Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. terapii, sfaturi, medicamente si tratamente, boli, efecte terapeutice, tratamente

Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» LUCRARE DE DIPLOMA MEDICINA - INGRIJIREA PACIENTULUI CU APENDICITA ACUTA OPERATA


LUCRARE DE DIPLOMA MEDICINA - INGRIJIREA PACIENTULUI CU APENDICITA ACUTA OPERATA



Scoala Sanitara Postliceala “CAROL DAVILA”

TARGU-MURES

 

LUCRARE    DE    DIPLOMA

INGRIJIREA PACIENTULUI CU APENDICITA ACUTA OPERATA

        

                         Motto:

'Actul medical nu este altceva decat o intalnire dintre o incredere si o constiinta' (Gh. Scripcaru)

 

 

 

 

CAPITOLUL I

 

1.1 Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a aparatului afectat

 

1.1.1       Anatomia aparatului afectat

            Aparatul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor care au ca functii principale digestia alimentelor si ulterior absorbtia lor, iar la nivelul ultimului segment eliminarea reziduurilor neasimilabile ale alimentelor ingerate.

            Segmentele tubului digestiv sunt:

-        cavitatea bucala

-        faringele

-        esofagul

-        stomacul

-        intestinul subtire

-        intestinul gros

-        rectul.

Pe langa aceste segmente, aparatul digestiv cuprinde si o serie de glande anexe, ale caror secretii, ajuta la digestia si absorbtia alimentelor. Acestea sunt:

-        glandele salivare

-        ficatul

-        pancreasul.

CAVITATEA BUCALA este primul segment al tubului digestiv, este captusita de o membrana mucoasa, ce contine glande producatoare de mucus. Limba este un organ musculo-fibros, are rol in masticatie, deglutitie, supt (la sugari), in vorbire, in perceperea gustului, sensibilitatii de tact, cald, rece, durere. Dintii sunt formatiuni osoase dure, de culoare alba, situati in arcadele alveo-dentare. Au rol atat in taierea, zdrobirea si macinarea alimentelor, cat si in vorbire.

FARINGELE este un conduct musculo-membranos si reprezinta o raspantie a cailor respiratorii si digestive, realizeaza legatura dintre fosele nazale si laringe, precum si dintre cavitatea bucala si esofag.

ESOFAGUL este un segment tubular musculo-membranos, moale, elastic, se largeste cu usurinta, lung de 25-30 cm la adult, el realizeaza legatura dintre faringe si stomac.

STOMACUL este situat in abdomen, in loja gastrica si este segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv, situat intre diafragm, ficat, colon transvers si peretele abdominal. Stomacul comunica cu esofagul prin orificiul numit cardia, iar cu duodenul prin orificiul numit pilor.

INTESTINUL SUBTIRE este cel mai lung segment al tubului digestiv (aproximativ 5-6 m) si organul cel mai important al procesului de digestie prin functia motorie, secretorie si de absorbtie. Se intinde de la sfincterul piloric pana la valvula ileo-cecala, prin care se deschide in intestinul gros. Intestinul subtire prezinta 2 portiuni: duodenul si jejuno-ileonul. Duodenul este portiunea fixa a intestinului subtire, are lungimea de 25-30 cm, forma unei potcoave si cuprinde in concavitatea sa capul pancreasului. Jejuno-ileonul reprezinta portiunea mobila a intestinului subtire, mobilitatea sa este asigurata de mezenter, formatiune peritoneala, care il leaga de peretele posterior al trunchiului.

INTESTINUL GROS este ultimul segment al tubului digestiv, are o lungime de aproximativ 1,7 m. Se intinde de la nivelul valvulei ileo-cecale pana la orificiul anal. Este dispus in forma de cadru si i se descriu urmatoarele segmente:

-        cecul cu apendicele cecal

-        colonul ascendent

-        colonul transvers

-        colonul descendent

-        sigmoidul

-        rectul

Cecul comunica cu ileonul prin valvula ileo-cecala Bauhin.

Apendicele este un diverticul rudimentar al cecului, a carui mucoasa contine numerosi foliculi limfatici, reprezentand o adevarata “amigdala abdominala”.

Colonul ascendent merge aproape vertical pana sub fata inferioara a ficatului, de unde se cudeaza, formand unghiul colic drept sau hepatic, pentru a se continua cu colonul transvers. Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritoneul parietal.

Colonul transvers este situat intre unghiul colic drept si unghiul colic stang sau splenic, de unde se continua cu colonul descendent. Este un segment mobil invelit de o formatiune peritoneala, mezocolonul transvers, care il leaga de peretele posterior al trunchiului.

Colonul descendent coboara pe peretele abdominal stang pana la nivelul crestei iliace stangi, de unde se continua cu sigmoidul. Este un organ retro-peritoneal.

Sigmoidul sau colonul ileo-pelvin este un segment mobil prevazut cu mezou (mezosigmoidul). Acesta ocupa fosa iliaca stanga si o parte din bazin.

Rectul este segmentul terminal al intestinului gros si al tubului digestiv.  El s-a adaptat functiei de rezervor si de organ excretor. Rectul se termina la nivelul orificiului anal.

 

 

GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV

Glandele salivare (parotide, submaxilare, sublinguale) au rolul de a elibera saliva abundenta sub influenta mirosului sau gustului mancarii. Cantitatea de saliva zilnica este de aproximativ 1,5 l.

Ficatul este cea mai voluminoasa glanda a organismului care secreta bila ce contine saruri biliare cu rol in digestia si absorbtia grasimilor si vitaminelor liposolubile. Secretia biliara a ficatului este continua dar evacuarea ei in intestin este ritmata de perioadele digestive. Pigmentii biliari dau culoare scaunului.

Pancreasul este o glanda cu secretie mixta: exocrina si endocrina.

Pancreasul exocrin secreta enzime digestive: tripsina si chimotripsina.

Pancreasul endocrin secreta hormoni ca insulina si glucagonul, care au rol in metabolismul glucidic.

1.1.2 Fiziologia aparatului digestiv

           

Fiziologia (digestia) reprezinta descompunerea alimentelor si transformarile lor fizico-chimice in elemente simple pentru ca acestea sa fie absorbite cu usurinta de organism.

Absorbtia elementelor simple se produce incepand de la nivelul cavitatii bucale insa mai slab.

La nivelul stomacului se realizeaza absorbtia alcoolului si a unor medicamente.

La nivelul intestinului subtire are loc absorbtia glicerinei si acizilor grasi, in prima portiune (duoden), monozaharidele se absorb la nivelul jejuno-ileonului, iar aminoacizii se absorb la nivelul intregului intestin subtire.

La nivelul intestinului gros se absorb sarurile minerale, apa, vitamina K (fitomenadiona).

In urma acestor procese, chilul intestinal lichid este transformat in masa fecaloida ce contine 90% resturi alimentare, 10% mucus, epitelii, leucocite, bacterii care se elimina prin procesul de defecatie.

1.2 Prezentarea teoretica a bolii: apendicita acuta

 

1.2.1 DEFINITIE

Apendicita acuta reprezinta sindromul acut determinat de inflamatia septica sau aseptica a apendicelui cecal.

Ea se situeaza pe primul loc in cadrul abdomenului acut chirurgical, prin frecventa sa. Inlaturarea apendicelui cecal prin apendicectomie nu modifica functia digestiva.

Apendicita acuta survine la ambele sexe si la toate varstele, dar ea apare  cu frecventa maxima la persoane cu varsta cuprinsa intre 10 si 30 de ani.

Sub varsta de 5 ani incidenta ei este rara si scade peste varsta de 50 de ani. Aceasta boala este mai frecventa la barbati.

 

1.2.2 ETIOLOGIE

            In aparitia apendicitei acute elementul patogenic este factorul infectios. Nu exista un germene specific inflamatiei apendiculare. Cel mai des intalnit este colibacilul, singur sau in asociere cu alti germeni microbieni: streptococ, pneumo-coc sau anaerobi.

            Patrunderea agentului patogen se produce fie local, pe cale mucoasa, fie general, pe cale hematogena.

            Odata ajuns in organism acesta este favorizat in producerea procesului inflamator si de urmatorii factori:

-        particularitati ale regiunii ileo-ceco-apendiculare ce favorizeaza staza: pozitii sau conformatii anormale ale cec-ului, corpi straini: seminte, samburi mici de fructe etc.;

-        regim alimentar hiperproteic;

-        constipatie cronica, infectii intestinale (colite, enterocolite), infectii generale (gripe, angine, pneumonii);

-        parazitoze (oxiuri, ascarizi, tenia);

-        coproliti, aderente.

 

1.2.3 SIMPTOMATOLOGIE

A) Semne subiective

a) Durerea este variabila ca intensitate si localizare. Survine in plina sanatate aparenta si este localizata de obicei in fosa iliaca dreapta. Nu rareori sediul durerii mai poate fi gasit epigastric, periombilical, lombar sau pelvis (dupa pozitia anatomica a apendicelui). Durerea poate fi accentuata de tuse sau schimbari de pozitie.

b) Inapetenta, greata, varsaturi. Varsaturile apar frecvent mai ales la tineri si copii.

            c) Tulburari de tranzit intestinal: constipatie sau diaree.

d) Subfebrilitate: temperatura este situata in jur de 380 C. Uneori apare frisonul care semnifica evolutia spre gangrena si difuzarea procesului septic.

            Forme particulare de manifestare a acestei afectiuni pot avea copiii mici, femeile insarcinate si persoanele varstnice.

            Copiii mici pot avea simptome atipice: doar varsaturi, somnolenta, dificultati de alimentatie, constipatie etc. Consultatia medicului de specialitate este absolut necesara pentru ca, in cazul copiilor mici, evolutia este frecvent rapida, de multe ori fara faze intermediare.

            Femeile insarcinate prezinta de obicei simptome precum: durere, greata si varsaturi, dar atunci cand acestea au intensitati si forme mai speciale, gravida trebuie sa se prezinte de urgenta la medicul chirurg pentru examen de specialitate.

            La pacientii varstnici manifestarile pot fi diferite, diagnosticarea fiind mai dificila. Poate imbraca forme pseudoocluzive cu simptome asemanatoare ocluziei intestinale si pseudotumorale, simptome asemanatoare tumorilor cecale.

            La acestia o particularitate o reprezinta afectiunile asociate tipice la batranete: cardiopatia ischemica, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat tip 2 etc., afectiuni ce inrautatesc prognosticul afectiunii de baza si care se pot si ele decompensa in cursul evolutiei bolii.

B) Semne obiective

a) Palparea. Durerea provocata prin palparea fosei iliace drepte sau de tuse are o mare valoare diagnostica.

            b) Semnele de iritatie peritoneala:

- semnul Blumberg: durerea care apare la decompresiunea         brusca dupa palparea progresiva profunda;

- semnul Mandel (clopotelul): durerea care apare la percutia fosei iliace drepte cu degetele.

c) Apararea si contractura musculara sunt semnele unui proces inflamator foarte sever si impun interventia chirurgicala de urgenta.

d) Hiperestezia cutanata reprezinta alaturi de durere si contractura, trepiedul clasic al lui Dialafay in stabilirea diagnosticului de apendicita acuta.

            e) Pulsul, de regula, este crescut.

 

1.2.4 PATOGENIE

            Aspectul anatomo-patologic al apendicitei acute este foarte variabil in raport cu virulenta microbiana si tipul imunitar al bolnavului. Astfel, se disting mai multe tipuri de apendicita acuta:

a)     Apendicita acuta catarala: in acest caz apendicele este congestionat, turgescent, cu desen vascular accentuat;

b)     Apendicita acuta flegmonoasa: la apendicita acuta flegmonoasa apendicele este marit de volum, edematiat, cu luciul seroasei disparut, prezinta pete echimotice si false membrane pe suprafata sa. In lumenul apendicelui gasim puroi si microabcese parietale. In cavitatea peritoneala exista un lichid seros, tulbure iar falsele membrane si depozitele de fibrina creaza aderente ale apendicelui la organele vecine;

c)     Apendicita acuta gangrenoasa: apendicele are culoarea neagra-verzuie, cu aspect de frunza vesteda, peretele este flasc si subtire. Uneori acesta poate prezenta una sau mai multe perforatii. In cavitatea peritoneala se gaseste un lichid purulent, tulbure, fetid, hiperseptic;

d)     Plastronul apendicular: reprezinta un stadiu evolutiv al apendicitei acute flegmonoase si se caracterizeaza prin alungirea anselor intestinale si a marelui epiplon in jurul apendicelui, pentru a bloca procesul inflamator sau perforatia apendiculara. In evolutie, plastronul se poate resorbi sau abceda;

e)     Peritonita apendiculara: survine ca urmare a perforatiei apendicelui mai ales in apendicita gangrenoasa si exista trei posibilitati de aparitie a acesteia: peritonita directa, peritonita in doi timpi, peritonita in trei timpi consecutivi.

 

1.2.5 TRATAMENT  

            Toate formele de apendicita acuta au indicatie operatorie de urgenta la prezentare, exceptie facandu-se doar in cazul plastronului apendicular. Operatia efectuata in apendicita acuta se numeste apendicectomie.

            La adulti aceasta se practica in cele mai multe cazuri sub rahianestezie, iar uneori sub anestezie generala.

            La copii, de regula, apendicectomia se practica sub anestezie generala.

            Incizia, in cazurile necomplicate se realizeaza in fosa iliaca dreapta, avand dimensiuni mici de 1,5-3 cm. Aceasta se poate prelungi in cazul dificultatilor intraoperatorii. Interventia chirurgicala se poate practica si laparoscopic, ceea ce presupune trei incizii mici.

            La tratamentul chirurgical trebuie asociat si un tratament medicamentos adecvat: antibiotic cu spectru larg de actiune, analgezic pentru calmarea durerilor, anticoagulante pentru realizarea unei bune circulatii sanguine, avand in vedere faptul ca pacientul operat necesita repaus la pat mai multe zile, si uneori se admninistreaza antisecretor gastric (bolnavii acuzand postoperator dureri in epigastru , ce se datoreaza ligaturii mezoului apendicular) administrat in perfuzie, in primele 24 ore si ulterior per os.

            La 12-24 ore postoperator, pacientul se poate mobiliza, poate incepe sa se alimenteze la recomandarea medicului si in mod obisnuit la 48-72 ore se externeaza din spital tinand cont de recomandarile medicului chirurg si medicului anestezist: in general regim alimentar, evitarea efortului fizic 4-6 saptamani.

            La o saptamana de la interventia chirurgicala bolnavul revine la control pentru scoaterea firelor de sutura.

            In cazurile mai grave sau complicate, tratamentul antibiotic va fi mult mai puternic si pe o perioada mai lunga si de asemenea recuperarea va dura mai mult.

            Medicul chirurg va decide intraoperator necesitatea lavajului si drenajului cavitatii peritoneale, frecvent practicandu-se drenajul fundului de sac Douglas, cu tub de dren, ce va fi suprimat la 48-72 ore in functie de evolutia bolnavului.

            Tratamentul plastronului apendicular

            Acesta se trateaza medical: repaus la pat, local se aplica punga cu gheata, regim hidric, antibioterapie.

            Evolutia plastronului se urmareste clinic si paraclinic. Daca evolueaza favorabil, spre regresie, operatia se va executa “la rece”, dupa 6-8 saptamani.

            In cazul unei evolutii nefavorabile a plastronului cu aparitia abcesului, se impune interventia chirurgicala de urgenta care consta in incizia si drenarea abcesului.

            Apendicectomia se face numai daca apendicele este vizibil in plaga (pericol de lezare sau traumatizare a organelor din jurul apendicelui).

            Daca nu a putut fi executata, apendicectomia se va face la 3-6 luni de la incizia abcesului.

            Complicatii postoperatorii

a)     Hemoragia secundara prin scaparea unui vas din ligatura. Semnele de hemoragie interna sau exteriorizata impun interventia chirurgicala pentru hemostaza.

b)     Supuratia plagii se maifesta din a doua sau a treia zi postoperator, prin urmatoarele: durere, edem, eritem local, febra, leucocitoza.

c)     Peritonita celei de a sasea zi postoperatorii: poate fi localizata sub forma unei peritonite difuze.

d)     Cefalee postrahianestezie, este asociata frecvent cu greata, varsaturi.

Complicatii tardive

a)     Eventratia postapendicectomie: apare in cazul pacientilor obezi sau care  nu respecta indicatiile medicului si exercita efort intens postoperator.

b)     Aderente peritoneale: aceste aderente pot sa apara in cazurile grave cu complicatii.

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL II

 

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune.

 

2.1 Internarea pacientului in spital

           

Internarea pacientului in spital se face pe baza biletului de internare emis de catre medicul de familie, iar cazurile de urgenta se interneaza fara bilet de trimitere.

            Apendicita acuta este o urgenta medicala de aceea, forma de internare este cea de urgenta iar internarea pacientilor cu aceasta afectiune se face la serviciul de chirurgie generala.

            Pacientii se pot prezenta singuri sau insotiti la serviciul de ambulanta chirurgie, sau pot fi transportati cu autosanitara de urgenta, in cazurile grave.

            Pacientii internati sunt inscrisi la biroul serviciului de primire in registrul de internari, pe baza cartii de identitate. Tot aici, se completeaza foaia de observatie clinica, ea fiind dosarul bolnavului pe perioada internarii, document medico-legal, stiintific si de gestiune. In ea se inscriu date fixe, date variabile, date clinice, examinari paraclinice, evolutie, tratament.

            Pacientii vor fi examinati de catre medicul de garda. Se va acorda ajutor atat medicului cat si pacientului in cursul examinarii clinice, scutindu-l astfel pe acesta din urma de eforturi fizice. De asemenea se va contribui la crearea unui climat favorabil intre pacient si medic,se va face accesibila medicului, explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-i si instrumentar necesar, daca este cazul.Acest ajutor este indispensabil in cazul pacientilor grav bolnavi.

  In vederea pregatirii si asistarii examenului clinic medical se va efectua:

-        pregatirea psihica a pacientului;

-        pozitionarea pacientului in decubit dorsal pentru a putea fi examinat;

-        dezbracarea si imbracarea pacientului.

In cadrul diagnosticarii apendicitei acute, un rol important il ocupa anamneza, istoricul bolii si examenul obiectiv. Pacientii vor fi intrebati de existenta altor afectiuni in antecedente (personale sau familiale), eventualele tratamente in desfasurare, alergii la medicamente sau substante (elemente de care se va tine cont in tratamentul medicamentos pe perioada spitalizarii), consumul de bauturi alcoolice, fumatul si eventual consumul de droguri. Toate acestea trebuie mentionate deoarece constitue informatii deosebit de importante.

Dupa efectuarea examenului medical, medicul va trece imediat in foaia de observatie a pacientului datele anamnezice culese de la pacient sau de la insotitor.

Se  va masura temperatura pacientului, pulsul, frecventa respiratorie si tensiunea arteriala. La indicatia medicului, se va recolta sange pentru analize de urgenta: grup sanguin, Rh, hemoleucograma, glicemie; urina (pentru examen sumar de urina) si programeaza pacientul la ecografie, radiologie, consult cardiologic si electrocardiograma.

De asemenea in timpul examinarii va urmari igiena corporala a pacientului si va interveni daca este cazul.

Dupa aplicarea primelor masuri terapeutice de urgenta, pacientul va fi rugat sa-si schimbe hainele de strada cu cele de spital si ulterior va fi transportat pe sectie in vederea internarii. Lucrurile pacientului vor fi predate la magazia spitalului, pe baza unui bon, inmanat pacientului sau apartinatorilor, iar la registratura se depunde cartea de identitate. Unde este cazul se efectueaza dezinfectarea si deparazitarea hainelor, ulterior acestea vor fi asezate pe un umeras, invelite in manta de protectie pentru a fi ferite de praf.

 

2.2 Asigurarea conditiilor de spitalizare

In cazurile pacientilor cu apendicita acuta, internarea in spital este obligatorie intr-un serviciu de chirurgie generala.Pentru a facilita vindecarea lor este absolut necesara asigurarea unor conditii de mediu corespunzatoare. De aceea salonul trebuie amenajat cu aspect placut, mobilierul redus la strictul necesar,vopsit in culori deschise, lavabile, usor de dezinfectat.

Paturile trebuie asezate distantat pentru a nu se deranja pacientii intre ei, iar obiectele uzuale(plosca, urinar) vor fi plasate la indemana acestora. Fiecare salon trebuie sa aiba chiuveta cu oglinda, masa si scaune.

Aerisirea salonului este obligatorie, completandu-se astfel cantitatea de oxigen consumata de pacienti si improspatandu-se aerul poluat prin mirosul degajat de plosti,urinare,pansamente,transpiratie,dezinfectante etc.Aerisirea se poate face continuu sau discontinuu dupa modul de constructie al ferestrelor.

Umidificarea suficienta a salonului este necesara deoarece o atmosfera prea uscata irita caile respiratorii superioare,favorizeaza transpiratia care prin evaporare produce frison,iar o atmosfera prea umeda nu produce evaporarea transpiratiei.

Iluminatul in salon trebuie asigurat prin ferestre largi,lumina solara avand un rol important atat pentru pacient cat si rolul de a distruge agentii patogeni.

Incalzirea saloanelor trebuie facuta pe timpul anotimpurilor reci, mentinandu-se o temperatura constanta peste zi de aproximativ 180-190C iar noptea de 160 -170C.

O conditie importanta ce trebuie asigurata pacientilor este linistea pentru a se putea odihni. Odihna poate fi pasiva(somn) sau activa(citit).

Calmul auditiv este de asemenea un factor important in vindecarea pacientilor. Acesta se realizeaza printr-o vorbire moderata, prin evitarea caderii obiectelor metalice(plosca,urinar)si instrumentarului(foarfeci,pense).Se va evita, de asemenea, zgomotul produs de vesela, de scartaitul usilor,de tocul de la incaltamintea asistentelor etc.

Curatenia in salon se face dimineata prin stergerea umeda a mobilierului,usilor,tocurilor ferestrelor, pardoselii.

Instalatiile de semnalizare vor fi plasate la indemana pacientilor pentru a putea cere ajutor la nevoie.

 

2.3 Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

2.3.1 Pregatirea patului si a accesoriilor lui

Patul trebuie sa satisfaca toate necesitatile pacientului, de aceea, acesta trebuie sa fie comod, pentru a-i asigura odihna si o pozitie cat mai adecvata, iar lenjeria de pat va fi schimbata ori de cate ori este nevoie.

Patul va trebui sa corespunda pacientilor: lungimea lui trebuie sa fie de cel putin 2m, iar latimea de 80-90 cm. Inaltimea de la dusumea la saltea trebuie sa aibe 60 cm. Patul trebuie confectionat din tuburi usoare de metal, somiera confectionata din sarma inoxidabila, puternica, elastica, bine intinsa pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.

Accesoriile patului sunt:

-        salteaua: poate fi confectionata dintr-o bucata sau mai multe bucati, din burete sau material plastic;

-        1-2 perne cu lungimea de 75 cm, iar latimea de 55 cm;

-        patura: confectionata din lana moale sa se poata spala usor;

-        lenjeria de pat: 2 cearsafuri, 2 fete de perna, musama si aleza.

Utilaje auxiliare patului: noptiera si stativul pentru perfuzii.

2.3.2 Schimbarea lenjeriei de pat

            Schinbarea lenjeriei de pat se poate efectua in doua moduri:cu pacient in pat sau fara pacient in pat. Schimbarea lenjeriei de pat se efectueaza in special dimineata inainte de curatenie, dupa masurarea temperaturii, a pulsului, a tensiunii arteriale si dupa ce pacientul isi efectueaza toaleta de dimineata dar la nevoie se va schimba de mai multe ori.

            Lenjeria se va schimba pe lungime atunci cand pacientul poate fi intors in pozitie decubit lateral. Astfel cearsaful se ruleaza in lungime iar musamaua si aleza se vor rula in latime.

            Schimbarea lenjeriei pe latime se va face cand pacientul se poate ridica, in pozitie sezanda, astfel cearsaful se va rula in latime iar musamaua si aleza in lungime.

2.3.3 Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului

            Asigurarea igienei personale este un factor important in vindecarea pacientului, asigurandu-i o stare de confort. Neglijarea igienei corporale scade capacitatea functionala a pielii si reduce posibilitatile de aparare si regenerare ale organismului. De aceea, la internare, pacientul trebuie sa faca dus sau baie apoi imbraca lenjeria de spital.

            Pacientul aflat in stare grava va fi asezat pe un scaun sub dus, unde va fi supravegheat si ajutat. Hainele pe care le imbraca nu trebuie sa fie foarte stranse pe corp, dar nici prea largi, pentru a-i oferi acestuia lejeritate in miscare.

            Pacientul operat va fi ajutat sa isi efectueze toaleta zilnica ce consta in spalarea mainilor cu apa si sapun, a fetei, a urechilor, a gatului, a regiunii axilare si pubiene, a picioarelor, toaleta cavitatii bucale si igiena parului.

            Lenjeria de corp va fi schimbata ori de cate ori va fi nevoie.

2.3.4 Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului imobilizat

            Dupa apendicectomie, se va ajuta pacientul la efectuarea toaletei de dimineata.  Prin toaleta de dimineata se indeparteaza de pe suprafata pielii stratul cornos, descuamat si impregnat cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare. Indepartarea secretiilor deschide orificiile de excretie a glandelor pielii, invioreaza circulatia cutanata si a intregului organism, favorizeaza mobilizarea anticorpilor formati in celulele reticulo-endoteliale.

            Efectuarea toaletei de dimineata linisteste pacientul si ii creaza acestuia o stare de confort.

            Pentru a efectua, in bune conditii, toaleta pe regiuni a pacientului se verifica mai intai temperatura camerei, evitand astfel racirea acestuia, pe urma se izoleaza patul pacientului cu ajutorul unui paravan pentru a-i asigura intimitatea .Se pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei:cearsaf, 3 prosoape, 2 perechi de manusi sau 2 bureti de culori diferite,sapuniera cu sapun,vas cu apa incalzita la 37o C,musama, cani cu apa calda, instrumente pentru ingrijirea cavitatii bucale,a unghiilor,a parului, termometru de baie, bazinet. Toaleta pe regiuni se va incepe intotdeauna cu fata, apoi urmeaza gitul, membrele superioare, partea anterioara a toracelui, abdomenul, partea posterioara a toracelui, regiunea sacrala, coapsele, membrele inferioare, organele genitale si regiunea perianala. Dupa spalare, clatire si uscare se va face o frectie pentru stimularea circulatiei cu alcool sau spirt mentolat.Ingrijirea parului consta in pieptanatul si periatul zilnic, cel putin de 2 ori, precum si spalarea lui o data pe saptamana. Dupa efectuarea toaletei, se curata si se taie unghiile cu grija.

2.3.5 Observarea pozitiei pacientului in pat

            Pozitia in pat a pacientului cu apendicectomie poate fi:

-        decubit dorsal fara perna;

     -   decubit lateral in timpul efectuarii toaletei, schimbarii lenjeriei, administrarii  supozitoarelor.

Repausul la pat dureaza cel putin 24 ore dupa interventia chirurgicala pentru a preveni cefaleea post rahianestezie, greata, varsaturile, precum si pentru actiunea sa sedativa.

Urmarirea faciesului poate trada gradul de inteligenta precum si anumite stari psihice ca: durere, spaima, agitatie, depresie, oboseala.

In cazul apendicitei acute fata bolnavului exprima durere, spaima, agitatie.

Supravegherea fizionomiei bolnavului trebuie sa fie o preocupare permanenta.

2.3.6 Schimbarea pozitiei si mobilizarea pacientului

            Pozitia in pat a pacientului cu apendicectomie este in decubit dorsal, fara perna, cel putin 24 de ore.

            In cazul pacientilor in stare grava, pentru a preveni aparitia escarelor de decubit si nu numai, se va schimba pozitia pacientului la 2-3 ore (la nevoie mai des). Escarele pot aparea in cateva ore sau in cateva zile, formarea lor fiind variabila, depinzand de factorul de risc si de toleranta pielii la presiune indelungata.

            Pentru prevenirea escarelor se pot folosi saltele speciale, colaci de vata sau cauciuc; pentru ungerea pielii: unguent cu oxid de zinc si vitamina A + D2, pudra de talc.

            Mobilizarea pacientului se va face precoce, pasiv si apoi activ pentru a preveni tromboflebita. Se va incepe cu mobilizarea in pat, apoi in pozitie sezand, pacientul ajutandu-se de agatatoarele fixate la pat.

            La mobilizarea pacientului se urmaresc urmatoarele obiective:

-        stimularea metabolismului;

-        stimularea circulatiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor;

-        normalizarea tonusului muscular, mentinerea mobilitatii articulare, asigurarea starii de bine.

 

 

 

2.3.7 Captarea eliminarilor

 

2.3.7.1 Varsaturile

            Prin varsaturi intelegem evacuarea prin cavitatea bucala a continutului stomacal. Voma este un act reflex, cu centrul in bulbul rahidian.

            Pacientii cu apendicita acuta operata pot prezenta varsaturi preoperatorii, datorate intolerantei digestive, cauzata de inflamatia apendicelui si postoperatorii, datorate anestezicelor.

            Varsaturile se capteaza in tavita renala. In timpul varsaturilor se va intoarce capul pacientului pe o parte si se va tine tavita renala sub barbie, se linisteste din punct de vedere psihic. Se va pastra produsul eliminat pentru a-l arata medicului.

            Dupa varsatura ii ofera pacientului un pahar cu apa sa-si clateasca gura.

            La indicatia medicului ii administreaza medicatie simptomatica. Se asigura ca pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic, de aceea stabileste raportul ingesta-excreta.

2.3.7.2 Diureza

            Este procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24 ore.

            Urina este o solutie apoasa prin care sunt eliminate substante rezultate din metabolismul intermediar protidic, inutile si toxice pentru organism.

            Captarea urinei se realizeaza procedand astfel:

-        se separa patul de restul salonului cu paravan;

-        se indeparteaza patura si cearsaful care acopera pacientul;

-        se protejeaza patul cu musama si aleza;

-        se dezbraca pacientul si se introduce bazinetul sub regiunea sacrala;

-        se efectueaza toaleta regiunii perianale;

-        se indeparteaza bazinetul cu atentie;

-        se strang materialele folosite;

-        se imbraca pacientul, se reface patul, se aeriseste salonul;

-        se spala mainile pacientului.

Urina obtinuta se colecteaza in vase cilindrice, gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa distilata si acoperite pentru masurarea diurezei. Recipientul cu urina este etichetat cu numele pacientului, numarul salonului, numarul patului, se tine la racoare si ferit de lumina pentru a preveni descompunerea urinei.

Dupa golire, urinarele se spala cu jet de apa calda si se dezinfecteaza.

2.3.7.3 Scaunul         

            Scaunul sau materiile fecale sunt resturi alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin actul defecatiei.

            Captarea scaunului in cazul pacientului cu apendicita acuta operata se efectueaza astfel: se protejeaza patul cu musama si aleza, se separa patul pacientului de restul salonului cu ajutorul paravanului, se dezbraca pacientul, se ridica si se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrala si se acopera cu o invelitoare.Dupa terminarea actului defecarii se efectueaza toaleta regiunii perianale, se indeparteaza bazinetul cu atentie din salon, se strang materialele folosite, se imbraca pacientul, se reface patul, se aeriseste salonul si se spala mainile pacientului.

            Se va avea grija ca pacientul sa aiba tegumente si mucoase perianale curate.

 

2.4 Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Una din sarciniile cele mai importante este supravegherea pacientului.

 Se vor culege toate datele referitoare la starea generala a pacientului si la evolutia bolii sale.

Datele culese, prin masurarea functiilor vitale si vegetative, se noteaza grafic, in foaia de temperatura, componenta foii de observatie.

La un pacient operat cu apendicita acuta, functiile vitale urmarite sunt: respiratia, tensiunea arteriala, pulsul si temperatura. Acestea se masoara de cel putin doua ori pe zi.

2.4.1 Respiratia

            Este functia organismului prin care se realizeaza aportul de oxigen necesar proceselor vitale in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon.

            O buna respirtie determina o circulatie corespunzatoare si o buna mobilitate.

            Elementele de apreciat in observarea si masurarea respiratiei sunt: tipul respiratiei, amplitudinea miscarilor respiratorii, ritmul si frecventa.

            O respiratie normala are urmatoarele caracteristici: este supla, regulata, pe nas, lenta si profunda. La masurarea respiratiei se folosesc urmatoarele materiale: ceas cu secundar, pix de culoare verde, foaie de temperatura. Se va masura respiratia, fara a explica pacientului tehnica ce urmeaza a fi efectuata, astfel: aseaza palma pe toracele pacientului si numara inspiratiile timp de un minut. Valoarea obtinuta se consemneaza in foaia de temperatura: fiecare linie orizontala a foii reprezinta 2 respiratii. Se uneste cu o linie valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei.

            Dupa apendicectomie, pacientul prezinta respiratie normala 16-18 respiratii pe minut (dupa anestezia rahidiana).

            Dupa anestezia generala, respiratia este mai rara, ea revine la normal dupa aproximativ 12 ore.

2.4.2 Tensiunea arteriala

            Reprezinta tensiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali. Factorii care determina presiunea arteriala sunt: debitul cardiac, forta de contractie a inimii, elasticitatea si calibrul vaselor si vascozitatea sangelui. Tensi-unea scade de la centru spre periferie.

            Supravegherea tensiunii arteriale are drept scop evaluarea functiei cardio-vasculare (forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor). Elementele de evaluat sunt: tensiunea arteriala sistolica si tensiunea arteriala diastolica.

            Dupa operatie, pacientul prezinta o tensiune arteriala putin scazuta, datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori (in cazul anesteziei rahidiene).

            Tensiunea arteriala va fi controlata in mod regulat. Prabusirea tensiunii arteriale concomitent cu reducerea tensiunii diferentiale, insotita de accelerarea pulsului, indica starea de soc provocata de hemoragie.

            Tensiunea arteriala are doua valori: sistolica (tensiunea maxima) si diastolica (tensiunea minima).Aceasta variaza la adulti intre 115-140mm Hg/ si 75-90mm Hg.

            Tensiunea arteriala poate fi masurata cu aparate pentru masurarea tensiunii cu mercur Riva-Roci sau cu manometru.Metodele de determinare sunt palpatorie si auscultorie. Valorile obtinute se noteaza in foaia de temperatura cu o linie orizontala de culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur, se unesc liniile orizontale cu liniile verticale si se hasureaza spatiul rezultat.

2.4.3 Pulsul

            Pulsul arterial reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, sau senzatia de soc perceputa la palparea acestora, comprimate incomplet pe un plan osos si este sincrona cu sistola ventriculara.

            Dupa apendicectomie, pacientul poate prezenta un puls usor bradicardic (in cazul anesteziei rahidiene).

            Pulsul trebuie urmarit deoarece cresterea frecventei si scaderea ampli-tudinii sunt semne ale alterarii circulatiei putandu-ne orienta chiar spre hemoragie intraabdominala postoperatorie in primele ore.

Calitatile pulsului sunt: frecventa, ritmul, amplitudinea, celeritatea.

Valorile normale ale pulsului se situeaza intre 60-80 pulsatii pe minut.

Peste 80 pulsatii pe minut avem puls tahicardic, iar sub 60 pulsatii pe minut avem puls bradicardic.

            Locurile de masurare ale  pulsului sunt: temporal, carotid, apical, femural, radial, popliteu, tibial si pedios timp de un minut.Se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura cu pix de culoare rosie, tinand cont ca fiecare linie orizontala a foii reprezinta 4 pulsatii. Pentru obtinerea curbei se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara printr-o linie.

2.4.4 Temperatura

            Mentinerea temperaturii in limite normale, este necesitatea organismului de a conserva o temperatura la un grad aproximativ constant pentru a-si mentine starea de bine.

            Scopul supravegherii temperaturii este acela de a descoperi unele modificari patologice ale acesteia. Locurile de masurare ale temperaturii sunt: cavitati semiinchise precum: axila, plica inghinala, cavitatea bucala sau cavitati inchise: rect, vagin.

            Temperatura se masoara de 2 ori pe zi, dar la indicatia medicului si in functie de starea pacientului se poate masura de mai multe ori pe zi. Valoarea obtinuta se noteaza in foaia de temperatura cu pix de culoare albastra astfel: pentru fiecare diviziune a foii se socotesc doua diviziuni de grad. Valoarea prezenta se uneste cu valoarea anterioara si se obtine curba termica.

            Dupa anestezia rahidiana pacientul prezinta o usoara hipotermie datorata vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori.

Hipotermia este valoarea temperaturii corpului sub limita normala de 360 C.

In caz de hipotermie se vor asigura urmatoarele interventii:

-        incalzeste lent pacientul cu paturi, creste treptat temperatura mediului ambiant;

-        incalzeste usor solutiile perfuzabile;

-        maseaza extremitatile;

-        administreaza tratamentul prescris.

Pacientii cu perforatie apendiculara cu abces, pot prezenta o temperatura ridicata (hipertermie) din cauza procesului inflamator.

Hipertermia este ridicarea temperaturii corpului peste limita normala de 370 C la adulti.

In caz de hipertermie, se vor asigura urmatoarele interventii:

-        aplica comprese reci, impachetari reci, punga cu gheata;

-        administreaza medicamente recomandate de medic (antitermice, antibiotice);

-        schimba des lenjeria de pat si de corp pentru mentinerea ingienei tegumentelor.

2.4.5.Scaunul

            Observarea si notarea scaunului are drept scop reluarea tranzitului intestinal si urmarirea activitatii normale a tubului digestiv dupa apendicectomie.

Peristaltismul intestinelor incetineste datorita anestezicelor.

            Reluarea tranzitului intestinal apare dupa 24-48 ore de la interventia chirurgicala, in functie de anestezia efectuata.

            Primul scaun apare aproximativ in ziua a 4-a de la interventie.

            In foaia de temperatura scaunul se noteaza astfel:

-        ‘’ l ‘’ scaun normal;

-        ‘’ / ‘’ scaun moale;

-        ‘’ - -‘’ scaun diareic;

-        ‘’ x’’ scaun cu mucus;

-        ‘’ P’’ scaun cu puroi;

-        ‘’ s’’ scaun cu sange.

La observarea scaunului se urmareste: frecventa, orarul, cantitatea, consistenta, forma, culoarea si mirosul.

2.4.6 Diureza

Diureza nu sufera modificari importante, prima mictiune apare imediat ce pacientul isi reia controlul sfincterului urinar. Daca apare globul vezical inainte de reluarea functiei sfincteriene, este necesara aplicarea unei sonde vezicale evacuatorii, sau a sondei “a`demeure”.

La calculul diurezei se va tine seama de cantitatea de lichide administrata parenteral, cantitatea de lichide eliminata prin urina, transpiratie, varsaturi si scaun.

La supravegherea diurezei se urmareste cantitatea (la adult 1200-1400 ml/24h), frecventa (adult 5-4 pe zi), ritmul mictiunilor (2/3 din numarul mictiunilor in timpul zilei, 1/3 noaptea), culoarea (galben deschis, pana la galben inchis), mirosul urinei, reactia urinei (ph-ul intre 4,5-7), aspectul urinei (clar, transparenta la inceput), densitatea urinei (se determina imediat dupa emisie: 1010-1025).

2.4.7 Varsatura

            Supraveghind  varsaturile se va urmari: frecventa (ocazionale, frecvente, incoercibile), orarul (matinale, postprandiale), cantitatea (mare, mica), continutul (alimentare, mucoase, apoase, fecaloide, biliare, purulente, sanguinolente), culoarea (galben-verzuie, rosie, galben murdar, bruna), mirosul (fad, acru, fecaloid, ranced), forta de proiectie (brusc, jet, fara efort, fara greata, fara legatura cu alimentarea).

            Simptomele ce insotesc varsaturile sunt: dureri abdominale, greata si salivatie, cefalee, transpiratii reci, tahicardie, deshidratare.

            In cazul pacientului cu apendicita acuta operata, varsaturile sunt ocazionale, post prandiale, in cantitate mica, au continut alimentar,sunt insotite de dureri abdominale, cefalee, greata si salivatie, precum si de o deshidratare izotona.

Se vor urmari varsaturile, se vor supraveghea si se vor nota in foaia de temperatura.

Varsaturile se noteaza astfel:

-        cu cerc maro – varsaturi alimentare;

-        cu cerc verde – varsaturi biliare;

-        cu cerc rosu – varsaturi cu sange.

 

2.5 Alimentatia pacientului

 

            Preoperator pacientul va avea un regim alimentar usor digerabil, cu multe lichide pentru mentinerea tensiunii arteriale, dezintoxicarea si marirea diurezei, diminuarea setei postoperatorii, precum si diminuarea acidozei postoperatorii.

            Dupa apendicectomie alimentatia pacientului se incepe astfel:

-        in ziua 0, alimentatie pe cale parenterala cu ajutorul perfuziilor cand se vor    administra substante care au valoare calorica ridicata, pot fi utilizate direct de tesuturi, nu au proprietati antigenice, nu au actiune iritanta sau necro-  zanta asupra tesuturilor.Pe cale parenterala pot fi introduse solutii izo sau hipertone.

-        incepand cu ziua 1 se reia alimentarea activa la pat, administrandu-se la inceput regim hidric (ceai amar, supe de zarzavat stecurate), apoi regim hidrozaharat (ceai dulce, suc de fructe).Alimentarea activa la pat se efectueaza astfel: se aseaza pacientul in pozitie comoda, semisezand sau sezand, cu ajutorul rezematorului de pat si a pernei. Se protejeaza lenjeria de pat cu musama. Peste aceasta se aseaza un lighean, i se ofera pacientului sapunul si i se toarna apa sa se spele.I se ofera prosopul sa-si stearga mainile in timp ce materialele folosite se vor indeparta. Se protejeaza hainele pacientului cu un prosop asezat in jurul gatului iar patura cu o aleza.Se adapteaza masa speciala la pat, iar pe o tava acoperita cu servetel se ofera vasele cu mancare.Dupa ce pacientul a terminat de mancat, se ridica vesela utilizata, se indeparteaza materialele folosite, se spala pacientul pe maini.Pacientul va avea in urmatoarele zile  un regim alimentar lacto-fainos (branza de vaci, orez sau gris cu lapte, supe de carne si de zarzavat). In timp de 5 zile se va ajunge la o alimentatie completa.

2.6 Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

 

            Medicamentele administrate unui pacient cu apendicectomie sunt:

-        antibiotice cu spectru larg de actiune;

-        analgezice: algocalmin fiola, algifen fiola;

-        anticoagulante: fraxip fiole de 0,3; 04; 06;

-        antiemetice: plegomazin fiole administrat intramuscular, papaverina fiole administrata lent timp de 5-10 minute in solutie de glucoza, metoclopramid fiole;

-        uneori antisecretori gastrici: ranitidina, losec, controloc;

Pentru hidratarea organismului se folosesc solutii perfuzabile ca:

-        solutie de glucoza: 5-10-20 %, tamponata cu insulina (1 U insulina la 2 g. de glucoza)

-        solutie izotonica de NaCl 9%;

-        solutii poliminerale: Ringer, care contine NaCl, KCl, CaCl2;

Administrand aceste solutii, pe langa hidratare se realizeaza partial si o reechilibrare electrolitica si nutritiva a organismului.

Caile de administrare a tratamentului medicamentos pentru un pacient operat sunt: intravenoase, intramusculare si subcutane.

Pe cale intravenoasa se administreaza antibiotice cu spectru larg de actiune (fortum, timentin, metronidazol), analgezice (algifen), antiemetice (metoclopramid, plegomazin), solutii perfuzabile prin punctie venoasa.

Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie (d=6/10, l=25-30mm, bizou scurt).

Locul punctiei: venele de la plica cotului (bazilica, cefalica), venele antebratului, venele de pe fata dorsala a mainii, venele subclaviculare, venele femurale, venele maleolare interne, venele jugulare si epicraniene (sugar si copil mic).

Materiale necesare pentru efectuarea punctiei venoase:

-        de protectie: perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama, aleza;

-        dezinfectante: alcool concentrat, tinctura de iod;

-        sterile: seringi de 5-10 ml, ace de seringa, pense, manusi sterile, casolete cu tampoane si comprese sterile, medicamentul de administrat;

-        alte materiale: tava medicala, acoperita cu camp steril, tavita renala, garou.

Efectuarea tehnicii:

-        pregatire psihica: comunicarea si informarea pacientului asupra scopului punctiei;

-        pregatire fizica: se aseaza comod pacientul, se examineaza calitatea si starea venelor, se dezinfecteaza tegumentul, se aplica garoul la 7-8 cm deasupra locului punctiei, se recomanda pacientului sa stranga pumnul, venele devenind astfel turgescente;

-        executie:  se spala pe maini, se imbraca manusi sterile, se fixeaza vena cu policele mainii stangi, se fixeaza seringa cu gradatiile in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta intre police si restul degetelor, apoi se patrunde cu acul, traversand oblic tegumentul si peretele venos (unghi de 300), pana cand acul inainteaza in gol, se controleaza patrunderea acului in vena, prin aspiratie cu seringa, se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului.

Se continua tehnica in functie de scopul punctiei:injectarea medicamentului sau administrarea unei perfuzii.

Se aplica tampon imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si se retrage brusc acul la terminarea injectarii medicamentului. Se comprima locul 1-3 minute, pozitia bratului fiind verticala.

In cazul in care administram solutii perfuzabile mai avem nevoie de solutia perfuzabila, aparatul de perfuzat steril care se adapteaza la ac , leucoplast pentru fixare, stativ pentru sustinerea flacoanelor.

Pentru introducerea solutiei perfuzabile se ataseaza la acul fixat, tubul de la aparatul perfuzor, se deschide prestubul, se fixeaza rata de flux (60 picaturi/ minut) sau dupa indicatia medicului. Formula de calculare a ratei de flux este:       

total solutie x factor de picatura x 60 pic/min

nr de ore

            Pentru o buna administare a medicamentelor, se vor respecta urmatoarele reguli:

-        se respecta medicatia prescrisa si nu se inlocuiesc medicamentele cu altele asemanatoare, fara aprobarea medicului;

-        se verifica integritatea ambalajului medicamentului si data expirarii, se respecta calea de administrare;

-        se respecta orarul si ritmul de administrare prescris de medic;

-        se respecta doza prescrisa;

-        se administreaza flaconul imediat dupa ce a fost deschis;

-        se previn infectiile nozocomiale prin respectarea masurilor de asepsie si igiena;

-        se respecta precautiunile universale prin aplicarea masurilor, in vederea prevenirii transmiterii HIV, virusului hepatitei B,C si a altor agenti patogeni cu cale de transmitere sanguina in timpul actului medical.

2.7 Recoltarea de produse biologice si patologice

 

Examenele de laborator au o deosebita importanta deoarece acestea completeaza simptomatologia bolilor cu elemente obiective, confirma sau infirma diagnosticul clinic, reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului, confirma vindecarea si semnaleaza aparitia unor complicatii.

            In cazul pacientilor cu apendicita acuta, la indicatia medicului,se va recolta sange pentru efectuarea probelor de laborator.

            Inainte de recoltare, se va pregati  psihic pacientul, se va comunica cu acesta, explicandu-i necesitatea efectuarii analizelor de laborator, precum si tehnica prin care se efectueaza recoltarea sangelui necesar pentru urmatoarele examene:

a)     Hemoleucograma: se recolteaza 2 ml sange prin punctie venoasa pe cristale de EDTA si se amesteca prin omogenizare.

Valori normale:

      -  eritrocite: 4,5 - 5,5 milioane/mm3;

-        leucocite: 4000 - 8000/mm3;

-        hemoglobina: 12 – 15 g %;

-        hematocrit: 40 – 45 g %.

In cazul pacientilor cu apendicita acuta ne intereseaza in special numarul leucocitelor in sange care, de obicei, ajunge la valori de 10000/mm3, iar in cazurile grave poate atinge valori de 20000 – 30000/mm3.

b)     Ionograma: se recolteaza 5 ml sange prin punctie venoasa fara substanta anticoagulanta.

Valori normale:

-        Na+= 135 – 150 mEq/l;

-        K+= 3,5 – 5 mEq/l.

In cazurile cu varsaturi si deshidratari pot fi evidentiate modificari in cadrul acestor valori.

c)     Teste de coagulare:

Din lobul urechii:

Ts= 2 – 4 min;

Tc= 8 – 10 min.

Prin punctie venoasa se recolteaza 4,5 ml sange pe 0,5 ml oxalat de potasiu, pentru a afla indicele de protrombina.

Valoarea normala: 85 – 100 %.

-        Timpul Quick = 12 sec – 14 sec;

-        Timpul Howel = 90 sec – 150 sec (=1’ 30” – 2’ 30“).

d)    VSH

Prin punctie venoasa se recolteaza 1,6 ml sange pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 %.

Valori normale:

La barbati:

-        1 – 10 mm / 1h;

-        7 – 15 mm / 2h.

La femei:

-        2 – 13 mm / 1h;

-        12 – 17 mm / 2h.

e)     Se va recolta sange pentru determinarea grupei sanguine si al Rh-ului.

f)      Sumarul de urina este un examen de laborator uzual pentru un diagnostic diferential, cu o afectiune a tractului urinar.

g)     Testul de sarcina, pentru femeile tinere ce prezinta aceasta simptomatologie.

 

2.8 Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune

            Pregatirea pacientului consta in pregatirea fizica si psihica. Pregatirea psihica consta in comunicarea cu pacientul, informarea, incurajarea si asigurarea confortului in timpul efectuarii tehnicilor impuse de afectiune, iar cea fizica consta in asigurarea pozitiei corespunzatoare fiecarei tehnici in parte.

            Pentru pacientul cu apendicita acuta, investigatiile care se fac sunt urmatoarele:

1) Radiografia abdominala simpla poate evidentia un anumit nivel de aerocolie (distensia anselor la nivelul flancului drept abdominal, in regiunea cecului).

            Pregatirea pacientului pentru radiografie:

a)     Pregatire psihica: se va comunica cu pacientul, explicandu-i conditiile in care se face examinarea (camera de obscuritate). Pacientul va fi insotit la serviciul de radiologie si i se va explica cum trebuie sa se comporte in timpul expunerii la radiatii.

b)     Pregatire fizica: se dezbraca complet regiunea abdomenului, se indeparteaza obiectele radio-opace, pacientul este condus sub ecran si este ajutat sa se aseze in pozitie orizontala.

Dupa efectuarea radiografiei pacientul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus la pat.

Examenul radiologic si data la care a fost efectuat se noteaza in foaia de observatie.

2) Ecografia abdominala se efectueaza in special pentru diagnosticul diferential al apendicitei acute cu alte tipuri de afectiuni:

- in sfera genitala la femei: chist ovarian, sarcina extrauterina, fibrom uterin, anexita dreapta;

- afectiuni ale tractului urinar: colica renala dreapta, calcul uretral, cistita;

- alte afectiuni ale micului bazin sau intestinale, limfadenita mezenterica la copii, diverticul Meckel;

- evidentierea de lichid (puroi), in cavitatea abdominala, pledeaza pentru apendicita acuta perforata.

3) ECG si consultul cardiologic: sunt metode de investigatie utile pentru depistarea unei boli de inima.

Electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

Pregatirea pacientului: pacientul se pregateste din punct de vedere psihic: se va comunica cu acesta pentru a-i inlatura factorii emotionali, apoi pacientul va fi transportat in sala de inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu 10 – 15 min inainte de inregistrare pentru aclimatizarea acestuia cu sala. Pacientul va fi culcat comod pe patul de consultatii si va fi rugat sa-si relaxeze musculatura. Se monteaza, pe partile moi ale extremitatilor, placile de metal ale electrozilor. Sub placa de metal a electrozilor se aseaza o panza inmuiata in solutie de electrolit sau un gel special. Cei 10 electrozi (4 pentru membre si 6 precordiali) se fixeaza astfel:

-        pentru membre: rosu – mana dreapta;   galben – mana stanga;                                                                                                                                             verde – picior stang;   negru – picior drept.

-        precordiali:

  ● V1 = spatiul 4 intercostal, pe marginea dreapta a sternului;

  ● V2 = spatiul 4 intercostal, pe marginea stanga a sternului;

  ● V3 = intre V2 si V4;

  ● V4 = spatiul 5 intercostal stang pe linia medioclaviculara;

  ● V5 = la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axilara anterioara stanga

  ● V6 = la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie stanga.

            Dupa terminarea inregistrarii se indeparteaza electrozii de pe pacient si se noteaza  pe electrocardiograma numele, prenumele, varsta, inaltimea, greutatea. Se mentioneaza medicatia folosita, data si ora inregistrarii, viteza de derulare, semnatura celui care a inregistrat.

 

 

2.9 Pregatirea preoperatorie, transportul pacientului si ingrijirile postoperatorii

 

2.9.1 Pregatirea preoperatorie

            Pacientii internati sunt agitati, speriati, inhibati de teama interventiei chirurgicale, de anestezie, de durere si chiar de moarte.Printr-un comportament si o atitudine adecvata fata de pacient, se va inlatura starea de anxietate in care se gaseste pacientul inainte de operatie. Astfel se va comunica cu pacientul pregatindu-l psihic si ajutandu-l pe acesta sa-si exprime gandurile, grijile; ii va fi insuflata incredere in echipa operatorie, i se vor da explicatii despre ceea ce se va intampla in timpul transportului, in sala de operatie, in timpul anesteziei si se va asigura ca va fi permanent insotit si ajutat.

            Pacientului i se va cere consimtamantul iar pentru minori, parintii vor fi aceia care vor da consimtamantul in scris.

            Concomitent cu psihoterapia, se actioneaza si printr-o terapie medicamentoasa.

            Pregatirea pacientului pentru operatie cuprinde:

-        examenele paraclinice: hemoleucograma, grup sanguin, Rh, coagulograma, examen de urina, ecografie abdominala, radiografie abdominala, electrocardiograma si consult cardiologic;

-        asanarea focarelor de infectie (daca este cazul si daca mai este timp);

-        alimentatie: in seara zilei precedente pacientul va avea o alimentatie lejera, formata din supa de legume, bauturi dulci sau alcaline,iar  in ziua interventiei chirurgicale pacientul nu are voie sa consume nimic per os;

-        pacientul va face baie la dus sau baie pe regiuni si se imbraca cu haine curate;

-        parul lung al femeilor va fi adunat sub boneta;

-        se vor indeparta protezele dentare care vor fi invelite intr-o bucata de tifon si puse pe noptiera pacientului;

-        se vor indeparta bijuteriile, lacul de unghii si rujul de pe buze, in cazul femeilor;

-        pacientul va fi atentionat pentru mictiune voluntara sau se va efectua sondaj vezical cu sonda “a`demeure”;

-        la indicatia medicului anestezist se va administra medicatie preanestezica cu un hipnotic-opiaceu (morfina, mialgin) sau un barbituric (fenobarbital);

-        inainte de a intra in sala de operatie se vor masura si nota functiile vitale si vegetative (respiratie, tensiune arteriala, puls, temperatura, diureza, scaun);

-        inaintea operatiei trebuie indepartata pilozitatea de la nivelul inciziei, se va degresa pielea cu eter, se va dezinfecta cu alcool si se va acoperi campul operator.

Pacientul va fi insotit in timpul transportului si va fi predat echipei operatorii impreuna cu toata documentatia (foaia de observatie, analize, radiografii) si alte observatii culese de la pacient, survenite ulterior. In functie de starea pacientului, transportul se face cu brancard, carucior, pat rulant sau daca acesta se poate deplasa, va fi doar ajutat si sprijinit.

Chiar si in cazul urgentelor, indiferent de timpul avut la dispozitie si de starea pacientului, se efectueaza examenele de laborator de urgenta.

 

2.9.2 Transportul pacientului operat

            Transportul pacientului operat se face cu targa sau patul rulant, care trebuie sa fie pregatite cu cearsaf, aleza si patura. Pacientul se aseaza in pozitie de decubit dorsal cu capul intr-o parte. Se acopera pentru a fi ferit de curentii de aer rece, evitandu-se astfel o raceala.

            Transportul se efectueaza silentios, cu blandete, fara miscari bruste sau zdruncinaturi. In acest timp se supravegheaza: respiratia, pulsul, eventualele vomismente, aparitia cianozei. De asemenea se supravegheaza perfuzia.  Pacientul operat se instaleaza cat mai comod in pat. Daca perfuzia se continua, se plaseaza flaconul pe suport, iar membrul pacientului se aseaza in jgheabul de fixare, apoi se verifica pozitia acului si ritmul perfuziei.

 

2.9.3 Ingrijirea postoperatorie

            Incepe din momentul terminarii interventiei chirurgicale si dureaza pana la vindecarea completa a pacientului.

            Ingrijirea postoperatorie se acorda in functie de natura interventiei, de complicatiile care au survenit intraoperator, de tipul anesteziei si de starea generala a pacientului.

Dupa trezire pacientul va fi transportat la serviciul de terapie intensiva, sau in salon, in patul sau.

 

2.9.4 Ingrijirea pacientilor operati cu anestezie generala in primele ore de la operatie

            Pacientul trebuie supravegheat permanent pana la aparitia reflexelor (de deglutitie, tuse, laringian si cornean), pana la revenirea completa a starii de constienta, cat si in orele care urmeaza. Transportul lui din sala de operatie se efectueaza dupa revenirea acestor reflexe.

            Se urmareste faciesul pacientului care poate oferi informatii importante precum:

-        aparitia palorii insotita de transpiratii reci si racirea extremitatilor, indica starea de soc;

-        aparitia cianozei chiar redusa, indica insuficienta respiratorie sau circulatorie (se adiministreaza oxigen prin sonda endonazala).

Se supravegheaza comportamentul deoarece operatul poate sa prezinte la trezire o stare de agitatie, acesta poate sa-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia, sa se ridice din pat. In cazul in care agitatia persista, pacientul va fi imobilizat sau i se administreaza sedative usoare, indicate de medic.

Se urmaresc de asemenea functiile vitale:

-        respiratia trebuie sa fie ritmica, ampla, normala. Daca apare jena respiratorie, ea poate trada: incarcare bronsica cu mucozitati, caderea limbii, inundarea cailor respiratorii cu vomismente;

-        pulsul trebuie sa fie bine batut, regulat, putin accelerat, rarindu-se in mod progresiv. Pulsul filiform este semn de hemoragie sau alta stare critica;

-        tensiunea arteriala va fi controlata in mod ritmic, prabusirea tensiunii arteriale concomitent cu reducerea tensiunii diferentiale, insotita de accelerarea pulsului indica stare de soc provocata de hemoragie. In acest caz se anunta de urgenta medicul si se va pregati pacientul pentru reinterventie, transfuzie si oxigenoterapie.

Pansamentul aplicat pe plaga operatorie trebuie sa fie uscat, sa nu se imbibe cu sange sau serozitati.

 

2.9.5 Supravegherea si ingrijirile acordate in primele 2 zile dupa interventia chirurgicala

            Primele zile postoperatorii sunt cele mai dificile pentru pacient datorita faptului ca ingrijirile sunt numeroase.

            Dupa trezire pacientul va fi incurajat sa se miste in pat, sa se intoarca singur de pe o parte pe alta, sa-si miste picioarele, mainile, sa se ridice in pozitie semisezanda pentru a pregati ridicatul din pat precoce, chiar in prima zi dupa operatie. Aceasta reprezinta metoda cea mai eficace pentru prevenirea complicatiilor venoase. De aceea toti operatii se vor ridica din pat in seara zilei interventiei sau a doua zi dimineata. Aceasta manevra simpla este benefica si datorita faptului ca favorizeaza amplitudinea respiratorie, ventilatia pulmonara, accelereaza reluarea tranzitului intestinal si influenteaza in mod pozitiv psihicul pacientului. Pacientul trebuie sa-si reia mersul numai insotit si sprijinit.

            In prima zi dupa operatie pacientul poate resimti durere care trebuie combatuta deoarece favorizeaza insomnia, impiedicand pacientul sa se odihneasca. In acest scop se administreaza la indicatia medicului si dupa ce s-a stabilit cu exactitate caracterul durerii, antialgice, chiar tranchilizante.

            Daca starea pacientului o permite, acesta poate sa-si clateasca gura cu putina apa sau ceai si daca are buzele uscate se vor unge cu vaselina.

            Pentru prevenirea escarelor se efectueaza frectii usoare cu alcool la nivelul regiunii dorsale si a calcaielor, se evita umezeala, se schimba des pozitia pacientului.

            Se stimuleaza mictiunea: spontan sau se evacueaza prin sonda vezicala.

            Continuand ingrijirile postoperatorii, se vor supraveghea functiile vitale si vegetative:

-        temperatura se masoara dimineata si seara, in prima zi se poate produce o usoara hipertermie: 37,80 - 380 C (febra de resorbtie);

-        pulsul si tensiunea arteriala se urmaresc cu atentie, deoarece socul si hemoragia sunt complicatiile care pot surveni in primele 2 zile dupa interventie;

-        se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric;

-        se reface patul de mai multe ori pe zi, schimband lenjeria ori de cate ori este nevoie, prevenindu-se astfel escarele si se invata pacientul sa faca exercitii respiratorii.Respiratia profunda favorizeaza oxigenarea si ventilatia adecvata la pacientii anxiosi.

Pentru a combate meteorismul se introduce tubul de gaze lubrefiat, timp de o ora. Pana la reluarea tranzitului intestinal se practica clisme evacuatorii mici si repetate, se administreaza purgative usoare care favorizeaza reluarea functiilor intestinale. In acest moment se poate oferi pacientului o dieta hidrica, cu ceai neindulcit.

      Dupa evacuarea spontana a gazelor, semn de reluare a tranzitului intestinal, pacientul va primi ceai indulcit, sucuri naturale, supa de legume strecurata, lapte.

 

2.9.6 Supravegherea si ingrijirea acordate din ziua a treia

            Se va  supraveghea in continuare respiratia, pulsul si temperatura pacientului, care vor fi urmarite dimineata si seara. Se urmareste de asemenea tranzitul intestinal, notandu-se aparitia primului scaun (apare aproximativ in ziua a 4-a).

            Intarzierea aparitiei primului scaun poate fi datorata unei ocluzii intestinale.

            Dupa reluarea tranzitului intestinal si evacuarea gazelor, pacientul poate fi alimentat cu piureuri, iaurt, incepand din ziua a 3-a. Dupa aparitia primului scaun, in alimentatie se pot introduce compoturi, carnea alba. Se vor evita apele carbogazoase care favorizeaza balonarea si creaza disconfort abdominal.

            Daca vindecarea plagii evolueaza in mod normal, scoaterea firelor se va face in ziua a 7-a de la operatie.

            Pacientul operat isi va face toaleta zilnica la baie, pe cat posibil singur. Pacientul continua sa faca exercitii respiratorii, iar mobilizarea acestuia se va efectua cu durata din ce in ce mai lunga.

2.9.7 Supravegherea plagii operatorii

            Plaga va fi controlata zilnic la ora de vizita si de catre medic, deoarece aceasta se poate infecta din diferite motive intraoperatorii si postoperatorii. Infectia plagii este semnalata de o temperatura ce depaseste 370 C, cu dureri locale si inrosirea tegumentului din jurul plagii. Prin respectarea normelor de asepsie si antisepsie si sterilizarea corecta a instrumentarului se previne insa acest inconvenient.

            Sterilizarea este procedeul prin care sunt distruse toate formele de existenta a microorganismelor de la suprafata sau profunzimea unor suprafete sau a unor obiecte.

            Pregatirea pentru sterilizare a instrumentarului trebuie sa urmeze mai multe etape precum:

a)     sortarea si separarea celor taioase, demontarea, introducerea in chiuveta speciala pentru spalat, unde se indeparteaza sub jet continuu sangele si impuritatile;

b)     spalarea cu apa calda si dezinfectanti speciali, cu ajutorul unor perii speciale;

c)     clatirea cu apa calda la jet continuu pentru a indeparta orice urma de dezinfectanti;

d)     stergerea se va efectua individual cu ajutorul unor carpe speciale;

e)     se verifica functionalitatea lor si apoi sortarea dupa destinatie si asezarea lor in cutii bine inchise si transportate la centrul de sterilizare cu fiola martor impreuna.

Inainte de a fi puse la sterilizare, cutiile se eticheteaza inscriindu-se data si ora. Acestea se pastreaza sterile timp de 24 ore.

Sterilizarea se realizeaza prin:

1.     Metode fizice: caldura uscata (flambare, incalzire la rosu, sterilizare cu aer cald cu ajutorul aparatului numit Poupinel), caldura umeda (fierbere, autoclavare), raze ultraviolete, raze Rontgen, ultrasunete.

2.     Metode chimice: cand se utilizeaza mai multe clase de substante chimice:halogeni(clor,cloramina, iod),aldehide(aldehida formica), tenside(bromocet) sapunuri,compusi fenolici etc.

Controlul sterilizarii se face prin 3 metode: chimica, fizica, biologica.

Plaga suturata, neinflamata, se trateaza prin pansare sterila astfel:

-        se degreseaza cu benzina tegumentul din jurul plagii;

-        se dezinfecteaza cu tinctura de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanta de 6-7 cm, folosind la fiecare stergere alt tampon;

-        plaga suturata se dezinfecteaza de asemenea printr-o singura stergere cu tampon imbibat in tinctura de iod, sau alcool;

-        se dezinfecteaza din nou tegumentul din jurul plagii, efectuandu-se circular de la plaga in exterior;

-        se acopera plaga cu comprese sterile, pansamentul se fixeaza cu benzi de leucoplast.

In cazurile grave sau complicate (peritonite), cand pacientului i s-au pus tuburi de dren, pentru drenarea cavitatii peritoneale, acestea vor fi scurtate si fixate cu ace de siguranta atunci cand secretiile se reduc.

 

2.9.8 Ingrijirile pacientului dupa rahianestezie

Transportul pacientului dupa rahianestezie se efectueaza cu targa sau patul rulant in pozitie de decubit dorsal, fara perna si tot in aceasta pozitie va fi instalat cel putin 24h pana la restabilirea nivelului lichidului cefalorahidian.

Se vor supraveghea functiile vitale si vegetative:

-        pulsul poate fi usor bradicardic;

-        tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori;

-        mictiunea poate aparea spontan sau prin introducerea unei sonde de evacuare sau “a’demeure “.

Sensibilitatea membrelor inferioare reapare treptat de la radacina spre extremitati.Se noteaza ora aparitiei sensibilitatii in haluce.

Daca apare cefaleea, se combate prin aplicarea pungii cu gheata pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea antialgicelor.

Prezenta greturilor sau redoarea cefei trebuie anuntate medicului.

Pentru calmarea durerii postoperatorii se vor administra analgezice indicate de medic.

Mobilizarea pacientului postoperator trebuie initiata cat mai precoce iar in ceea ce priveste alimentatia i se va permite sa bea lichide, in cantitati reduse la inceput, apoi pacientul poate consuma supe de zarzavat strecurate, iaurt, lapte, piure de legume, carne fiarta, in functie de reluarea tranzitului intestinal.

Reluarea tranzitului intestinal este un parametru important al unei evolutii postoperatorii favorabile.

2.10.Educatia pentru sanatate

            Pentru ca pacientul sa-si recapete sanatatea si sa evite complicatiile care pot sa apara, se va ajuta bolnavul sa-si insuseasca anumite cunostinte si sa respecte unele reguli importante pentru a avea o evolutie postoperatorie favorabila.

            Astfel, i se explica pacientului importanta fiecarui medicament, orarul de administrare si efectele lui.Se instruieste pacientul despre doza ce i se administreaza, explicandu-i riscul nerespectarii acesteia. De asemenea se va explica pericolul transmiterii medicamentelor de la un pacient la altul si va colabora cu acesta pentru a cunoaste efectul medicatiei administrate.

            Se va aduce la cunostinta regimul alimentar, pe care pacientul trebuie sa-l urmeze si se va explica necesitatea respectarii regimului prescris, care sunt alimentele admise si interzise, precum si riscul consumarii alimentelor interzise.

            Pe langa regimul alimentar, se va  instrui pacientul ca, timp de 4-6 saptamani acesta sa evite efortul fizic postoperator, i se va explica de ce trebuie sa respecte aceasta regula si complicatiile care survin in urma nerespectarii acestei reguli.

De asemenea este necesar ca pacientului sa i se explice, ca trebuie sa informeze medicul asupra modificarilor care apar in evolutia sa clinica iar aceste date transmise de pacient trebuie verificate.

            Se va adapta nivelului de intelegere al pacientului, pana cand se convinge de participarea constienta a acestuia la sarcinile trasate.

2.10.1 Profilaxia bolii

            Se va explica pacientului necesitatea respectarii indicatiilor privind regimul alimentar si evitarea efortului fizic timp de 4-6 saptamani.

            Pacientul trebuie informat ca in cazul in care nu respecta recomandarile medicului de a nu exercita efort fizic postoperator, poate aparea ca si complicatie, eventratia postapendicectomie care consta intr-un defect parietal ce se rezolva printr-o alta interventie chirurgicala de refacere a acestuia.

2.11Externarea pacientului

            La externarea pacientului se va aseza in ordine documentatia pacientului pe care o va pune la dispozitia medicului in vederea formularii epicrizei.

            Pe langa aceasta sarcina vor mai fi efectuate o serie de sarcini precum:

-        se va anunta familiei pacientului data de externare a acestuia cu o zi inainte. Daca pacientul nu are apartinatori va fi trimis acasa cu o autosanitara;

-        se va asigura pacientului alimentatia pana in ultimul moment;

-        se va aprofunda cu pacientul indicatiile primite de la medic, cuprinse in biletul de externare si se va verifica daca acesta si-a insusit in mod corespunzator tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului la domiciliu;

-        se vor da lamuriri si detalii atente asupra ingrijirilor speciale de igiena;

-        se va insoti pacientul pana la magazia de efecte, unde se va ajuta sa-si primeasca hainele pe baza bonului personal.

La plecare se va informa pacientul cand trebuie sa se prezinte la control.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL III

3.1 PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALA

Cazul numarul 1 – plan de ingrijire;

Cazul numarul 2 – plan de ingrijire;

Cazul numarul 3 – plan de ingrijire.

CAZUL I

Culegerea datelor

Date fixe:

Nume: A

Prenume: C

Data nasterii: 16 06 1965

Sex: feminin

Date antropometrice

Inaltime: 1,67

Greutate: 75 kg

Varsta: 43 ani

Date generale

Domiciliul: Targu Mures

Profesia: invatatoare

Starea civila: casatorita

Religia: ortodoxa

Alergii: nu prezinta

Data internarii: 04 02 2008

Data externarii: 08 02 2008

Diagnostic de internare: apendicita acuta gangrenoasa

Operatia: apendicectomie

Anamneza medicala:

·       Antecedente heredocolaterale: nesemnificative

·       Antecedente personale: tumora benigna san drept – operata 2006

·       Conditii de viata si de munca: corespunzatoare

·       Comportamente:

o      nu consuma cafea

o      nu consuma alcool

o      nu consuma droguri

o      nu fumeaza

Istoricul bolii

            Pacienta in varsta de 43 ani, cunoscuta in antecedente cu tumora benigna, san drept, operata in 2006, afirma ca de aproximativ 3 zile acuza dureri la nivelul fosei iliace drepte, radiate la nivelul epigastrului, insotite de greturi si cefalee, cu manevra Blumberg pozitiva.

            Pacienta se interneaza pentru diagnostic si tratament.

Manifestari de dependenta preoperator:

-        dureri in micul bazin

-        greata, varsaturi

-        cefalee

-        dureri epigastrice

-        disconfort, insomnie

Probleme ale pacientei preoperator

-        dureri la nivelul fosei iliace drepte

-        anxietate, neliniste, agitatie, teama din cauza interventiei chirurgicale

-        dificultatea de a se odihni, alterarea somnului

-        jena in regiunea epigastrica, durere

-        imposibilitatea de a se alimenta si hidrata

Manifestari de dependenta postoperator

-        durere

-        greata

-        imposibilitatea de a se deplasa

Problemele pacientei postoperator

-        durere la nivelul plagii operatorii

-        greata din cauza anestezicelor

-        imposibilitatea de a se misca

-        risc de infectie din cauza plagii abdominale si a tubului de dren


Diagnostic de nursing

Obiective

Interventia asistentei autonome si delegate

Evaluare

Preoperator: 04.02.2008

1. Teama din cauza operatiei manifestata prin anxietate, neliniste.

04.02.2008

Pacienta sa nu prezinte teama de operatie.

-        comunic cu pacienta, o linistesc, ii dau incredere in personalul blocului operator;

-        in mod delegat administrez sedative.

04.02.2008

Pacienta se simte mai bine dupa adminis-trarea medicatiei.

2. Stare generala alterata cauzata de inflamatia apendicelui manifestata prin durere la nivelul fosei iliace drepte

Pacienta sa resimta scaderea intensitatii durerii.

-        educ bolnava sa se aseze intr-o pozitie care sa-i reduca durerea;

-        aplic o punga cu gheata pe abdomen in partea dureroasa;

-        administrez analgezicul prescris de medic

In urma manevrelor efectuate si a tratamentului intensitatea durerii se reduce.

3. Jena in regiunea epigastrica cauzata de intoleranta digestiva, manifestata prin greturi, varsaturi.

Pacienta sa fie menajata fizic si psihic in timpul varsaturii.

-        ii ofer tavita renala;

-        o linistesc din punct de vedere psihic;

-        pastrez varsatura pentru a o arata medicului;

-        ii ofer un pahar cu apa sa-si clateasca gura dupa varsatura;

-        la indicatia medicului ii administrez medicatie simptomatica.

Dupa tratamentul antiemetic, pacienta s-a mai linistit.

Postoperator: 04.02.2008

1. Disconfort cauzat de anestezie, manifestat prin imposibilitatea de a se putea ridica

Pacienta sa fie menajata psihic si sa-si mentina satisfacute celelalte nevoi fundamentale.

-        pregatesc psihic pacienta in vederea oricarei tehnici de ingrijire;

-        redau increderea pacientei ca imobilitatea sa este o stare trecatoare si ca isi ca putea relua mersul dupa trecerea efectului anesteziei;

-        suplinesc pacienta in satisfacerea nevoilor sale, o servesc la pat cu cele necesare.

In urma sfaturilor primite si a ajutorului acordat, pacienta se simte mai bine.

05.02.2008

2. Risc de infectii si complicatii din cauza plagii chirurgicale si a drenului, manifestata prin durere

Sa fie respectate cu strictete normele de asepsie si prevenire a infectiilor.

Plaga operatorie sa se vindece fara complicatii.

-        pregatesc pe masuta de instrumente solutiile antiseptice si materialele sterile necesare schimbarii pansamentului;

-        observ aspectul tegumentului din jurul firelor de sutura si a tubului de dren;

-        urmaresc drenul si masor cantitatea de lichid drenat si culoarea prin prelungire intr-o punga colectoare gradata;

-        aplic pansament steril pe plaga aseptizata in prealabil;

-        incurajez pacienta spunandu-i ca plaga arata bine.

05.02.2008

Plaga chirurgicala evolueaza favorabil, drenul exteriorizeaza secretie serosangvinolenta in cantitate redusa.

06.02.2008

se scurteaza tubul de dren

07.02.2008

se scoate tubul de dren

Data

Functii vitale

Recoltari de produse biologice si patologice

Examinari paraclinice

Tratament

Regim alimentar

T.A.

Puls

Resp

Temp

Valori normale

Valori obtinute

04.02.2008

ora 08:30

ora 14:15

ora 18:00

ora 21:00

130/85

110/75

110/70

115/75

80

80

78

80

18

18

17

16

38,5

38,5

38,2

37,8

Hemoleucograma

hematocrit=4,5-5,5 mil/mm3

leucocite=4200-8000/mm3 Biochimice

glicemie=0,80-1,20g%o

uree=0,20-0,40g/1000ml

creatinina=0,6-1,20mg%

GPT=2-16 ui

GOT=2-20 ui

Bilirubina

T=0,6-1mg%

D=0,1-0,4 mg%

Teste de coagulare

T Howel=1’30”-2’30”

T Quick=12”-14”

fibrinogen=200-400 mg%

Ionograma

Na=137-152 mEq/l

K=3,8-5,4mEq/l

Hemoleucograma

hematocrit=4,6 mil

leucocite=10000

Biochimice

glicemie=68

uree=36

creatinina=0,6

GPT=16

GOT=18

Bilirubina T=0,6

                D=0,2

Teste de coagulare

timpul Howel=87”

timpul Quick=12”

fibrinogen=350mg

Ts=4min

Tc=10min

Ionograma

Na=132 mEq/l

K=3,2mEq/l

Gr. sanguina A II

Rh - pozitiv

Ecografia abdominala

- ficat, splina, pancreas in limite normale cu ecostructuri normale;

- rinichi drept, rinichi stang, buna delimitare corticomedulara fara dilatatii, fara imagini de calculi;

- vezica urinara in semirepletie;

- uter si ovare: aspect normal.

Radiografia abdominala

- se constata nivele hidroaerice mici in regiunea iliaca dreapta.

EKG: valori normale

Radiografia toracica

- imagine toracica normala.

Glucoza 10%:1500 ml

Ringer:1500 ml

Timentin:3x1 fiola

Metronidazol:2x1 fl

Algocalmin:2x1 fiola

Fenobarbital:1 fiola/zi

Toaleta plagii

Nu primeste nimic per os

05.02.2008

ora 07:00

ora 18:00

115/80

120/85

80

78

17

18

37

37

Glucoza10%: 1500 ml

Ringer: 1500 ml

Timentin: 3x1 fiola

Metronidazol: 2x1 fl

Algocalmin: 2x1 fiola

Fenobarbital: 1 fiola/zi

Toaleta plagii

Mic dejun: ceai amar

Pranz: supa de legume strecurata

Cina: ceai amar, supa de legume strecurata

06.02.2008

ora 07:00

ora 18:00

125/85

130/90

80

78

18

16

36,7

36,8

Glucoza10%:1500 ml

Ringer:1500 ml

Timentin:3x1 fiola

Metronidazol:2x1 fl

Algocalmin:2x1 fiola

Fenobarbital:1 fiola/zi

Toaleta plagii

Mic dejun: ceai dulce, suc de fructe;

Pranz: supa de zarzavat, piure de cartofi;

Cina: orez cu lapte.

07.02.2008

ora 07:00

ora 18:00

125/90

130/85

85

81

16

18

36,8

36,9

Timentin:3x1 fiola

Metronidazol:2x1 fl

Algocalmin:2x1 fiola

Toaleta plagii

Mic dejun: paine, margarina, parizer;

Pranz: supa de carne, pire de cartofi cu carne de pui;

Cina: paste fainoase cu pesmet.

08.02.2008

ora 07:00

ora 18:00

130/90

110/80

80

78

18

17

36,6

36,8

Timentin:3x1 fiola

Metronidazol:2x1 fl

Algocalmin:2x1 fiola

Toaleta plagii

Mic dejun: gris cu lapte si cacao;

Pranz: supa de carne, piure de cartofi cu carne de vita;

Cina: mamaliga cu branza de vaci si smantana.


CAZUL II

Culegerea datelor

Date fixe:

Nume: B

Prenume: A

Data nasterii: 10 01 1988

Sex: masculin

Date antropometrice

Inaltime: 1,74

Greutate: 70 kg

Varsta: 20 ani

Date generale

Domiciliul: Sangeorgiu de Mures

Profesia: student

Starea civila: necasatorit

Religia: ortodoxa

Alergii: nu prezinta

Data internarii: 21 01 2008

Data externarii: 25 01 2008

Diagnostic de internare: apendicita acuta gangrenoasa

Operatia: apendicectomie

Anamneza medicala:

·       Antecedente heredocolaterale: fara relevanta pentru boala actuala

·       Antecedente personale: neaga

·       Conditii de viata si de munca: corespunzatoare

·       Comportamente:

o      consuma cafea – o ceasca pe zi

o      nu consuma alcool

o      nu consuma droguri

o      fumator: 10 tigari pe zi

Istoricul bolii

            Pacientul in varsta de 20 ani relateaza ca de aproximativ 2 zile acuza dureri la nivelul fosei iliace drepte, radiate la nivelul epigastrului, insotite de greturi, varsaturi, 2-3 scaune diareice pe zi.

Pacientul se interneaza pentru diagnostic si tratament.

Manifestari de dependenta preoperator:

-        dureri in fosa iliaca dreapta;

-        scaune diareice;

-        greata, varsaturi;

-        dureri epigastrice.

Probleme ale pacientului preoperator:

-        durere la nivelul fosei iliace drepte;

-        jena in regiunea epigastrica;

-        dificultate de a se odihni, somn alterat;

-        deshidratare;

-        anxietate, neliniste.

Manifestari de dependenta postoperator:

-        cefalee;

-        durere locala;

-        frisoane.

Problemele pacientului postoperator:

-        durere la nivelul plagii operate;

-        greata din cauza anestezicelor;

-        imposibilitatea de a se deplasa;

-        senzatie de frig;

-        stare generala alterata.


Diagnostic de nursing

Obiective

Interventia asistentei autonome si delegate

Evaluare

Preoperator: 21.01.2008

1. Anxietate preoperatorie din cauza necunoasterii prognosticului bolii si anesteziei, manifestata prin teama, neliniste.

21.01.2008

Pacientul sa fie echilibrat psihic in termen cat mai scurt.

-         comunic cu pacientul, il informez asupra reusitei operatiei prezentandu-i si alte cazuri pentru a-l incuraja;

-         in mod delegat administrez sedative.

21.01.2008

In urma sfaturilor si administrarii de sedative, pacientul este mai linistit.

2. Deshidratare cauzata de intoleranta gastrica, manifestata prin varsaturi si diaree.

Pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic.

-         administrez cu rol delegat solutii perfuzabile indicate;

-         monitorizez functiile vitale si le notez in foaia de observatie;

-         administrez la indicatia medicului medicatie simptomatica, spasmolitica;

-         il linistesc din punct de vedere psihic.

Valoarea tensiunii arteriale se incadreaza in limite fiziologice. Pacientul prezinta tegumente normal colorate.

Postoperator: 21.01.2008

1. Stare generala alterata din cauza sedativelor, a plagii operate, manifestata prin frisoane.

Pacientul sa aiba temperatura corpului in limite fiziologice.

-         incalzesc pacientul cu paturi, termofoare;

-         cresc treptat temperatura mediului ambiant;

-         inainte de a administra o solutie perfuzabila, o incalzesc usor;

-         administrez medicatia indicata de doctorul anestezist.

Dupa aplicarea tehnicilor de incalzire, pacientul se simte mai bine.

2. Dezechilibru hidroelectrolitic datorat deshidratarii dupa interventia chirurgicala, manifestat prin varsaturi, transpiratii si temperatura usor crescuta.

Pacientul sa fie reechilibrat hidroelectrolitic si acido-bazic.Pacientul sa-si mentina temperatura corpului in limite normale

-         verific permeabilitatea branulei venoase;

-         corectez tulburarile electrolitice si rezerva alcalina prin perfuzii cu glucoza hipertona, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine si electroliti;

-         administrez medicatie simptomatica, antiemetica, antipiretica la indicatia medicului si aplic comprese reci;

-         monitorizez functiile vitale si vegetative si le trec in foaia de observatie;

-         efectuez bilantul lichidelor intrate si eliminate.

Dupa administrarea si respectarea regimului hidric si dupa administrarea medicatiei, pacientul nu mai prezinta varsaturi iar echilibrul hidroelectrolitic a fost restabilit.

Temperatura pacientului s-a normalizat.

22.01.2008

3. Jena la nivelul fosei iliace drepte, cauzata de  plaga chirurgicala, manifestata prin dureri.

Ingrijirea plagii sa se faca in conditii de asepsie perfecta. Sa se asigure prin pansament o buna absorbtie a secretiilor, plaga sa fie protejata de factori nocivi termici, infectiosi din mediul inconjurator.

Efectuez toaleta zilnica a plagii astfel:

-         dezinfectez tegumentele din jurul plagii cu alcool iodat pe o distanta de 6-7 cm, folosind la fiecare stergere alt tampon;

-         plaga suturata se dezinfecteaza printr-o singura stergere cu tamponul imbibat in tinctura de iod, alcool sau betadina;

-         apoi dezinfectez din nou tegumentul din jurul plagii;

-         acopar plaga cu comprese sterile;

-         fixez pansamentul cu benzi de leocoplast;

-         calmez durerea administrand delegat analgezic.

Dupa pansarea plagii si administrarea analgezicelor, pacientul se simte mai bine.

Data

Functii vitale

Recoltari de produse biologice si patologice

Examinari paraclinice

Tratament

Regim alimentar

TA

Puls

Resp.

Temp.

Valori normale

Valori obtinute

21.01.2008

ora 09:00

ora 13:00

ora 18:00

110/80

90/70

95/70

78

80

75

18

17

18

38,5

38,2

38,0

Hemoleucograma

Eritrocite=4,5-5,5 mil/mm3

Leucocite=4000-8000mm3

Teste de coagulare

Ts= 2-4 min

Tc= 8-10 min

Ionograma

Na= 135-150 mEq/l

K= 3,5-5 mEq/l

Hemoleucograma

Eritrocite=4,5mil/mm3

Leucocite=11700mm3

Teste de coagulare

Ts= 4 min

Tc= 9 min

Ionograma

Na= 132mEq/l

K= 3,5 mEq/l

Gr. sanguina 0I

Rh-pozitiv

Ecografia abdominala

- ficat, splina, pancreas in limite normale cu ecostructuri normale;

- rinichi drept, rinichi stang, buna delimitare corticomedulara fara dilatatii, fara imagini de calculi;

- vezica urinara in semirepletie;

Radiografia abdominala

- se constata nivele hidroaerice mici in regiunea iliaca dreapta.

EKG: valori normale

Radiografia toracica

- imagine toracica normala.

Glucoza10%:1500 ml

NaCl-1500ml

Fortum:2x1g

Gentamicina:2x80mg

Metronidazol:3x1 fl

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al

plagii.

Pacientul nu primeste nimic per os

22.01.2008

ora 07:00

ora 18:00

100/80

110/75

80

75

17

18

37,2

37

Glucoza10%:1500 ml

NaCl-1500ml

Fortum:2x1g

Gentamicina:2x80mg

Metronidazol:3x1 fl

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al plagii.

Pacientul poate bea ceai neindulcit si supa de legume strecurata.

23.01.2008

ora 07:00

ora 18:00

110/80

115/80

78

80

18

16

36,7

36,8

Fortum:2x1g

Gentamicina:2x80mg

Metronidazol:3x1 fl

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al plagii.

Mic dejun: gris cu lapte;

Pranz: supa de legume, pilaf de orez cu carne de vita;

Cina: paste fainoase cu pesmet.

24.01.2008

ora 07:00

ora 18:00

110/80

120/80

79

80

17

18

36,7

36,6

Fortum:2x1g

Gentamicina:2x80mg

Metronidazol:3x1 fl

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al plagii.

Mic dejun: paine cu branza de vaci si iaurt;

Pranz: supa de carne, piure de cartofi cu carne de pui;

Cina: orez cu lapte.

25.01.2008

ora 07:00

ora 18:00

115/80

120/75

75

80

18

16

36,7

36,8

Fortum:2x1g

Gentamicina:2x80mg

Metronidazol:3x1 fl

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al plagii.

Mic dejun: paine, branza topita,parizer;

Pranz: supa de carne, orez cu carne de pui;

Cina: paste fainoase cu branza de vaci.


CAZUL III

Culegerea datelor

Date fixe:

Nume: P

Prenume: I

Data nasterii: 14 02 1974

Sex: masculin

Date antropometrice

Inaltime: 1,75

Greutate: 76 kg

Varsta: 34 ani

Date generale

Domiciliul: Tg Mures

Profesia: operator chimist

Starea civila: necasatorit

Religia: catolica

Alergii: alergic la iod

Data internarii: 18 02 2008

Data externarii: 22 02 2008

Diagnostic de internare: apendicita acuta catarala

Operatia: apendicectomie

Anamneza medicala:

·       Antecedente heredocolaterale: mama – HTA, tata – apendicectomie

·       Antecedente personale: boli infecto-contagioase ale copilariei

·       Conditii de viata si de munca: stres la serviciu

·       Comportamente:

o      consuma cafea – 2 pe zi

o      consuma alcool ocazional

o      nu consuma droguri

o      fumator: 20 tigari pe zi

Istoricul bolii

            Pacientul in varsta de 34 ani, se prezinta de urgenta la serviciul chirurgie generala, acuzand dureri in fosa iliaca dreapta. Mai prezinta dureri in epigastru, greturi si cefalee. Pacientul mai relateaza ca durerea se accentueaza la tuse.

Pacientul se interneaza pentru diagnostic si tratament.

Manifestari de dependenta preoperator:

-        dureri in fosa iliaca dreapta;

-        scaune diareice;

-        greata, varsaturi;

-        dureri epigastrice.

Probleme ale pacientului preoperator:

-        durere la nivelul fosei iliace drepte;

-        jena in regiunea epigastrica;

-        dificultate de a se odihni, somn alterat;

-        deficit de volum lichidian;

-        anxietate preoperatorie.

Manifestari de dependenta postoperator:

-        cefalee;

-        durere locala;

-        frisoane.

Problemele pacientului postoperator:

-        durere la nivelul plagii operate;

-        greata din cauza anestezicelor;

-        imposibilitatea de a se deplasa;

-        senzatie de frig;

-        stare generala alterata.


Diagnostic de nursing

Obiective

Interventia asistentei autonome si delegate

Evaluare

Preoperator: 18.02.2008

1. Anxietatea cauzata de necunoasterea evolutiei postoperatorii, manifestata prin teama.

18.02.2008

Pacientul sa fie informat asupra operatiei si a eventualelor efecte postoperatorii. Sa-si exprime temerile, sa discute cu familia.

-         Incurajez pacientul si familia sa dicute deschis despre teama si anxietate cu privire la operatie;

-         Sustin moral pacientul si familia prezentand cazuri cu evolutie buna;

-         Informez pacientul asupra inciziei operatiei, durata aproximativa a interventiei si a durerilor postoperatorii.

18.02.2008

Starea pacientului se amelioreaza, asteapta linistit interventia.

2. Disconfort cauzat de inflamatia apendicelui, manifestat prin durere la nivelul fosei iliace drepte.

Pacientul sa isi exprime diminuarea durerii , sa  fie echilibrat psihic pentru a intelege necesitatea operatiei.

-         Educ pacientul sa doarma, pentru ca in lipsa somnului se amplifica perceptia durerii;

-         Administrez analgezice cu rol delegat.

-         Supraveghez durerea si notez caracteristicile ei

Pacientul resimte amliorarea durerii dupa administrarea medicatiei.

Postoperator: 18.02.2008

1. Alterarea confortului cauzat de plaga operatorie, manifestat prin dureri la nivelul plagii.

Pacientul sa-si exteriorizeze durerea postoperatorie, sa se relaxeze.

-         Administrez antialgice la indicatia medicului;

-         Linistesc pacientul spunandu-i ca durerile vor inceta imediat ce analgezicul incepe sa-si faca efectul;

-         Invat pacientul sa-si comprime cu palma plaga operatorie, atunci cand tuseste si cand isi schimba pozitia in pat.

Absenta durerii incurajeaza pacientul si evolutia sa este imbucuratoare.

Pacientul se simte relaxat

2. Disconfort cauzat de efectele secundare ale anesteziei, manifestat prin cefalee

Pacientul sa resimta scaderea intensitatii durerii.

-         Combat cefaleea prin aplicarea pungii cu gheata pe cap si a compreselor reci;

-         Administrez antialgic cu rol delegat.

Pacientul declara ameliorarea cefaleei.

3. Teama cauzata de posibila infectie a plagii, manifestata prin neliniste.

Pacientul sa nu devina sursa de infectie nosocomiala.

Pacientul sa beneficieze de confort psihic.

-         Efectuez toaleta plagii cu solutii antiseptice: apa oxigenata, alcool. Nu pot folosi alcool iodat deoarece pacientul este alergic;

-         Urmaresc aspectul pansamentului si al plagii;

-         Pansez plaga cu pasament steril;

-         Linistesc pacientul spunandu-i ca plaga evolueaza spre vindecare.

Pacientul este multumit de evolutia postoperatorie.

Pacientul prezinta tegumetnte si mucoase calde si normal colorate.

Data

Functii vitale

Recoltari de produse biologice si patologice

Examinari paraclinice

Tratament

Regim alimentar

TA

Puls

Resp.

Temp.

Valori normale

Valori obtinute

18.02.2008

ora 07:00

ora 12:00

ora 18:00

120/80

100/70

100/75

80

77

78

18

17

18

37,8

37,5

37,2

Hemoleucograma

Eritrocite=4,5-5,5 mil/mm3

Leucocite=4000-8000mm3

Teste de coagulare

Ts= 2-4 min

Tc= 8-10 min

Ionograma

Na= 135-150 mEq/l

K= 3,5-5 mEq/l

Hemoleucograma

Eritrocite=4,4mil/mm3

Leucocite=12000mm3

Teste de coagulare

Ts= 3 min

Tc= 8 min

Ionograma

Na= 140mEq/l

K= 3,9 mEq/l

Gr. sanguina AB IV

Rh-pozitiv

Ecografia abdominala

- ficat, splina, pancreas in limite normale cu ecostructuri normale;

- rinichi drept, rinichi stang, buna delimitare corticomedulara fara dilatatii, fara imagini de calculi;

- vezica urinara in semirepletie;

Radiografia abdominala

- se constata nivele hidroaerice mici in regiunea iliaca dreapta.

EKG: valori normale

Radiografia toracica

- imagine toracica normala.

Glucoza10%:2000 ml

sol Ringer-1500ml

Metoclopramid: 3x1 f

Ampicilinaplus:2x1,5g

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al

plagii.

Pacientul nu primeste nimic per os

19.02.2008

ora 07:00

ora 18:00

110/80

115/75

80

75

18

16

37

37

Glucoza10%:2000 ml

sol Ringer-1500ml

Metoclopramid: 3x1 f

Ampicilinaplus:2x1,5g

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al

plagii.

Pacientul poate bea ceai amar si supa de legume strecurata.

20.02.2008

ora 07:00

ora 18:00

120/85

110/75

76

80

16

17

36,7

36,8

Glucoza10%:1000 ml

sol Ringer-1000ml

Ampicilinaplus:2x1,5g

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al

plagii.

Mic dejun: gris cu lapte;

Pranz: supa de legume, pilaf de orez cu carne de vita;

Cina: paste fainoase cu pesmet.

21.02.2008

ora 07:00

ora 18:00

115/80

120/80

78

78

18

18

36,5

36,7

Glucoza10%:1000 ml

sol Ringer-1000ml

Ampicilinaplus:2x1,5g

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al

plagii.

Mic dejun: orez cu lapte;

Pranz: supa de carne, piure de cartofi cu carne de pui;

Cina:paine cu branza topita, iaurt.

22.02.2008

ora 07:00

ora 18:00

115/80

110/80

75

78

17

17

36,7

36,8

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Ampicilinaplus:2x1,5g

Tratamentul local al plagii.

Mic dejun: paine, margarina, parizer;

Pranz: supa de zarzavat, orez cu carne de pui;

Cina: paste fainoase cu pesmet.


3.2 Concluzii asupra lucrarii

            In lucrarea de fata mi-am propus sa prezint apendicita acuta ca boala, si in urma studierii bibliografiei si a ingrijirii pacientilor, am sintetizat principalele interventii ale asistentului medical.

            In primul capitol am incercat sa fac o prezentare generala a apendicitei acute, a notiunilor de anatomie si fiziologie a aparatului digestiv, etiologia, simptomatologia, patologia si tratamentul acestei boli. Aceasta parte este folositoare asistentului medical pentru ca eu consider ca nu poate ingriji un pacient fara aprofundarea notiunilor teoretice despre boala.

            In capitolul 2 al lucrarii am prezentat rolul asistentului medical in ingrijirea pacientului de la internare pana la externarea acestuia, punand accent pe pregatirea pacientului preoperator si ingrijirea acestuia postoperator.

            In capitolul 3 am prezentat 3 cazuri de apendicita acuta. La fiecare caz in parte am prezentat problemele pacientului, istoricul bolii, pregatirea pacientului preoperator, ingrijirea pacientului postoperator, tratamentul, evolutia si alimentatia pacientilor.

            In cazul apendicitei acute pacientii raman internati 4-5 zile, numai in cazuri grave sau complicate, perioada este mai lunga si recuperarea va dura mai mult.

            La externare, pacientilor li se recomanda evitarea efortului fizic si regim alimentar.

Bibliografie:

1.     Anatomia si fiziologia omului- Dr. Roxana Maria Albu si Dr.Valeriu Bistriceanu, Editura Universul, 2001.

2.     Manual de chirurgie si specialitati inrudite- Dr. Popa Florin, Dr. Sorin Oprescu, Dr. Monica Pop, Dr. Sorin Simion, Dr. George Mincu, Dr. Bogdan Stanescu, Dr. Babiceanu Valeriu, Dr. Rodica Proinov, Dr. Mircea Constantinescu, Dr. Chiru Florian, Editura Carol Davila Bucuresti 2004.

3.     Chirurgie- Dr. Silvian Daschievici si Dr. Mihai Mihailescu, Editura Medicala, 2002.

4.     Chirurgie si specialitati inrudite- D. Vasile, Bucuresti 1995.

5.     Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali- Lucretia Titirca, editura Viata Medicala Romaneasca 2006.

6.     Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali- Lucretia Titirca, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2004.

7.     Explorari functionale si ingrijiri medicale acordate bolnavilor- Lucretia Titirca, Editura Viata Romaneasca, 2005.

8.     Tehnica ingrijirii bolnavului- Dr. Carol Mozes, Editura Medicala, 1997.

9.     Ghid de nursing- Lucretia Titirca, Editura Viata Medicala Romaneasca.



Medicina



BOLILE PLEUREI
REFERAT UROLOGIE - PIELONEFRITA CRONICA
RUJEOLA
Boala Niemann-Pick
TOXICOZELE PROVOCATE DE FUMONIZINE
Distrofia hialina extracelulara
DIAGNOSTIC RADIOIMAGISTIC AL AFECTIUNILOR VEZICALE, PROSTATICE SI URETRALE
TOXICOLOGIA
INTRODUCERE IN INTERPRETAREA RADIOLOGICA
GLOMERULONEFRITA PROLIFERATIVA MESANGIALA (GNPM)











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate