Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
Tendinte in sistemele de protectie sociala din Uniunea Europeana


Tendinte in sistemele de protectie sociala din Uniunea Europeana




Tendinte in sistemele de protectie sociala din

Uniunea Europeana; surse de finantare si paternul cheltuielilor sociale

Incepand cu anul 1990 trei probleme majore din domeniul protectiei sociale au preocupat statele membre: pensiile varstnicilor, ajutorul de somaj si ingrijirea sanatatii urmarite mai in detaliu in cele ce urmeaza[1].



I. Scala cheltuielilor sociale

Media cheltuielilor pentru protectie sociala la nivelul Uniunii Europene - asa cum este definita de Esspros (Sistemul European de Integrare a Statisticilor de Protectie Sociala) - se estimeaza la 28,5% din P.I.B. in 1996 (sub 27,5% din P.I.B., daca sunt excluse din sisteme costurile de administrare) sau altfel spus 5100 ECU pe locuitor. In termenii standardelor puterii de cumparare PPS (se calculeaza diferentele de bunuri si servicii cumparate cu o unitate de moneda nationala) cheltuielile variaza de la 8300 PPS pe locuitor in Luxembourg si 6900 PPS pe locuitor in Danemarca, la 2700 PPS pe locuitor in Grecia si numai 2500 PPS pe locuitor in Portugalia. Intre aceste extreme se gasesc 5 state membre cu un nivel al cheltuielilor pe locuitor intre 5600 PPS si 6350 PPS, este vorba de Finlanda, M. Britanie si Italia, iar intre 4600 PPS si 5300 PPS au ramas Spania si Irlanda.

Variatia cheltuielilor de protectie sociala pe locuitor este mai mare decat nivelul P.I.B. pe locuitor - golul dintre Danemarca si Portugalia a fost de sub 3 la 1 in 1996, daca comparam cu 2 la 1 P.I.B. pe locuitor. Aceasta sugereaza ca, tarile cu cat sunt mai bogate tind sa cheltuiasca in mod proportional mai mult pentru bunastarea sociala.

*                    In Italia, cheltuielile pe locuitor sunt semnificativ mai scazute (1000 PPS) decat ar fi de asteptat de la nivelul P.I.B. pe locuitor, in timp ce in Suedia si Finlanda, acestea sunt mai mari in raport cu nivelul P.I.B. Nivelul scazut al cheltuielilor in Italia reflecta insuficienta dezvoltare a sistemului de protectie sociala, exceptand pensiile la limita de varsta care au facut obiectul unei bune preocupari politice in ultimii ani.

*                    In Irlanda cheltuielile, semnificativ mai mici, sunt sub influenta unor factori ca:

1) declinul somajului in ultimii 10 ani si proportia mai scazuta a populatiei de 65 de ani si peste, comparativ cu alte tari din U.E., ceea ce inseamna mai putine presiuni la bugetul alocat protectiei sociale;

2) s-a inregistrat o dinamica inalta de crestere economica, iar timpul scurs a favorizat dezvoltarea sistemului de protectie sociala (nivelul P.I.B. pe locuitor in Irlanda a crescut prin activitatile companiilor multinationale, mai mult ca oriunde).

Legatura dintre cheltuielile de protectie sociala si nivelele relative de bunastare pot fi mai bine vazute legand cheltuielile direct de P.I.B. Cu exceptia uneia singure, Italia, 8 state membre cu un nivel inalt al P.I.B.- ului pe locuitor au avut acest indicator echivalentul a 30% din P.I.B.- ul in Uniune, in 1996, cu o relativ mica diferenta intre cele mai multe din ele.

In M. Britanie unde P.I.B a fost usor peste media U.E. cheltuielile sociale au fost sub 27% din P.I.B pe locuitor, iar in alte 4 state membre din sud, cheltuielile au ajuns intre 21,5% (Portugalia) si 25% (Italia) din P.I.B. In sfarsit Irlanda a cheltuit circa 18,5% din P.I.B. in 1996.

