Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Febra West Nile - Virusul West Nile - transmis de catre tantari


Febra West Nile - Virusul West Nile - transmis de catre tantari




Febra West Nile

Artropodele vectori

Tantarii, in special speciile ornitofile, sunt principalii vectori ai virusului West Nile. Virusul a fost izolat din 43 de specii de tantari, predominant din genul Culex. In Africa si in Orientul Mijlociu, vectorul principal este Culex univittatus (alaturi de care Culex poicilipes, Culex neavei, Culexdecens, Aedes albocephalus, sau Mimomyia spp. joaca un rol important in unele zone). In Europa, principalii vectori sunt Culex pipiens, Culex modestus si Coquillettidia richiardii; in Asia predomina Culex quinquefasciatus, Culex tritaeniorhynchus si Culex vishnui. La unele specii (Culiseta longiareolata, Culex bitaeniorhynchus si Ae. Albopictus) s-a reusit cu succes transmisia experimentala a virusului. Transmisia transovariana a virusului a fost demonstrata la Culex tritaeniorhynchus, Aedes aegypti si Aedes albopictus.

Izolari ale virusului au fost raportate ocazional si la alte artropode hematofage (argaside soft ticks) care se hranesc pe pasari sau amblyommine (hard ticks) iar transmisia experimentala s-a observat la Ornithodoros savignyi, Ornithodoros moubata, Ornithodoros maritimus, Ornithodoros erraticus, Rhipicephalus sanguineus, Rhipicephalus rossicus, Dermacentor reticulatus si Haemaphysalis leachii.

tantari, argasidele si capusele amblyomine pot servi ca vectori alternativi si formeaza ciclul pasari capuse in unele habitate mai uscate si calde din care tantarii lipsesc. Ciclul amfibieni tantari poate functiona in anumite circumstante (Plansa 83).

In Europa circulatia virusului West Nile este atribuita la doua tipuri de baza de cicluri si ecosisteme:

·         ciclul rural (silvatic salbatic, de regula pasarile din zonele umede si tantarii ornitofili);

·         ciclul urban (pasarile sinantropice sau cele domestice si tantarii care se hranesc atat pe pasari cat si pe oameni, in principal Culex pipiens Culex molestus).

pasari exoantropice Culex tarsalis alterneaza cu ciclul urban pasari sinantropice Culex pipiens/Culex quinquefasciatus.

La om febra West Nile este de regula o stare febrila asemanatoare gripei, caracterizata printr-o crestere abrupta (perioada de incubatie de 3 la 6 zile) cu febra moderata sau ridicata (3-5 zile, uneori bifazica si cu decese), dureri de cap (frontal), mialgie, artralgie, oboseala, conjunctivita, dureri retrobulbare, eruptii maculopapulare sau roseolare, limfoadenopatie, anorexie, dureri abdominale, diaree si simptome res­piratorii. Ocazional, pot sa apara (< 15% din cazuri) meningite acute aseptice sau en­cefalite, mielite anterioare, hepato-spleno-megalie, hepatita, pancreatita si miocardita.

Septembrie) (Plansa 84).

CIRCULATIA VIRUSULUI WEST NILE (WN) IN ROMANIA

Datele istorice din ultimii 50 de ani indica permanenta circulatie a WN in Romania. Serologic, virusul a fost detectat la oameni si la animalele domestice.

WN a fost semnalat incepand din anii ’50 prin prezenta anticorpilor la om si animale domestice, prin cazuri sporadice de infectii neurologice si respiratorii diagnosticate drept infectii cu WN si prin epidemii de infectii neurologice severe cu WN care s-au inregistrat in 1955 la Targu Mures si in localitatile apropiate (16 bolnavi, dintre care 5 decese – Miskolczy et al. 1958), in 1965 in localitati din apropierea Oravitei (11 cazuri fara decese,Topciu et al. 1968) si in anul 1996 in localitati dinsudul tarii (Tsai et al. 1998) (Plansa 84).

Aceste episoade epidemice au aparut in aceleasi perioade de timp in care s-au inregistrat epidemii in Israel intre anii 1950-1957 si in regiunea Camargue din sudul Frantei in 1962-1964.

Valorile medii ale sero-prevalentei anticorpilor la om fata de acest virus au fluctuat mult in diferitele zone si momente (intre 4,4-7,1%, dar s-au inregistrat si valori pana la 10,2%); valorile medii la animalele domestice au fost de 5% dar au fost inregistrate si valori de pana la 17,3 %, iar la cainii fara stapan au ajuns la 45% (Draganescu 1979; Duca et al. 1963, 1968, 1970, 1989; Topciu et al. 1971; Nicolescu et al. 1991; Ungureanu et al. 1988).

