Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina veterinara


Index » sanatate » Medicina veterinara
» NutriGest


NutriGest




NutriGest

UTILIZARE: Supliment nutritional – adjuvant in terapia urmatoarelor afectiuni:

v      Diarei acute si cronice

v      Infectii intestinale cronice / Disbioze intestinale



v      Inflamatii intestinale acute

v      Efecte secundare gastro-intestinale, asociate antibio-terapiei

v      Asociat cu administrarea de antibiotice, pentru a determina re-colonizarea florei intestinale

STRATEGIA TERAPEUTICA:

1)       Asigura suport nutritional pentru refacerea mucoasei intestinale deteriorate

2)       Asigura o cantitate substantiala de unitati formatoare de colonii de bacterii benefice, pentru re-popularea microflorei intestinale

3)       Sustine functionarea normala a intestinului

4)       Elimina cu blandete micro-organismele patogene existente la nivelul microflorei intestinale

5)       Asigura co-factori  nutritionali pentru imbunatatirea fiziologiei digestiei

6)       Asigura sustinere botanica si nutritionala pentru reducerea intensitatii reactiilor inflamatorii la nivel intestinal

INGREDIENTE (2 capsule sau ½ lingurita de pulbere asigura):

1.  Culturi probiotice: (L. acidophilus (85%); L. thermophilus (1.7%); L.plantarum (1.7%); Bifidobacterium bifidum (5%); Bifidobacterium longum (5%);               B. coagulans (1.7%)………………..……………………………..…….500 milioane celule viabile

2.       L- Glutamina (amino acid liber).……200 mg

3.       Gheara Matei (Uncaria tomentosa) (standardizat 3% oxindol alcaloizi)….150 mg

4.       N-acetil D glucozamina…………150 mg

5.       Pantotenat de calciu…..…100 mg

6.       Ghimbir - extract din radacina (Zingiber officinale standardizat care asigura 4% uleiuri volatile)………………………………………………………………………………………….…… 50 mg

7.       Fructo-oligozaharide..………….50 mg

8.       Radacina de “Strugure de Oregon” (Mahonia repens)……………………..…….50 mg

9.       Usturoi (Allium sativum - standardizat la 1% total potential allicin)..25 mg

10. Seminte de Psyllium (Plantago ovata)..……25 mg

1.       Extract de Aloe (liber de emoden).…….25 mg

2.       DGL (lemn dulce deglicerizat)..…………………………..25 mg

3.       Acid Folic.……………………………..50 mcg

4.       Vitamina A (retinol).………………….……………………………..100 UI

JUSTIFICAREA INGREDIENTELOR:

Culturile probiotice. Microflora intestinala joaca un rol semnificativ in mentinerea starii de sanatate a tractusului gastro-intestinal (Shahani, 1980). Studiile demon-streaza ca anumite tulpini din microflora intestinala influenteaza in mod benefic ras-punsul imun al organismului gazda (Perdigon, 1988). Culturile probiotice sunt o sur-sa exogena de astfel de bacterii benefice, care pot recoloniza intestinul si imbunatati ecologia microflorei intestinale. Alte studii au demonstrat ca aceste bacterii benefice exercita totodata si o actiune “antibiotica” asupra bacteriilor patogene la nivel intes-tinal, precum Pseudomonas spp., E. coli, si agentii etiologici ai “diareii de calatorie” la oameni (Price, 1970) (Clements, 1981) (Warram, 1978).

Lactobacillus acidophilus a fost demonstrat ca inhibitor al urmatoarelor bacterii (Murray, 1996):

Bacillus subtilis

B. cereus

B. stearothermophilus





Candida albicans

Escherichia coli

Clostridum perfringens

Lactobacillus bulgaricus

Klebsiella pneumonia

L. helveticus

L. fermenti

L. leichmannii

L. lactis

Proteus vulgaris

L. plantarum

Pseudomonas aeruginosa

P. fluorescens

Salmonella typhosa

S. schottmuelleri

Shigella dysenteriae

S. paradysenteriae

Sarcina lutea

Serratia marcescens

Staphilococcus aureus

Streptococcus faecalis

Streptococcus lactis

Vibrio comma

Reinocularea intestinului cu bacterii benefice va determina restaurarea fiziologiei digestiei, atunci cand sunt administrate impreuna si dupa o cura de antibioterapie orala.  Administrarea de L. acidophilus in timpul terapiei cu antibiotice, mentine nivelurile normale ale bacteriilor benefice la nivel intestinal (Zoppi, 1982). Administrarea unei tulpini de L. acidophilus la animale de laborator, a determinat reducerea fenomenului de antibio-rezistenta manifestat de bacteriile patogene la nivel intestinal (Gotz, 1979).

Cu o lunga istorie ca suplimente alimentare atat pentru oameni cat si pentru animale, probioticele au manifestat efecte benefice si pentru bolnavii de cancer, ca si pentru alti pacienti cu sistemul imunitar slabit de actiunea virusurilor, a medicamentelor sau a toxinelor.

L-Glutamina

Acest aminoacid liber a fost utilizat cu mult succes in medicina umana, in tratamen-tul traumelor severe si al arsurilor, dezalcoolizare si dezintoxicare, ca si pentru refa-cerea integritatii mucoasei intestinale. Glutamina a fost identificata ca promotor al hidratarii intercelulare care determina consecutiv activitate anabolizanta (cu recon-structie – refacere – reparatie tisulara) (Pasquale, 1998). Glutamina este benefica mai multor tipuri de tesuturi: celulele mucoasei gastro-intestinale, hepatocite, monocite (macrofage), limfocite T si B, celule pancreatice exocrine, celulele tubilor contorti renali, fibrocite si miocite. L-glutamina este benefica metabolismului anabo-lic al oricarei celule vii.

Glutamina este considerata a fi un aminoacid esential conditionat (Grimble, 1993).  Aceasta deoarece suplimentarea sa in alimentatie poate rezolva simptomele asociate unei deficiente alimentare in glutamina. Acest status conditionat apare atunci cand productia de glutamina a organismului este insuficienta solicitarilor tisulare.

O multitudine de factori pot mari necesarul tisular de L-glutamina. Glutamina este necesara pentru mentinerea integritatii structurale si functionale a mucoasei intestinului subtire (Nappert, 1999).  Alte studii au demonstrat ca suplimentarea alimentatiei cu glutamina determina refacerea mucoasei intestinale deteriorate si “perforate” (Fox, 1988).  Aceste studii, combinate cu observatiile efectelor benefice clinice ale suplimentarii alimentare cu glutamina, sustin administrarea acesteia la pacientii cu disbioze intestinale si inflamatii intestinale acute.

Administrarea de mari doze de glutamina la pacientii aflati in chimioterapie, a demonstrat efecte benefice substantiale pentru pacientii care trebuie sa urmeze terapii anticanceroase potential enterotoxice.  La acesti pacienti s-au observat mai putine efecte secundare gastro-intestinale, o activitate intestinala imbunatatita si o crestere a apetitului (Silver, 1998).




Gheara Matei (Uncaria tomentosa)

Aceasta componenta botanica provine din scoarta radacinii unei liane lemnoase de dimensiuni mari care creste in padurea tropicala din America de Sud. Contine peste 50 de constituenti activi, inclusiv 5 oxindol-alcaloizi. In modul de utilizare traditional, Gheara Matei se recomanda unei cazuistici variate, caracterizata prin inflamatii, defi-ciente ale sistemului imunitar sau infectii, precum:  afectiuni cutanate, calvitie, reu-matism, ulcere gastrice, dizenterie, gastro-enterite pediatrice, diabet, febra, abcese, efecte secundare consecutive chimioterapiei, hemoragii si infectii urinare (Jones, 1995).

Intr-un studiu asupra efectelor produse de Gheara Matei, publicat de Humberto Ruiz, Profesor Emeritus in Medicina Veterinara la Universitatea Mayor de San Marcos, Lima, Peru, s-au prezentat experimentele efectuate pe 135 caini si 53 pisici, desfasurate pe parcursul a patru ani. Gheara Matei s-a dovedit a fi eficace in tratamentul artritelor, displaziilor de sold, infectiilor virale imuno-supresoare feline si afectiunilor discurilor intervertebrale (Ruiz, 1995).  In cadrul acestui studiu, pacientilor li s-au administrat capsule de scoarta pulverizata, cu un continut de 250-300 mg per capsula. Dozajul utilizat de Ruiz a fost de 250 mg/10 kg greutate corporala, divizat in doua administrari zilnice. 

Dr. Ruiz declara ca Gheara Matei este eficace ca adjuvant in terapia enteritei cu parvovirus si in afectiunile gastrice, ca si pentru imbunatatirea functionarii sistemului imunitar afectat de virusul imuno-deficientei feline (Jones, 1995) sau de leucemia virala felina. Gheara Matei si-a demonstrat in mod repetat capacitatea de imuno-stimulator, fara a fi insotita de simptome toxice sau vreun alt efect advers.

N-acetil D-glucozamina este necesara in productia de mucina, glicoproteina care “captuseste” tractusul intestinal.  Un studiu a demonstrat consumul marit de N-acetil D glucozamina la nivelul mucoasei intestinale, la pacientii cu inflamatii intestinale acute (Burton, 1983).  Unii pacienti umani cu “boala Crohn” si colita ulcerativa sunt “acetilatori lenti” si de aceea incapabili sa converteasca sulfatul de glucozamina en-dogen in N-acetil D glucozamina, ca urmare ei trebuie sa primeasca acest nutrient prin suplimentare alimentara.  Acest glicozamino-glican este utilizat ca substrat in formarea proteoglicanilor din substratul bazal, care sustine celulele mucoase im-preuna. Substratul bazal este “slabit” de procesele inflamatorii. Pacientii cu afectiuni inflamatorii cronice au astfel parte de efecte benefice ca urmare a introducerii N-acetil D glucozaminei sau a sulfatului de  glucozamina in alimentatie (Murray, 1996).

Pantotenatul de calciu furnizeaza atat macroelementul calciu, cat si vitamina B – pantotenat (B5). Vitamina B5 este utilizata in fabricarea de coenzima A (CoA) si acil-carrier proteina (ACP). Ambele sunt componente care au un rol esential in utilizarea carbohidratilor si a grasimilor pentru producerea de energie.  Pantotenatul este de asemenea utilizat in fabricarea de hormoni suprarenali si in producerea de globule rosii. Ca rezultat al implicarii sale in fabricarea de hormoni suprarenali, vitamina  B5 a capatat si denumirea de vitamina anti-stress (Fry, 1976).  De circa 40 de ani se cunoaste faptul ca pantotenatul joaca un rol important in functionarea sistemului imunitar (Axelrod, 1955).  Includerea acestei vitamine in aceasta formulare are drept obiectiv combaterea starii de stress a pacientului si a lipsei de apetit, asociate cu inflamatiile intestinale acute si efectele secundare ale chimioterapiei.

Ghimbirul (Zingiber officinale standardizat, care asigura 4% uleiuri volatile) contine peste 300 de componente biologic active in fractiunea sa uleioasa volatila. Aceste componente au o varietate de efecte: stimularea secretiei salivare si a sucurilor gas-trice, efect colagog, activitate anti-microbiana, activitate antispasmodica intestinala, tonic al tractusului gastrointestinal si efect stimulator al peristaltismului intestinal.

Ghimbirul a fost utilizat pentru tratarea inapetentei, a dispepsiei, si ca stimulator digestiv in gastritele hipoclorice. In medicina populara ghimbirul se recomanda pen-tru combaterea flatulentei, ca expectorant si ca astringent (Gruenwald, 1998). Stu-diile clinice au aratat ca ghimbirul este un antiemetic echivalent ca eficienta cu di-fenhidramina (Mowrey, 1982) si un stimulator al motilitatii echivalent metoclopra-mid-ului (Yamahara, 1990). S-a demonstrat a fi eficient totodata in tratamentul diareilor (Huang, 1990). Ghimbirul are unica abilitate de a stimula motilitatea gastrica si, in acelasi timp de a exercita efecte antispasmodice asupra intestinului.

S-au demonstrat totodata efecte anti-inflamatorii si antialgice. Un numar de fractii uleioase volatile din ghimbir sunt inhibitori eficienti ai sintezei prostaglandinelor si leucotrienelor (Kiuchi, 1992).  Ghimbirul si-a demonstrat activitatea de inhibitor al eliberarii substantei P la nivelul terminatiilor nervoase nocioceptive (Onogi, 1992). In aceasta formula, ghimbirul a fost introdus pentru efectele sale anti-inflamatorii, ca si pentru capacitatea lui de a re-echilibra functiile digestive la pacientii cu inflamatii intestinale acute, ca si la cei cu probleme gastro-intestinale consecutive chimioterapiei.

Fructo-oligozaharidele (FOS) sunt glucide cu catena scurta, care sunt digerate nu de catre mamifere, ci de catre bacteriile benefice care colonizeaza intestinul. Studiile pe pacienti umani au aratat ca FOS stimuleaza colonizarea cu Bifidobacterium spp. si Lactobacillus spp., in acelasi timp reducand colonizarea cu bacterii patogene. Alte efecte benefice observate au fost cresterea productiei de acizi grasi benefici cu catena scurta, precum butiratii (Gibson, 1995).  Acesti acizi grasi cu catena scurta sunt factori metabolici nutritionali care ofera efecte benefice pacientilor cu sindroame patogene intestinale, prin dezvoltarea selectiva a microflorei intestinale (Hoverstad, 1985). Includerea fructo-oligozaharidelor in aceasta formula are drept scop stimularea re-echilibrarii florei intestinale benefice.

Radacina de “Strugure de Oregon” (Mahonia repens sau  Berberis aquifolium) este o componenta vegetala care contine berberina – ingredient cu proprietati naturale antibiotice.  Berberina este un alcaloid prezent intr-un mare numar de plante medicinale, precum “goldenseal” (Hydrastis canadensis), “goldenthread” (Coptis chinensis), si acris sau dracila (Berberis vulgaris). Spectrul activitatii sale antibiotice vizeaza in primul rand bacteriile patogene intestinale, care pot coloniza la nivel intestinal ca rezultat al infectiilor cronice gastro-intestinale, consecutiv terapiilor cu antibiotice de sinteza, intoxicatiilor alimentare sau chimioterapiei (Gupte, 1975).  Radacina de “Strugure de Oregon” influenteaza benefic si capacitatea secretorie a celulelor mucoasei intestinale (Tai, 1981), si totodata afecteaza negativ abilitatea bacteriilor patogene de a se fixa pe membrana celulelor mucoasei intestinale (Sun, 1988). 

Usturoiul (Allium sativum) (standardizat la 1% total potential allicin) are o lunga istorie cu efecte benefice solid documentate, incluzand actiuni anti-microbiene, anti-helmintice, anti-fungice, anti-virale si anti-inflamatorii (Hughes, 1991).

Semintele de Psyllium (Plantago ovata) sunt o componenta botanica cu efect hidrofil demulcent (formeaza un film la nivelul mucoasei intestinale), furnizand totodata fibre solubile si insolubile florei intestinale. Efectul hidrofil demulcent ajuta la combaterea starilor diareice.

Extractul de Aloe (liber de emoden) asigura efecte anti-inflamatorii si cicatrizante.  Eliminarea antraquinonelor din frunza de Aloe, in acest extract liber de emoden, a indepartat efectele laxative ale plantei, fara a afecta proprietatile anti-inflamatorii si regenerative asupra tesuturilor afectate. Extractul de Aloe stimuleaza totodata formarea fibroblastilor si dezvoltarea tesutului conjunctiv (Davis, 1987). Aloe si-a demonstrat efectele benefice asupra fiziologiei gastro-intestinale intr-un studiu pe pacienti umani (Bland, 1985).  Aloe vera a redus crizele bolnavilor de cancer si manifestarile clinice la purtatorii de HIV (Harris, 1991), (Singer, 1993). Motivul includerii acestui ingredient in aceasta formulare, este capacitatea de a calma mucoasele iritate.

DGL (Lemn dulce deglicerizat) este un extract special din radacina de lemn dulce (Glycyrrhiza glabra), care este utilizat in tratamentul ulcerelor peptice si orale la oa-meni. Este produs prin eliminarea fractiei de acid glicirizinic din extractul total de planta. Componentele active ale DGL sunt majoritatea flavonoide. Studiile pe anima-le au demonstrat activitatea protectiva substantiala, pe care aceste componente o ofera, consecutiv formarii ulcerelor induse chimic (Yamamoto, 1992). Intr-un studiu clinic, DGL a fost comparat cu Tagametul pentru proprietatile sale cicatrizante ale ul-cerelor, masurate prin reducerea leziunilor ulceroase. Atat DGL, cat si Tagametul au fost asemanatoare din punct de vedere al vindecarii leziunilor ulceroase (Morgan, 1985).

Acidul Folic functioneaza impreuna cu vitamina B12 in majoritatea proceselor metabolice ale organismului. Acidul folic este un factor indispensabil sintezei ADN-ului. Celulele cu un ritm rapid de diviziune, dintr-o multitudine de tesuturi, necesita cantitati adecvate de acid folic pentru mentinerea echilibrului fiziologic al tesutului respectiv. Celulele epiteliale ale mucoasei gastro-intestinale sunt in mod deosebit sensibile la reducerea cantitatilor de acid folic. Defienta in acid folic este totodata si unul din mecanismele determinante ale sindromului popularii intestinului subtire cu bacterii patogene (Bailey, 1995).

Vitamina A (retinol) joaca un rol determinant in sinteza mai multor tipuri de glico-proteine, care asigura substratul bazal, acela care sustine celulele mucoase impreuna.  Deficienta in vitamina A afecteaza tesuturile cu rata inalta de reinoire – precum epiteliul mucoasei intestinale. Cantitatile inadecvate de vitamina A au drept rezultat aparitia de tesuturi hiperkeratozice si reducerea efectului de bariera semi-permeabila al mucoasei intestinale (Murray, 1996).

APLICATII CLINICE:

NUTRIGEST a fost creat ca adjuvant in terapiile specifice pentru:

v      Combaterea diareilor acute si cronice

v      Stimularea reactiei de aparare a organismului in cazul parazitozelor cronice, inclusiv a giardiozelor



v      Recolonizarea florei intestinale debilitate in urma administrarii orale de antibiotice sintetice

v      Remedierea disbiozelor intestinale

v      Stimularea reactiei organismului la terapia specifica a inflamatiilor intestinale acute

v      Sustinerea nutritionala a pacientilor cu efecte gastro-intestinale adverse, consecutive chimioterapiei.

DOZAJE RECOMANDATE:

CAINE:

1 capsula zilnic, sau 0,5-1 mensura pulbere zilnic, pentru 0-10 kg.

1 – 2 capsule zilnic, sau 1-1,5 mensuri pulbere zilnic, pentru 10 - 20 kg.

2 – 3 capsule zilnic, sau 1,5 - 2 mensuri pulbere zilnic, pentru 20 – 40 kg.

PISICA:

1 capsula zilnic, sau 1 mensura pulbere zilnic.

NOTA:  Marirea dozelor de trei ori determina cresterea nivelurilor tisulare si scurtarea timpului de aparitiei a raspunsului terapeutic. Nu exista efecte toxice adverse consecutiv maririi dozelor.

BIBLIOGRAFIE:

Axelrod, A. E. (1955). “B vitamins and immune system function.” J. Ann New York Acad Sci 63: 202.

Bland, J. (1985). Effect of orally consumed Aloe vera juice on human gastrointestinal function. Natural Foods Network Newsletter. August.

Burton, A. F. and Anderson F. H, (1983). “Decreased incorporation of 14C-glucosamine relative to 3H-N-acetylglucosamine in the intestinal mucosa of patients with inflammatory bowel disease.” Am J Gastroenterology 78: 19-22.

Clements, M. L., Levine, M. M. et al. (1981). “Lactobacillus prophylaxis for diarrhea due to enterotoxigenic Escherichia coli.” Antimicrob Agents Chemother 20: 104-108.

Davis, R. et al. (1987). “Aloe vera and wound healing.” J Am Pod Med Assoc 77: 165-169.

Fox, A. D., Kripke S. A, et al. (1988). “Effect of a glutamine-supplemented enteral diet on methotrexate-induced enterocolitis.” J. Parenter Enteral Nutr 12: 325-331.

Gibson, G. R. et al. (1995). “Selective stimulation of bifidobacterium in the human colon by oligofructose and inulin.” Gastroenterology 108: 975-982.

Gotz, V. P., Romankiewics J.A, et al. (1979). “Prophylaxis against ampicillin-induced diarrhea with a lactobacillus preparation.” Am J Hosp Pharm 36: 754-757.

Grimble, G. K., Ed. (1993). Essential and conditionally -essential nutrients in clinical nutrition. Nutrition research reviews. Cambridge, Cambridge University Press.

Gruenwald, J. (1998). PDR for Herbal Medicines. Montvale, NJ, Medical Economics company.

Gupte, S. (1975). “The use of berberine in treatment of giardiasis.” Am J Dis Child 129: 866.

Harris, C. et al. (1991). “Efficacy of acemannan in treatment of canine and feline spontaneous neoplasms.” Mol Biother 3: 207-213.

