Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
ELEMENTELE DE FIZIOLOGIE CARDICA - MECANISME COMPENSATORII


ELEMENTELE DE FIZIOLOGIE CARDICA - MECANISME COMPENSATORII




ELEMENTELE DE FIZIOLOGIE CARDICA - MECANISME COMPENSATORII

Asezata intre sistemul nervos si cel arterial, inima, prin relaxare, primeste sangele din vene iar prin contractie, il impinge in artere. Functionand ca o pompa, ea are un rol esential si primordial in circ-culatia sangelui. Incetarea activitatii inimii este urmata in mod instantaneu de incetarea circulatiei sangelui si de moarte.



Muschiul cardiac: se deosebeste nu numai structural cat si functional de toti muschii striati si netezi, avand cateva insusiri (functionale) caracteristice:

-automatismul,

-conductibilitatea,

-excitabilitatea,

-contractibilitatea.

Automatismul: (ritmicitatea) consta in proprietatea muschiului cardiac de a elabora in mod ritmic prin mijloace proprii, stimuli necesari contractiilor. Frecventa normala a stimulilor este de circa 72 batai/minut, ei luand nastere in mod ritmic in nodul sinusal, care detine comanda inimii. Ritmul imprimat inimii de stimuli ce iau nastere in nodul sinusal se numeste nod sinusal. Daca, din diverse cauze nodul sinusal nu mai produce excitatii ritmice, comanda inimii este preluata de nodul atrioventricular. In acest caz frecventa bataii inimii e mai mica de 40 batai/minut, iar ritmul se numeste nodal. Daca nodul atrioventricular nu mai poate produce stimuli atunci acestia iau nastere in fasciculul Hiss sau in ramurile lui, frecventa cardiaca fiind mult mai mica de 20-30 batai/minut, iar ritmul numindu-se idioventricular.

Activitatea centrului de comanda poate fi modificata de o serie de factori extrinseci:

-temperatura, concentratia unor ioni (Na,K,Ca,etc.) si de mediatorii chimici (adrenalina, dre nalina, acetilcolina).

Conductibilitatea: este proprietatea miocardului (in special a tesutului nodal ) de a conduce unda de contractie de la nivelul nodului sinoatrial in intreg cordul . Prin fibrele musculareale atriului drept unde de depolarizare se propaga in toate directiile si cuprinde intreaga musculature a atriilor, determinand sistola atriala, apoi cuprinde nodulul atrioventricular dupa care se transmite prin fasciculul Hiss si ramurile sale (dreapta si stanga) pana la reteaua Purkinje; ajungand la nivelul miocardului ventricular, determina sistola ventriculara.

Lezarea sistemului de conducere produce tulburari ale activitatii cardiace numite blocuri totale, partiale sau de ramura.

Excitabilitatea: este proprietatea musciului cardiac de a raspunde atat la stimuli fiziologici naturali cat si la excitantii artificiali de natura mecanica, chimica si fizica.

Miocardul este inexcitabil in timpul cat este contractat, deci in systole. Aceasta perioada in care nu raspunde printr-o contractie, indiferent de intensitatea stimulului, este numita periada refractara absoluta siasigura ritmicitatea activitatii cardiace,.

Contractibilitatea:consta in proprietatea muschiului cardiac de a se contracta. Forta de contractie a acestui muschi este cu atat mai mare cu cat el este mai intins, mai alungit din cauza presiunii sangelui care patrunde in cavitatile inimii in timpul diastolei. Acest fenomen poarta numele de legea inimii, formulate pentru prima data de Starling. Energia necesara contractiei miocardului este furnizata prin desfacerea legaturilor macroergice ale ATP, care se refac prin utilizarea unor variate substraturi energetice (glucoza, ac. lactic, ac. grasi, aminoacizi, corpi cetonici etc.). Aceste procese extreme de intense se pot realize numai cu un aport adecvat de oxigen, deoarece inima, spre deosebire de muschii scheletici, nu poate face datorie de oxigen.

Inima poate fi considerata din punct de vedere functional ca o dubla pompa, fiecare deservind o circulatie complet separate:

Circulatia mare: (sistemica), care incepe din ventrculul stang si este formata din aorta, arterele mari si mici, arteriole, capilare, venule, venele mijlocii si mari, venele cave care se deschid in atriul drept;

Circulatia mica: (pulmonara) constituita din artera pulmonara cu originea in venriculul drept, capilare si venele pulmonare ce se descchid in atriul stang. Inima functioneaza deci ca o dubla pompa aspiratoare-respiratoare, contractiile ventriculare ritmice asigurand circulatia sangvina permanenta prin cele doua circuite sistemic si pulmonar, iar aparatul valvular al inimii imprimand un sens obligatoriu circulatiei intracardiace a sangelui.

