Diencefalul

DIENCEFALUL

se gaseste in continuarea si deasupra mezencefalului, in jurul ventricolului III, fiind acoperit de emisferele cerebrale.

Se compune din 2 formatiuni mari si anume: talamoencefalul (format din talamus, metatalamus si epitalamus) si hipotalamus.

A. Talamoencefalul

I talamusul

e constituit din 2 corpuri ovoide de substanta nervoasa, se mai numesc si corpi optici.

E format din 5 categorii de nuclei:

A. Grupul nuclear anterior, primeste aferente de la corpii mamilari; trimite eferente catre cortexul cingulat si emisferele cerebrale

B. Nucleii limitei meriane: se conesteaza cu hipotalamusul, alte formatiuni de substanta cenusie subcorticala

C. Nucleii mediali: trimit eferente in lobul frontal si cortexul motor

D. Masa nucleara laterala, primeste aferente senzoriale spino-talamice si trimite eferente in lobul parietal

E. Nucleii posteriori, includem nucleu pulvivar si corpii geniculati, se conecteaza cu cortexul lobilor temporal si parietali.

Conexiunile talamusului: structura senzitiva cruciala subordonata    scoartei cerebrale; la acest nivel fac sinapsa tpate caile sensibilitatii cu exceptia cailor olfactive care au un alt traseu in exteriorul talamusului.

Nu toate fibrele talamice ajung la cortex, unele dintre ele se termina in nucleii cenusii subcorticali.

Identificam nuclei talamici:

cu proiectie corticala (ex nucleul arculat reticulat)/ cu proiectie subcorticala (ex nucleii intermediari, ventriculari)

de asociatie (ex nucleii laterali sau laterodorsali)

Cei cu proiectie corticala au legaturi in ambele sensuri cu cortexul, formeaza impreuna cu campurile corticale unitati functionale stabile.

Caile mari senzoriale se termina in nuclei cu proiectie corticala dar trimit caraterale si la cei subcorticala.

Toate conexiunile eferente ale talamusului intervin in functiile cailor extrapiramidale.

Controlul cortexului se exercita prin circuite de fibre nervoase (ex. Circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortcal).

Cercetarile efectuate de-a lungul timpului arata ca exista 2 tipuri de nuclei talamici - specifici care sunt legati de funct. sistemelor senzoriale (auditiv-vizual) nucleul pulvinar    integreaza impulsuri vizuale auditive, somatice; nespecifici - sunt legati in special de zonele asociative ale talamusului; funct lor nu e pe deplin cunoscuta.

Nuclei specifici(de transmisie, de releu)

Nuclei nespecifici(proiectie difuza)

Nucleii specifici au urmatoarele caracteristici:

fiecare prelucreaza o singura modalitata senzoriala sau un imput venit din zona motorie

fiecare se proiecteaza intr-o regiune specifica a cortexului

fiecare primeste imputuri recurente de la regiunea cerebrala pe care s-a proiectat

Recurenta imputurilor permite modularea imputului primit in functie de activitatea desfasurata.

Un nucleu talamic senzorial transmite intr-o regiune corticala numai un anumit tip de informatii; acest fapt reprezinta treapta initiala a receptiei senzoriale. Alti nuclei talamici senzoriali trimit impulsurile catre ariile asociative ale cortexului; acolo unde sunt integrate senzatiile si se declanseaza comportamente.

Toti nucleii de transmisie trimit impulsuri catre sistemele de reglare in nucleii cu proiectie difuza trimit impulsuri catre toate regiunile corticale cu efect in reglarea nivelului de excitabilitate corticala generala.