Hoverstad, T. et al. (1985). “Short chain fatty acids in the small bowel bacterial overgrowth syndrome.” Scand J. Gastroenterol 20: 492-499.

Huang, Q. et al. (1990). “The effect of ginger on serotonin induced hypothermia and diarrhea.” Yakugaku Zasshi 110: 936-942.

Jones, K. (1995). Cat's Claw:  Healing Vine of Peru. Seattle, Sylvan Press.

Kiuchi, F. et al (1992). “Inhibition of prostaglandin and leukotriene biosynthesis by gingerols and diarylheptanoids.” Chem Pharm Bull 40: 387-391.

Mowrey, D. and Clayson D., (1982). “Motion sickness, ginger, and psychophysics.” Lancet i: 655-657.

Murray, M. T. (1996). “Clinical applications of vitamin A and carotenes.” The American Journal of Natural Medicine 3(5, June): 8-18.

Murray, M. T. (1996). Glucosamine. Encyclopedia of Nutritional Supplements. Rocklin, CA, Prima Publishing: 336-342.

Murray, M. T. (1996). Probiotics. Encyclopedia of Nutritional supplements. M. T. Murray. Rocklin, CA, Prima Publishing: 359-364.

Nappert, G., Zello G. A., et al. (1999). “Examination of metabolism of viscera drained by the portal vein in neonatal calves, using short-term intravenous infusions of glutamine and other nutrients.” American Journal of Veterinary  Research 60(4): 437-445.

Onogi, T. et. al (1992). “Capsaicin-like effect of (6)-shogoal on substance P-containing primary afferents of rats:  A possible mechanism of its analgesic action.” Neuropharmacology 31: 1165-1169.

Pasquale, D. (1998). Amino Acids and Protein, CRC Press.

Perdigon, G., Macias N, et al. (1988). “Systemic augmentation of the immune response in mice by feeding milks with lactobacillus casei and Lactobacillus acidophilus.” Immunol 63: 17-23.

Price, R. J. and. Lee, J. S (1970). “Inhibition of pseudomonas species by hydrogen peroxide producing lactobacilli.” J. Milk Food Technol 33: 13.

Ruiz, H. R. (1995). Usos Medicinales de la planta peruana 'Una de Gato'. vet. Lima, Peru. 11.

Shahani, K. M. et al. (1980). “Role of dietary lactobacilli in gastrointestinal microecology.” Am J Clin Nutr 33: 2448-2457.

Singer, J. (1993). A randomized placebo-controlled trial of acemannan as an adjunctive to anti-retroviral therapy in advanced HIV disease. Int Conf AIDS.

Silver, R. J. (1998).  Surviving and Enhancing Chemotherapy, J. Am Holistic Vet Med Assoc. Vol. 17, No. 1.

Sun, D., Courtney H, et al. (1988). “Berberine sulfate blocks adherence of Streptococcocus pyogenes to epithelial cells, fibronectin, and hexadecane.” Antimicrob Agents Chemother 32: 1370-1374.

Tai, Y., Fesser, J. et al. (1981). “Antisecretory effects of berberine in rat ileum.” Am J. Physiolo 241: G253-G252.

Warram D., et al. (1978). “Effect of a lactobacilli preparation on traveler's diarrhea:  A randomized, double-blind clinical trial.” Gastroenterol 74: 829-830.

Yamahara, J. et al (1990). “Gastrointestinal motility enhancing effect of ginger and its active constituents.” Chem Pharm Bull 38: 430-431.

Zoppi, G., Deganello A., et al. (1982). “Oral bacteriotherapy in clinical practice, I, The use of different preparations in infants treated with antibiotics.” Eur J Ped 139: 18-21.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina-veterinara




TOXINA T-2
SAVANTI DIN TRECUTUL STIINTEI VETERINARE DIN ROMANIA
Elemente in patologia generala inflamatorie
Controlul sanitar veterinar inainte de taierea animalelor pentru consum uman
PROCESUL CUNOASTERII SPECIFICE MEDICINEI VETERINARE IN PERSPECTIVA ISTORICA
FUSARIOGENINA
Elemente de tanatologie - modificarile cadaverice
DEONTOLOGIA IN MEDICINA VETERINARA
FUZARIOTOXINELE
LUCRARE DE LICENTA -BIOTEHNOLOGII INDUSTRIALE - Studii biotehnologice privind influenta sursei de Carbon si a parametrilor de fermentatie asupra produ