Succesiunea unei contractii (sistola) si a unei relaxari cardiace (diastola) constituie ciclul sau revolutia cardiaca, cu o durata aproximativ 0,8 s.(70/minut).

Sistola ventriculara se desfasoara in doua faze de contractie:




-izometrica si de expulzare.

In faza de contractie izometrica tensiunea musculaturii creste fara ca lungimea fibrei miocardice sa se scurteze. In aceasta faza ventriculul este o cavitate complet inchisa, pentru ca valvele atrioventriculare sunt inchise, iar cele sigmoide inca nu s-au deschis.

Contractia ventriculara se prelungeste iar presiunea din ventricul continua sa creasca. Atunci cand presiunea din ventriculul stang depaseste presiunea din aorta (80 mmHg), iar cea din ventriculul drept pe cea din aorta pulmonara (10 mmHg) valvulele aortice si pulmonare se deschid si incep faza aII-a de expulzare a sangelui . Cantitatea de sange expulzata din fiecare ventricul este de 70-90 ml. Sistola ventriculara aproximativ 0,3s. Dupa sistola ventriculara urmeaza diastola ventriculara.In acest scurt interval atat atriul cat si ventriculul se afla in diastola. Aceasta diastola comuna se numeste diastola generala a inimii si dureaza 0,4 sec. La sfarsitul ei incepe diastola atriala care initiaza un nou ciclu cardiac.

Activitatea mecanica a cordului se apreciaza pe baza valorii debitelor cardiac si sistolic:

-debitul sistolic (debit de bataie) reprezinta cantitatea de sange expulzata de ventriculela fiecare sistola si variaza intre 70-90 ml;

-debitul cardiac (debit circulatir, minut, volum) este cantitatea de sange aruncata in circulatie in decurs de 1 minut. Cresterea acestui debit poate fi data si de digestie, sarcina, febra. In somn scade.

Travaliul cardiac: este lucru mecanic efectuat de inima pe o anumita perioada de timp. Este de aproximativ 140 g./minut pentru ventriculul stang si numai de 30 g./m. pentru ventriculul drept. Deci in decursul a 24 ore, lucru mecanic al inimii variaza intre 10.000- 20.000 kg/m., in functie de diferitele circumstante fiziologice.

Semnele exterioare ale activitatii inimii sunt zgomotele inimii, socul apexian si pulsul.

Zgomotele inimii sunt consecinta activitatii mecanice cardiace. In mod normal prin auscultatie se percep doua zgomote: sistolic si diastolic;

-zgomotul sistolic; prelungit si cu tonalitate joasa este produs de inchiderea valvulelor atrioventriculare si de contractia muschiului ventricular;

-zgomotul diastolic;scurt si ascutit este consecinta inchiderii valvulelor semilunare ale aortei si arterei pulmonare.

Socul apexian: reprezinta izbitura regulata produsa de varful inimii in timpul sistolei ventriculare si poate fi perceputa prin palparea zonei de proiectie a varfului inimii. Se poate inregistra grafic, curba numindu-se apexograma.

Pulsul arterei:este o oscilatie vibratorie, o unda care ia nastere la baza aortei, odata cu expulzia sangelui din ventricule in aorta. Ea se propaga de-a lungul arterelor mari, mijlocii si mici pana la arteriole unde se pierde. Undele perstatice se palpeaza sub forma unor expansiuni ritmice ale peretilor arteriali, care corespund sistolelor ventriculare.

Activitatea inimii mai poate fi pusa in evidenta si prin inregistrarea cu ajutorul EKG a biocurentilor care iau nastere in timpul sistolei atriale si ventriculare. Curba se numeste electrocardiograma si este extrem de utila in precizarea unor diagnostice.

Cand dintr-o cauza oarecare are loc diminuarea performantei inimii ca pompa hemodinamica, se declanseaza o serie de mecanisme compensatoare care tind sa-i restabileasca performanta si sa-i mentina debitul cardiac la nivalul cerintelor tisulare. Primele mecanisme compensatoare care intra in actiune sunt cele centrale:

Mecanismul diastolic, hipertrofia miocardului si stimularea simpatico. Daca mecanismele mecanismele compensatoare centrale nu pot corecta singure insuficienta de pompa a inimii organimul mai dispune si de cateva mecanisme limitate.in stadiile finale, toate mecanismele compensatoare sunt depasite iar activitatea organelor vitale este compromisa.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




CANCERUL PROSTATEI SI TESTICULELOR
PLAMANUL DE STAZA
Dezvoltarea sexuala normala
Patogenia tuberculozei
Carcinomul bazocelular
TRANSFORMARILE FIZICO-CHIMICE ALE ALIMENTELOR IN TUBUL DIGESTIV
RECTOCOLONOSCOPIE
PULBERI FARMACEUTICE
LOMBOSCIATICA
CARDIOPATIILE COGENITALE