Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa.vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor




Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Antigen, imunogenicitate-antigenicitate


Antigen, imunogenicitate-antigenicitate


1. Notiunea de Ag, imunogenicitate-antigenicitate

Notiunea de antigen (Ag)

- structuri moleculare recunoscute in mod specific de catre celulele sistemului imunitar

- Ag=orice molecula care este recunoscuta ca si straina de catre receptorii limfocitari specifici, denumiti receptori de antigen

- receptorii limfocitari: a) prezenti pe LT, numiti TCR (T cell receptor)



b) prezenti pe suprafata LB, BCR (B cell receptor), denumiti si imunoglobuline de membrana (mlg), care pot fi secretati sub forma de anticorpi (Ac)

- o mica portiune din molecula de Ag reactioneaza cu un receptor limfocitar = epitop (determinant antigenic)

- portiunea din receptorul limfocitar care reactioneaza cu Ag=paratop

- Ag: endogene si exogene

Imunogenicitatea = capacitatea unui Ag de a induce un raspuns imun in tot organismul unui individ

Antigenicitatea = proprietatea Ag de a se combina cu Ac sau cu receptorul limfocitar specific

-toate imunogenele sunt antigene, dar nu toate antigenele sunt si imunogene -Ag daca sunt imunogene-> cascada de reactii imune:

activarea limfocitelor care poseda receptorii potriviti

sinteza de Ac specifici

instalarea memoriei imunologice

raspunsul imun efector specific

Toleranta imunologica = lipsa de raspuns imun fata de un anumit Ag

Hipersensibilitate= raspuns imun deviat sau in exces

2. Conditiile ca o molecula sa fie antigenica

Conditii dependente de molecula de Ag:

Molecula sa fie straina, non-self

Greutatea moleculara > 40 kDa

Structura moleculei

Perioada de remanenta in organism

Cantitatea inoculata

Intervalul de timp intre administrari (vaccinuri)

Asocierea cu adjuvanti

Conditii dependente de organism:

Varsta individului, conditia fiziologica a organismului

Specia

Diferentele genetice

Calea de inoculare

3. Organizarea structurala a moleculei de Ag, sistemul haptena-carrier

Epitopi (determinanti antigenici)

-la nivelul unui Ag pot sa existe unul sau mai multi epitopi, care ii confera specificitate si care ocupa doar o mica portiune din epitop

-epitopii recunoscuti de LB si anticorpii unei specii pot fi diferiti de cei vazuti de alta specie animala

Epitopi: -secventiali - determinati de structura primara a Ag; paratopii LB interactioneaza cu ei doar daca sunt localizati pe suprafata moleculei; paratopii LT se pot lega si de cei din interiorul moleculei, dupa prelucrarea Ag, adica fragmentarea lui in peptide de catre enzimele proteolitice din APC->epitopii prelucrati se asociaza cu moleculele MHC->membrana APC pentru a fi prezentat LT

-conformationali sau discontinui - juxtapozitia in spatiu a unor AA situati la distanta unii de altii in lantul polipeptidic; sunt recunoscuti numai de Ac si/sau BCR si sunt prezenti doar la nivelul Ag naive, solubile

-imunodominanti - induc un raspuns mai pronuntat

Sistemul haptena-carrier:

-substantele cu GM<1000Da nu pot induce un raspuns imun, decat in anumite conditii si atunci se numesc haptene

-se leaga covalent de o molecula mare denumita purtatoare sau carrier->raspuns imun prin LT

-haptenele sunt molecule antigenice, dar nu sunt imunogene

-se produc 3 tipuri de Ac: antihaptena, anticarrier si anticonjugat

-reactie incrucisata sau cross-reactie-Ac antihaptena se pot fixa pe haptena respectiva chiar daca aceasta este asociata cu alta molecula carrier

-ex haptene: sarurile metalelor grele (Cr, Ni), polizaharidele mici, fosfocolina, s. chimice de sinteza (medicamente, dinitro si trinitroclorbenzen, oligonucleotide, coloranti), s. de origine vegetala

4. Clasificarea Ag

-8 criterii;

capacitatea de a induce reactii imune si de a reaciona cu Ac sau TCR

mod de formare

originea

sursa Ag

grad de inrudire genetica

intensitatea raspunsului imun

necesitatea participarii LT

forma sub care apar

Antigene TD si TI

-antigene T dependente-pentru a induce Ac specifici, in cazul marii majoritati a Ag este necesara cooperarea LB cu LTh

-antigene T independente-Ag capabile sa stimuleze LB in lipsa interactiunii cu LT; nu genereaza LB cu memorie; sunt de 2 feluri: TI tip 1 si TI tip 2

- Xenoantigene, aloantigene, antigene de organ (organ-specifice) si antigene dependente de stadiu evolutiv

Antigenele MHC

-molecule inalt antigenice, codificate de un grup de gene foarte polimorfe, strans legate intre ele=complexul major de histocompatibilitate-MHC

-MHC valabil pentru toate speciile, iar MHC uman HLA (human lemkocyte antigen)

-3 clase distincte: -Antigenele MHC clasa - glicoproteine prezente pe membrana tuturor celulelor nucleate din organism; reprezinta antigenele clasice de transplant

- Antigenele MHC clasa II - alcatuite din doua lanturi polipeptidice: lantul a si lantul β; sunt exprimate selectiv pe suprafata celulelor prezentatoare de Ag (APC): munocite, macrofage, celule dendritice, LB

- Antigenele MHC clasa III - nu sunt membranare; au polimorfism redus; nu au rol in prezentarea antigenelor

Alte antigene

- antigene virale - componente proteice ale capsidei virale

- antigene bacteriene -'O" somatice, 'H' flagelare, 'F' fimbriare, 'K' de invelis, 'V' de suprafata

- antigene parazitare

- antigene celulare - antigenele sistemului ABO -pe suprafata hematiilor exista doua antigene diferite - aglutinogen A si B; in ser exista anticorpi naturali IgM care aglutineaza eritrocitele respective-aglutinina α si β

- antigenele sistemului Rh -85% din populatie Rh+

- alte antigene celulare - prezente pe limfocite, Mo/Mf, granulocite, trombocite sau pe suprafata diferitelor organe si tesuturi

5. Superantigenele

-familie de molecule care stimuleaza un numar mare de LT

-unesc anumite portiuni variabile din lantul beta al TCR de moleculele MHC de clasa II de pe APC , in domeniile externe fata de zonele lor de prezentare a epitopilor

- exogene- exotoxine eliberate de unele serotipuri de S.aureu si de unele tulpini de S.piogenes de gr A sau endogene

- alte toxine cu rol de superantigene: toxina dermatitei exfoliative, toxina sdr de soc toxic, enterotoxine produse de C.perfringens

- S-Ag stimuleaza LT in forma sa integrala si se leaga de alti AA, stimularea interesand un numar mai mare de limfocite decat cea indusa de un Ag obisnuit

6. Rezistenta naturala (def) - factorii pasivi/tisulari

naturala (imunitatea de specie)

dobandita (individuala)

toleranta imuna

Imunitatea naturala :

are un substrat genetic

inseamna lipsa de receptivitate fata de un anumit agent infectios

cuprinde toti indivizii une specii fara exceptii

se manifesta nespecific si nediferentiat, indiferent de natura agentului infectios

are un caracter genetic si prin urmare transmitere ereditara

Factori pasivi (tisulari) : pielea, mucoasele, microbiocenozele locale

  1. Pielea : se opune patrunderii microorganismelor

Integritate anatomica - bariera ideala de protectie

Descuamarea continua se opune colonizarii de durata a microorg.

Aciditate (pH 3-5)

Secretia glandelor sebacee si sudoripare

  1. Mucoasele : bariera de protectie

Prezenta mucusului - >strat vascos ; rol protector

pH acid - se opune colonizarii bacteriene

  1. Microbiocenozele locale :

Specii comensale (nepatogene)

Microbiocenoza cavitatii bucale sau cea a colonului

7. Rezistenta naturala (def) - factorii umorali

naturala (imunitatea de specie)

dobandita (individuala)

toleranta imuna

Imunitatea naturala :

are un substrat genetic

inseamna lipsa de receptivitate fata de un anumit agent infectios

cuprinde toti indivizii une specii fara exceptii

se manifesta nespecific si nediferentiat, indiferent de natura agentului infectios

are un caracter genetic si prin urmare transmitere ereditara

Factori umorali :

Factori activi care asigura rezistenta naturala si sunt prezenti in sange, limfa, lichid articular, lichid cefalorahidian si in diferite secretii

Cei mai bine caracterizati si mai importanti sunt : lizozomul, properdina, sistemul complement, lizina si spermina

Lizozomul -enzima care degradeaza peretii microbieni si este produsa de celulele fagocitare,macrofagele si neutrofilele,prezente in aproape toate tesuturile si fluidele organismului. Protejeaza mucoasa nazala, bucala, conjuctivala si corneea impotriva bacteriilor.