Investigatia serologica realizata in perioada 1985-1993 in 26 de judete a pus in evidenta prezenta anticorpilor de WN in toate aceste judete atat la oameni, cat si la animalele domestice (Ungureanu et al. 1996a). Valorile medii ale ratelor sero-prevalentei s-au inscris intre 5-10%.

Investigatiile asupra pasarilor din Delta Dunarii au pus in evidenta valori ridicate ale sero-prevalentei cuprinse intre 26,6 si 53,0%.

S-au detectat anticorpi fata de WN la speciile Ardea cinerea, Nycticorax nycticorax, Fulica atra, Ardea purpurea, Plegadis falcinellus, Larus minutus, Ardeola ralloides, Gavia arctica, Phalacrocorax carbo (Duca et al. 1964; Draganescu 1979).

; pasari sedentare din speciile: Streptopelia decaocto, Dendrocopos syriacus balcanicus, Dendrocopos minor, Garrulus glandarius, Corvus frugilegus, Parus major, Parus caeruleus, Phylloscopus collybita, Phylloscopus trochilus, Phylloscopus trochilus, Passer montanus, Paser domesticus, Carduelis carduelis.

Cazuri sporadice de infectii neurologice si uneori respiratorii au fost diagnos­ticate ca infectii arbovirale iar WN a fost implicat in 4,0-13,3% dintre acestea (Duca et al. 1963; Ungureanu et al. 1996b).

Cea mai importanta epidemie de infectii neurologice cu WN a aparut in sudul tarii in perioada iulie – octombrie 1996.

Epidemia a acoperit un teritoriu de peste 80.000 km2 si a inclus zone urbane si rurale din Campia Romana, Dobrogea si din Delta Dunarii.

Acest teritoriu prezinta un mozaic foarte variat de ecosisteme naturale si antropice (Nicolescu 1998).

Zona epidemica a cuprins altitudini intre 10 si 200 m fara mari denivelari cu factori climatici omogeni ce caracterizeaza un climat temperat continental cu tendinta spre uscaciune. Zona traversata de un mare numar de rauri (afluenti ai Dunarii) este bogata in lacuri si iazuri si cu multe asezari rurale si urbane.

S-au inregistrat peste 800 de cazuri de infectii neurologice, mai ales meningo­encefalite, cu o rata a mortalitatii de 5%. Aproape 60% din aceste infectii s-au produs in Bucuresti si in comunele subordonate. Numarul estimat de cazuri de infectii usoare si inaparente a fost de peste 100.000 (Tsai et al. 1998).

Sero-prevalenta anticorpilor fata de WN la pasarile domestice din focarele in care au aparut imbolnaviri la om a fost extrem de ridicata (o valoare medie de 38,9%) cu un focar din apropiere de Bucuresti unde s-a ajuns la 61,3%.

In timpul epidemiei din 1996 din femele de Culex pipiens colectate in octombrie in blocuri din Bucuresti (din zona centrala) a fost izolata tulpina de WN RO97-50. Caracterizarea moleculara a acestei tulpini a aratat similaritatea sa cu o tulpina de WN izolata in Senegal in 1993 din Culexneavei. Acest fapt sugereaza introducerea ocazionala a WN din Africa in Romania (Savage et al. 1999).

Tantarii din specia Culex pipiens, incluzand in zonele urbane si forma sa autogena Culex molestus, au fost implicati in transmiterea WN la om cel putin in microfocarele reprezentate de blocuri si de locuintele individuale cu curti, unde a avut loc contactul om – vector. Aceasta specie a reprezentat 90-95% din fauna de tantari din aceste microfocare in perioada epidemica (lunile aprilie – octombrie, Nicolescu 1998).

Infectiile cu WN au persistat in anii urmatori in aria epidemica si au aparut si in alte zone din tara. Numarul de cazuri inaparente sau usoare poate fi estimat la cateva mii in fiecare an.

De aceea, s-a impus monitorizarea circulatiei virusului WN in scopul acu­mularii de date privitoare la ciclurile de transmitere a virusului in conditiile specifice diferitelor ecosisteme naturale si antropice si a elaborarii strategiilor de control eficient al populatiilor de vectori (Purcarea, 2008).

Bibliografie

Antipa C., Girjabu E., Iftimovici R., Draganescu N. – 1984. Serological investi­gations concerning the presence of antibodies to arboviruses in wild birds. Revue Roumaine de Médicine – Virologie; 35:5-9.

