Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Bacterii transmise de capuse


Bacterii transmise de capuse




Bacterii transmise de capuse

Rickettsiozele

Genul Rickettsia (ordinul Rickettsiales) cuprinde bacterii cocoide sau bacilare ce se dezvolta in citoplasma celulelor gazda si se reproduc prin fisiune binara simpla. Paduchii, purecii, acarienii si capusele sunt vectorii primari, dar si rezervoa­rele primare pentru aceste bacterii. Gazdele vertebrate au probabil o importanta minora ca rezervor dar in unele cazuri pot avea un rol esential ca gazde de ampli­ficare. Capusele sunt adesea infectate cu bacterii obligat intracelulare. Cateva din aceste mici bacterii Gram-negative produc diverse boli umane si animale. Altele, cum ar fi Wohlbachia sp., sunt probabil simbionti inofensivi ai gazdelor lor artropode.




Cel putin 7 specii de Rickettsia transmise de capuse produc boli severe si ocazional mortale la oameni. Multe alte specii sunt considerate relativ nepatogene pentru om si alte mamifere.

Tifosul exantematic poate fi transmis fie prin saliva capuselor, fie prin contaminarea pielii gazdei cu tesuturile zdrobite sau cu fecalele capusei. Acesta poate fi produs de:

·         Rickettsia rickettsii – in Brazilia, Canada, Columbia, Mexic, Panama si SUA.

·         Rickettsia sibirica – in Japonia, Federatia Rusa si Pacific.

·         Rickettsia conori – in regiunea mediteraneana, Africa si sudul Asiei.

·         Rickettsia australis – in Queensland, Australia.

Rickettsia rickettsii a fost identificata si in Amblyomma cajennense si Amblyomma striatum in America de Sud. Amblyomma americanum este adesea citata ca vector in America de Nord, dar exista putine dovezi cum ca aceasta capusa este infectata in mod natural cu Rickettsia rickettsii.

Rickettsia australis este agentul etiologic al tifosului de capusa de Queensland care se intalneste, asa cum reiese si din denumire, in regiunea Queensland, Australia. Vectorul primar pentru aceasta specie este Ixodes holocyclus ce se hra­neste pe o gama larga de specii de mamifere, de la marsupialele mici, pana la om.

Ehrlichiozele

E. chafeensis si E. risticii sunt agentii etiologici ai ehrlichiozei umane si respectiv ehrlichiozei monocitice ecvine. S-a demonstrat ca cel putin trei specii de Ehrlichia sunt transmise de capuse care sunt posibili vectori si pentru alte specii de Ehrlichia, inclusiv E. chafeensis.

Febra Q

Tularemia

Capusele sunt importante rezervoare si vectori in ciclurile enzootice de tularemie, atat in regiunile palearctice, cat si in cele nearctice. Multe specii de Amblyomma, Dermacentor, Haemaphysalis si Ixodes sunt infectate in mod natural in aceste regiuni. In capuse are loc transmiterea trans-stadiala a bacteriei Francisella tularensis si multiplicarea ei in toate stadiile de dezvoltare. Microorganismele patrund in tubul digestiv al capusei, apoi in hemocel si in final in glandele salivare.




Borreliozele

Agentii etiologici ai febrei recurente

Agentii etiologici ai bolii Lyme

Borrelioza Lyme grupeaza manifestarile clinice datorate infectiei cu bacteria Borrelia burgdorferi, fiind deci o disfunctie multisistemica. Aceasta boala este considerata a avea cea mai mare prevalenta intre bolile transmise de capuse in lume si chiar a fi cea mai comuna boala cu transmitere vectoriala in America de Nord si Eurasia. In Europa, ea este estimata la aproximativ 50.000 de cazuri anual (O’Connell et al. 1998).

Bacteriile apartinand genului Borrelia sunt celule helicoidale, mobile, Gram negative, cu lungime de 3-30 μm si latime de 0,2-0,5 μm. Intre protoplasma si in­velisul membranar extern, multilaminar al celulei, se gasesc flagelii endoplasmici.

In Europa, Borrelia burgdorferi s.l. a fost izolata de la oameni si de la trei specii de rozatoare (Apodemus sp. poate fi un important rezervor de borrelii in Europa). Borreliile persista in capusele din genul Ixodes si prin transmitere trans­stadiala si transovariana.

In Europa se gasesc urmatoarele specii de Borrelia burgdorferi s.l.:

-   Borrelia afzelii si Borrelia garinii se gasesc pe tot continentul;

-   Borrelia burgdorferi s.s. si Borrelia valaisiana se gasesc in tarile Europei Centrale, ca Olanda, Germania, Italia si Franta;

-   Borrelia lusitaniae se gaseste in principal in capuse ale speciei Ixodes ricinus din Portugalia, dar a fost detectata si in Cehia, Moldova, Ucraina si Bielorusia.

Numele de boala Lyme a fost dat in 1977, atunci cand a fost observata artrita la un grup de copii din districtul Lyme, din Connecticut, Statele Unite ale Americii.

In prezent, se cunosc mai multe specii de Ixodes vectoare pentru Borrelia:

·         in nord-estul Statelor Unite si in partea central-vestica – Ixodes dammini;

·         in sud-estul Statelor Unite – Ixodes scapularis;

·         de-a lungul coastei Pacificului – Ixodes pacificus;

·         in estul Statelor Unite – Ixodes dentatus;

·         in Europa – Ixodes ricinus;

·         in regiunile nord-vestice ale Europei, in fosta URSS si in Extremul Orient – Ixodes persulcatus.

Alte capuse pot avea rol in mentinerea Borrelia burgdorferi s.l. in cicluri enzootice in natura si ocazional in transmiterea acestor bacterii la om. Aceste specii includ:

§         Ixodes uriae, Dermacentor variabilis, Dermacentor parumapertus, Amblyomma americanum, Rhipicephalus sanguineus si Haemaphysalis leporislustris in America de Nord;



§         Ixodes hexagonus, Ixodes uriae, Ixodes trianguliceps, Ixodes acuminatus, Ixodes frontalis, Dermacentor reticulatus si Haemaphysalis punctata – in Europa;

§         I. tanuki si I. turdus – in Japonia;

§         Ixodes granulatus, Haemaphysalis bispinosa, Haemaphysalis  concinna si Haemaphysalis longicornis – in sudul Chinei.

§         Argas persicus (care paraziteaza porumbeii) – in Tirolul de Sud (Stanek & Simeoni, 1989).

Nakao et al (1994) si Humair et al. (1995). O gazda rezervor efectiva pentru o infectie cu transmitere vectoriala trebuie sa fie intens parazitata de stadiul receptiv al vectorului, trebuie sa fie abundenta si trebuie sa permita transferul eficient al agentului patogen catre vector.

°C), dureri de cap, poliartrita, eritem. Diagnosticul de boala Lyme a fost confirmat prin analize de immunoblot IgG.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




PARAZITOZELE PULMONARE
GLOMERULOSCLEROZA FOCALA (GSF)
Prepararea si colorarea supozitoarelor
Antihelminticele
Boala ghearelor de pisica
LASERTERAPIA IN DERMATOLOGIE
EXAMENUL COMPUTER TOMOGRAFIC AL CAILOR BILIARE
REFERAT GERIATRIE - TEMA- SINDROMUL ALZHEIMER
RECUPERAREA PRIN KINETOTERAPIE A SOLDULUI PROTEZAT
REUMATISMUL ARTICULAR ACUT (RAA)