Mucusul prezinta calitati antibacteriene,chimice si fizice. Este compus din mucine, glicoproteine secretate de mucoase,care prin componenta lor polizaharidica impiedica atasarea microorganismelor de glicoproteinele de pe membranele celulelor microorganismului gazda astfel microbii sunt captati de mucus si pot fi in acest mod eliminati

Proteazele din tractul gastrointestinal au efecte anti-bacteriene prin degradarea proteinelor(ex. Pepsina,din stomac,ce actioneaza la ph 1)

Sistemul complement are multiple efecte biologice,dintre care mai importante sunt: opsonizarea, chemotactismul si liza agentului patogen. Activarea acestui sistem se realizeaza pe doua cai: clasica si alternativa

Properdina =glicoproteina cu efect antibacterian, antiviral si antineoplazic implicata in activarea complementului

Spermina si spermidina sunt proteine cu efect bactericid in special asupra cocilor gram pozitivi si negativi ; in lichidul seminal precum si in tesutul renal

Proteina C-reactiva este proteina plasmatica de faza acuta, a caror concentratie creste puternic in cursul infectiilor. Este o opsonina prin legarea de peretele celulelor bacteriene care duce la activarea complementului.

Interferonii sunt proteine secretate de diferite celule cu rol antiviral ; ei constituie prima linie de rezistenta impotriva unui numar mare de virusuri.

8. Rezistenta naturala (def) - factorii celulari/ neutrofilele

naturala (imunitatea de specie)

dobandita (individuala)

toleranta imuna

Imunitatea naturala

are un substrat genetic

inseamna lipsa de receptivitate fata de un anumit agent infectios

cuprinde toti indivizii une specii fara exceptii

se manifesta nespecific si nediferentiat, indiferent de natura agentului infectios

are un caracter genetic si prin urmare transmitere ereditara

Factorii celulari:

rol principal in apararea rapida, initiala fata de infectii

celule efectoare nespecifice

distrug microorganismele prin pinocitoza si fagocitoza

Neutrofilele:

primele care intervin in aparare

implicate in infectii acute si cornice

functii fagocitare foarte active

celula are un nucleu caracteristic, dens, format din mai multi lobi; citoplasma este abundenta, usor bazofila, cu numeroase granulatii (lizozomi si peroxizomi)

mare capacitate de locomotive

adera la suprafetele celulelor endoteliale ale vaselor

trec prin peretele acestora

digera total bacteriile, fara conservarea determinantilor antigenici

9. Rezistenta naturala (def) - factorii celulari/eozinofilele

=lipsa de receptivitate fata de un anumit agent infectios; are un substrat genic; cuprinde toti indivizii unei specii fara exceptii; se manifesta nespecific si indiferent de natura agentului infectios; are un caracter genetic si prin urmare transmitee ereditara

- factori celulari: celele efctoare nespecifice; prin pinocitoza produc distrugerea microorganismelor; rol principal in aparare rapida initiala fata de infectii

- eozinofile: 2-5% din totalul leucocitelor din sange; aspect asemanator cu cel al neutrofilelor; granulatii mult mai mari; contin pe langa enzime si o serie de proteine si factori toxici(proteina majora bazica); rol in aparare fata de parazitii mari (helminti); implicate intr-o serie de procese inflamatoare; eliberarea unor mediatori chemotactici, care atrag alte celule la locul inflamatiei

10. Rezistenta naturala (def) - factorii celulari/bazofile, mastocite, plachete

=lipsa de receptivitate fata de un anumit agent infectios; are un substrat genic; cuprinde toti indivizii unei specii fara exceptii; se manifesta nespecific si indiferent de natura agentului infectios; are un caracter genetic si prin urmare transmitee ereditara

- factori celulari: celele efctoare nespecifice; prin pinocitoza produc distrugerea microorganismelor; rol principal in aparare rapida initiala fata de infectii

- bazofile si mastocite: participa la o varietate de procese patologice, in special alergice; rolul cheie de eliberare de din granule a unor mediatori chimici ce duc la declansarea unor proceseinflamatorii sau de hipersensibilitate

- plachetele(trombocite): rol cheie in coagulare, dar sunt implicate si in procesele inflamatorii

11. Rezistenta natutala (def) - factorii celulari/monocite, mf, celule NK

=lipsa de receptivitate fata de un anumit agent infectios; are un substrat genic; cuprinde toti indivizii unei specii fara exceptii; se manifesta nespecific si indiferent de natura agentului infectios; are un caracter genetic si prin urmare transmitee ereditara

- factori celulari: celule efectoare nespecifice; prin pinocitoza produc distrugerea microorganismelor; rol principal in aparare rapida initiala fata de infectii

monocite/macrofage macronulcleate mari; pot imigra in tesuturi unde sunt numite macrofage; se gasesc in tesuturile conjuctive, fiind denumite dupa localizare: celule microgliale (in SNC), Kupffer (in ficat) macrofage alveolare(in plaman) sau osteoclaste (in oase). Unele pot diferentia in alt tip de celule, denumite celule dendritice -functii- fagocitoza, secreta unele substante cu rol de aparare, functie imuna extrem de importanta cu rol in apararea specifica a organismului, digestia antigenului se realizeaza cu menajarea epitopilor=celule prezentatoare de antigeni, pot exercita un efect citotoxic direct sau prin intermediul anticorpilor asupra celulelor straine sau tumorale

celule NK: ucid fara restrictie MHC o larga varietate de celule tumorale si infectate viral sau chiar bacterii izolate, fungi, paraziti; granulatii azurofile, limfocite mari granulare

12. Toleranta imunologica

lipsa unei reactii specifice a tesutului limfocit fata de un antigen iar cand acesta este administrat in anumite doze, intr-un anumit ritm si/sau pe o anumita cale de inoculare ; este de 2 feluri : naturala si dobandita ; factorii care influenteaza inducerea tolerantei : varstra (toleranta este mai usor de indus in animale le nou-nascute);  calitatea antigenului (imunogenicitatea este invers proportionala cu inducerea tolerantei) ; alti factori care actioneaza prin scadereanumarului si functiei limfocitelor T-iradierea limfoida si administrarea de droguri citostatice

Imunitatea dobandita (def) + imunitatea activa

=capacitatea de raspuns imun fata de un antigen pe care o primeste un individ ; in mod activ- prin stimulare directa a sistemului imun de catre antigenul respectiv si in mod pasiv-datorita transferului de anticorpi (seroterapie) ca atare sau transplancentar)

- imunitate activa : in mod normal la trecere prin infectie ; metode de vaccinare

vaccinulrile pot fi in functie de provenienta lor :bacteriene sau virale, cu virulenta atenuata sau omorata , obtinute in mod natural sau prin inginerie genetica, administrarea poate fi unica (o singura doza) sau cu rapeluri(revaccinari)

14. Imunitatea dobandita (def) + imunitatea pasiva

=capacitatea de raspuns imun fata de un antigen pe care o primeste un individ ; in mod activ- prin stimulare directa a sistemului imun de catre antigenul respectiv si in mod pasiv-datorita transferului de anticorpi (seroterapie) ca atare sau transplancentar)

- imunitatea pasiva : dobandita in mod natural prin transferul natural transplancentar de la mama la fat ; in mod artificial prin inocularea de anticorpi proveniti de la pacienti care au trecut prin infectie

15. Imunitatea dobandita (def) + imunitatea de protectie si antitumorala

=capacitatea de raspuns imun fata de un antigen pe care o primeste un individ ; in mod activ- prin stimulare directa a sistemului imun de catre antigenul respectiv si in mod pasiv-datorita transferului de anticorpi (seroterapie) ca atare sau transplancentar)

- imunitatea de protectie : protejarea organismului de o anumita infectie-imunitate de protectie specifica se reslizeaza fie ca urmare a trecerii prin boala (ex. febra tifoida, scarlatina, rujeola), fie prin vaccinare ; nespecifica se realizeaza prin participarea tuturor mecanismelornespecifice care contribuie la apararea unui organism, acesta nu implica recunoasterea si dezvoltarea unui raspuns imun specific

- imunitatea antitumorala : stare de imunitate specifica anumitor organisme, caracterizata prin capacitatea de a opri dezvoltarea unui organism neoplazic ; eficienta imuna antitumorala depinde de capacitatea sistemului mononuclear -macrofagic ; suparavegherea imunologica-sistemul imunologic al organismului detecteaza rapid celule proprii modificate malign, datorita noilor antigene aparute pe suprafata acestor celule si le distruge inainte de a avea timp sa se multiplice , prevenindastfel dezvoltarea cancerelor.

