Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
Anemia feripriva


Anemia feripriva




Anemia feripriva

Prin scaderea cantitatii totale de fier din organism se ajunge la deficienta de fier, al carei ultim studiu este anemia feripriva. Datorita frecventei mari anemia feripriva este o boala cu implicatii sociale, indeosebi pentru copii si femei. Totodata, ea este un simptom, uneori unicul al unei alte boli; descoperirea bolii primare inlatura cauza anemiei si face feroterapia eficienta.

Prima descriere a anemiei feriprive dateaza din secolul al -XVI-lea sub numele de "morbus virginum" deoarece apare la fete de 14-17 ani. In secolul al -XIX-lea s-a recunoscut legatura dintre anemie, hipocromie si carenta de fier. Astfel Piere Blaud a prezentat in 1832 rezultatele favorabile ale terapiei cu sulfat feros si cloraza.



Deficienta de fier este afectiunea cea mai des intalnita in terapeutica clinica. Ea este prezenta pe tot globul. Grupele de populatie cu cea mai mare frecventa sunt:

a)      femeile in varsta de 18-45 ani si indeosebi gravidele;

b)      copii in perioada de varsta cu cresterea rapida.

Balanta fierului din organism este mentinuta de raportul dintre absorbtia si pierderea de fier. Indiferent de cauza care duce la ruperea echilibrului compartimentele metabolismului fierului se

resimt incepand cu rezervele si terminand cu utilizarea.

Debutul bolii este insidios, predominand simptomele anemiei: oboseala, cefalee, iritabilitate, palpitatii, ameteala. Deoarece deficienta de fier se instaleaza intr-un interval lung de timp simptomele acesteia apar relativ tarziu. Simptomul cel mai des intalnit si mai ingrijorator pentru bolnav este fatigabilitatea. Nu se stie singur daca acesta tine numai de anemie sau poate fi pusa si pe seama carentei de fier din tesuturi.

Dintre simptomele obiective, paloarea este singurul ce poate fi atribuit anemiei. Este caracteristica pentru anemia feripriva paloarea albastruie a conjunctivelor bulbare. Paloarea tegumentelor este asociata uneori cu edeme ale fetei si gambelor.

Tractul digestiv este cel mai afectat. Stomatita angulara se manifesta prin ulceratii la colturile gurii. Gastrita atrofica insotita de aclorhidrie are de asemenea caractere comune cu gastrita din deficienta de vitamina B12.

Intr-un studiu facut pe numeroase cazuri de deficienta de fier a fost descrisa ozena, ca urmare a atrofiei mucoasei nazale.

Modificarile la nivelul unghiilor sunt caracteristice, dar apar intr-un stadiu avansat al deficientei de fier. Este afectata in mod normal cresterea unghiilor, cu fisuri si striatii longitudinale si transversale. In deficienta de fier foarte severa unghiile se aplatizeaza si in cele din urma se incurbeaza in mod invers, cu concavitatea in sus, realizand aspectul de lingura.

Pielea este de aspect uscat, uneori cu fisuri. Parul cade in cantitate mare si creste incet.

Splenomegalia este prezenta in 5-10% din cazuri, putin exprimata. Nu exista o explicatie patogenica a cresterii de volum a splinei in deficienta de fier.

Anemia feripriva severa este usor de diagnosticat dupa datele clinice si de laborator, iar diagnosticul este confirmat de proba

terapeutica.

Dificultatile apar atunci cand anemia este putin experimentata, iar

semnele clinice si de laborator incerte.

Anemia feripriva trebuie diferentiata de celelalte anemii hipocrome. Dintre acestea, pe loc secundar ca frecventa, dupa anemia feripriva, se instaleaza beta-talasemiile. De cea mai mare importanta pentru diferentierea celor doua afectiuni sunt testele metabolismului fierului.

Scaderea cantitatii de fier din organism se datoreaza:

a)      unei cantitati reduse de fier din nastere;

b)      incapacitatii de a face fata unor cerinte crescute de fier, ca in perioadele de crestere rapida a copilului si adolescentului;

c)      unei balante negative a fierului, pierderi care depasesc absorbtia, ca urmare a unui aport insuficient de fier, absorbtie redusa la nivelul intestinului, sangerari cronice, sarcina si alaptare.





Cantitatea redusa de fier la nastere

Deficienta de fier a mamei, atunci cand este prezenta, nu influenteaza cantitatea de fier din organismul copilului. Trecerea de fier prin placenta este preferentiala chiar in anemia severa a mamei.

Exista insa o relatie directa intre greutatea fatului sau copilului si cantitatea totala de fier din organismul acestuia. Lipsa de fier de la mama la fat in lunile 8-9 de sarcina duce la cantitatea redusa de fier a prematurilor. Deficienta de fier des intalnita la gemeni se explica prin greutatea redusa a acestora. In cazul gemenilor monovitelini se adauga uneori "transfuzia"de sange prin placenta de la un fat la celalalt, cu consecinte severe pentru fatul spoliat.

O alta cauza este intreruperea precoce a circulatiei materno-fetale. Pensarea venelor ombilicale dupa o asteptare de 3 minute mareste masa eritrocitara cu 58%.

Cantitatea redusa de fier din organism nu are nici o influenta imediata asupra noului-nascut.

Totusi, copii in aceasta situatie vor dezvolta deficienta de fier precoce, in primele luni de viata.

Perioada de crestere rapida

In primul an de viata copilul are cel mai rapid ritm de crestere. In acest timp el isi tripleaza greutatea si isi dubleaza masa de eritrocite. Din aceasta cauza, la sfarsitul primului an de viata deficienta latenta de fier este des intalnita.

Dupa cresterea rapida care are loc in primul an de viata, urmeaza o perioada de dezvoltare ponderata continua pana la 17-18 ani. Cerinte inca si mai mari sunt legate de cateva perioade de crestere, cea mai importanta este puseul de crestere de la adolescenta, cand necesarul de fier suplimentar creste la 0.5mg pe zi. La sfarsitul acestei perioade se adauga la fete pierderile de sange legate de aparitia ciclului menstrual.

Carentele alimentare

Barbatul adult normal poate ajunge la deficiente de fier din cauze pur alimentare. Situatia femeii este mult diferita. Indiferent de starea sociala si economica femeia este mai expusa riscului deficientei de fier pentru ca, desi necesita un aport mai mare de fier, ingera o cantitate mai redusa de alimente decat barbatul.

Situatia copilului este mai dificila, o alimentatie neadecvata din punct de vedere al aportului de fier duce la aparitia acestor carente. Un copil la termen cu o greutate de 3-4kg are o cantitate de fier in organism de 80mg/kilocorp primita de la mama.

Hemoliza are loc in prima saptamana dupa nastere si are ca rezultat depunerea in rezerve a inca 50mg de fier. Dupa aceea, cantitatea de 100mg de fier necesar in primul an de viata trebuie sa provina din alimentatie.

Absorbtia intestinala redusa

Multa vreme s-a crezut ca aclorhidria este una din cauzele principale ale anemiei feriprive. Datele recente arata ca rolul lipsei acidului clorhidric este doar partial deoarece acesta actioneaza numai asupra fierului feric.

In gastrectomia partiala sau totala reducerea secretiei de acid clorhidric contribuie numai in mica masura la instalarea deficientei de fier. In schimb rapid prin duoden, locul absorbtiei maxime a fierului, sau ocolirea duodenului de catre tranzitul alimentar in operatiile de tipul Billroth II si Reichel-Palya duc la o resorbtie de fier redusa.

Absorbtia deficitara de fier este comuna in boala celiaca, steatoreea idiopatica, asociata uneori cu semnele anemiei megaloblastice. Absorbtia fierului este in mod obisnuit crescuta in deficienta de fier, dar in anemiile feriprive severe indeosebi la copii, apar leziuni atrofice ale intestinului, care limiteaza trecerea fierului in circulatie.




Pierderile de sange

Cauza cea mai importanta a deficientei este pierderea de sange. De fapt descoperirea sursei de sangerare este importanta nu numai pentru diagnostic, dar si pentru tratament.

Sangerarile gastrointestinale

Prima cauza a deficientei la barbat.

Dintre cauzele locale si generale ale sangerarilor tractului digestiv ce pot duce la deficienta de fier mai frecvente sunt: ulcerul, tumorile, hernia hiatala, hemoroizii, colita ulceroasa, trombocitopeniile.

Sangerari genitale

Pierderile de sange menstrual constituie cauza principala a deficientei de fier la femeile in varsta de 18-50 ani. Tumorile uterine indeosebi fibromul, sunt de asemenea sursa frecventa de hemoragii genitale.

Sangerari ale tractului urinar

Tumorile si caliculii tractului urinar, trombocitopenia si hemofiliile pot produce sangerari cronice, urmate de deficienta de fier.

Sangerari pulmonare

Uneori hemoptiziile repetate pot duce la deficienta de fier. Acestea sunt cauzate fie de anomalii congenitale ale tractului respirator, anomalii vasculare, neoplasme, infectii cronice, cat si boli cardiace congenitale.

Sangele extravazat este captat de macrofagele pulmonare de unde este cedat hematopoiezei. Se ajunge astfel la o supraincarcare cu fier a macrofagelor pulmonare cu depletia de fier a maduvei si anemie feripriva severa.

Donarea de sange

Cantitatea de 250ml de sange, prelevat de 4-5 ori pe an, nu duce in mod obisnuit la deficienta de fier. Totusi prelevari de 400-500ml de sange la persoane cu deficienta latenta de fier sunt capabile sa produca anemie feripriva.

Sarcina si lactatia

Cerintele mari de fier din cursul sarcinii se datoresc transferului de fier la fat, expansiunii masei eritrocitare a mamei, pierderilor de fier prin placenta si sangerari la nastere. Cu toate ca o parte din fier este economisit prin amenoree, necesitatea de fier din timpul sarcinii este atat de mare , incat se ajunge la deficienta de fier la 50-80% din gravide in ultimul trimestru de sarcina. Nu trebuie uitat ca severitatea deficientei de fier la gravide tine de rezervele de fier cu care acestea intra in sarcina.

In lactatie, pierderile de fier sunt de 0.5-1mg pe zi compensate de amenoreea inca prezenta.

Tratamentul deficientei de fier are doua obiective: in primul rand sa descopere si sa inlature cauza care a produs dezechilibrarea balantei fierului si in al doilea rand sa ofere

organismului cantitatea de fier care sa reduca la normal nivelul hemoglobinei circulante si al fierului tisular.

Feroterapia este specifica deficientei de fier. Ea trebuie inceputa cat mai devreme, dupa ce s-a stabilit calea de administrare, preparatul si doza corespunzatoare.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




RELATIA MEDIC-PACIENT - PSIHOLOGIA MEDICULUI
MALADIILE RENALE INFLAMATORII
MATERIELE FOLOSITE PENTRU ASIGURAREA SI MENTINEREA DESCHISA A CAILOR AERIENE
LUCRARE DE LICENTA ASISTENTA MEDICALA - ROLUL EVENIMENTELOR DE VIATA IN DEPENDENTA ALCOOLICA
PARTICULARITǍTI CLINICE ALE PIODERMITELOR STAFILOCICE
TRANSFORMARILE FIZICO-CHIMICE ALE ALIMENTELOR IN TUBUL DIGESTIV
VIROZELE CUTANATE
TUMORI BRONHOPULMONARE
TEHNOLOGIA PROTEZELOR PARTIALE ACRILICE
SINDROMUL HEMORAGIC AL PASARILOR