul, o parte din dintii artificiali si crosetele sunt situati dupa deschiderea tiparului intr-o parte a cuvetei. Ceilalti dinti artificiali sunt fixati in partea a doua a tiparului

Avantajele metodei

¾  dintii isi mentin pozitia initiala (in zona frontala) datorita ½Valului½ de ghips

¾  acrilatul roz nu patrunde pe versantul vestibular al crestei alveolare

Dezavantajul metodei

¾  executia tehnica este laborioasa si exista riscul fracturarii protezei cand este dezambalata

Tehnica de ambalare

¾  dintii restanti sunt sectionati ca la ambalarea precedenta

¾  modelul cu macheta se introduc in apa (5 min.)

¾  se prepara ghipsul si se toarna in prima jumatate a cuvetei

¾  se introduc modelul si macheta in pasta de ghips

¾  se modeleaza valul de ghips pe fata vestibulara, marginea incizala si pe o treime din fata orala a dintilor frontali

¾  se izoleaza ghipsul turnat in prima parte (10 min.)

¾  se pregateste ghipsul si se toarna sub vibrare mecanica sau manuala in partea a doua a cuvetei. Capacul cuvetei se aplica si se introduce in presa

C.   INDEPARTAREA CERII DIN MATERIALUL DE AMBALAT

In urma indepartarii cerii din materialul de ambalat se obtine tiparul protezei partiale. Procedeul tehnic de indepartare a cerii este in functie de metoda de ambalare:

¾  Metoda directa sau cu val - cuveta este depusa pe un suport metalic si introdusa in apa incalzita la 100°C pentru 5-6 min. Cuveta se scoate din apa, ceara machetei se plastifieaza si se deschid cele doua jumatati cu o spatula mare. Resturile de ceara sunt indepartate prin spalare cu apa fiarta, proiectata sub forma de jet pe suprafata ghipsului.

¾  Metoda indirecta fara val - procedeul tehnic este asemanator

Fig.10.AMBALAREA DIRECTA (½CU VAL½) - CELE 2 JUMATATI ALE TIPARULUI

D. IZOLAREA TIPARULUI

Izolarea tiparului consta din aplicarea unei pelicule izolatoare de substante algine pe peretii tiparului. Scopul este acela ca pasta acrilica introdusa in tipar sa nu adere de ghipsul tiparului.

Obiectivele izolarii tiparului :

¾   tiparul va avea o suprafata neteda

¾  pelicula izolatoare va fi aplicata in mai multe straturi pentru a inhiba unirea fizica dintre ghipsul tiparului si rasina acrilica

¾  dezambalarea protezei din tipar se realizeaza fara dificultati prin izolarea de ghipsul tiparului.

Metoda de izolare cu substante alginice

Substanta izolatoare (Izodent Pecticol ) se aplica cu pensula in straturi succesive. Aplicarea intereseaza toata suprafata tiparului, inclusiv zonele invecinate. Se evita aplicarea substantei izolatoare pe dintii artificiali, pentru a se favoriza fixarea chimica  a acestora de baza protezei. Pentru o izolare corespunzatoare se aplica 2 - 3 straturi de solutie alginica la intervale de 5 min. si numai dupa ce stratul anterior a devenit pelicula aderanta.

Metoda de izolare cu materiale siliconate. Se utilizeaza siliconi fluizi speciali tip Dentaflex Lac.

CONFECTIONAREA  BAZEI  ACRILICE  A  PROTEZEI

Forma si dimensiunile bazei acrilice a protezei proiectata de medic pe modelul de lucru sunt reproduse fidel, in negativ, de forma si dimensiunile tiparului. Baza protezei (sei+placa protetica) se obtine din rasini acrilice special cu denumiri comerciale diferite : Romacryl (Romania) , Superacryl , Caloryl (Cehia) , Palaterm - Kulzer ( Germania ).

