Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
ALEGEREA SI MONTAREA DINTILOR ARTIFICIALI - Principii


ALEGEREA SI MONTAREA DINTILOR ARTIFICIALI - Principii




STABILIREA PRINCIPIILOR PENTRU ALEGEREA SI MONTAREA DINTILOR

ARTIFICIALI

Alegerea dintilor artificiali reprezinta o etapa prin care medicul restaureaza functiile SDM si reda sau completeaza personalitatea individului in functie de sex, varsta, si temperament.

1. Alegerea dintilor din zona frontala




Alegerea dintilor din zona frontala urmareste dimensiunea dintilor, forma, culoarea si materialul din care sunt confectionati dintii artificiali. Ea poate fi realizata din documentele fisei stomatologice in care s-au trecut datele individuale preextractionale sau, daca ele lipsesc, in functie de parametrii clinici determinati de medic.

Dimensiunea dintilor frontali.

Inaltimea dintilor frontali superiori se incadreaza intre planul de ocluzie si linia surasului unde se plaseaza coletele frontalilor superiori. Gradul de vizibilitate a dintilor depinde de:

-   restaurarea fizionomica a conturului buzei superioare. O buza hipertona si scurta ofera o
vizibilitate mai mare a dintilor din zona frontala, pe cand o buza lunga, hipotona, poate
acoperii dintii in totalitate.

-   varsta. La persoanele tinere gradul de vizibilitate al dintilor frontali este de 2-3 mm din
portiunea incizala, in timp ce la persoanele in varsta gradul de vizibilitate scade la cel mult 1
mm sau dintii frontali sunt acoperiti de buza superioara.

-   dimensiunea verticala de ocluzie corecta permite alegerea inaltimii dintilor anteriori si a
gradului de supraocluzie frontala. in ocluzia adanca acoperita dintii frontali superiori vor fi
mai vizibili.

Latimea dintilor frontali superiori este determinata prin masurarea cu ajutorul unei rigle flexibile a distantei dintre linia mediana si linia caninului, dimensiune in care se monteaza cei trei dinti frontali superiori. Aceasta valoare poate fi determinata si matematic:

-   latimea incisivului central corespunde la 1/16- 1/18 din distanta bizigomatica, 1/4 din
latimea nazala, 1/2 din latimea filtrului nazal.

-   latimea incisivului lateral este egala cu 1/22 din latimea fetei.

-   latimea caninului este egala cu 1/19 din latimea fetei.

-   suma diametrelor mezio-distale ai celor sase dinti frontali reprezinta 1/5 din suma distantelor
intertuberozitare si inter tuberculii piriformi, masurate pe creasta (metoda Justi).

-   suma mezio-distala a incisivilor si caninilor superiori este egala cu o treime din diametrul
bizigomatic (metoda Sears).

-   suma mezio-distala a incisivilor si caninilor superiori este egala cu 1/13 din circumferinta
craniana ce trece prin glabela si punctul occipital posterior.

-   distanta ce separa fetele externe ale celor doua aripi ale nasului corespunde celei care separa
varful cuspizilor celor doi canini superiori (metoda Lee). Astfel latimea incisivului central
superior devine 1/4 din aceasta distanta sau, latimea incisivului central este egala cu latimea
incisivului lateral +l/2din latimea caninului.

Latimea dintilor frontali inferiori se raporteaza latimii celor superiori astfel incat versantul mezial al caninului superior sa angreneze cu versantul distal al cuspidului caninului inferior.

-   suma mezio-distala a celor sase dinti frontali inferiori este egala cu 4/5 din suma mezio-
distala a dintilor frontali superiori.

-   latimea incisivului central inferior este 1/29 din distanta bizigomatica.

-   latimea incisivului lateral inferior este 1/26 din distanta bizigomatica.

- latimea caninului inferior este 1/21 din distanta bizigomatica.

Raportul optim inaltime/latime a incisivului central superior este verificat prin evaluari fizionomice si se modifica, daca este necesar, una dintre cele doua dimensiuni in functie de cealalta. Daca dimensiunile dintilor au fost bine alese, se confirma formula:

lungimea fetei lungimea dintilor

latimea fetei latimea dintilor

de statura dintii vor fi scurti si mai lati, in timp ce indivizii inalti vor avea dintii lungi si

drteptunghiulari.

- Lejoyeux arata ca forma dintilor anteriori depinde de:

-   arhitectura faciala osoasa a fetei si forma incisivului central. Astfel exista tip patrat
cu fetele proximale paralele, tip triunghiular cu fetele proximale convergente incizal, tip
ovoidal cu fetele divergente si curbe aproximai, si tipurile mixte.

-   contururile partilor moi. in plan frontal formele fetei patrate, triunghiulare, ovoidale
si mixte dau forma incisivului central superior. De asemenea unui nas lat de la baza pana la
extremitatea sa ii va corespunde un dinte lat, unui nas ingust la nivelul bazei ii va corespunde
un incisiv central cu un colet mai ingust. In plan sagital profilul convex impune o fata
vestibulara a incisivului modelata convex, o frunte plata cu obrajii scobiti cu profilul plat,
impune dintii cu fetele vestibulare plate.

-    sexul. Pentru sexul feminin formele feminine sunt inscrise intr-o sfera, dintii au
contururile rotunjite, ovoide, evocand blandetea. Formele masculine pot fi inscrise intr-un cub,
dintii au forma robusta, ce confera forta, rigiditate si vigoare.

-    personalitatea individuala. Refacerea si ameliorarea unei personalitati fizice
deteriorate se obtine prin refacerea surasului. Personalitatile se clasifica in personalitati
viguroase la care incisivii centrali sunt in timpul surasului aparenti si foarte vizibili,
personalitatile delicate au incisivii centrali gracili, fragili si stersi, si intermediarii, constituind
majoritatea, au in timpul surasului dintii sanatosi, de aspect placut. Incisivul central reprezinta
partea concreta a personalitatii, iar forma incisivului lateral este cea abstracta. Astfel, un
individ mai viguros, aspru si dur, va avea incisivul lateral asemanator cu a centralului si este
dominat de acesta din urma. Cu cat individul este mai emancipat, intelectualizat, forma
incisivului lateral este mai placuta.

Forma caninului este ascutita la tineri si la persoanele viguroase, agresive; este patrata la subiectii batrani; rotunjita la persoanele calme, intelepte sau feminine. Abraziunea varfului are aspect concav afectand marginea distala sau numai varful caninului.

Primul premolar se aseamana cu caninul, fiind in prelungirea naturala a acestuia, si el se va armoniza cu cei sase dinti frontali.

- varsta inaintata face ca dintele sa fie mai scurt, cu marginea incizala mai groasa.

- principiul dentogenezei incadreaza dintii in forme cat mai naturale, fara limite clare
geometrice, fara linii sau suprafete perfecte, astfel arcadele dentare nu sunt standard, ci
individualizate.

Culoarea dintilor din zona frontala

Alegerea culorii dintilor din zona frontala reprezinta un obiectiv deosebit de important care domina sau completeaza armonia formelor si a dimensiunii dintilor frontali.

Armonia culorii este dominata de:

-   culoarea de baza care este galbenul la un grad de stralucire si saturatie diferit, la care se
adauga nuante reduse de cenusiu, albastru sau roz.

-   stralucirea sau luminozitatea data de proportia dintre negru si albul care intra in compozitia
culorii.

-   gradul de saturatie dat de cantitatea de culoare de baza, galbenul, care intra in compozitia
culorii finale. Este mai accentuat la nivelul coletului.

- transluciditatea caracterizeaza aspectul natural al dintilor si este prezenta la nivelul
marginilor libere si proximale. Transluciditatea la nivelul incizal sau la colet, face dintele mai
tanar, iar suprimarea ei la nivelul marginii incizale face ca dintele sa fie mai saturat, mai
imbatranit.

Alegerea culorii dintilor se face in conditiile unui mediu exterior care va respecta urmatoarele conditii (dupa Lejoyeux):

-   se va folosi lumina zilei in orele de luminozitate maxima. Fac exceptie persoanele
care lucreaza in medii publice de TV si reflectoarele teatrelor pentru care se va folosi o sursa
de lumina asemanatoare. Este necesara confectionarea a altei proteze totale cu dintii alesi la
lumina zilei pentru activitatea lor cotidiana.

-   se aseaza pacientul la 2 m in fata unei ferestre care nu este orientata spre sud, pentru
a obtine o lumina difuza.

-   se acopera hainele prea colorate cu o panza de culoare neutra, cenusie, si ne vom feri
de culorile dominante, contrastante din jur.

-   se umezeste cheia de culori.

-   sa nu privim culoarea dintilor mai mult de 5-10 secunde, dupa care privirea va
aluneca pe fata pacientului, incercand sa reconstituim mintal efectul estetic.

- alegerea culorii se face pentru toti dintii frontali, uneori montati pe sablonul de ocluzie superior.

Culoarea dentara se va armoniza cu:

-  Varsta: la pacientii mai in varsta dintele este mai galben, mai putin stralucitor si transparent,
cu mici insule pigmentate si marginea incizala fara transluciditate.

-  Sexul: dintii la femei sunt mai deschisi.

-  Personalitatea: subiectii vigurosi au culoarea mai saturata, inchisa si pigmentata.

-  Culoarea parului: pentru bruneti se vor alege dintii galbeni, pentru blonzi dintii mai deschisi
cu marginea incizala transparenta.

- Culoarea tenului: dinti cu dominanta galbena pentru blonzi, bruni, roscati, si dinti cu
dominanta cenusie pentru maslinii.

-   Culoarea ochilor: ochilor negri le corespund dintii galbeni, ochilor albastrii dintii mai deschi
si conturati cu cenusiu.

-   Pozitia dintilor pe arcada artificiala: sunt mai deschisi daca sunt vestibularizati si par mai
intunecati daca sunt mai retrasi si oralizati.

-   Cadrul oral in care urmeaza sa se armonizeze: carnatia buzelor, culoarea tegumentelor.

-   Culoarea dintilor din zona frontala este astfel: incisivul central o data ales, incisivul lateral
are o tenta mai deschisa, caninul cea mai inchisa, iar primul premolar are culoarea la fel cu a
incisivului central. Culoarea dintilor omologi este identica.

- Doleantele pacientului: culoarea dintilor se alege impreuna cu pacientul, acceptandu-i
doleantele justificative. Se vor folosi si fotografii vechi ce orienteaza tipul de ocluzie, forma si
culoarea dintilor frontali.

Alegerea materialului din care sunt confectionati

Dintii artificiali din zona frontala pot fi realizati din portelan sau acrilat, dinti care corespund cerintelor estetice si functionale.

2. Alegerea dintilor din zona laterala

La fel ca pentru alegerea dintilor din zona frontala, urmarim urmatoarele elemente: marimea dintilor, forma, culoarea si materialul din care se vor confectiona. Dimensiunea dintilor laterali

Marimea dintilor se alege dupa:

-   lungimea mezio-distala a celor patru dintii laterali trebuie sa se incadreze in spatiul dintre
fata distala a caninului si limita anteriora a tuberozitatii maxilare sau tuberculul piriform. Pe
aceste elemente anatomice nu se monteaza dintii artificiali. Daca creasta mandibulara este
foarte ascendenta distal, cu grad mare de atrofie alveolara, se renunta la montarea celui de al
doilea molar inferior.

-   inaltimea dintilor sau dimensiunea ocluzo-gingivala este data de distanta dintre cele doua
creste alveolare in RC din care se scade grosimea bazei protezelor de 2-4 mm. inaltimea
dintilor este egala cu jumatate din aceasta distanta. Ea difera in functie de gradul de atrofie:
daca este mare dintii vor fi inalti si invers.

-   latimea vestibulo-orala este proportionala cu relieful crestei edentate inferioare: o cresta lata
dintii mai lati, creasta ingusta dintii ingusti. Ca regula generala dintii artificiali:

-   vor fi mai ingusti decat cei naturali pentru a reduce presiunile asupra suportului muco-osos si
a marii spatiul functional pentru limba.

-   fata linguala a dintilor laterali nu trebuie sa depaseasca verticala ridicata de pe linia oblica
interna.

-   fata linguala a dintilor laterali nu trebuie sa depaseasca o linia care uneste fata meziala a
caninului cu fata linguala a tuberculului piriform (regula lui Pound).

Culoarea dintilor posteriori

Culoarea dintilor posteriori trebuie sa fie in armonie cu cei din zona frontala. Primul premolar prelungeste armonios grupul frontal si are culoarea incisivului central, culoarea celui de al doilea premolar poate fi identica cu a primului sau mai saturata. Molarii respecta culoarea garniturii folosite. Forma dintilor laterali

Forma dintilor din zona laterala va urmarii morfologia dintilor pe care ii inlocuieste, dar fata ocluzala reprezinta elementul esential in restaurarea arcadelor dentare artificiale. Refacerea functiei masticatorii, a deglutitiei, refacerea ghidajului dinamic mandibular apartine cuspizilor din zona laterala care prin relieful modelajului ocluzal contribuie la realizarea acestor deziderate. Astfel dintii artificiali se grupeaza in:

- dinti artificiali anatoformi care au pantele cuspidiene modelate cu unghiuri de 20-30
asemanatoare dintilor naturali. Acesti dinti sunt indicati, dupa Lejoyeux, in functie de:

- factorii morfofunctionali:

-  creste edentate proeminente, acoperite de fibromucoasa sanatoasa si aderenta.

-  condilii mandibulari alungiti si plasati intr-o cavitate glenoida profunda.

-  predominenta in cursul masticatiei a miscarilor de deschidere si inchidere simple.

- factori individuali:

-  tineri.

-  purtator de proteza cu dintii anatoformi.

- personalitati dominante, agresive, care din instinct de conservare doreste dintii
modelati cuspidati.

- factori reflecsi endogeni dobanditi:

-  inregistrarea RC s-a facut fara dificultate, iar grafic s-a obtinut un arc gotic bine
trasat, cu un varf precis.





-  inclinare importanta a traiectoriei condiliene.

-  analiza pe un articulator evidentiaza creste edentate paralele intre ele si paralele cu
planul de ocluzie, de dimensiuni aproximativ egale si cu raport interalveolar normal.

Costa recomanda utilizarea dintilor anatoforni in functie de stereotipul dinamic de masticatie. Alegerea stereotipului individual de masticatie se determina prin:

-   criterii clinice obtinute din fisa pacientului, examinarea dintilor restanti sau a suprafetelor
ocluzale a protezelor vechi.

-   criterii paraclinice de determinare a inclinarii pantei tuberculului articular. Pentru tipul
frecator valoarea pantei tuberculului articular este de 0-25, pentru tocator 40, pentru
intermediari 25-40. Se mai poate determina tipul individual de masticatie prin metode grafice
de inregistrare a miscarilor mandibulare (kinezio-mandibulo-grafia).

-dinti artificiali functionali, neanatomici nu au pante cuspidiene, ci numai santuri sub nivelul planului ocluzal. Apar astfel platouri orizontale ce permit o libertate mare a mandibulei in toate sensurile, se realizeaza in acest caz o stabilitate optima a protezelor totale si o scadere a eficientei masticatorii. Materialul din care se confectioneaza dintii artificiali

Materialul din care se confectioneaza dintii artificiali poate fi din: acrilat, portelan, orthosit si dintii din biostabil.

- dintii artificiali din acrilat: pastreaza caracteristicile garniturii din care sunt confectionati si
dintii frontali si prezinta urmatoarele caracteristici:

-  pantele cuspidiene au valoarea medie.

-  acrilatul poate reda functia estetica in conditii bune, este un material care
transmite forte masticatorii reduse pentru baza protezei, dar ocluzal se uzeaza in timp fara sa
crape, ofera posibilitatea adaptarilor ocluzale individuale prin frezaj si lustruire, nu sufera modificari volumetrice in timp si nu crapa, retentia in baza protezei se face prin retentie mecanica si legatura chimica, zgomotul in timpul masticatiei datorita contactului dinte pe dinte este redus.

Indicatia folosirii dintilor din acrilat este:

-  daca spatiul dintre cele doua creste edentate este redus.

-  pentru campurile protetice moi.

-  daca RC s-a determinat dificil si aproximativ, fiind necesara obtinerea ei prin echilibrare
ocluzala la aplicarea protezelor finite in cavitatea orala.

-  la vechii purtatori de proteze totale cu dintii artificiali din acrilat.

-  dintii artificiali din portelan: redau functia estetica fidel, dar sunt dinti greu de individualizat
ocluzal, nu produc uzura suprafetelor ocluzale in timp, sunt fragili, pot crapa, transmit toate
fortele ocluzale, retentia cu baza acrilica a protezei este mecanica, iar zgomotul din timpul
masticatiei poate apare ascutit.

Indicatia de folosire este pentru maxilar dinti artificiali din portelan, iar pentru mandibula dinti din acrilat de forma si culoare corespunzatoare cu cei superiori.

- dintii artificiali orthosit au in componenta lor un material compozit (isosit), in polimer de
uretan dimetacrilat, cu greutate moleculara mare ce contine 27% din greutate acid salicilic.
Dintii au o pate centrala din rasina acrilica normala si o cochilie din compozit. Rasina acrilica
permite legatura cu baza protezei acrilice, iar compozitul asigura rezistenta si aspectul
fizionomie al dintilor artificiali.

- dintii artificiali biostabil au in componenta un acrilat modificat prin legaturi
macromoleculare si pe lanturile secundare, cea ce-i confera materialului o structura
tridimensionala foarte rigida.

Avantajele dintilor orthosit si biostabil sunt:

-  ofera o mare stabilitate a dimensiunii verticale de ocluzie si a rapoartelor dento-dentare.

-  eficacitate masticatorie mare.

-  absenta zgomotului la contactul dento-dentar in timpul masticatiei sau a deglutitiei.

-  ofera posibilitatea de adaptare ocluzala.

-  transmit fortele ocluzale mai reduse comparativ cu dintii artificiali din portelan.

-  asigura igiena protetica buna si o legatura optima cu baza acrilica a protezei.

3. Obiective in realizarea arcadelor artificiale

Edentatul total protezat cu proteze totale mobile va realiza miscarile mandibulare in timpul masticatiei preponderent verticale, desi ca dentat pacientul folosea si miscarile orizontale. Pastrarea stereotipului de masticatie dobandit pentru miscarile preponderent de lateralitate sunt realizate numai in cazuri speciale cand la protezele vechi sau la dentitia naturala s-au observat abraziuni importante.

in montarea dintilor artificiali trebuie sa se tina seama de modificarea raporturilor dintre crestele edentate datorita fenomenelor de resorbtie si atrofie osoasa, de conditiile de stabilitate a arcadelor artificiale care sunt favorabile edentatului total la miscarile verticale de masticatie.

Suprafetele ocluzale plane dau cele mai mici componente de forte orizontale si permit contact multiplu numai in RC, iar in miscarile de propulsie si lateralitate cu greu se poate obtine contact compensator pe partea de balans. Cu cat dintii sunt mai cuspidati, cu atat se impune

necesitatea montarii modelelor in articulator semiadaptabil sau adaptabil si realizarea unei curburi sagitale mai mari.

Obiective privind montarea dintilor artificiali frontali superiori:

- obiectivul principal il reprezinta refacerea functiei estetice si fonetice si secundar stabilitatea
protezei in timpul masticatiei si deglutitiei.

in plan orizontal:

-  forma arcadei superioare se inscrie in triada lui Nelson (forma fetei, forma arcadei, forma
dintilor anteriori).

-  fetele vestibulare si marginile incizale se inscriu in conturul valului de ocluzie.

-  curbura arcadei artificiale corespunde curburii crestei edentate.

-  marginea incizala a dintilor frontali se afla in afara mijlocului crestei edentate.

-  cei doi incisivi centrali se monteaza de o parte si alta a papilei bunoide si distanta dintre
aceasta si fata vestibulara a incisivilor centrali este de 6-7 mm.

-  varfurile cuspizilor celor doi canini si centrul papilei bunoide se afla pe aceasi linie dreapta
in plan frontal.

in plan frontal:

-  marginea incizala trebuie sa respecte nivelul planului de orientare protetica stabilit clinic in
functie de varsta si de tipul constitutional, alegandu-se dinti patrati, triunghiulari sau dinti
ovoizi.

-  pentru dintii patrati incisivii centrali superiori vor fi plasati vertical de o parte si de alta a
liniei mediene, coletul usor palatinizat si marginea incizala va fi plasata pe planul protetic.

-  pentru dintii triunghiulari axa lor verticala va fi inclinata in sens mezio-distal 5-10, incisivii
laterali vor fi la 1-1,5 mm fata de planul ocluzal protetic, iar varful caninului va atinge planul
protetic.

-  pentru dintii ovoizi inclinarea axelor lor verticale va fi de 0-5 fata de linia mediana.

-  linia coletelor va fi plasta sus pentru canin, mai joasa pentru incisivul lateral si intermediara
pentru incisivii centrali.

-  pentru pacientii in varsta punctele de contact vor fi transformate in suprafete de contact.

-  in atrofia accentuata a crestei edentate frontale curbura crestei nu mai orienteaza montarea
dintilor si in acest caz marginea incizala este mai inafara crestei, coletul dintilor trebuie scos
inafara suprafetei de sprijin, iar criteriul fizionomie de montare a dintilor artificiali frontali
este dat in acest caz de armonia dento-faciala. in zona frontala se va micsora la maxim gradul
de supraocluzie, in RC frontalii nu vor fi in contact si se va insista pentru o inchidere cat mai
corecta la nivelul zonei Ah'.

Obiective privind montarea dintilor artificiali frontali inferiori:

- montarea dintilor artificiali inferiori se face in functie de montarea dintilor frontali superiori
si vor respecta de asemenea forma arcadei inferioare.

in plan orizontal:

-  marginea lor incizala se gaseste sub nivelul buzei inferioare.

-  marginea lor libera se va proiecta in interiorul ariei de sprijin dintre varful crestei edentate si

limita anterioara a versantului crestei

inferioare.

in plan frontal:

- frontalii inferiori vor fi plasati cu

coletul la nivelul crestei si cu

marginea incizala usor

vestibularizata, formand un unghi

deschis, cu versantul vastibular al protezei, pentru a se putea insinua aici orbicularul buzei inferioare in timpul contractiei sale, contribuind la stabilitatea si mentinerea protezei.

-  incisivii centrali si laterali vor fi paraleli intre ei si cu marginea incizala situata in acelasi
plan.

-  varful caninilor va fi la nivelul buzei inferioare sau la 1-1,5 mm sub ea si usor inclinati.

-  in caz de progenie constitutionala sau dobandita datorita atrofiei centrifuge, cand mandibula
este mezializata, frontalii inferiori se lingualizeaza pana in pozitia cap la cap cu frontalii
superiori.

-  in caz de retrogenie frontalii inferiori nu vor fi vestibularizati, ci se va realiza o montare
normala cu inocluzie sagitala mare.

Obiective privind montarea ocluzala frontala in plan sagital:

-  realizarea functiei estetice, fonetice, de stabilitate.

-  inclinarea vestibulo-orala a fetelor vestibulare a incisivilor centrali superiori este de 5,

incisivii laterali 10 , iar pentru canini 0-5 . Numai pozitia incisivilor laterali si a caninilor compenseaza eventualele pierderi de substanta osoasa.

-   normal se realizeaza o supraocluzie (overbite) minima de 1-2 mm. Ea poate fi mai mare in caz de modificari fonetice grave la emiterea consoanelor V,F,S, dar se realizeaza compensator,
pentru o mai buna stabilitate a protezelor, un grad de inocluzie sagitala.

-   inocluzia sagitala se recomanda daca:

-  determinarea cu greutate si imprecis a RC.

-  montarea dintilor artificiali se face pe un ocluzor.
Miscarile de propulsie si lateralitate se vor echilibra in cavitatea orala.

-  creasta edentata in regiunea frontala este acoperita de o fibromucoasa cu rezilienta mare. Inocluzia sagitala realizata in acest caz elimina presiunile masticatorii din aceasta
zona.

-       dintii artificiali au modelajul ocluzal bine
reliefat. in caz de modelaj ocluzal redus care va suferii in timp
abraziunea datorita masticatiei, face ca mandibula sa efectueze

miscari in toate sensurile, sa se pozitioneze patologic mai anterior fata de RC in deglutitie, sa pastreze aceasta pozitie patologica cu repercursiuni asupra eficientei masticatorii, fizionomiei si stabilitatii protezelor.

- gradul de inocluzie (overjet) este de 2-3 mm.

- ocluzia cap la cap se indica pentru refacerea fizionomica initiala sau in caz de progenie. Ea
este contraindicata pentru protezele totale deoarece:

- determina presiuni permanente asupra zonei frontale unde dintii artificiali
sunt montati inafara crestei edentate si in acest fel apare instabilitatea protezelor.

- determina presiuni suplimentare si permanente asupra intregului camp
protetic ce va grabii ritmul de resorbtie si atrofie osoasa.




- ocluzia frontala inversa se realizeaza in cazurile unei progenii foarte accentuate. Daca
progenia permite, este recomandabila montarea dintilor artificiali in pozitia cap la cap.

Obtinerea artificiilor disfizionomice

Pentru redarea unei cat mai bune individualizari prin obtinerea functiei estetice, pentru redarea surasului si aspectului sau cat mai natural, se recurge la montarea unor dinti din zona frontala superioara care sa accentueze temperamentul, tipul constitutional, personalitatea individuala, sexul si varsta edentatului total. Toate acestea vor fi realizate urmarind: fotografiile, modelele vechi de studiu, vechile proteze, doleantele pacientului. Astfel:

- deplasarea unui incisiv central superior spre vestibular si scoaterea lui usoara din arcul
dentar, accentuiaza expresia de forta, de activitate si de vigoare.

-  daca intre cei doi incisivi centrali se realizeaza un unghi pe linia mediana, intre muchiile
meziale spre vestibular, se subliniaza un temperament indraznet. Daca unghiul este indreptat
catre palatinal, iar marginile distale sunt vestibularizate, se subliniaza un caracter obtinant,
chiar indaratnic.

-  coborarea celor doi incisivi centrali superiori fata de planul protetic, imprima o nota vesela si
simpatica.

-  realizarea unei incongruente dentare prin incalecarea incisivilor centrali de catre incisivii
laterali, sau rotirea lor mezio-vestibulara da caracterul de feminitate.

-  incisivii laterali marcheaza partea cea mai sensibila si mai subtila a personalitatii. Ei trebuie
sa fie in concordanta cu incisivii centrali.

-  caninii prin pozitia, culoarea sau forma lor accentuiaza caracterul de forta, delicatete, varsta,
viriditate sau de feminitate. Rotatia disto-vestibulara da caracter de forta si agresivitate.

-  montarea dintilor asimetric fata de linia mediana.

-  anomaliile dentare nu trebuie reproduse simetric pe ambele hemiarcade.

-  diastemele si tremele realizeaza un aspect disgratios.

-  curbura incizala este mai accentuata la femei si aproape in linie dreapta la barbati.

-  obtinerea de pete cromatice pe suprafata vestibulara a centralilor.

Obiective privind montarea dintilor artificiali laterali:

Obiectivele principale care stau la baza montarii dintilor laterali sunt legate de refacerea functiei masticatorii si a deglutitiei si realizarea unei stabilitati statice si dinamice a protezelor totale in timpul functiilor SDM.

-  realizarea functiei masticatorii si a deglutitiei:

-  se obtine printr-un modelaj ocluzal corespunzator, cu reliefuri cuspidiene, creste si fosete
ocluzale.

-  contact maxim intre arcadele dentare in RC si la o dimensiune verticala de ocluzie optima.

-  contact multiplu in miscarile excentrice de masticatie ale mandibulei.

-  realizarea stabilitatii statice:

-  montarea dintilor laterali pe creasta.

-  latimea vestibulo-orala a dintilor laterali sa nu fie niciodata mai mare decat latimea crestei.

- santul mezio-distal al dintilor inferiori sa coincida cu mijlocul suprafetelor de sprijin
mandibulare si cu mijlocul crestei. .

- sa nu se monteze niciodata dintii pe tuberozitatea
maxilara sau pe tuberculul piriform.

-   sa nu se monteze dinti pe creste edentate pe portiuni net
ascendente distal.

-   inclinarea dintilor pe arcada se face astfel incat axul mare
al dintilor sa se gaseasca fie in axul liniei interalveolare, fie
paralel cu ea.

- suprafata ocluzala a dintilor inferiori trebuie sa fie
paralela cu varful crestei mandibulare, deci in concordanta
cu curba sagitala de compensatie a arcadelor dentare.

- pantele cuspidiene sa aiba o valoare medie de 20-30 si
cuspizi mai putin inalti.

-  planul de ocluzie se va apropia de suprafata de sprijin cea mai
deficitara pentru a diminua efectul de basculare al protezelor (de
obicei mai aproape de creasta mandibulara) pentru ca fortele de
masticatie orizontale sa fie cat mai aproape de suprafata de sprijin.

-  realizarea de contacte multiple in RC.

-  realizarea stabilitatii dinamice:

-   in miscarea de propulsie a mandibulei sa se permita realizarea de cel putin un contact
interdentar frontal si doua contacte bilaterale la nivelul molarilor. Aceasta se poate obtine
datorita raportului optim care trebuie realizat intre curba sagitala de compensatie, gradul de
supraocluzie frontala, curba sagitala a crestei mandibulare, inaltimea cuspizilor.

-   in miscarea de lateralitate sa existe pe partea activa contacte interdentare intre cuspizii de
acelasi fel (vestibulari superiori cu vestibulari inferiori si palatinali superiori cu orali inferiori),
iar pe partea de balans sau inactiva, sa existe contact intre cuspizii palatinali superiori cu
cuspizii vestibulari inferiori.

-plasarea arcadelor artificiale si a bazelor protezei in zona neutrala:

-   montarea dintilor inferiori dupa regula lui Pound, cuspizii linguali ai dintilor inferiori sa nu
depaseasca o linie care pornind de pe fata meziala a caninului inferior, atinge marginea
linguala a tuberculului piriform.

-   realizarea versantelor orale ale bazelor protezelor maxilare si mandibulare concave pentru a
menaja spatiul functional al limbii.

- realizarea versantelor vestibulare ale bazelor protezelor usor convexe, asemanatoare
proceselor alveolare.

-  realizarea unui unghi diedru intre fata vestibulara a incisivilor inferiori si fata vestibulara a
bazei protezei inferioare pentru a permite insertia orbicularului buzei inferioare.

-  grosimea marginilor protezelor sa fie in concordanta cu latimea fundurilor de sac.

4. Obiective in realizarea gingiei artificiale

Gingia artificiala trebuie sa reproduca cat mai fidel gingia naturala pe care o inlocuieste. De acea ea trebuie sa restabileasca:

-  morfologic pierderile de substanta alveolara.

-  sa refaca partial functiile pierdute de SDM prin edentatie: functia fonetica, estetica.

-  sa participe la stabilitatea statica si dinamica a protezei in timpul functiilor.
refacerea morfologica a osului alveolar:

- fenomenele de resorbtie si atrofie osoasa modifica forma si volumul fiecarei arcade
alveolare. Aceasta determina o modificare de functie si volum a organelor periferice
musculare, ligamentare si glandulare cu afectare patologica fata de situatia lor initiala
fiziologica. Muschii limbii se hipertrofiaza, muschii chingii orbiculo-buccinatorii se dezvolta
si participa la actul deglutitiei, in aceasta etapa datorita efectului diapneuzic, toate tesuturile
celulare si conjunctive subiacente mucoasei orale invadeaza spatiul ocupat anterior de
arcadele dento-alveolare, glandele salivare se dilata si herniaza in cavitatea orala. Restabilirea
artificiala a arcadelor dento-alveolare si a gingiei artificiale dirijeaza organele periferice spre
pozitiile lor initiale, iar prin contentia lor se restabileste rolul morfologic si fiziologic al lor.

refacerea biologica a osului alveolar: gingia artificiala stimuleaza prin presiunea transmisa osului alveolar osteogeneza si organizarea fiziologica a trabeculelor osoase. refacerea functiei estetice:

-   volumul gingiei artificiale trebuie sa redea conturul cel mai armonios al fetei bolnavului
edentat, sa reduca ridurile si santurile periorale si perinasale, sa regleze pozitia si tonicitatea
orbicularului sau a muschilor mimicii: canini, zigomatici, rizorius, buccinatori, triunghiulari,
patratul barbiei.

-   modelarea grosimii gingiei artificiale se realizeaza in functie de gradul de resorbtie osoasa al
crestelor edentate. Astfel pentru maxilar resorbtia este centripeta cu exceptia suprafetelor de
insertie a blidelor laterale si a trenului median unde grosimea protezei se reduce la minim
pentru a nu deforma filtrul nasal, sau este mai groasa la nivelul boselor canine pentru a ridica
corespunzator comisurile cazute.

-   in plan sagital gingia artificiala formeaza un unghi cu incisivii, unghi care trebuie respectat
pentru a asigura buzei superioare forma, grosimea, lungimea si refacerea rosului buzelor.

-   zona marginala a protezei este in relatie directa cu zona de reflexie a mucoasei pasiv mobile
delimitata prin amprenta functionala si a carei grosime este realizata prin indigiurea de catre
tehnicean a amprentei functionale.

-   zona intermediara sau mijlocie a versatului vestibular trebuie sa fie convexa fara excese, de
grosime corespunzatoare, iar aici vor fi modelate reliefurile radiculare.

-   zona inferioara a gingiei artificiale vine in contact cu dintii artificiali si este cea mai vizibila.
Relieful mucoasei artificiale si al papilelor interdentare este modificat o data cu varsta,
papilele de la forma de unghi ascutit la tineri, devin rotunjite, se reduc progresiv, devine mai
edematiata si mai neteda, dar ramane convexa fata de un unghi de 45. Ea trebuie sa se
termine la punctul de contact interdentar pentru a evita depozitele de alimente sau de tartru.

-   culoarea gingiei artificiale poate fi aleasa cu ajutorul unei chei speciale de culori pentru a
reproduce variatiile de nuanta ale gingiei naturale. Se recomanda o culoarea mai inchisa la
sexul masculin decat la cel feminin, in armonie cu mucoasele inconjuratoare, este mai
deschisa deasupra coletului dintilor imitand tensiunea tesuturilor de la nivelul radacinii, este
mai inchisa la nivelul santurilor interradiculare, la nivelul frenurilor si a liniei de reflexie a
mucoasei. Pot fi realizate o serie de striatiuni rosii ce dau un aspect cat mai natural gingiei
artificiale. Persoanele palide si plapande vor avea gingia artificiala colorata mai deschis fata
de persoanele sanguine a carei gingie va avea culoarea de rosu mai aprins.

refacerea functiei fonetice:

- alaturi de dintii artificiali care au rolul cel mai important in realizarea functiei fonetice,
grosimea normala a bazei protezei si modelajul corespunzator contribuie la imbunatatirea
functiei fonetice. Astfel grosimea mare retroincisiva superioara si modelarea accentuata a
rugilor palatine, realizeaza zone de interferenta fonetica pentru fonemele linguo-palatinele sau
linguo-dentale. O grosime mai mare a rebordului alveolar lingual realizeaza un scut pentru
limba iar fonema s' devine alterata. Daca grosimea este foarte redusa la acest nivel, coloana
de aer care trece este mai mare si transforma s'-ul in s'. Landa a demonstrat ca o grosime
mai mare in zonele laterale ale boltii palatine altereaza emiterea sunetelor se' si je'.

refacerea stabilitatii statice si dinamice a protezelor:

- se realizeaza printr-o grosime uniforma si corespunzatoare a bazelor protezelor care sa nu-si
modifice centrul de rotatie si printr-o repartizare uniforma a presiunilor masticatorii pe
suprafata campului protetic.

5. Tehnici de montare a dintilor artificiali dupa conceptia ocluziei bilateral echilibrate

Tehnica de montare Gysi

Tehnica de montare dupa Gysi foloseste postulatul mecanogeometric al autorului, elaborat initial pentru dentitia naturala, dar care se indica edentatului total bimaxilar protezat sau edentatului unimaxilar protezat chiar daca pe hemiarcada opusa exista dintii naturali sau o protezare conjuncta. Conceptia mecanogeometrica si montarea dintilor se bazeaza pe:

-   realizarea contactului maxim intre arcadele artificiale in intercuspidare maxima.

-   realizarea in miscarea de propulsie si lateralitate a contactului tripodal. in miscarea de
propulsie ghidajul se realizeaza anterior prin mai multe puncte si rolul important in
stabilitatea protezelor ii revine curbei sagitale de compensatie care permite pastrarea
contactelor in zona anterioara prin unul sau mai multe puncte si aparitia contactelor simetrice
in zonele laterale intre versantele meziale ale cuspizilor inferiori si versantele distale ale
cuspizilor superiori (fatetele de propulsie). in miscarea de lateralitate ghidajul miscarii se
realizeaza prin dinti din zona frontala si laterala incat pe partea activa miscarea este condusa
de pantele cuspizilor de ghidaj ai cuspizilor vestibulari ai dintilor maxilari si cuspizii linguali
ai dintilor mandibulari, pana in pozitia cap la cap a cuspizilor de acelasi fel. Contactul tripodal
se realizeaza pe partea activa, in zona anterioara si pe partea inactiva intre cuspizii palatinali

maxilari si cuspizii vestibulari mandibulari. in miscarea de lateralitate pentru realizarea contactului tripodal, rolul important ii revine curbei transversale de compensatie.

-   utilizarea pentru montarea dintilor artificiali a unui articulator adaptabil sau semiadaptabil.

-   dintele artificial trebuie sa fie o reproducere fidela a morfologiei dintelui natural pe care-1
inlocuieste.

Pentru montarea dintilor, Gysi foloseste dintii anatoformi cu pantele cuspidiene cuprinse intre 20 s 40.

Montarea normala este data de axele interalveolare in RC a crestelor edentate care trebuie sa fie in dreptul incisivilor verticala, iar in dreptul molarului prim, axele interalveolare paralele sau convergente spre superior in unghi de 0-15 cu axul vertical sau axele interalveolare fac cu planul orizontal de orientare un unghi supero-intern de 80-90. Montarea dintilor laterali se face cu ajutorul unei rigle speciale imaginata de autor raportata la axele interalveolare ce masoara distanta dintre crestele alveolare si inclinarea axei interalveolare fata de verticala.

Fiecare dinte articuleaza doi antagonisti

formand unitati de masticatie, cu exceptia incisivului central inferior si ultimul molar superior care articuleaza cu un singur antagonist. in zona laterala se realizeaza corespondenta intercuspidarii maxime cu RC. in sens transversal, vestibulo-oral, dintii superiori depasesc vestibular dintii inferiori cu o jumatate de cuspid.



Respectarea regulilor de montare a dintilor artificiali duce Ia realizarea curbei sagitale de ocluzie Spee cu rol in miscarea de propulsie si a curbei transversale de ocluzie Wilson, cu rol in miscarea de lateralitate. Pentru miscarea de propulsie se realizeaza un raport optim intre gradul de supraocluzie frontala, curba sagitala de ocluzie si inaltimea cuspizilor.

Se incepe cu montarea dintilor artificiali superiori din zonal laterala in raport cu valul ocluzal inferior. in plan sagital suprafata ocluzala a dintilor laterali superiori trebuie sa fie paralela cu profilul, varful, crestei edentate inferioare trasata pe modelul inferior si materializata, gravata si pe valul sablonului inferior. Toti cuspizii palatinali ai dintilor laterali superiori vor fi in contact sau se vor proiecta pe aceasta linie a varfului crestei inferioare, linie de orientare a crestei.

-   primul premolar superior se monteaza tinand cont de valoarea lui estetica si cu contact
bicuspidian cu planul protetic. Se recomanda o mica diastema intre canin si primul premolar.
Uneori din motive estetice sau in edentatii cu creste edentate reduse, mici, se poate suprima
primul premolar.

-   al doulea premolar superior va fi cu contactul bicuspidian pe planul proteitc. in plan sagital,
axele celor doi premolari trebuie sa fie perpendiculare pe suprafata ocluzala a bordurii
inferioare.

-   primul molar superior va avea numai cuspidul mezio-palatin in contact cu linia de orientare a
crestei. Fata ocluzala este inclinata inapoi si in sus, formand cu planul ocluzal un unghi de 6.

-   al doilea molar superior se monteaza cu fata ocluzala in prelungirea primului molar superior,
cuspizii nu au contact cu planul de ocluzie, dar cuspidul mezio-palatin trebuie sa se proiecteze
pe linia de orientare a crestei.

Montarea dintilor laterali inferiori:

- primul molar inferior reprezinta cheia montarii dintilor artificiali. Astfel cuspidul mezio-
palatin al primului molar superior trebuie sa se angreneze profund in foseta centrala a
molarului inferior pentru a realiza o ocluzie corecta. Creasta transversala a cuspidului mezio-
vestibular al primului molar superior se va pozitiona in acest caz in santul vestibular anterior
al primului molar inferior. Cuspidul median vestibular al primului molar inferior se
angreneaza cu foseta triunghiulara delimitata pe primul molar superior de cuspidul mezio-
vestibular si puntea de smalt care transverseaza dintele in diagonala. Depasirea transversala
intre primul molar superior care-1 circumscrie si primul molar inferior trebuie sa fie de cel
putin 1 mm.

Se monteaza ambii molari primi inferiori si in articulator se realizeaza miscarea de propulsie si lateralitate. In propulsie trebuie sa existe un contact permanent intre versantele meziale inferioare si versantele distale superioare. in miscarea de lateralitate pe partea activa trebuie sa existe un contact simultan bicuspidian a cuspizilor de acelasi fel si echilibrat de partea opusa printr-o alunecare intre versantul vestibular al cuspidului palatin superior si versantul lingual al cuspidului vestibular inferior. Un contact bicuspidian trebuie sa fie regula partii active.

in caz de prognatism inferior se monteaza primul molar inferior in pozitie mezializata, iar in caz de retrognatism inferior in pozitie distalizata.

-   al doilea premolar inferior are axa mare perpendiculara pe planul de ocluzie, iar cuspidul sau
vestibular este situat exact intre cei doi premolari superiori. Fata meziala si distala a
cuspidului vestibular se plaseaza in santul intercuspidian al antagonistilor si fateta sa distala se
articuleaza cu cuspidul palatin al celui de al doilea premolar superior.

-   al doilea molar inferior va avea fata ocluzala in contact cu antagonistul sau, creasta sa mezio-
vestibulara articulandu-se cu unghiul format de intalnirea fatetelor de propulsie disto-
vestibulara si disto-palatina ale primului molar superior. Axa sa principala este inclinata de jos
in sus si din posterior spre anterior in urma accentuarii curbei de compensatie sagitale.

Se verifica pe articulator miscarile de propulsie si lateralitate care trebuie sa respecte regulile cunoscute.

- primul premolar inferior se monteaza dupa montarea dintilor frontali si laterali, in functie de
vecini si antagonisti. Suprimarea lui este recomandata in cazurile de retrognatism mandibular.
Montarea dintilor frontali

Se vor respecta regulile generale de montare cu individualizarea lor daca este cazul la proba machetelor in cavitatea orala.

-   fetele vestibulare ale dintilor trebuie sa se inscrie in curba vestibulara a sablonului. Din
considerente fizionomice, dintii frontali superior pot fi montati inafara crestei edentate.

-   marginea incizala a frontalilor superiori sa corespunda planului de orientare protetica.

-   incisivii inferiori au axele verticale paralele, marginile incizale cu 1-2 mm sub nivelul
marginii buzei inferioare, au marginea incizala inclinata usor vestibular, dar fara sa iasa in
afara perimetrului de sprijin oferit de creasta edentata.

-   realizarea unei supraocluzii frontale de 1-2 mm cu o usoara inocluzie sagitala.
Montarea inversa

Montarea inversa este indicata daca axele interalveolare au in RC o inclinare mai mare de 20-30 sau axa interalveolara face cu planul orizontal de orientare un unghi mai mic de 80. Ea poate fi ocluzie inversa unilaterala, bilaterala sau totala daca ocluzia se realizeaza invers si la nivelul frontalilor. Pentru ca dintii artificiali sa fie montati pe mijlocul crestei edentate, cuspizii vestibulari ai dintilor laterali inferiori se monteaza inafara cuspizilor vestibulari superiori. Montarea ocluziei inverse se poate realiza in trei modalitati:

-  dintii laterali superiori dreapta se monteaza pe partea stanga inferioara si invers. Se suprima
primul premolar superior care nu mai are loc pe arcada. Se inverseaza si curba transversala de
ocluzie, iar pentru montarea in articulator, platoul incizal se regleaza la 12.

-  dintii laterali superiori din dreapta se monteaza inferior in dreapta, cei superiori stanga se
monteaza inferior stanga. Dintii inferiori se monteaza superior in aceeasi parte.

-  dintii laterali inferiori se monteaza pe cadranul lor, dar in ocluzie inversa in care cuspizii
vestibulari inferiori vin inafara cuspizilor vestibulari superiori.

Ocluzia distalizata

Ocluzia distalizata este indicata la pacientii care au avut o anomalie dento-maxilara de clasa a Ii-a Angle, prognatia maxilara, cu o subdesvoltare a mandibulei, diminuarea etajului inferior al fetei, o supraocluzie mare si o inocluzie sagitala mare. Se monteaza dintii artificiali in zona frontala dupa criteriile estetice realizand o supraocluzie mare cu o inocluzie sagitala corespunzatoare. in zona laterala primul molar inferior se monteaza distalizat sau se suprima premolarul doi inferior iar molarul prim inferior se monteaza normal. Ocluzia mezializata

Ocluzia mezializata este indicata in anomaliile dento-maxilare de clasa a IlI-a Angle, in progenie. In zona frontala dintii artificiali se monteaza in pozitie cap la cap, iar molarul unu inferior in raport mezializat sau normal pentru care se creiaza un spatiu de compensare intre primul premolar si canin.

Tehnica Pedro Saizar

Tehnica lui P. Saizar este simpla si rapida, fiind folosita frecvent in laboratoarele de tehnica dentara. Pentru montarea dintilor artificiali autorul foloseste o placuta de ocluzie care-i poarta numele, confectionata din metal cu grosimea de 1 mm in forma de U' sau semicerc care se monteaza pe bordura de ocluzie inferioara in prealabil ramolita uniform pe care o circumscrie. in functie de suprafata ocluzala a sablonului superior care ramane fixa si nedeformabila, se pozitioneaza placuta ocluzala inferior ce va prelua nivelul si orientarea planului de ocluzie. Fixata placuta pe valul inferior va prelua de pe sablonul superior curbura vestibulara, linia mediana, linia caninilor. Sablonul superior se indeparteaza de pe model si in raport de placuta ocluzala se monteaza dintii superiori dupa regulile lui Gysi. Dupa montarea dintilor arcadei superioare se indeparteaza sablonul inferior si se monteaza dintii arcadei inferioare.

Tehnica de montare Hanau

Tehnica de montare Hanau foloseste dintii artificiali anatoformi care se monteaza tinand cont de armonia existenta intre urmatorii cinci factori, quint'-ul lui Hanau:

-  inclinarea pantei condiliene.

-  marimea curbei de compensatie Spee.

-  inclinarea planului protetic de orientare in raport cu orizontala articulatorului.

Realizarea acestui echilibru se traduce prin formula:

traiectoria condiliana x traiectorie incisiva
Echilibru = ----------------------------------------------------------------

curba de compensatie x inclinare plan de ocluzie x inaltimea cuspidiana

traiectoria condiliana + traiectoria incisiva
inaltimea cuspidiana = ---------------------------------------------------

2

Aceasta armonie se realizeaza respectand zece legi definite de autor:

1.       o crestere a inclinatiei traiectoriei condiliene se traduce printr-o accentuare a profunzimii
curbei de compensatie.

2.       o marire a inclinatiei traiectoriei condiliene se traduce printr-o crestere a inclinatiei planului
protetic.

3.       o crestere a inclinatiei traiectoriei condiliene se traduce printr-o diminuare a traiectoriei
incisive.

4.       o crestere a traiectoriei condiliene se traduce printr-o crestere a inaltimii cuspidiene in mod
progresiv, pe masura ce dintii sunt situati mai posterior.

5.       o accentuare a adancimii curbei de compensatie se traduce printr-o reducere a inclinatiei
planului de orientare protetic.

6.       o accentuare a profunzimii curbei de compensatie se traduce printr-o crestere a traiectoriei
incisive.

7.       o crestere a inclinatiei planului de orientare protetic se traduce printr-o reducere a inaltimii
cuspidiene in mod progresiv dinspre anterior spre posterior.

8.       o crestere a inclinatiei planului de orientare protetic se traduce printr-o crestere a inclinatiei
traiectoriei incisive.

9.       o crestere a inclinatiei planului de orientare protetic se traduce printr-o reducere a inaltimii
cuspizilor in mod egal.

10. o crestere a inclinatiei traiectoriei incisive se traduce printr-o crestere a inaltimii cuspizilor
in mod progresiv dinspre posterior spre anterior.

Tehnica de montare helicoidala a lui Ackerman

Teoria lui Ackerman conform careia exista vin principiu ocluzo-articular fundamental echilibrat si acesta este principiul helicoidal natural, caracterizat prin viduri de articulatie', apartine dentitiei naturale care prin atritie si abraziune realizeaza forma helicoidala a arcadelor dentare. Aceasta forma ii permite un echilibru ocluzal perfect, o glisare a mandibulei cu contacte multiple in miscarile de lateralitate sau propulsie. Helicoidul se realizeaza dupa un ax sagital care se caracterizeaza printr-o orientare vestibulara a marginilor incizale ale incisivilor si caninilor inferiori si o orientare spre lingual a fetelor ocluzale ale premolarilor si molarilor inferiori. Schimbarea pasului de torsiune helicoidal se realizeaza la nivelul molarului de sase ani cand ariile ocluzale distale se orienteaza spre vestibular, iar ariile meziale se orienteaza spre lingual.

Indicatiile acestui tip de montare se realizeaza cu dinti anatoformi si se face in caz de:

-  asimetrie sau supraocluzie incisiva severa.

-  in retrognatism inferior care nu permite balansarea generalizata in miscarile mandibulare.

-  in cazurile in care modelul ocluzal precedent natural sau artificial a avut orientare helicoidala
a suprafetelor ocluzale.

Tehnica de montare a lui Sears

Autorul porneste de la postulatul conform caruia dintii artificiali nu sunt implantati in maxilar ca la dintii naturali, natura nestabilind niciodata o arcada dentara pe o suprafata mucoasa'. Dintii artificiali recomandati de Sears sunt elemente cu o functie unica, fiind montati ca un ansamblu de unitati functionale, numite unitati ocluzale. Ele sunt unitati ocluzale incisive, unitati ocluzale triturante, unitati ocluzale echilibrante si unitati subocluzale. Garniturile de dinti au suprafetele ocluzale plane care sa asigure stabilitatea protezei iar pentru a realiza masticatia si functia de triturare exista modelate ocluzal creste si fosete.

Indicatiile acestui tip de montare este pentru urmatoarele situatii clinice:

-  pentru persoane in varsta pentru care miscarile de masticatie se reduc la simple socuri
verticale fara miscare de lateralitate.

-  edentatii cu creste alveolare foarte resorbite, acoperite de o fibromucoasa groasa, flasca,
incapabila sa primeasca forte masticatorii de componenta orizontala si se perigliteaza in acest
caz stabilitatea protezei.

-  cavitati glenoide plate, cu condilul mandibular aplatizat.

-  pante condiliene mai mici de 10 .

-  mari dificultati in realizarea si determinarea RC, pacient ce prezinta mai multe pozitii de
ocluzii intermediare.

- la inregistrarea grafica, arcul gotic este nedefinit, varful lui fara contur exact, cu zone
imprecise.

-   axele interalveolare foarte inclinate cu retrognatism inferior.

-   pacient care a avut anterior aceasta montare la vechile proteze.
Garniturile de dinti sunt:

-   unitatile ocluzale incisive ce servesc la taierea alimentelor si ajung in contact numai in
propulsie. Ele vor fi montate primele in concordanta cu realizarea cerintelor estetice. Unitatile
ocluzale superioare se vor monta in afara crestelor iar cele inferioare vor fi plasate in aria de
sprijin. Montarea se verifica prin teste fonetice labio-dentare fe', ve'.

-   unitati ocluzale triturante au numai rolul de a faramita alimentele si pentru aceasta prezinta
suprafata ocluzala impartita intr-o jumatate orala perfect plana si o jumatate vestibulara cu
creste si fosete. Ele sunt determinate de forma, dimensiunea, natura si valoarea suportului
osos. Unitatile ocluzale inferioare sunt montate primele in functie de creasta cea mai deficitara
cand platforma trituranta este mai redusa.

-   unitatile ocluzale echilibrante au suprafetele a caror morfologie si functie sunt in armonie cu
traiectoriile condiliene. Ele au rolul de a contrabalansa fortele orizontale dezechilibrante care
apar in miscarile de propulsie si lateralitate mandibulara. Se disting unitati ocluzale
echilibrante de propulsie si unitati ocluzale echilibrante de lateralitate.

-   unitati subocluzale sunt suprafete ocluzale opuse constituite din jumatatea vestibulara a
fetelor ocluzale ale dintilor laterali si intra in contact in RC. Au rolul unei simple completari
estetice pentru contururile vestibulare ale dintilor.

6. Tehnici de montare a dintilor artificiali dupa conceptia ocluziei unilateral echilibrate

Desi aceasta conceptie de realizare a arcadelor artificiale este foarte putin realizata la edentatul total protezat, ea se bazeaza pe observatia clinica conform careia in timpul masticatiei intre arcadele dentare artificiale se interpune bolul alimentar care impiedeca contactul tripodal, cea ce va duce la instabilitatea protezelor pe campul protetic. Lipsa bolului alimentar poate realiza echilibrul static si dinamic conform teoriei bilateral echilibrate a lui Gysi pentru protezele totale.

in ocluzia naturala stereotipul dinamic de masticatie este creat pentru ocluzia unilateral echilibrata, contactele dentare ce apartin ocluziei bilateral echilibrate fiind deosebit de nocive pentru ATM si tesuturile de sprijin din zonele inactive.

Schultz si Pound propun realizarea pentru edentatul total a arcadelor artificiale pe principiul ocluziei unilateral echilibrate. Ea este recomandata in urmatoarele situatii:

-  daca reflexele ocluziei unilateral echilibrate sunt bine pastrate pentru ca edentatia totala s-a
instalat brusc dupa extractii multiple.

-  pentru campuri protetice edentate total foarte favorabile.

-  daca pacientul reclama o neadaptare la ocluzia bilateral echilibrata.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




FRACTURILE OSOASE
Tumora cu celule Sertoli-Leydig
GASTRITA
TRAUMATISME OCULARE
Ingrijirea paliativa
PATOLOGIE VENOASA
Ingrijirea pacientilor cu maladia Parkinson
Fisule durale arteriovenoase
OBIECTIVELE TERAPIEI EDENTATULUI PARTIAL PRIN PROTEZE PARTIAL MOBILIZABILE
Neoplazia testiculara