Bárdoš V., Adamcová J., Dedei S., Gjini N., Rosický B., Šimková A. – 1959. Neutra­lizing antibodies against some neurotropic viruses determined in human sera in Albania. Journal of Hygiene, Epidemiology, Microbiology and Immunology (Prague); 3:277-82.

Hurlbut H.S. – 1956. West Nile virus infection in arthropods. Am J Trop Med Hyg; 5:76-85.

Juricová Z., Hubálek Z., Halouzka J., Machácek P. – 1993. Virological examination of cormorants for arboviruses (in Czech). Veterinární Medicina (Praha); 38:375-9.

Katsarov G., Vasilenko S., Vargin V., Butenko S., Tkachenko E. – 1980. Serological studies on the distribution of some arboviruses in Bulgaria. Problems of Infectious and Parasitic Diseases; 8:32-5.

Kostyukov M.A., Alekseev A.N., Bulychev V.P., Gordeeva Z.E. – 1986. Experimental infection of Culex pipiens mosquitoes with West Nile virus by feeding on infected Rana ridibunda frogs and its subsequent transmission (in Russian). Med Parazitol (Mosk); 6:76-8.

Molnár E., Grešíková M., Kubászová T., Kubínyi L., Szabó J.B. – 1973. Arboviruses in Hungary. Journal of Hygiene, Epidemiology, Microbiology and Immunology (Prague); 17:1-10.

Peiris J.S.M., Amerasinghe F.P. West Nile fever. – 1994. In: Beran GW, Steele JH, editors. Handbook of zoonoses. Section B: Viral. 2nd ed. Boca Raton (FL): CRC Press; p. 139-48.

Pogodina V.V., Frolova M.P., Malenko G.V., Fokina G.I., Koreshkova G.V., Kiseleva L.L., et al. – 1983. Study on West Nile virus persistence in monkeys. Arch Virol; 75:71-86.

Purcarea-Ciulacu Valeria – 2008. VIRUSUL WEST NILE IN ROMANIA, Ed.Ars Docendi, Bucuresti.

Reeves W.C., Hardy J.L., Reisen W.K., Milby M.M. – 1994. Potential effect of global warming on mosquito-borne arboviruses. J Med Entomol; 310:323-32.

Reeves WC. – 1974. Overwintering of arboviruses. Prog Med Virol; 17:193-220.

Rollin P.E., Rollin D., Martin P., Baylet R., Rodhain F., Hannoun C. – 1982. Résultats d'enquetes séroépidemiologiques récentes sur les arboviroses en Camargue: popu­lations humaines, équines, bovines et aviaires. Médecine et Maladies Infectieuses; 12:77-80.

. Ecological aspects of arbovirus studies in the Ukrainian SSR (in Russian). In: Lvov DK, Gaidamovich SY, editors. Ecology of viruses and diagnostics of arbovirus infections. Moscow: Acad Med Sci USSR; p. 21-7.

Vinograd I.A., Obukhova V.R. – 1975. Isolation of arboviruses from birds in western Ukraine (in Russian). Sbornik Trudov Instituta Virusologii (Moskva); 3:84-7.

Voinov I.N., Rytik P.G., Grigoriev A.I. – 1981. Arbovirus infections in Belarus (in Russian). In: Drozdov SG, editor. Virusy i virusnyje infektsii. Moskva: Inst Poliomiel Virus Enc; p. 86-7.

Zanotto P.M. de A., Gould E.A., Gao G.F., Harvey P.H., Holmes E.C. – 1996. Population dynamics of flaviviruses revealed by molecular phylogenies. Proc Natl Acad Sci U S A 1996; 93:548-53.

Zeller, H.G., Murgue B. – 2001. Rôle des oiseaux migrateurs dans l’épidémiologie du virus West Nile. Méd.Mal. infect., 31 (Suppl. 2), 168 pp.

PLANSA 83.

Ciclul bolii West Nile

Repartitia geografica a virusului in ultimii 40 de ani si
a epidemiilor majore semnalate la om sau la cai.

PLANSA 84.

hubalekb

(dupa Hubálek, 2000)

°

Raspandirea epidemiilor cu virusul West Nile in Romania: Transilvania (1955), Banat (1964), Campia Romana si Dobrogea (1996).







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




MIGRENA (HEMICRANIA)
AUTOEXAMINAREA (AUTOPALPAREA) SANILOR
FOTOTERAPIA CU UVB
Traumatismele cotului - Ortopedie traumatologie
Fibrosarcomul
REFERAT GERIATRIE - TEMA- SINDROMUL ALZHEIMER
Actiunea si resorbtia medicamentelor pe cale rectala
Distrofii pigmentare: lipofuscina
Combinatii complexe model pentru SOD
Alcoolismul