Cel mai frecvent utilizat in practica este Superacrylul ( Cehia ) , care prezinta mai multe nuante coloristice notate cu 0 (zero) pentru transparent si cu A, B, C pentru nuante roz. Aceste nuante se asociaza pentu obtinerea unei culori a bazei asemanatoare cu cea mucoasei bucale stabilita cu ajutorul unei chei de culori.

A.  Prepararea acrilatului

Se realizeaza in recipiente speciale : godeuri din portelan sau polistiren. Pentru o proteza maxilara cantitatea medie de polimer (pulbere) este cca 18 g. Protezele mandibulare au dimensiuni mai mici si cantitatea de polimer va fi mai mica.

Prepararea propriu-zisa. In goden, peste polimer se picura lichidul (monomerul) cca 7 ml., avindu-se in vedere ca proportia polimer - monomer pentru Romacryl si Superacryl este 2/1 (doua parti pulbere si o parte lichid), Cu spatula sau o bagheta din sticla se amesteca pulberele roz cu lichidul, pana se obtine o pasta acrilica fluida cu aspect de zahar umed. Godeul se acopera cu un capac pentru 7 - 10 minute. Dupa cateva minute, pasta fluida devine viscoasa, curge, este lipicioasa si tras in fire.

In faza urmatoare, pasta devine plastica, neaderanta, iar in ultima faza, devine modelabila si poate fi introdusa in tipar.

B.Introducerea acrilatului in tipar

Tiparul este deschis in cele doua parti componente si cu peretii  izolati cu solutii alginice (Izodent, Pectizol). Acrilatul este modelat in forma de rulou si se introduce in tipar deasupra dintilor artificiali, fiind predat, cu degetele pe baza acestora. Din restul de acrilat se modeleaza o placuta, care se va aplica pe bolta palatina sau pe versantul lingual al crestei aveolara inferioare in functie de proteza aflata in executie : maxilara sau mandibulara.

Peste acrilatul introdus in tipar se aplica o folie de celofan, apoi se ambaleaza cele doua parti ale tiparului. Tiparul este introdus in presa mecanica sau hidraulica, iar surplusul de acrilat sa fie eliminat. Cele doua parti ale tiparului sunt deschise din nou, se controleaza dispunerea acrilatului in tipar, pasta acrilica in excess este sectionata, indepartata iar in zonele unde se lipeste pasta, se pune cantitatea necesara.

Partile componente ale tiparului sunt din nou asamblate si introduse in presa pentru 5 minute. Dupa 5 minute tiparul se scoate din presa si se fixeaza intr-un inel metalic, prevazut cu un surub.

C.Polimerizarea

Polimerizarea este procesul chimic prin care polimetacrilatul de metil (pasta acrilica) trece din forma plastica in forma solida, dura si nedeformabila.

Tiparul fixat in inelul metalic se introduce intr-un vas cu apa la 23°C

¾  in 30 minute, temperatura apei se ridica la 60-65°C. Aceasta temperatura se mentine constant 60 minute.

¾  se ridica progresiv temperatura apei la 100°C, tot in 30 minute. Tiparul se mentine la aceasta temperatura in apa , timp de 30 minute.

Caracteristicile polimerizarii

¾  mentinerea timp de 60 minute la temperatura de 60°C este necesara pentru ca in acest interval initiatorul polimerizarii declanseaza cuplarea radicalilor liberi cu monomerul

¾  este o reactie chimica ce se produce cu degajarea de caldura (exoterma) de 30-40 °C

¾  incalzirea brusca a tiparului (la temp. de 70-80°C) cumulata cu reactia exoterma (30-40°C) conduce la volatizarea monomerului la 100,3°C. Rezultatul final al polimerizarilor rapide este obtinerea unor proteze poroase la nivelul zonelor mai groase ale bazei acrilice. Aceste proteze vor avea o rezistenta mecanica redusa la nivelul zonelor proiectate a fi rezistente (placile protetice, seile protezelor)

DEZAMBALAREA, PRELUCRAREA SI LUSTRUIREA PROTEZEI

Aceasta etapa tehnica cuprinde dezambalarea protezei, curatirea urmelor de ghips indepartarea excesului de rasina acrilica redarea morfologiei externe a bazei protetice, lustruirea finala.

A.Dezambalarea

Dezambalarea sau indepartarea protezei din tipar este procesul prin care se elibereaza proteza din materialul din ambalaj.

Dezambalarea protezei din tiparul cu ½val½

Proteza se indeparteaza relativ usor cu crosetele si modelul pe care s-a polimerizat, deoarece se afla impreuna cu aceeasi patre a tiparului. Partea a doua a tiparului in momentul deschiderii cuvetei, nu va exercita tractiuni asupra protezei. Indepartarea protezei din tipar se realizeaza prin sectionarea ghipsului cu spatule speciale, ocolindu-se dintii, crosetele si marginile protezei.

Dezambalarea protezei din tiparul fara ½val½

Indepartarea protezei se insoteste de anumite riscuri: la deschiderea cuvetei, proteza poate fi fixata intr-o parte a tiparului sau in a doua parte. Deschiderea cuvetei se va realiza lent. Indepartarea protezei din masa de ghips este obtinuta ca si la tiparul cu val, prin sectionarea ghipsului cu spatula.

Dezambalarea protezei din tiparul mixt

Este operatiunea cea mai dificila pentru ca la deschiderea cuvete, proteza se poate fractura deoarece dintii sunt fixati in ambele parti ale tiparului. Pentru evitarea fracturarii protezei nu se deschide cuveta, se va detasa capacul cuvetei si ghipsul tiparului este sectionat intr-o extremitate.

Degajarea protezei din ghips se realizeaza mai usor, prin sectionarea ghipsului cu ferastraul special.

B.Curatarea protezei

In urma dezambalarii, proteza prezinta pe fetele externe si mucozala zone de ghips aderent. Ghipsul intim aplicat este indepartat mecanic sau chimic.

Curatirea mecanica - ghipsul se indeparteaza cu spatula, apoi sub jet de apa se curata cu peria aspra toate zonele de care mai adera ghips restant.

Curatirea chimica - curatirea protezelor de ghipsul aderent se realizeaza prin introducerea protezelor curatate mecanic intr-o solutie de nitrat de sodiu 30% pentru 24 ore.

C.Examinarea protezei polimerizate

Se verifica:

¾  daca baza protezei este completa sau incompleta datorita cantitatii insuficiente a acrilatului introdus in tipar

¾  daca pozitia dintilor artificiali este corecta sau au aparut modificari de pozitie

¾  daca pozitia crosetelor este nemodificata sau au aparut eventuale deformari ale segmentelor elastice

¾  daca exista zone de fisuri in baza protezei

¾  daca fata mucozala a protezei prezinta sau nu zone cu exces de acrilat datorate deteriorarii modelului in timpul presarii

D.Netezirea protezei

Proteza dupa dezambalare si curatirea ghipsului, prezinta pe fata externa in zonele marginale exces de acrilat. Acest surplus de acrilat este indepartat prin frezare cu frezele de acrilat, netezirea realizandu-se cu pietre montate sau montate pe un mandrin.

Prelucrarea in zona coletelor dentare si a spatiilor interdentare se realizeaza cu freze cilindrice, sferice sau tronconice de dimensiuni mici.

Netezirea finala a protezei se realizeaza cu gume polipanto si cu benzi de glaspapir.

E.Lustruirea protezei

Protezele sunt lustruite la motorul orizontal sub actiunea instrumentarului de lustruit si a materialelor abrazive.

Instrumentarul de lustruit se compune: filtzul conic, peria circulara si puful de bumbac.

Materialele abrazive utilizate sunt: piatra ponce, feldspatul sau cuartul.