Din punct de vedere in lezarea talamusului apar mai multe entitati nosografice (boli). Cea mai cunoscuta este:

sindromul talamic, care are urmatoarele simptome neurologice:

hemianestezia contralaterala (consecinta unei hemoragii talamice)

durere de cap de tip arsura, f intensa si persistenta si se accentueaza in stare de stres emotional si oboseala (hiperpatie)

tremurul intentional (ca urmare a leziunii nucleului lateral ventral)

ataxia membrelor inferioare (legata de gradul de sensibilitate al muschilor)

tulburati simpatice (ptoza palpebrala) - Nu ridic. pleoape

tulburari motorii (hemipareza - ½ din corp)

se asociaza tulburari de gust (uneori)

afazia talamica tine de:

tulburari de dinamica a expresiei si fluentei verbale

voce slaba, raspunsuri scurte, debit incetinit si sacadat al vorbirii

incoerenta discursului

afectare persistenta si disociativa a memoriei ( mem verbala), deficit al memoriei logice si de a crea asociatii verbale

are in general evolutie favorabila cu exceptia mem verbale

sindromul de neglijenta talamica: are 2 manifestari:

a.Neglijenta motorie: se manifesta printr-un deficit in utilizarea unei jumatati a corpului, cu toate ca aceasta e perfect functionala. Prin incitare verbala, aceasta neglijenta poate sa dispara partial.

b.neglijenta spatiala: e legata in principal de analizatorul vizual (a fost confirmat de teste neuropsihologice) si reprezinta devierea privirii spre dreapta si refuzul explorarii spatiului stang al campului vizual

simptome secundare

tulburare a cunoasterii locului

tulburare a orientarii spatiale

apraxie constructiva (dificultati in a construi ceva "manual")

deficit de memorie anterograda pt materialul vizio-spatial

spontanietatea excesiva a limbajului

confabulatia extravaganta

tulburari emotionale le nivelul expresivitatii (talamusul intervine ca modulator al proceselor afective)

Lezarea nucleilor anteriori ai talamusului duce la o modificare de constienta a bolnavului si reduce drastic reactivitatea sa emotionala, in timmp ce lezarea nucleului posteroventral porduce anxietate in miscarile de aparare si genereaza miscari vegetative exagerate.

II. metatalamusul -format din corpii geniculati si mediani.

corpii geniculati laterali

se leaga de coliculii cvadrigemeni superiori

la acest nivel se termina fibrele optice

- prelucrarile vizuale la acest nivel permit diferentieri intre intuneric si lumina si orientarea in spatiu in raport cu stimulii luminosi

sunt formati din 2 parti: ventrala (cea mai veche filogenetic) si dorsala stratificata (noua filogenetic) care expediaza impulsuri la scoarta cerebrala scizura calcarina si ariile 18/19 Brodmann (are 6 straturi la om)

corpii geniculati mediali

conectati cu coliculii cvadrigemeni inferiori

aici se termina nervul auditiv

III. epitalamusul - se gaseste in partea superioara a diencefalului si e compus din glanda epifiza (pineala) si din aparatul habenular.

glanda epifiza

dupa 7 ani incepe sa involueze, dupa 14 ani se calcifica

este o glanda care are rol important in dezvoltarea organismului, exercita un rol imp in metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor

se presupune ca exercita un efect frenator asupra sferei sexuale

principalul hormon secretat este melatonina - secretata maximal noaptea(spre deosebire de herotonina - ziua); scade constant de la nastere pana la batranete

nu a fost demonstrat pana in acest moment un efect antigonadotrop al melatoninei la om

rolurile melatoninei

modularea excitabilitatii cerebrale

influenta fiziologiei somnului

posibil, un efect antineoplazic la om

se presupune ca regleaza activitatea celorlalte glande sau ca intervine in reglarea lor (hipofiza, tiroida, sexuale etc)

aparatul habenular

contine numeroase fibre albe si substana cenusie (nuclei habenulari)

fibrele albe au legaturi cu structurile corticale

B. Hipotalamusul

reprezinta mai putin de 1% din totalul volumului creierului uman

este format dintr-o portiune supraoptica, una tuberala, una mamilara

nucleii hipotalamusului se impart in 4 grupe principale:

grupul anterior - format din nucleul paraventricular si nucleul supraoptic, acestia secreta hormoni care sunt trimisi la adenohipofiza

grupul lateral - format din nucleu tubero-mamilar si nucleii tuberali laterali

grupul mijlociu - format din nuclei hipotalamici ventromedial si dorsomedial

grupul posterior - format din nucleii tuberculilor mamilari

Fiecare nucleu contribuie la realizarea unei anumite functii a hipotalamusului

Conexiunile hipotalamusului: H poseda o bogata retea de de conexiuni atat interne cat si externe care influenteaza SNC, SN vegetativ, sistemul endocrin (prin intermediul hipofizei)

cai aferente

fascicolul telencefalic - leaga scoarta cerebrala de H, avand efect excitator si inhibitor. Principalele informatii vehiculate prin acets trac tin de organele viscerale

fascicolul talamo-hipotalamic - leaga H de talamus

stria-terminalis leaga amigdala de H

fibre spinotalamice - transporta informatiile legate de sensibilitatea cutanata

Conexiunile H cu aparatul vizual prin fibre care leaga chiasma optica. Aceste fibre provin din celulele vegetative ale retinei, trec prin nervii optici, chiasma optica si ajung la unii nuclei hipotalamici si in lobul posterior al hipofizei. Efectul lor e influentarea sistemului vegetativ atat in mod direct cat si prin intermediul hipofizei prin semnalele luminoase de la nivelul ochiului.

cai eferente

tractul hipotalamo-hipofizar - leaga H de hipofiza

tractul hipotalamo-habenular - leaga H cu glanda epifiza

tractul hipotalamo-latamic

sistemul paraventricular - leaga H de aproape toate formatiunile cenusii ale trunchiului cerebral

tractul tuberofizar - leaga H de hipofiza posterioara

Toate fibrele sunt bidirectionale (feed-back) cu exceptia tractului hipotamao-hipofizar si a fibrelor care vin de la retina si care au rol f important in reglarea ritmului circadian (alternanta zi-noapte)

FUNCTIILE HIPOTALAMUSULUI

H are atributii directe in reglarea mediului intern al organismului (reglarea neuroendocrina, reglarea sistemului autonom(vegetativ), reglarea motivationala)

Reglarea sistemului neuroendocrin. Impreuna cu sistemul limbic H participa direct la reglarea mediului intern in vederea mentinerii constantelor acestuia.

Controlul emotiilor si a comportamentului emotional se face indirect de catre H, de H in conjunctie cu sistemul limbicsi a scoartei cerebrale.

Datele anatomice indica faptul ca H contine un mare numar de nuclei si retele neuronale ce regleaza functii vitale cum ar fi: temperatura, ritmul cardiac, tensiunea arteriala, osmoza sangvina, ingestia de apa si alimente, in plus, organizeaza motor raspunsurile endocrine in comportamentele emotionale adaptative.

In primul rand H controleaza activitatea glandei hipoifize care controleaza la randul ei celelalte glande endocrine. Aceste glande regleaza activitatea H si hipofizei prin feed-back.

Multi neuroni hipotalamici sunt specializati in secretia peptidelor. Acestia ajung fie in spatiul sinaptic ca neurotransmitatori, fie in circulatia sangvina de unde actioneaza la distanta ca hormoni, controland excitabilitatea neuronala si eficacitatea sinaptica. Pot controla eficacitatea sistemului endocrin fie direct, fie indirect. Controlul direct se exercita prin descarcarea in circulatia sangvina a neurohipofizei a produsilor neuroendocrini, iar controlul indirect se exercita prin intermediul adenohipofizei.

Neuronii peptidici sunt: magnocelulari si parvocelulari

Neuronii magnocelulari elibereaza vasopresina si oxitocina.

Vasopresina e secretata in H si depozitata in hipofiza. Are 2 efecte:

producerea vasoconstrictiei si reabsorbtia apei de catre rinichi (in absenta vasopresinei volumul urinei ar putea ajunge la 15-20litri/zi).

Interventia in mecanismele invatarii si memoriei (nu se cunoaste mecanismul prin care vasopresina actioneaza asupra acestora).

Oxitocina e secretata in nucleul paraventricular din H. Efectele sale sunt evidente in special in timpul travaliului prin stimularea contractiilor uterine si prin stimularea secretiei lactate. La barbati efectele ei sunt mai obscure: secretia de oxitocina e influentata pozitiv de dopamina si e inhibata de alcool, stres si serotonina.

Sistemul neurosecretor parvocelular: secreta hormoni inhibatori (-) si de eliberare (+) (releasing) din glanda hipofiza anterioara. Exemple:

TRH (hormonul de eliberare al triotropinei)

CRH (corticotropinei)

MRH (melanocitelor)

GnRH (gonadotropinei)

PRH (prolactinei)