16. Organele limfocitare primare - timusul si maduva osoasa

Timusul - organ limfoepitelial format din 2 lobi uniti intre ei printr-un istm

este situat in treimea superioara a mediastinului

este populat cu celule precursoare ale limfocitelor T, numite protimocite care printr-un proces de diferentiere → limfocite T

in timus, productia de limfocite este continua si se realizeaza in absenta oricarui stimul antigenic

asigura maturarea imunologica normala a limfocitelor T

structura: capsula

zona corticala - se afla timocite dispuse sub forma de coroana in jurul celulelor doica precum si numeroase celule apoptotice

zona medulara - se afla corpusculi Hassal

Maduva osoasa - sediul celulei stem sau pluripotente; celule precursoare, mieloide si limfoide

se autoregenereaza

se diferentiaza spre una din seriile sanguine - granulocitara, eritrocitara, megacariocitara, monocitara sau limfocitara (limfocite B)

la pasari, maturarea liniei limfocitare B se realizeaza in bursa lui Fabricius care este formata din foliculi limfoizi, colonizati de un nr mic de celule stem care prolifereaza si se diferentiaza in limfocite B; foliculii sunt separati intre ei de trabecule epiteliale

17. Organele limfocitare secundare - ggl limfatici + splina

Ganglionii limfatici - structuri limfoide mici, nodulare, localizate pe traiectul vaselor limfatice si in traiectul organelor parenchimatoase

structura: zona corticala - populata cu precadere in partea externa de LB

zona medulara - in care se concentreaza LT

contin 3 categorii principale de celule: celulele limfoide (LT si LB) imunocompetente; celulele sistemului macrofag-mononuclear; celule dendritice si celule conjunctive

dubla functie: excluderea agentilor patogeni (prin fagocitoza realizata de macrofage) si dezvoltarea raspunsului imunologic specific

Splina - organul limfoid cel mai voluminos

structura: capsula conjunctiva

pulpa alba, zona limfoida, exista 2 arii: una timoindependenta populata cu LB si una timodependenta populata cu LT; se mai gasesc de asemenea macrofage, celule dendritice si plasmocite

pulpa rosie este formata din sinusuri venoase, populate in principal de macrofage; are rol in distrugerea celulelor imbatranite; reprezinta un rezervor de hematii si este sediul rezervelor de fier; aduna si distruge celulele moarte

18. Organele limfocitare secundare - apendicele, amigdalele, placile Payer, aglomerari limfocitare

Apendicele

organ limfoid destul de voluminos anexat tubului digestiv

aglomerari limfoide unde predomina LB si plasmocitele

Amigdalele - mentinerea unui echilibru al populatiilor bacteriene din microbiocenoza bucofaringiana; confera protectie cailor respiratorii superioare

Placile Payer

celule limfoide anexate mucoasei intestinului subtire;

apararea imuna locala

Aglomerari limfocitare - exista multe aglomerari celulare limfatice in trahee, bronhii, bronhiole, piele, rinichi, creier → reactii locale sau generale de aparare prin intermediul macrofagelor sau prin alte celule care pot prezenta antigenul

19. Limfocitele - def, clasificare, maturare

celule mici, ale seriei albe, rotunde, cu dimensiuni de 8-15 μm

recunosc si reactioneaza cu "non-self-ul" prin intermediul unor receptori de membrana pt antogene (BCR,TCR)

receptorii fiecarei celule sunt capabili sa recunoasca doar un singur determinant antigenic (epitop)

celule antigen-reactive, au receptor pt antigen

initiaza raspunsul imun celular sau umoral

vor prolifera si se vor diferentia spre celule efectoare → limfocitele care au receptori specifici pt antigenul respectiv

3 clase: clasa limfocitelor T (timodependente) si clasa celulelor B (medulodependente), clasa celulelor NK

clasificare dupa: criterii fenotipice, furnizate de markerii membranari - CD (clasa de diferentiere); criterii functionale; mediatorii secretati

maturarea functionala se desfasoara in 2 faze: una antigen-independenta (in organele limfoide primare) si una antigen-dependenta (in organele limfoide secundare

din celula stem diferentierea pe linia limfoida incepe cu un precursor comun pt limfocitele B si T, din care se diferentiaza cele 2 categorii de celule

20. Limfocitele B

activate dupa stimularea antigenica, prolifereaza si apoi se diferentiaza in:

plasmocite - secretoare de anticorpi

limfocite B cu memorie - la un nou contact cu antigenul, aceste celule se activeaza rapid si se transforma in plasmocite care secreta Ig de mare afinitate

Limfocitele T - clasificare, substituentii TH

receptorul pt Ag al acestei populatii limfocitare (TCR) recunoaste AG numai daca ii este prezentat de molecule ale complexului major de histocompatibilitate (MHC)

clasificarea LT se poate face pe baza naturii receptorului pt Ag (TCR), tipului de molecule de histocompatibilitate necesar pt recunoasterea antigenului, markerilor de membrana, functiei, etc.

2 clase: limfocitele T helper/inductoare (LTh) cu rol reglator si limfocitele T citotoxice (LTc sau LTC) cu rol efector

celula precursoare, limfocitul Th 0 prin activare da nastere la 2 subseturi de LTh: Th1- inductoare, inflamatorii, intervenind in imunitatea mediata celular prin secretia unor citokine (limfokine) care produc activarea altor celule efectoare (IL-2, TNF-β, IFN-γ); Th2-actioneaza ca helper pentru sinteza de imunoglobuline (imunitatea umorala) prin citokinele (limfokinele) IL-4, IL-5, IL-6, IL-10, IL-13

Limfocitele T - clasificare, LT citotoxice si supresoare

clasificarea LT se poate face pe baza naturii receptorului pt Ag (TCR), tipului de molecule de histocompatibilitate necesar pt recunoasterea antigenului, markerilor de membrana, functiei, etc.

2 clase: limfocitele T helper/inductoare (LTh) cu rol reglator si limfocitele T citotoxice (LTc sau LTC) cu rol efector

LT citotoxice - celule efectoare, actioneaza direct si specific asupra unor "celule tinta" cum ar fi celulele proprii modificate antigenic: infecatte viral sau tumorale, sau cele straine, din grefele de organ, pe care le lizeaza

- efectul citotoxic se realizeaza prin contact direct intre acest tip de limfocit si celula tinta, care exprima antigenul specific si nu implica nici participarea anticorpilor si nici a complementului =citotoxicitate mediata celular

LT supresoare - au functii reglatoare ale raspunsului imun si determina limitarea expansiunii clonale a LT sau LB (consecutiva stimularii realizate de antigen) si suprimarea raspunsului imun

- restrang si mentin in limite normale sinteza de anticorpi si activitatea LT

23. Limfocitele NK si LAK :

Celule NK:

- celulele NK ucid, fara restrictie MHC

-doua mecanisme: Citotoxicitatea celulara dependenta de anticorpi -ADCC

Citotoxicitatea directa

- celulele NK au activitate citotoxica directa, dar sunt lipsite de receptori Ag-

specific

- sunt implicate in distrugerea celulelor infectate de virasuri a celulelor tumorale si/sau a celor din anumite zone inflamatoare

- functional limfocitele Tc si NK se influenteaza reciproc atat prin secretia de citokine cat si prin contact direct

- limfocitele Tc nu recunosc celulele care nu exprima sau exprima nivele scazute de MHC I cum sunt celulele canceroase sau celule infectate cu virusuri; aceste celule vor fi distruse de NK

- NK sunt puternic inhibate de LTc activate, care recunosc specific ccmplexul peptida: MHC I si actioneaza selectiv => Iimiteaza activitatea citotoxica nespeciflca

- ADCC constituie deosebirea majora intre LTc si NK

- citoliza prin ADCC a NK se realizeaza prin granulatiile citotoxice care contin perforine si granzime

Celulele LAK- celule ucigase activate de limfochine

Celulele prezente de Ag - macrofagele:

- recunosc, fagociteaza si prelucreaza intracitoplasmatic structurile non-proprii pe care apoi le prezinta sub forma adecvata limfocitelor T

- macrofagele reprezinta 'gunoierii'organismului

- ingerarea microorganismelor (cu ajutorul receptorilor pentru manoza si fucoza de pe suprafata macrofagelor) => recunoasterea si fixarea    glucidelor bacteriene => internalizarea microorganismelor in celula; microbii astfel fagocitati sunt degradati in peptide => prezentati in conjunctie cu moleculele MHC II pe suprafata celulei => exprimarea la suprafata macrofagelor a moleculei co-stimiulatoare B7

- macrofagele nu sunt capabile sa activeze LT in absenta infectie

- mononucleate mari (diametrul de 10-15µm)

- pot imigra in tesuturi, unde sunt numite macrofage

- se gasesc in ioate organele si in tesuturi conjunctive, fiind denumite dupa localizare: celule microglale (in sistemul nervos central), Kupffer (in ficat), macrofage alveolare (in plaman) sau osteoclaste (in oase). Unele se pot diferentia in alt tip de celule, denumite celule dendritice

- secreta unele substante cu rol in aparare

- functia imuna extrem de importanta, cu rol in apararea specifica a organismul

- digestia antigenului se realizeaza cu menajarea epitopilor = celulele prezentatoare de antigen

- pot exercita un efect citotoxic direct sau prin intermediul anticorpilor asupra celulelor straine sau tumorale

25. Celulele prezente de Ag - celulele dendritice, astrocitele :

Celulele dendritice

raspandite in tot organismul si- au un important rol in inducerea raspunsului imun

- capacitatea de stimulare a LT

- multi agenti patogeni (virusuri) nu induc MHC de clasa II si molecule co-stimulatoare in macrofage

- aceasta fisura in armura de aparare a organismului este acoperita de DC

- DC sunt concentrate in ariile T ale tesuturilor limfoide

- ele exprima spontan nivele ridicate atat de MHC 1 si MHC II cat si co-stimulatori: B7.1 si B7.2 si molecule de adeziune: ICAM1, ICAM3 si LFA3

- sunt specializate in prezentarea peptidelor virale, a toxinelor

MHC: - majoritatea proteinelor virale sunt produse in citosol, iar peptidele derivate din ele sunt trasportate la suprafata de MHC I, unde sunt recunoscute de CDS naive

-proteinele din anvelopa virala sunt translocate in reticulul endoplasmatic de unde pot urma 2 cai:

Duse direct la suprafata celulei

Intra in endosomi => preluate de MHC II si stimuleaza CD4 pozitive => LThl inflamatorii si LTh2

LTh2 => producerea de Ac neutralizanti => blocheza intrarea virusurilor in celulele sanatoase

Astrocitele - la nivelul SNC au loc o serie de reactii imune, mai ales antivirale, astrocitele avand rolul unui pivot intre LT si neuroni

26. Clasificarea APC profesioniste :

Celule :

Macrofage/monocite fagocitante => localizare : sange, splina, tesuturi, ficat, ganglioni limfatici, creier

Dendritice interdigitate => localizare: tesut limfoid, timus

Dendritice foliculare => localizare: folicul limfoid

Langerhans => localizare: piele

β => localizare: tesut limfoid, locul reactiei imune

27. Markerii CD - clasele de diferentiere :

- markerii - structuri particulare de membrana, de natura proteica sau glicoproteica, prin care o celula se deosebeste calitativ de alte celule.