Lustruirea se incepe cu filtzul conic pe care se aplica pasta abraziva. Filtzul conic se actioneaza numai pe suprafata externa a bazei protezei.

Lustruirea se continua cu peria circulara pe care se aplica pasta abraziva. Lustruirea cu peria intereseaza atat suprafata externa a protezei cat si dintii artificiali. Pentru lustruirea finala se utilizeaza puful de bumbac. Puful actioneaza asupra protezei fara pasta abraziva.

In timpul lustruirii motorul este actionat cu viteza de 3000 rotatii pe minut.

INSERTIA PROTEZELOR PARTIALE ACRILICE


Insertia protezei partiale acrilice pe campul protetic reprezinta ultima faza si este o faza clinica.

                                Fig.11.PROTEZA FINALA


CONCLUZIE

Proteza partiala mobilizabila confectionata din acrilat este o lucrare protetica de mare raspindire, datorita faptului ca poate rezolva orice forma de edentatie partiala, poate fi executata de catre un medic incepator si de un technician dentar mai putin experimentat, necesita un laborator cu dotari minime si are un cost scazut . Pentru aceste motive, proteza partiala confectionata din acrilat a fost numita  "proteza sociala".

Conceptul simplist, fara o gindire medicala si confectionata fara respectarea cu rigurozitate a etapelor clinico - tehnice, proteza partiala confectionata din acrilat aduce mari daune cimpului protetic, accelerind pierderea dintilor restanti.

Trebuie mentionat ca inbunatatirea protezei partiale acrilice vizeaza sprijinul acesteia pe cimpul protetic, insertia si dezinsertia lucrarii, protectia tesuturilor cu care vine in contact, toate acestea contribuind in mod hotaritor la integrarea biologica a lucrarii.

BIBLIOGRAFIE

Costa E., Ene L., Dumitrescu St. - Protetica dentara

Ed. Medicala, Bucuresti 1982

Dumitrescu St. - Edentatia partiala si proteza mobilizabila

              Ed. Medicala, Bucuresti 1973

Dumitrescu St., Rindasu I., Donciu V., Anca Grigoriu, Toader B. - Proteza partiala mobilizabila

I.M.F. Bucuresti 1977

Dumitrescu St., Rindasu I., Donciu V. - Aparate, instrumente si organizarea

laboratorului de tehnica dentara

              Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1978

Ene L., Ionescu A. - Proteza scheletata

Ed. Medicala, Bucuresti 1982

Ene L., Ionescu A., Hutu E. - Edentatia partiala tratata cu ajutorul protezelor mobilizabile

              I.M.F. Bucuresti 1989

Rindasu I., Donciu V. - Tehnica executarii protezelor mobilizabile si mobile

              Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1981

Rindasu I., Donciu V., Brezoescu Al., Aura Marinescu., Mucher C. - Erori clinico- tehnice in confecsionarea protezei scheletate

              Al II-lea Simpozion de tehnica dentara, Bucuresti 1981

Rindasu I., Donciu V., Serb H., Brezoescu Al. - Proteza partiala mobilizabila

              I.M.F. Bucuresti 1983

Rindasu I., Donciu V., Serb H., David D., Blanaru D. - Materiale folosite in tehnologia protezelor dentare

              I.M.F. Bucuresti 1985






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




CANCERELE GENITALE LA FEMEIE
Etiologie Piciorul stramb congenital
MATERIELE FOLOSITE PENTRU ASIGURAREA SI MENTINEREA DESCHISA A CAILOR AERIENE
BOALA INFLAMATOARE PELVIANA
Tratamentul recuperator balneofizioterapeutic (BFT)
ANOREXIA. INAPETENTA
PNEUMONII CU GERMENI GRAM NEGATIVI
Ingineria procesului de obtinere a aspirinei
GUTA
Boala Paget osoasa (osteodistrofia deformanta)