I.1. Cresterea cheltuielilor pentru protectia sociala

intre anii 1990-1996

Cheltuielile pentru protectie sociala au beneficiat de o crestere marcanta in Uniune in raport cu P.I.B- ul celor 6 ani de dupa 1990, de la o medie de peste 24,5% in 1990 pana la 27,5% in 1996. Aceasta crestere a fost comuna mai tuturor tarilor membre, exceptie facand Irlanda, (unde P.I.B. a crescut cu o medie de 6,5% pe an in termeni reali), Luxembourg (5% pe an) si Olanda (unde de asemenea media a fost de 2% pe an). Cresterea s-a concentrat in primii trei ani ai perioadei, cand P.I.B a crescut in medie sub 1% pe an, iar cheltuielile au scazut usor in raport cu P.I.B.

Numai in Portugalia, Grecia, Germania, Austria, Belgia si Luxembourg cheltuielile cu protectia sociala au continuat sa creasca relativ in raport cu P.I.B ultimii trei ani. Experienta celor trei ani 1993-1996 a fost o perioada de reacoperire economica ca in prima jumatate a anilor '80, cand cheltuielile au scazut in cele mai multe state membre in raport cu P.I.B.

Intre 1990-1993 rata cheltuielilor pentru protectie sociala in Uniune, ca valoare reala, a fost de pana la 5% pe an; in urmatorii trei ani a fost de pana la 2% pe an. Aceasta usoara scadere a fost comuna tuturor statelor membre, cu exceptia Greciei, unde rata cheltuielilor din P.I.B. a continuat sa creasca intreaga perioada.

In termeni reali valoarea ajutoarelor pe capitole (exclusiv cheltuielile administrative) corectate cu indicele preturilor au condus la cresterea medie a cheltuielilor de pana la 1,5% pe an in 6 tari membre, iar in trei dintre acestea s-a inregistrat o scadere - Spania si Olanda - sau au ramas neschimbate intre anii 1993-1996, in Suedia. In numai 5 tari a fost o crestere a ajutoarelor in valoare reala de peste 3% pe an, in aceasta perioada, exceptiile fiind Austria si Irlanda.

Reflectarea in cifre a cheltuielilor pentru ajutoarele de somaj, in unele state membre a avut efecte mai pronuntate in:

*                    Danemarca unde s-a redus dupa anii de recesiune la sub 1% si in anii de reacoperire de 1,5% pe an, asa incat cheltuielile pentru ajutoare de somaj au crescut semnificativ in a doua perioada (de 5% pe an) fata de prima (de 3,5% pe an);

*                    Spania unde s-a inregistrat o crestere lenta in prima perioada de 1,5% pe an si o crestere in a doua perioada de aproape 3% pe an; cheltuielile pentru alte ajutoare sociale au crescut la 2% pe an intre 1993-1996;

*                    Olanda unde scaderea numarului somerilor dupa 1993 a redus cheltuielile pentru ajutoarele de somaj; au crescut in valoare reala cheltuielile de la 0,5% pe an la 1,5% pe an;

*                    Finlanda s-a redus protectia sociala in perioada de recesiune, cand spirala somajului a crescut de la 3% la 16,5% pe an, cu aproape 4% pe an, intre 1993-1996.

Unele din efecte vor tinde sa se arate in alte domenii, cum ar fi: excluziunea sociala sau ajutoarele pentru persoanele cu handicap, ca si ajutoarele de intretinere pentru casnice, deoarece deseori multe din locurile de munca ajung la persoane inregistrate la fortele de munca ca somere, dar care nu sunt eligibile pentru a primi ajutoare de somaj sau au sanse mici de a obtine alta slujba.

Scala relativ mica a cheltuielilor pentru ajutoare de somaj 8% din totalul cheltuielilor de protectie sociala nu a reflectat in mod corespunzator cheltuielile functie de cresterea sau scaderea in numar a populatiei fara locuri de munca.

I. 2. Cheltuielile publice de sanatate

In majoritatea tarilor UE o parte semnificativa a ingrijirii medicale este asigurata de sectorul particular sau este finantata din fonduri particulare (de exemplu, aranjamente de cofinantare conform carora oamenii platesc direct costul tratamentului, ca in cazul prescrierii de medicamente).

In 1997, cheltuielile particulare pentru ingrijirea medicala in statele UE au insumat 24% din totalul cheltuielilor, adaugand circa 30% la cheltuielile cu sanatatea, ca parte a protectiei sociale. Acest nivel este usor mai ridicat decat cel din anul 1990 (22%), astfel incat, in medie cel putin, pare sa existe o crestere relativa a cheltuielilor private. In Statele Unite in schimb, unde majoritatea cheltuielilor sunt particulare, proportia a scazut in aceeasi perioada de la 59,5% la 53,5 %.

Importanta sectorului particular in cheltuielile de sanatate in 1997 a variat intre 40% din cheltuielile totale in Portugalia si 30% in Italia pana la putin peste 15% in Suedia si UK si putin sub 15% in Belgia si Danemarca si numai 8% in Luxemburg.

Per total, tendinta generala pe perioada a fost de crestere a cheltuielilor private fata de cheltuielile publice, in opt state membre existand o crestere, iar in cinci state (Germania, Franta, Irlanda, UK si Portugalia) existand o scadere.

In majoritatea tarilor membre a avut loc cresterea paralela a cheltuielilor private si publice cu sanatatea.

II. Surse de finantare

Asa cum este aratat in Social protection in Europe 1997 (pp.73-74), exista variatii importante in ponderea detinuta de diferite surse de finantare a cheltuielilor sociale. In timp ce aproximativ 63% din totalul finantarii din 1996 a provenit din contributii sociale, aceasta proportie a variat intre 2/3 sau mai mult in Franta, Belgia, Olanda, Germania, Italia si Spania, putin sub aceasta valoare in Suedia, jumatate in Luxemburg si Suedia, sub jumatate in Finlanda, 40% sau mai putin in Portugalia, UK si Irlanda si numai 23% in Danemarca.

Aceste variatii reflecta in mod esential gradul in care sistemele se bazeaza pe principiile asigurarilor sociale si centrate pe populatia ocupata, opus finantarii universale (fie cu serviciu sau nu).

Sunt semne ale trecerii contributiilor sociale de la angajatori la angajati (sau alte persoane protejate). In 1990, 65% din veniturile obtinute prin contributii proveneau de la angajatori, iar in 1996 numai 62%. O asemenea schimbare a survenit in majoritatea tarilor membre cu exceptia Danemarcei si Finlandei unde contributiile totale erau sub media pe Uniune. In majoritatea tarilor schimbarea a fost de anvergura mica.

Cu toata grija statelor membre de a limita sau reduce presiunea cheltuielilor sociale asupra costurilor cu munca, contributiile au crescut de la o medie de 33,5% din costurile cu munca in 1990 la 37% in 1996, iar contributia angajatorilor a crescut de la 21,5% la 23%.

Cresterea s-a produs in toate statele membre cu exceptia Portugaliei unde proportia a ramas cam aceeasi si a Irlandei si Luxemburgului unde a scazut putin. In plus, cu exceptia ultimelor doua tari si a Spaniei, contributiile sociale au continuat sa creasca fata de costurile cu munca si in a doua parte a perioadei, desi intr-un numar de state - Portugalia, Suedia, Finlanda si Grecia precum si in aceste trei state, a existat o oarecare scadere a partii date de angajatori.

II. 1. Proportia intre incasari si cheltuieli

In Danemarca finantarea protectiei sociale a fost in 1996 de 38% din PIB, cu 7% mai mare decat cheltuielile, in Finlanda 36%, cu 4,5% mai mult decat cheltuielile. In alte trei tari, Suedia, Olanda si UK veniturile au depasit cheltuielile cu 3% din PIB.

In contrast, veniturile au fost mai mici decat cheltuielile in Spania Italia si Franta si au avut aproximativ acelasi nivel in Austria.


MODALITATI DE FINANTARE A POLITICILOR SOCIALE IN TARILE U.E.

In ceea ce priveste raspunsul statului la diferitele probleme sociale acesta difera, unele beneficii fiind platite cu precadere de la bugetul de stat in unele state membre U.E., in altele fiind platite preponderent prin cotizatii sociale. In tabelele de mai jos sunt prezentate modalitatile de finantare a politicilor sociale in tarile U.E.

II. 1.1. Servicii de sanatate (boala si maternitate)

Finantare prin impozite

Finantare prin impozite si contributii

Finantare prin contributii

-          Danemarca

-          Suedia Serviciile

Medicale sunt finantate si administrate de catre consiliile locale.

-          Finlanda - Servicii

medicale publice finantate de autoritatile locale. Statul plateste o subventie generala municipalitatilor.

-          Marea Britanie - servicii

furnizate de catre Serviciul National de Sanatate: finantat de catre Guvern si intr-o mica masura din contributii.

-          Portugalia

-          Spania

-          Franta Contributii in caz de

boala, maternitate, invaliditate si moarte: 13,55% total, din care 0,75% angajatul si 12,80% angajatorul. Reducere regresiva a contributiilor angajatorilor pt. salarii mici pana la 130% din salariul minim.

-          Austria - Ingrijire medicala (in afara spitalelor):

contributii si alte resurse (ex. plata de catre pacient). In spitale: contributii si subventie de stat.

Asigurare de boala:

Muncitori manuali: 7,90% in total, din care 3,95% angajati si 3,95% angajatori.

Intelectuali / functionari: 6,90% in total, din care 3,40% angajati si 3,50% angajatori.





Liber profesionistii: 6,50% in total, din care 3,25% angajatii si 3,25% angajatorii.

-          Belgia

-          Irlanda - 2% din toate

castigurile pentru angajati si lucratori pe cont propriu. Nici o contributie pt. Angajatii cu venituri de 276 Euro pe saptamana sau mai putin (13.650 pe an pentru lucratorii pe cont propriu). Persoanele pe deplin eligibile pentru servicii de sanatate, vaduvele / ii ce primesc Pensii de Bunastare Sociala (contributorii si non-contributorii) si familiile monoparentale care primesc o suma de bani sunt exceptate de la plata contributiilor.

-          Luxemburg - 5,1% total, din care 2,55%

angajatul si 2,55% angajatorul.

-          Grecia - Finantare tri-partita (angajat,

angajator, stat). Contributii : 11,45% total, din care: 2,55% angajatul, 5,10% angajatorul, 3,80% statul.

-          Germania Asigurare

de boala: procentele in medie la 1 Ianuarie 2000:

Vechile landuri: 13,51% total, din care 6,76% angajatul si 6,76% angajatorul.

Noile landuri: 13,81% total, din care 6,91% angajatul si 6,91% angajatorul.

-          Olanda - Legea asigurarii de

sanatate: 8,10% total din care 1,75% angajatul si 6,35 % angajatorul. Pensionarii platesc o contributie de 8,1% din beneficiul AOW si 6,1% din eventualele salarii sau pensii suplimentare.

-          Italia - Muncitorii manuali: 2,88%

este contributia angajatorului. Inclusiv contributiile pt. maternitate (0,66% in industrie, 0,44% in comert) si contributia pt. Beneficiile in bani (2,22% in industrie, 2,44% in comert).

Intelectualii: in industrie: 0,66% este contributia angajatorului; in comert: 0,44% contributia angajatorului.

II.1.2. Beneficii de sanatate (boala si maternitate)

Finantare prin impozite

Finantare prin impozite si contributii

Finantare prin contributii

-          Danemarca - Incepand cu 1

Ian.1994 toti angajatii, cei ce lucreaza pe cont propriu si angajatorii platesc o contributie la Fondul Pietei de Munca pentru a acoperi cheltuielile statului pentru alocatiile zilnice. Asigurarea de sanatate publica finantata prin impozite.

-          Franta

-          Belgia

-          Finlanda - Asigurare de boala:

Asigurat: 1,5% din venitul impozabil plus un procent de 1,7% din venitul provenit din pensie. Angajator: in sectorul privat, municipalitate si biserica: 1,6% din suma prezenta pe statul de plata; in sectorul de stat: 2,85%.

-          Irlanda - Contributiile sunt incluse in

rata totala de asigurari sociale. Angajatii pe cont propriu sunt eligibili numai pentru beneficiul de maternitate.

-          Luxemburg - Muncitorii manuali:

4,7%, din care 2,35% muncitorul si 2,35% angajatorul.

Functionari: 2,24%, din care 0,12% angajatul si 0,12% angajatorul.

-          Marea Britanie

-          Grecia - Finantare tripartita

(angajat, angajator, stat). Nivelul contributiilor se regaseste la componenta de servicii de sanatate

-          Suedia - Asigurare de boala:

8,5% angajatorul si 9,23% angajatul pe cont propriu. Asigurare de maternitate / parentala: 2,2% angajatorul si 2,2% angajatul pe cont propriu.

-          Austria - Plata continua de catre

angajator a salariilor. Asigurare de boala: contributia este inclusa in rata pentru servicii de sanatate. Angajatorii platesc 2,1%.

-          Germania - Procentele in medie la 1 Ianuarie

2000:

Vechile landuri: 13,51% total, din care 6,76% angajatul si 6,76% angajatorul.

Noile landuri: 13,81% total, din care 6,91% angajatul si 6,91% angajatorul.

-          Olanda - Beneficiile ce decurg din Legea

Beneficiului de Boala sunt finantate din Fondurile Institutului National de Asigurare Sociala si din Fondul General de Somaj. Legea Cheltuielilor Generale Medicale Exceptionale (asigurare pentru riscuri grave): 10,25% platita de catre toti rezidentii.

-          Italia

-          Portugalia

-          Spania

II.1.3. Ingrijire pe termen lung

Finantare prin impozite

Finantare prin impozite si contributii

Finantare prin contributii

-          Danemarca

-          Suedia - finantata si administrata de

municipalitati

-          Austria

-          Finlanda - Finantata de autoritatile locale ca

parte a ingrijirii medicale si a serviciilor sociale.

-          Irlanda

-          Marea Britanie - Nu exista o schema specifica.

Serviciile de stat privind asistenta la domiciliu a batranilor si a persoanelor cu disabilitati sunt asigurate si finantate de autoritatile locale.

-          Luxemburg - Contributie




speciala de 1% a asiguratului, plus subventie de stat.

-          Germania Asigurare de

ingrijire pe termen lung: 1,7%, din care 0,85% angajatul si 0,85% angajatorul. Exceptie face Landul Saxonia unde 1,35% plateste angajatul si 0,35% angajatorul.

-          Olanda - nu exista o schema

specifica. Riscul este in principal acoperit de asigurarea de boala. Aceasta componenta este inclusa in rata contributiei pentru beneficiile in caz de boala si maternitate

Nota: Franta, Belgia, Grecia, Italia, Portugalia si Spania nu au prevazuta o schema specifica separata pentru aceasta componenta.

II.1.4. Pensii (de asigurari, de urmas, de invaliditate)

Finantare prin impozite si contributii

Finantare prin contributii

-          Danemarca - Pensie nationala: finantare prin impozite. Pensie suplimentara:

contributii de 30 Euro/luna, 1/3 angajatul, 2/3 angajatorul. Pensie inainte de termen (de invaliditate) considerata ca pensie sociala, finantata prin impozite si din Fondul Pietei de Munca.

-          Franta - Contributia generala: 14,75% total; 6,55% angajatul; 8,2% angajatorul.

Contributia pentru pensia de urmas: 0,10% angajatul.

-          Suedia - Pensia de batranete: 10,21% angajatorul, 10,21% angajatul pe cont

propriu, 7% contributia generala. Pensia de urmas: 1,70% angajatorul, 1,7% angajatul pe cont propriu.

-          Austria - 22,80% total; 10,25% angajatul, 12,55% angajatorul.

-          Belgia

-          Germania - 19,30% total; 9,65% angajatul, 9,65% angajatorul.

-          Irlanda

-          Luxemburg - 24,0% total; 8% angajatul, 8% angajatorul, 8% Statul.

-          Finlanda - pensii pt. batrani: contributii ale angajatorilor si subventie de stat

- pensii de urmas: finantare prin impozite.

Pensie de angajare: contributii (plus subventie de stat pt. schemele de pensii ale fermierilor, ale angajatilor pe cont propriu si ale marinarilor).

Pensie pt. batrani: Angajatorul:

-sectorul privat: 2,4%/4,0%/4,9% din suma din statul de plata in functie de salariu

-municipalitati si biserica: 3,15% din statul de plata;

-Statul: 3,95% din statul de plata.

Pensie de angajare: Angajatorul: in medie 16,8% sectorul privat; 21,4 autoritatile locale, 18,8% statul, 27% biserica. Angajatul: 4,7% din salariu. Fermieri si angajatii pe cont propriu: 21,0%.

-          Grecia - Finantare tripartita (angajat, angajator, stat). Contributii: 30%, din care 6,67% angajatul, 13,33% angajatorul, 10% statul. Contributia este crescuta cu 3,6% (2,2% angajatul, 1,4% angajatorul in cazul unei munci grele si insalubre si cu 1% pentru risc profesional).

-          Olanda - 19,15% angajat,

17,9% fondul de batranete, 1,25% fondul pentru urmasi.

-          Legea Asigurarilor pentru Handicap: contributia de baza platita de angajatori este de 6,30%. Contributie diferentiata in functie de compania angajatoare (depinde de nr. angajatilor ce primesc beneficii sub incidenta legii amintite: minimum 1,24% pentru companii mici, maximum 4,17 % pentru companii mici si 5,56% pentru companii mari).

Prin Legea Asigurarilor in caz de handicap pentru persoanele angajate pe cont propriu: 8,8% platita de asigurat.

Prin Legea Asistentei in caz de handicap pentru tineri, beneficiile sunt platite din fondul general.

-          Italia - 32,70%, din care 8,89%

angajat, 23,81% angajator.

-          Marea Britanie

-          Portugalia

-          Spania

II.1.5. Accidente de munca si boli profesionale

Finantare prin impozite

Finantare prin impozite si contributii

Finantare prin contributii

-          Marea Britanie

-          Austria -

-          Contributii: 1,40%

angajatorii si subventie de stat:

-          Belgia

-          Irlanda - Contributiile sunt

incluse in rata de asigurari sociale.

-          Luxemburg - Rate colective

dupa gradul de risc, fixate de asociatia de asigurari. Rata variaza intre 0,62%-6%.

-          Grecia

-          Danemarca - Prima de asigurare platita de angajator, care variaza dupa risc.

-          Franta Contributii sub forma de rate colective, individuale sau mixte, in functie de numarul de angajati ai firmei si de nivelul de risc. Se calculeaza din salariul total si sunt platite de angajat. Contributia medie: 2,3%.

-          Suedia - 1,38% angajatorul, 1,38% angajatii pe cont propriu.

-          Germania - Contributii platite de angajator, in functie de risc in diferite sectoare. Contributiile sunt stabilite de Fondul de asigurari profesionale si sunt calculate pe baza veniturilor totale brute pentru diferite grupuri de risc.

-          Finlanda - Contributii platite de angajator, in functie de risc. Media este de 1,4% din suma din statul de plata.

-          Olanda - nu exista o asigurare specifica, aceste riscuri fiind acoperite de asigurarea de boala, asigurarea pentru incapacitate de munca (invaliditate) si asigurarea pentru urmasi.



-          Italia Rate colective dupa gradul de risc in diferite sectoare ocupationale. Rata variaza intre 0,5%-16% din salariul total. Se plateste exclusiv de catre angajator.

-          Portugalia - Accidente de munca: prime de asigurare. Variaza in functie de risc, este platita de angajator. Boli profesionale: contributie platita de angajator: 0,5%.

-          Spania Contributii platite exclusiv de angajator. Ratele sunt fixate prin decret guvernamental in functie de nivelul de risc al activitatilor, industriei sau locului de munca.

II.1.6. Alocatii familiale

Finantare prin impozite

Finantare prin impozite si contributii

Finantare prin contributii

-          Danemarca

-          Suedia

-          Germania

-          Finlanda

-          Irlanda

-          Marea Britanie

-          Spania

-          Olanda

-          Franta contributii 5,4% angajatorul.

-          Austria Alocatie familiala si bonus de plata pe

baza carnetului mama-copil: in principal, finantare prin taxe; in plus, beneficii directe platite de catre angajatorii de stat. Plata pentru concediul parental si Ajutorul Special de Somaj: contributii si subventie de stat.

-          Belgia - Contributii la suma globala platite de

angajatori pentru fiecare muncitor angajat pana la 1.1.1999 si care nu plateste contributii de protectie sociala.

-          Luxemburg - taxa: 1,7% platita de angajator.

Statul acopera costurile contributiilor angajatilor si a anumitor categorii de angajati pe cont propriu.

-          Grecia - 2% contributii: 1% angajatul, 1%

angajatorul plus subventie anuala pentru acoperirea deficitelor

-          Italia - 2,48% platit de catre angajator.

Contributii mai reduse pentru anumite tipuri de angajati.

-          Portugalia - contributiile sunt incluse in

rata generala.

II.1.7. Somaj

Finantare prin impozite si contributii

Finantare prin contributii

-          Danemarca - Beneficiile sunt platite de catre stat. Contributiile

persoanelor asigurate si ale angajatorilor precum si contributiile angajatilor si ale celor ce lucreaza pe cont propriu catre Fondul Pietei de Munca acopera cheltuielile statului privind aceste beneficii, inclusiv pensionarea inainte de termen. Contributii catre Fondul Pietei de Munca (din 1.1.1994) platite si de persoanele neasigurate pentru a acoperi costurile alocatiilor zilnice platite de stat.

-          Franta - Pentru salariul sub 2,241 Euro/luna: 6,18% total, 2,21% angajatul,

3,97% angajatorul.

Pentru salariul intre 2,241 8,964 Euro/luna: 6,68% total, 2,71% angajatul, 3,97% angajatorul. Pensie suplimentara: o contributie de 1,2% din fostul salariu, daca ajutorul de somaj este mai mare de 23 Euro/zi. Posibilitate de exonerare in functie de resurse.

-          Suedia - Contributii: 5,84% patronul, 3,30% lucratorul pe cont propriu.

-          Austria - Contributii: 6% total: 3% angajator, 3% angajat.

-          Belgia

-          Germania - Asigurare de somaj: contributii. Ajutor de somaj: finantare

prin taxe. Contributii: 6,50% total; 3,25% angajatul; 3,25% angajatorul

-          Finlanda - Protectia de baza: taxe (23%) si contributii ale angajatilor

salariati care nu sunt membri ai fondurilor de somaj (77%). Protectia in functie de venituri: contributii (finantare tripartita: angajat, stat, angajator). Suma este divizata intre protectia de baza si protectia in functie de venituri. Taxa de membru al fondului de somaj (fondul plateste 5,5% din alocatia zilnica), contributia aditionala a angajatului: 1% din salariu.

-          Irlanda

-          Luxemburg - Fondul de somaj este finantat prin taxe de solidaritate de catre indivizi si persoane juridice si printr-o contributie anuala a statului.

-          Marea Britanie

-          Grecia - 5,41% total; 1,43%angajatul; 3,98% angajatorul plus subventie

anuala pentru acoperirea deficitelor.

-          Olanda - Contributia pentru

somaj consista din 2 componente: una platita la Fondul General de Somaj (Awf) si cealalta la agentia de securitate sociala (Wgf).

1.       Contributia Awf: 10% total;

6,25% angajator, 3,75% angajat.

2.       Contributia Wgf: 0,95% angajator.

Este o medie, care poate varia in functie de ramura: 3,95% agricultura, 0,41% in asigurari, 0,63% industria chimica, 3,02% cultura.

-          Italia - Industrie, peste 50

angajati: 4,71% total, 0,3% angajatul, 4,41% angajatorul.

Comert:

2,51% total, 0,30% angajatul, 2,21% angajatorul.

-          Portugalia

-          Spania - Somaj: 7,55%: 1,55

angajatul; 6% angajatorul.

Fondul de garantie salariala: 2,4% angajatorul.

Formare profesionala: 0,7%, din care: 0,6 % angajatorul, 0,1% angajatul.




[1] Protectia sociala in Europa, Comisia Europeana, 1999.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




Copiii, intre educatie si violenta din scoli
Migratia externa a fortei de munca - Proiect de cercetare Asistenta Sociala
Adoptia - consideratii generale
REVOLUTIA FRANCEZA SI ASISTENTA SOCIALA
Repercusiunile somajului in randul etniei rome
Politicile sociale din domeniul somajului
Adopția naționala și internaționala
Functionalismul
Tipurile de cersit
CURS DE METODE UTILIZATE IN ASISTENTA SOCIALA