ISONIAZIDUM

ISONIAZIDUM

Farmacocinetica: Absorbtie digestiva foarte buna, distributie in majoritatea organelor si in seroase, l.c.r. (lichid cefalorahidian), trece prin placenta si in laptele matern. Acetilare in ficat, variatii individuale. Eliminare urinara 10 - 30% in forma activa si biliara (metaboliti inactivi).

Farmacodinamia: Bactericid. Activa numai pe bacilul Koch. Rezistenta apare relativ usor (obligatorie asocierea cu alte tuberculostatice).

Indicatii: Antituberculos major in diverse forme, inclusiv meningita tuberculoasa, obligator in asociere. Profilaxia tuberculozei, ca medicatie unica.

Reactii adverse: Mai frecvente la acetilatorii lenti. Anorexie, greturi, vome, dureri abdominale, mialgii, artralgii, hepatotoxicitate in asociere cu Rifampicina, neurotoxicitate (nevrite, tulburari psihice, nevrita optica, convulsii, reduse prin asocierea cu Piridoxina), hipersensibilizare (rar), sindrom reumatoid, lupoi, discrazii sanguine.

Contraindicatii: Alergie, tendinta la convulsii, epilepsie, psihopatii, insuficienta hepatica severa, primele luni de sarcina, asociere cu bauturi alcoolice.

Administrare: Oral, in asociere cu alte antituberculoase. In administrare zilnica 10 mg/kg/zi,

bisaptamanal 15 mg/kg/zi - la adult si

20 mg/kg/zi - la copil.

Profilaxia TBC. Adulti si adolescenti: 300 mg/kg/zi, in doza unica.

Copii: 5 - 10 mg/kg/zi, in priza unica, fara a se depasi 300 mg.

Administrare in afara meselor.

Denumiri comerciale:

~ Isoniazida, comprimate de 100mg; 300mg;

~ Isoniazida ~ comprimate de 100mg; 250mg;

~ solutie injectabila, fiole de 500 mg/10 ml, cutie x 5; 10.