- expresia markerilor:

pe o singura populatie celulara

pe mai multe populatii celulare

intreaga evolutie a celulei

in anumite perioade evolutive

celule activate

celule inactive

- identificarea markerilor: AcMo, imunofluorescenta, tehnici imunochimice

- diferiti markeri de membrana = diferite functii celulare; aceste structuri Ag se pot implica activ in functia celulelor

- rolurile unor markeri: receptori, transductori de semnale, adeziune celulara

- 'pan-markeri' => se gasesc pe o intreaga populatie celulara, pe toate treptele    de maturare (lineaj)

=> determina numarul absolut si procentajele de celule din lineajul respectic

- receptori de membrana recunosc diferite structuri: Ag, Ck, Ig, Lectins, Ag patogeni (virusuri)

- clase de diferentiere: markeri specifici pt LB (CD2, CD3, CD4, CD5, CD7, CD8, pt LT, pt celule NK, macrofage, trombocite etc.

TCR :

- TCR este structural diferit de BCR (nu este o Ig) => dimeri formati din lanturi pp (Ec, Cy,Tm)

- tipuri: TCR1 : γ, δ si TCR2 :

- se deosebesc prin compozitia lanturilor, distributia pe populatii LT, distributia in tesuturi, mecanism de recunoastere a Ag si a semnalelor de activare.

- asemanari cu BCR - situsul combinativ e format la extremitatea NH2 a lanturilor pp care compun receptorul; recunoaste epitopii Ag (un fel de 'paratop')

- TCR sau se exprima asociat cu o molecula invariabila CD3 implicata in transductia semnalului

29. BCR:

- sunt imunoglobuline sub forma de proteine integrale ale Mb, cu 3 segmente :

extracelular, transmembranar si intracitoplasmatic

- receptorii pt Ag pe suprafata LB sunt si markeri pt acestea

- recunoasterea Ag si fixarea lui conduce la eliberarea unor semnale activatoare la interiorul LB => cascada de evenimente intracelulare => activarea LB => transformare blastica => proliferare si diferentiere in plasmocit => sinteza de Ac specifici pentru Ag fixat initial

- structura BCR in functie de gradul de maturare a celulei:

  • IgM de membrana sau de suprafata (celula imatura)
  • IgM+IgD exprimate concomitent (celula matura) acompaniate de structuri aditionale : Ig , Igβ (CD79A, CD79B), CD19, CD20, CD21

31. FCR, CR (sistem pt complement), receptori pt citokine

FCR: - distributie celulara larga: PMN, Eoz, Baz, PI, eritrocite, Mo, DCF, celule endoteliale etc.

-roluri Fc: fagocitoza, transport transmembranar, degranulare, eliberare de mediatori toxici si SRO, ADCC

CR: - interactioneaza cu fragmente de C ;

- se exprima pe diferite celule

- rol in: -citotoxicitate mediate umorala; fagocitoza (opsonizare Cb,C4b); eliminarea CI solubile(CR1 de pe E); eliberare de amine vasoactive; receptori pentru virusuri

Receptori pt citokine

-leaga Ig polimerizate, care contin piesa J

-se exprima pe membrana celulelor epiteliale mucoase : intestin, canale excretoare ale glandelor exocrine

-rolul in transportul acestor Ig

-R+Ig este internalizat in celula, transportat la celalalt pol celular, apoi eliberat in lumen ; o parte din R este eliberat impreuna cu polii Ig reprezentand piesa secretorie

30. Alti markeri si coreceptori ai LT

- se leaga de alte molecule exprimate pe celule imune, endoteliu, matrice extracelulara

- transduc semnale biochimice stimulatoare la interiorul LT

- pot fi markeri pentru identificarea lineajului si subpopulatiilor LT

a. CB3 - formeaza cu TCR un complex multimolecular functional CD3 / TCR, esential in activarea LT; se exprima pe LT mature functional

b. CD4 si CB8 -sunt coreceptori; glicoproteine.

-sunt implicati in restrictia de histocompatibilitate.

-se asociaza la complexul CD3/TCR pe LT mature: CD4 sau CDS recunosc regiuni nepolimorfe din molecuia MHC.

c. CD4 -leaga molec MHC II; este prezent pe LTh

d. CD8 -leaga MHC I; este exprimat pe LT c/s

-functii: semnalizare; transducere a semnalului; creste adeziunea LTh la APC (CD4) sau a LTc la celula tinta (CD8).

-normal : LT CD4 sunt 65%, CB8 sunt 35%, CB4/CD8: 2/1

Alti coreceptori ai LT

- roluri: transducerea semnalului, adeziune celulara, recunoastere Ag, activare, proliferare, cooperari celulare, functie efectoare

a. CD28, CTLA-4 - costimulatori pt LT CD4+, CD8+; se cupleaza cu molecule din familia B7 de pe APC; induc al 2-lea semnal (diferit de Ag), esential in activarea LT

b. CD2 (LFA-2)

-marker pan-T (+cel NK) -glicoproteina; receptor E (rozete E)

-leaga LFA-3 (CD58) exprimat pe numeroase celule

-rol in adeziunea LT la APC, si a timoeitelor la epiteliul tirnic

-rol costimulator (cale alternativa de activare a LT); rol in tranductia semnalului activator

-Ac Mo anti CD2 -> inhiba LTh si LTc

c. CD 45R -RA (cel naive) si RO (cel cu memorie); intervine in transducerea semnalului; portiunea Cy are rol de tirozin fosfataza

d. CD 40L (gp 39)- ligandul lui CD40; transductor; in cooperarea LTact-LB

e. unele integrine : LFA-1, VLA-4,5,6 - rol in adeziunea celulara; costimulatori; rol in transductia semnalelor

f. markerii pan-T : CD2, CD5, CD7

-CD5 H se exprima si pe un subset de LB

-implicat in boli antinornice; implicat in leucemii (limfocite B, LLC-B)

g. alti markeri

-pot depinde de starea functionala a celulei

-MHCI, MHCII, CR, IL2-R, CD71 (receptor pentru transferina)

32. Molecule de adeziune- def, rol, clasif

= glicoproteine integrale ale membranei, implicate in interactiunea celulara, sau celula-matrice extracelulara. Formeaza perechi de liganzi specifici.

- adeziunea intercelulara e implicata in: embriogeneza, reparatie tisulara, inflamatii, raspunsul imun

-adeziune: Homotipica (celule de acelasi tip); Heterotipica (celule diferite ca tip); Homofila (CAM identice); Heterofila (CAM diferite)

-interactiunea CAM este urmata de transmiterea unor semnale la interiorul celulei, si declansarea unor evenimente (legate de activare, moblitate, fenotip).

-functiiie imune ale CAM :

a. migrarea, activarea, si exprimarea functiei efectoare a LT

b. interactiunea LT cu APC

c. aderenta, migrarea si penetrarea celulelor fagocitare prin peretii vaselor

sanguine

d. domicilierea / homing a Ly in tesuturile limfoide

e. semnal costimulator al APC profesionale catre LT naive (fara memorie), urmat de expansiunea clonala

- principalele familii de CAM : integrine, selectine, cadherine, molecule mucin-like, superfamilia Ig

33. Integrinele

- structura: lant a -> leaga cationii (Ca)

lant b ->(b b

- se leaga de : CAM de pe alte celule

Matricea extracelulara

- rol in raspunsul imun , organizarea tisulara, migrarea celulelor in cursul dezvoltarii

- clasificare (dupa lantul b

b1-integrine -> VLA (very late antigen) -> antigene de activare tarzie

- constitutive pe LT in repaus (VLA 4,5,6, sau inductibile)

-heterodimeri (b a 1-8): unde b1=CD29 si al-8 = CD49a-f

-exprimate larg pe leucocite si alte tipuri celulare

-interactioneaza cu colagen, laminina,fibronectina (proteinele matricii)

-VLA-4 interactioneaza cu V-CAM1 de pe endoteliile vasculare :

Migrare in zone inflamatorii

Homing in placile Fayer

b2-integrine : se numesc si Leu-CAM

- LFA-1(leukocyte-function associated antigen 1)

- esteCD18/CD11a

- rol in functiile limfocitare dependente de adeziune : stimularea LT de catre APC (ICAM 1 si 2); citotoxicitate celulara; co-receptori pt. LT; adeziune la celule endoteliale

CR3(CD18/CDllb)sau Mac-l

CR4(CD18/CD11b)

-rol in: opsonizare; atasare la celule endoteliale si la matricea extracelulara; extravazarea leucocitelor

- deficitul Leu-CAM (alterarea genei CD 18) conduce la 'sindromul deficientei adeziunii celulare', in care leucocitele sunt incapabile sa ajunga la locul inflamatiei (ramin in circulatie).

b3- integrina = citoadezine (CD 61 / CD 41-51)

- CD 61 / CD41 este marker trombocitar si receptor pt. molecule implicate in coagulare(lipsa lui duce la diateza hemoragica)

- CD 61 / CD51 - se exprima pe limfoblasti, monocite, epitelii si are liganzi ca si precedentul.

34. Selectinele

E - endoteliale; P - plachetare; L - leucocitare

-mediaza adeziunea rapida, de afinitate slaba, implicata in rostogolirea leucocitelor.

-adeziunea slaba initiata de selectine este urrnata de adeziunea puternica mediata de integrine (migrarea celulara)

E - selectinele : CD 62E, ELAM-1, LECAM-2

-Se exprima pe celule endoteliale activate de CK (ILI, TNP, INF) din zonele inflamate

-Se leaga la glicani (CD 15s, sialil-Lewis) de pe granulocyte, leucocite, LT cu memorie

-Cresc in inflamatii cronice (astm, AR, psoriazis)

L-selectinele : CD 62L, LAM-1, LECAM-1

-Intervin in aderenta leucocitelor ia HEV

-Leaga proteoglicani (Gly-CAM-1, CD34)

-Implicate in homing (LT naive, catre organele limfoide periferice)

-Rol in bolile demielinizante ale SNC

P - selectinele : CD 62P

-Stocate in granulele secretorii ale trombocitelcr, megacariocitelor, endoteliului (corpii Weiber-Palade)

-La stimularea celulelor se redistribuie la suprafata si leaga giicanii ca si E-selectinele, sau alte GP de pe monocite si neutrofile

- Rol in legarea neutrofilelor de endoteliul vascular

-Rol in glomerulonefrite si leziunile mediate de neutrofile

. Superfamilia Ig

-intervin in etapa a doua a adeziunii leucocitelor la endoteliul vascular

-sunt receptori pt agenti patogeni ; contribuie in metastazarea tumorilor

ICAM-1 (CD 54)

Se exprima pe celule hematopoietice si nehematoppietice, LT, LB, fibroblasts, keratinocite, celule endoteliale

Exprimarea e stimulata de IL-1, TNF

Liganzi : LFA1, CR3

Rol in migrarea leucocitelor catre locul inflamatiei

ICAM-2 (CD 102)

Leaga LFA-1

Se exprima constitutiv pe endoteliul vascular (exclusiv)

ICAM-3 (CD 59)

Leaga LFA-1

Se exprima pe LT, timocite5 LB, monocite, granulocyte

LFA-2 (CD2) - se exprima pe LT, NK ; leaga LFA-3; amplifica de 4-30 ori semnalul activator obtinut prin stimularea TCR

LFA-3 (CD S3) - ligandul pentru CD2; exprimare celulara larga (inclusiv E); rol in adeziunea celulara in cursul prezentarii Ag, si in distrugerea celulei tinta

V-CAM-1 (CD106) . leaga VLA-4 - Molecula exprimata pe celule endoteliale din centrii germinativi; rol in homing; rol in recircularea si emigrarea prin HEV a Ly naive

N-CAM(CD56) Homofilia (leaga tot CD56); exprimata pe NK si unele LT; recunoaste cel CD56+ -> glioame

PE-CAM (CB31) -Homofilia; se exprima pe trombocite, endoteliu, LT

-Superfamilia. Ig mai include: Ig, TCR, BCR, CD4, CD8, CD 19, domeniile V la MKC

Complexul major de histocompatibilitate - def

- MHC este o regiune cromozomiala formata din mai multi loci ai caror gene codifica la fiecare individ, mai multe tipuri de molecule.

- MHC cls.I-pe suprafata tuturor celulelor nucleate din organism, prezinta epitopii rezultati din fragmentarea antigenelor exogene limfocitelor Tc

- MHC cls.II- pe suprafata celulelor prezentatoare de antigene (APC) : monocit macrofag, limfocit B, celule dentritice prezinta epitopii rezultati din fragmentarea antigenelor exogene limfocitelor Th

37. Caracterizarea genetica a MHC:

- MHC, in general, sau HLA la om este localizat pe bratul scurt la cromozomului 6 si reprez aprox 2% din ADN-ul acestui cromozom, dar are un nr foarte mare de gene dispuse in 3 regiuni.

Regiunea MHC de clasa I -exista 3 loci principali:HLA-A, HLA-B, HLA-C care codifica molecule clasice omonime HLA de cls I. La nivelul acestor loci au fost identif numeroase alele alternatice ce constituie cauza deosebirilor antigenice intre dif persoane.

Regiunea MHC de cls II, este situate la distanta de regiunea MHC de clsI si mai aproape de centromer. Ea are 23-25 de gene si pseudogene grupate in 3 subregiuni principale, sau a genelor clasice: DR, DP, DQ. Fiecare regiune contine una sau mai multe gene A si B care codifica cele 2 lanturi polipeptidice diferite.

Regiune MHC de cls III, situata intre regiunile MHC-I si II, cuprinde alte gene care codifica proteine cu funtii imune: - proteine ale sist complement; gena 21, pt steroid hidroxilaza; genele pt 2 citokine: TNFα si TNFβ

- HLA se caracterizeaza prin faptul ca este un complex multigenic, multialelic, strans legat si cu o exprimare codominanta.

a)     caracterul multigenic/poligenic este cauzat de faptul ca exista 3 gene pt HLA de cls I si 3 perechi de gene si pt cls II, care codifica prot cu specificitati diferite in privinta legarii peptidelor.

b)     polimorfismul - pt fiecare gena exista alele multiple.

c)     legarea: toate genele HLA se transmit in bloc, de la parinti la copii, ca o singura unitate, denumita haplotip; descendentii vor avea deci jumatate de haplotip de la mama si jumatate de la tata.

d)     codominanta: din fiecare haplotip se exprima cate o alela pentru fiecare locus. De obicei pers este heterozigota pt fiecare locus. In cazul homozigotilor, genotipul celor 3 loci va fi identic.

e)     transcomplementarea: fenomen prin care apar molec HLA hibride, cele 2 lanturi si , fiind codificate de gene din halotipuri diferite.

f)      dezechilibru de legare: se refera la legarea mai "stransa" intre alela unui locus si alela altui locus.

39. Structura moleculei HLA de clasa II:

- moleculele MHC de cls II sunt tot glicoproteine membranare, heterodimerice, un complex format din 2 lanturi polipeptidice legate necovalent intre ele: un lant α (care are extracelular 2 domenii si este complet diferit de lantul omonim al molec HLA de cls I) si un lant , tot cu 2 domenii extracelulare (

- fiecare lant prezinta 3 regiuni distincte: extracelulara, transmembranara si intracitoplasmatica. Structura spatiala, tridimensionala a moleculelor MHC-II a fost precizata in detaliu prin determinari cristalografice cu raze X si este asemanatoare celor de cls I.

38. Structura moleculei HLA de clasa I:

- molec HLA de clsI sunt glicoproteine heterodimere membranare, codificate de genele HLA de cls I si reprezinta antigenele clasice de transplant. D.p.d.v. structural, moleculele reprezinta o asociere necovalenta intre: - un lant greu, polimorf, glicozilat, codificat de MHC-lantul α si un lant usor, nonpolimorf, constant, codificat de o gena de pe cromozomul 15 - β2 microglobulina.

- extracelular, lantul α are 3 bucle care se formeaza pe 3 domenii: domeniile α1, α2 si α3, mentinute prin punti S-S, deci prezinta o structura similara cu cea a imunoglobulinelor. β2-microglobulina, este formata dintr-un lant de 99 de AA cu structura globulara compacta, asemanatoare lanturilor din superfamilia de Ig.

40. Distributia celulara si rolul biologic al MHC I

Moleculele sau antigenele HLA de clasa I prezinta cateva trasaturi caracteristice:

  1. sunt prezente pe toate celulele nucleate si pe trombocite
  2. au rol in prezentarea unor antigene endogene
  3. intervin in aparare prin intermediul LTC.

-sunt principalele molecule recunoscute de mecanismele efectoare

Rol: -in cursul reactiei imune de aparare fata de infectiile intracelulare (virusuri,microorganisme)

-si distrugerea grefelor provenite de la alt subiect

-distrugerea celulelor este realizata de limfocite T citotoxice(LTc), ce poarta ca marker specific antigenul CD8+

-receptorul LTc se leaga de complexul format de epitopul strain fixat in santul moleculei MHC de clasa I.

41. Distributia celulara si rolul biologic al MHC II

-rol: - controlul raspunsului imun prin: cooperarea LT-macrofag; cooperarea LT-LB; cooperarea dintre subseturile LT(LTh-LTs)

-creste sau suprima raspunsul imun.

- distributie: -in liza celulelor tumorale sau infectate viral

42.Structura imunoglobulinelor. Modelul IgG

-GM=150kD

-4 lanturi polipeptidice,identice 2 cate 2

-2 lanturi grele identice(50kD),notate H

-2 lanturi usoare identice(25kD),L

-leg. covalente(disulfidice,S-S)

-leg. necovalente

- punti disulfidice care leaga un lant greu de unul usor(H-L), si care leaga doua lanturi grele(H-H)

- IgA2 are punti intracatenare si intre lanturi usoare L-L

- Molec a fost clivata,utilizand papaina,in 3 fragm aprox egale(50kD)

-2 fragm identice = Fab (antigen binding) - leaga Ag printr-o zona de recunoastere = paratop sau situsul de combinare pt Ag

-al 3-lea fragm Fc(cristalizabil)-are fuctie efectoare: fixarea complementului, traversarea barierei placentare pt protejarea pasiva a fatului, fixarea pe celule prin receptori FcR

43.Antigenicitatea imunoglobulinelor:izotipuri, alotipuri, idiotipuri

- molec. de Ac umane sunt imunogene daca se inoculeaza la alte specii

-Ac rezultati permit diferentierea claselor, subclaselor Ig=izotipuri

-izotipurile sunt epitopii,prezenti la toti subiectii normali ai unei specii

-epitopii izotipici sunt localizati la niv. domeniilor constante ale lanturilor H

-daca imunizarea se face intre indivizi apartinand aceleiasi specii =>aloanticorpi, alotipuri

-la om exista variante alotipice la niv lanturilor grele: Gm (G1m, G2m, G3m, G4m) respectiv Am(A1m,A2m), si la niv lantului usor k-Km

-regiunile variabile ale Ig, in special cele hipervariabile, pot avea secvente de AA diferite de cele ale proteinelor proprii, pot induce formarea de anticorpi anti-idiotip.

-reteaua idiotipica are rol reglator si poate conserva informatiile sub forma de "imagine interna"

44. Clase si subclase Ig

-individualitatea claselor este data exclusiv de structura regiunii constante a lanturilor grele

-la om exista 5 clase de Ig(G,M,A,D,E),IgG avand 4 subclase (IgG1, IgG2, IgG3, IgG4), iar IgA doua subclase(IgA1,IgA2)

Ig G - 70-75% din totalul Ig

-Ac"conventionali"protectori,cu rol de neutralizarea toxinelor bacteriene, opsonizarea microbilor

-apar mai tarziu in cursul raspunsului imun primar, dominante in raspunsul secundar

-singura globulina care poate traversa bariera placentara→protectia aniinfectioasa la fat si apararea la nou nascut

-formate din lanturi grele si 2 lanturi usoare identice:k sau

-contine glucide 2-3% fixate pe domeniul Ch2

-la om exista 4 tipuri de lanturi grele => 4 subclase IgG1,IgG2,IgG3,IgG4

Ig M - GM mare 900-970KDa

-5-15% din totalul Ig circulante

-formate din 5 unitati de baza 2k2 reunite prin punti disulfidice si un lant suplimentar J(15kDa)=aspect de stea sau crab, cu 10 situsuri de combinare

-activeaza complementul pe calea clasica prin fixarea C1q sau Ch3(de 100 de ori mai efficient in citoliza cel bacteriene)

-prima clasa de Ig produsa de LB si principala clasa ce apare in RI primar

-poate fi secreatata in mucoase

Ig A - are 2 forule moleculare diferite:seria si secretorie

-Ig A serica monomera,160KdA,10-15% din totalul Ig serice

-sub forma polimerizata apare in secretii seriimucoase:saliva,mucus bronsic,mucus intelstinal,colostru,lapte,lacrimi

-rol important in apararea mucoaselor

-ca dimer este asociata prin lantul polipeptidic J si are o componenta secretorie sau piesa secretorie

-lantul J ca si Ig A este sintetizat de LB

-componenta secretorie este produsa de cellule epiteliale si are rol in transportul IgA din sange in lumenul glandelor exocrine

-are 2 subclase: IgA1 si IgA2

Ig D - mai putin de 1%

-au fost identificate tardiv in serul unui bolnav cu mielom Ig D

-nu se cunoaste rol I aparare antiinfectioasa(nu activeaza complementul,nu se fixeaza pe celiulele fagocitare)

-este present aprope in totalitate sub forma membranara

-co-exprimat pe LB unde constituie rec acestora pt Ag

Ig E -0,03-0,05mg%

-evidetiate doar prin metode radioimunologice sau imunoenzimatice

-cresc semnificativ in bolile alergice si in parazitoze

-se prezinta ca monomer,190kda,coenficient de sedimentare 18s,timp de injum.scurt(2zile)

-lantul greu are 4 domenii constant,lipsit de regiunea balama rezulta cea mai inflexibila Ig

-puternic citofila se leaga de mastocite si bazofile prin interaciunea cu rec Fc RI

-atunci cand 2 molecule de IgE fixate pe mastocite sau bazofile sunt legate inrucisat de Ag rezulta eliberarea unor substante vasoactive(His,serotonina) rezulta fenomenele inflamatorii din alergii

-prin rec FceRII(CD23)de pe monocite,macroface rezulta IgE mediaza reactiile citotoxice fata de paraziti si fagocitoza particulelor de catre monocite

-nu activeaza complementul

45. Ac monoclonali-def,comparatie cu Ac policlonali

Def:produsi care au fuzionat in vitro 2 tipuri de cellule somatice:cellule de mielom + cellule fuzionate=hibridoame

-Ac monoclonali:-monospecifici; omogeni (clasa,subclasa de Ig); titruri inalte (1:1000000); specificitate riguroasa (prin selectionare); sunt "nemuritori", calitati nelimitate; constanti; conc mari de Ig specifice (1-10mg/ml); se pot produce cu Ag nepurificate (molecule,celule)

-Ac policlonali:-polispecifici;heterogen(clasa,subclasa de Ig);titruri mult mai joase;au multi Ac contaminanti greu de indepartat;cantitati limitate,depind de viata animalului imunizat;inconstanti,variabili de la un animal imunizat la altul;conc mici de Ig specifice;sunt necesare Ag f purificate

46.Utilizarea Ac monoclonali

-pentru diagnostic:→boli infectioase produse de bacterii, virusuri sau protozoare: tipizarea rapida a microorganismelor din tesuturi, lichide biologice; depistarea unor molecule circulante(HBs in hepatita B);→ hematologie: tipizarea hematiilor din sistemele A,B,O,Rh; tipizarea populatiilor si subpopulatiilor LT(CD4, CD8, CD3), LB(CD19, CD20), NK(CD56, CD57), a precursoriilor; diag.leucemiilor;→medicina interna:IM-ac antimiozina; tromboze-ac antitripsina; →anatomie patologica:dg celulelor din tu primara; dg naturii celulelor din metastaze; →chirurgie: tipizarea HLA a donatorului si primitorului in vederea transplantelor de organ; →oncologie; →laborator

-pt.tratament: inactivarea sau neutralizarea unor toxine;imunizarea pasiva in unele infectii bacteriene sau virale;transplante medulare si inhibarea respingerii grefelor; unele boli AI, in cancer, leucemii; vaccinare antiidiotip

-purificare: purificarea unor molecule utilizate in terapie; purificarea unor populatii si subpopulatii celulare(cellule stem,limfocite).

48.Activarea clasica a C'

-se realizeaza pe o suprafata macromoleculara si membanara

-cele 11 componente care participa la activarea C' sunt organizate in 3 unitati functionale:unitatea de recunoastere-complex C1 activat(c1q,c1r,c1s);unitatea de activare(c4,c,2,c3);unitatea de atac aa mb sau MAC

47. Sistemul complement: Def,componente.

- este alcatuit din numeroase proteine plasmatice, produse de ficat si mononucleare, care au diverse functii si sunt organizate in mai multe clase.

- principalele roluri ale C' sunt:

  1. liza microorganismelor patogene
  2. opsonizarea bacteriilor
  3. chemotactism pentru celule
  4. clearance-ul complexelor imune

fiecare component al C' este desemnat prin litera C urmata de un nr (ex C3).

complexul C1 este alcatuit din 3 proteine diferite C1q. C1r, C1s. Formele activate sunt marcate cu un asterix sau cu o linie orizontala situata deasupra componentului. In cazul celorlalti componenti numerotati ai complementului adaugarea unei litere mici desemneaza un fragment activ generat prin proteoliza precursorului inactiv. Nomenclatura componentilor nu reflecta totdeauna ordinea de activare in cascada enzimatica, ci ordinea in care au fost descoperite si descrise.

- au fost descrise 3 cai de activare: calea clasica, calea lectinica, calea alternativa

- s-au descris 2 faze: -precoce  - iau nastere 2 fragmente: fragmentul major si fragmentul minor

-tardiva

49.Activarea alterna a C'

-este det de subst cu structura f diferita,ca polizaharide,lipopolizaharide,de IgA agregata sau de unele complexe Ag-Ac care nu activeaza calea clasica

-cele 2 cai de activare sunt legate prin componentul C3b

-in prezenta dif tipuri de suprafete si a unor activatori,cat si sub influenta Mg,componentul C3b se combina cu factorul B →C3bB,care in pz factorului D este susceptibil de a se tramsforna in C3bBb

-C3bBb=C3 convertaza caii alternative-descompune molecule de C3si amplifica procesul printr-un feedback pozitiv

50.Componente reglatoare ale C'

-inhibitorul C1(C1INH)blocheaza proteoliza lui C2 si C4 de catre C1s* in calea clasica

-inactivatorul C3b(C3bINA sau factorul I)inactiveaza C3b

53. Proprietati generale ale CK

- Ck = ansamblu f heterogen de molecule cu greutate moleculara mare, de natura glicoproteica sau proteica care sunt secretate de o celula si se leaga de receptorii membranari specifici, de mare afinitate prezenti fie pe suprafata altei celule, fie chiar pe celula care le-a secretat.

- CK= mediatori ai infectiei, ai inflamatiei, proliferarii si diferentierii unor linii celulare.

se prezinta sub forma de monomeri, dimeri sau tetrameri

ca mesageri solubili, ca semnale ale sist imun si neimun, sunt caract. prin mai multe caractere comune

au efecte pleiotrope (actioneaza asupra mai multor tipuri de celule si induce activitati biologice multiple)

Au actiune fie autocrina (asupra celulei care le-a produs), fie paracrina (in imediata vecinatate) sau la distanta- endocrina

Efectele sunt redundante (actiunile unor CK diferite, asupra aceluiasi tip de celula, au efecte asemanatoare)

Sunt active in concentratii infinitezimale, iar secretia lor e de scurta durata

Induc sinteza si eliberarea altor citokine=> reactie in cascada sau in avalansa

Se fixeaza pe receptori specifici de mare afinitate

Unele sunt sintetizate sub forma de precursori de catre celule care vor fi activate prin mecanisme complexe, iar altele sunt sintetizate ca molecule functionale

Induc cresterea cel. hematopoietice ; au rol in atragerea altor celule

Au efecte proinflamatorii sau antiinflamatorii ; au functii imunoreglatoare

54. Interleukinele (cu exemple)

Interleukina 1(IL-1) produsa in principal de APC dar si de fibroblasti, cel. epiteliale, gliale, keratinocite ; este factorul autocrin de prolifiere si diferentiere celulare, mai ales a cel. epiteliale si ectodermale ; efecte biologice :

- efect proinflamator - local (asupra neutrofilelor, monocitelor/macrofagelor: chemoatractanta, stimuleaza fagocitoza, stimuleaza ADCC, induce exprimarea moleculelor de adeziune ICAM p cel. endoteliale, stimuleaza sinteza fact. coagulanti si cascada de coagulare)

- la distanta (induc sinteza proteinelor de faza acuta, actionea asupra SNC, efecte endocrine, inhiba activitataea tiroidei si gonadelor, antibacterian)

imunomodelator - stimuleaza secretia de Ck, prolifierea cel B activate, cresc aderenta de endoteliu a neutrofilelor, cresc capacitatea antitumorala

Interleukina 2(IL-2) factor de prolefiere a limfcitelor T, stimularea exprimarii propriului receptor, sporirea productiei de interferon, activarea cel NK si LAK, antitumorala in diferite imunodeficiente

- IL-3- factor de stimulare a producerii coloniilor hematopoietice din cel stem pluripotente, produsa de LT activate, apare in sange numai dupa stimuli imunologici puternici(infectii, infestatii parazitare)

- IL-4 - factor de crestere al celulelor B, produsa exclusive de LT, stimuleaza proliferarea LB activate

IL-5 - factor de crestere, proliferare , diferentiere si activare a eozinofilelor, effect particular in declansarea reactiilor inflamatorii alegige, in astm bronsic

IL-6 Ck multifunctionala, proinflamatoare, rol in diferenierea LB activate si diferentiea LT activate

IL-10 - imunomodulator, imunostimulator si antiinflamator

IL-12 proinflamator si imunoreglator, declanseaza imunitatea mediate celular

IL-13 - actioneaza la nivelul LB si al monocitelor/macrofagelor

IL-18 - factor inductor al sintezei de interferon, effect de activare a cel NK

55. Factorii de necroza tumorala (TNF)

- TNF a fost initial semnalat ca un factor care provoaca regresia tumorilor transplantate in vivo si au efect citotoxic in vitro. Cativa ani mai tarziu s-a vazut ca substanta active, capabila sa distruga tumora, este secretata de macrofagele stimulate de LPS in cooperare cu LT. Astfel stimulate, macrofagele sunt responsabile de casexia aparuta in unele infestatii parazitare si boli neoplazice , datorita unui factor numit casectina sau TNF- . Exista si un al doilea factor necrozant, elaborat de limfocite care se numeste limfotoxina sau TNF-

- principala sursa de TNF- sunt monocitele/macreofagele activate, alte surse fin: celulele T activate (mai ales cele CD4), NK, LAK (surse minore: mastocite, neutrofile, keratinocitele)

- producerea si secretia este stimulate de alte citokine (IL-1, IL-2, IFN , GM-CSF, M-CSF si insusi TNF)

- pe langa efectul antitumoral, TNF are si actiunea antivirala similara cu cea a IFN si moduleaza productia de PAF, prostaglandine (PG), factori chemotactici, alte interleuchine proinflamatorii (IL-1, 6, 8) producerea de leucotriene de catre granulocite si induce exprimarea unor molecule de adeziune celulara (E-selectina, VCAM).

- TNF are si o actiune pirogena, fiind principalul responsabil al socului endotoxic. TNF actioneaza similar si synergic cu IL-1, IL-6 si IFN , este cel mai important mediator al inflamatiei, sporeste sinteza si eliberarea proteinelor inflamatoare din ficat (proteina C-reactiva, amiloidul A seric, 1-glicoproteina acida, fibrinogenul), activeaza macrofagele, coagularea, resorbtia oaselor, stimuleaza limfocitele T activate, diferentierea si proliferarea limfocitelor B etc.

- TNF este prima citokina eliberata in cursul unei reactii inflamatoare.

56. Interferonii

- = proteine sau glicoproteine cu activitate antivirala, imunomodulatoare, antitumorala secretate de diferita pop cel infectate viral

- dupa str molec : - tip 1 sau IFN α si INFβ - secretati de leucocite si fibroblaste, rezist. la ph acid ; au efecte antivirale si neoplazice

- tip 2 sau IFN γ - secretat de LT si cel NK ; au efecte imunomodulatoare

- secretia indusa de microorganisme

- efecte imunologice : - asupra monocite/ macrofage : crestere numerica, creste capacitatea de a distruge si detoxifia unele subst toxice

asupra LT : rol stimulator= manifestare crescuta a molec codif de MHC

rol inhibitor asupra Th2 si citokine secretate de acest subset

asupra NK : activeaza, cresc capacitatea litica

stimuleaza proliferarea LB activate; au efect antiproliferativ celular

asupra IgA secretorii: regleaza expr comp S

57. Hormonii timici

- comp extrase din stroma timica cele mai bine studiate : timozina fractiunea 5 si timopeptida si derivatii sintetici ai acesteia

- polipeptidele active la teste biologice= timozine

- fractiunile incative=polipeptide

Activitatea in vivo : -inducere maturarii pro-timocitelor in LT

-inducerea expr markerilor de suprafata ai LT

-intensificarea maturarii si functiei limfocitelor

Activitatea in vitro: -stimularea producerii de cytokine de LT

-stimularea producerii de Ac de cel splenice ale an splenectomizate

-stimularea maturarii LB din stadii precoce de diferentiere

-cresterea sintezei si a conc de AMP si GMP cclic din limfocite si cel splenice

- afectiuni in care terapia cu hormoni s-a dovedit eficienta : hepatite cu virusuri B, C; herpes simplex, infectii cu HIV , rujeola, varicela, gripa, febra tifoida, bruceloza, cancere, alergii, imunodeficiente

58. Faza de recunoastere a antigenului

-consta in legarea Ag strain la receptorii (specifici pentru acest Ag) limfocitelor mature urmata de activarea acestor limfocite= faza de inductie a reactiei fata de agentii nocivi

-celulele care raspund in cursul fazei de inductie sunt LT si LB antigen specifice

-LB exprima pe suprafata mIg care leaga moleculele straine, proteine, polizaharide, lipide

-LT exprima receptori TCR care recunosc doar scurte secvente peptidice din Ag

proteice

-'de ce unirea receptorului cu epitopii proprii nu produce activarea limfocitelor?'-> modelul celor doua semnale: pentru activarea limfocitelor sunt necesare doua semnale stimulatoare-primul e generat de unirea cu Ag specific, iar al doilea co-siimulator, este furnizat de celulele accesorii si de celulele helper; interactiunea numai cu Ag (primul semnal) duce la paralizia functionala a limfocitului= anergie, iar la al doilea semnal costimulator,concomitent cu prlmul, se produce activarea

-semnalele co-stimulatoare sunt generate de liganzi de pe suprafata celulelor prezentatoare de Ag care interactoneaza cu receptori complementari de pe LT

-calea de co-stimulare in cazul LT-interactiunea dintre o proteina din familia B7(l si 2) de pe AFC, liganzii specifciide pe limfocit -CD23 sau CTLA-4

59. Faza de activare

-consta dintr-o succesiune de evenimente induse in urma recunoasterii spcifice a

Ag de catre limfocite

-celulele activate sufera doua modificari:

1.proliferarea=>clone de limfocite Ag-specifice->amplificarea raspunsurilor de

protectie

2.diferentierea->celule efectoare-> elimina Ag

Celule cu memorie

- raspund la reexpunerea la Ag

-activarea celulelor T si B urmata de proliferarea si diferentierea lor = imunitatea adaptativa

-LB se diferentiaza in celule producatoare de Ac, plasmocite, iar Ac secretati leaga Ag si declanseaza mecanismele de eliminare a lor

-unele LT se diferentiaza in celule care activeaaa LB (Th2)

-altc LT stimuleaza fagocitele pentru ca sa omoare microbii intracelulari (Thl)

-Tc lizeaza direct celulele care produc Ag straine

-interactiunea receptorilor cu Ag poate induce fie activarea limfocitelor (Ag straine), fie lipsa de raspuns (Ag proprii)

60. Faza efectoare a RI

-reprezinta stadiul in care limfocitele, anterior activate specific, indeplinesc functiile care duc la eliminarea Ag

-limfocitele din aceasta faza=celule efectoare

-in aceasta faza actioneaza atat mecanisme celulare (citotoxicitate directa si fagocitoza) cat si cele umorale (Ac si citokinele)

-liza celulelor infectate se realizeaza fie prin modalitati extracelulare (LTc, NK, LAK, macrofage,complement),fie intracelulare in cazul neutrofilelor si monocitelor/macrofagelor

-unele celule efectoare actioneaza direct specific-Tc, sau nespecific-NX, LAK, macrofagele activate, PMN; altele prin intermediul ADCC

-activarea celulelor efectoare se produce la nivelul zonelor inflamatorii prin intermediul unor molecule membranale si prin eliberare de mediatori solubili-citokine-care actioneaza direct asupra celulei tinta; altele actioneaza si la distanta

-cele trei categorii de LT cu functii efectoare:

-LT citotoxice (CD8) distrug celulele care prezinta fragmentele antigenice ale

unor agenti patogeni din citoplasma

-LT inflamatoare (CD4) de dp Thl sau Ti-care recunosc fragrnentele de Ag

expuse la suprafata celulei tinta de MHC II, activeaza macrofagele, peutru a

distruge eficient patogenii intracelulari

-LT helper (CD4) de tip Th2 sau TH-activeaza celulele B ajutandu-le sa se

diferentieze si sa secrete Ig efectoare ale imunitatii umorale

61. Autoimunitatea- def + autoanticorpii

-autoimunitatea este o reactie imuna dobandita dirijata impotriva propriilor structuri.

-autoanticorpii apartin claselor de IgM si IgG si pot fi orientati spre diferite molecule ce apartin organismului, cu care formeaza complexe imune, care apoi sunt deversate in circulatie si se depoziteaza in peretii vaselor sau in glomerulii renali

Imunoglobuline secretate de celulele B activate- plasmocite- de tip IgG sau IgM

Se pot gasi in serul pacientilor aparent sanatosi si numarul lor poate creste cu varsta

Nu se asociaza intotdeauna cu efecte nefavorabile

Prezinta efecte patogene prin:

- efecte citotoxice- mediate celular sau dependente de complement

- blocarea prin aglutinare sau mascare a functiilor unor molecule

- activarea fagocitozei opsonice a macrofagelor

62. Autoimunitatea- def + efectorii celulari ai autoimunitatii

-Autoimunitatea este o reactie imuna dobandita dirijata impotriva propriilor structuri.

-Efectorii autoimunitatii sunt: -autoanticorpii

-unele populatii celulare ca: limfocitele T, celulele NK, macrofagele

63.Autoimunitatea - succesiuni imunologice

Autoimunitatea este o reactie imuna dobandita si dirijata impotriva propriilor structuri. Provoaca leziuni ale tesuturilor care sunt rezultatul ruperii tolerantei fata de 'self' a disfunctiei mecanismelor care impiedica sau inhiba raspunsurile autoimune

Caracteristica esentiala a sistemului imun este de a face distinctia dintre 'self' si 'nonself'

Mecanisme imunologice

Alterari ale proteinelor 'self'- combinarea cu haptene

-modificari degenerative sau infectioase

Antigene sechestrate : spermatozoizii, proteinele cristalinului, ale sistemului nervos,tiroidei si bilei.

Reactivitatea incrucisata- antigenele streptococice-cardita reumatismala, reumatism articular acut

Perturbarea tolerantei imune-deficitul imunologic

Superantigenele - activarea policlonala a LT autoreactive

64. BAI nespecifice de organ

Artrita reumatoida; Lupus eritematos ; Sindromul Sjogren ; Dermatomiozita si Polimiozita; Sclerodermia

65.BAI organospecifice

1.Boli autoimuno tiroidiene: -boala Basedow

-tiroidita autoimuna Hashimito

-Ac anti microzomali

2.Boli autoimune neuromusculare:-Miastenia gravis

3.Boli autoimune ale sist.nervos:-scleroza in placi

Alte boli:-Pancitopenii autoimune

-Anemia pernicioasa-factorul intrinsec

-diabet insulino dependent

-scleroza in placi,etc

66.Cauzele imunodeficientelor (ID) primare +def. ID

Def.imunodef. primara=defect congenital al oricareia din componentele sistemului imun

- Cauze: 1.Defect genetic (deletie si /sau rearanjari de gene legate de obicei de cromozomul x si cu transmitere autozomala recesiva)

2.Deficit biochimic si/sau metabolic (ex. Adenozin-dezaminaza)

3.Deficit de vitamine si oligoelemente (biotina ,vit.B12,Zn )

4.Anomalii de embriogeneza

67.Cauzele ID secundare+def. ID

Def. imunodef.secundara=apar ca rezultat direct al unei cauze cunoscute ca:

-infectii,neoplazii,malnutritie si chimioterapie

- Cauze: 1.Dupa infectii virale ( virusul rubeolei,rujeolei,herpes virus, citomegalo virus,hepatite virale)

2.Post transfuzional; 3.Deficit nutritional

4.Prin utilizare indelungata a drogurilor

5.alcoolism

6.radioterapie

7.terapie imuno supresoare

8.boli renale cronice ce necesita dializa; 9.neoplazii

10.sida=sindromul de imunodeficienta dobandita

68.Clasificarea ID primare

1.Deficit imun predominant umoral (limfocite B)

2.Deficit imun predominant celular (limfocite T)

3.Imunodeficiente combinate celulare T si B

4.Deficit imun prin lipsa sau alterarea functiei fagocitare

5.Defict al sistemului complement

69.Criterii de diagnostic al deficitului imun

A.Criterii majore:-frecventa crescuta a infectiilor, severitatea infectiilor, aparitia unor complicatii sau manifestari neasteptate, raspunsul incomplet la tratament-remisiuni partiale

B.Criterii care fac posibila asocierea cu starile de imunodeficienta mai ales congenitale:-ataxia, nanism dizarmonic, albinism partial,tetania, trombocitopenie izolata

C.Criterii de diagnostic moderate:-eruptii cutana, diaree cronica, intarziere in crestere, abcese sau osteomielita recurenta, prez. Unor elemente de autoimunitate, hepatosplenomegalie

70.Cauzele imundeficientei castigate:

1.Secundare=consecinta unor boli: malnutritie(boala mizeriei,detentie indelungata); infectii (virale, bacteriene cronice, fungice, parazitare); tumori maligne (leucemii acute si cronice, limfoame ,mieloame, cancere avansate,etc)

2.Iatrogene: imunosupresie (corticosteroizi, alchilanti, antagonistii purinelor); iradiere; dupa transfuzii; dupa plasmafereza sau dializa; soc operator traumatic

3.Alte cauze: imunosenescenta; subst. imunotoxice; toxicomanie; depresie sau soc psihic; hipo sau hipertermie

72. Principalele vaccinuri utilizate in practica; inducerea imunitatii active dobandite

-vaccinurile in functie de provenienta lor pot fi:

bacteriene sau virale; cu virulenta atenuata sau omorate; obtinute in mod natural sau prin inginerie genetica; administrarea poate fi unica sau cu rapeluri

Utilizare generala in colectivitati: trivaccin (DTP) -antipolio, rujeola, urlian

Vaccin des utilizat: BCG, Rubeola, Gripa

Calatori in tari subdezvoltate: holera, febra tifoida, febra galbena

Persoane cu risc profesional: hepatita B, rabie

71. Diagnosticul ID

- Simptomatologia nespecifica

- Teste de laborator standard

- Metode de evaluare ale imunitatii celulare-compartiment afectat cel mai frecvent si cel mai sever

numarul total de limfocite

teste cutanate de hipersensibilitate : evidentierea imunitatii specifice fata de un antigen de rapel

raspunsul limfocitar la :mitogeni, antigene si/sau celule allogene-evaluarea functionala a limfocitelor T

procentajele si numarul absolut al populatiilor si subpopulatiilor limfocitare : LT, LB, celule NK, antigene de activare, molecule de adeziune

producerea de citokine si receptori

testarea unor enzime si proteine-evidentiaza imunodeficientele congenitale

Fagocitele - numar total si diferentiat ; -functia: testul nitro-BT, capacitatea bactericida, testarea chemotaxiei si opsonizarii, moleculele de adeziune

Complementul complementul total hemolitic, nivelul C3,C4,C1-INH

Functia anticorpilor : nivelul imunoglobulinelor, raspunsul specific cu anticorpi : izohemaglutininele, anticorpi antitetanici, antidifterici, antipneumococi, anti H. Influenzae





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate