Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
» Repercusiunile somajului in randul etniei rome


Repercusiunile somajului in randul etniei rome




Repercusiunile somajului in randul etniei rome

            Pentru acest proiect ne-am ales ca tema integrarea etniei rome pe piata muncii, deoarece in Romania probleme minoritatilor au reprezentat intotdeauna un punct slab pentru imaginea tarii in afara. Odata cu intrarea tarii  noastre in Uniunea Europeana, aspectul integrarii minoritatilor in toate sectoarele societatii ar trebui sa devina un obiectiv prioritar. Una dintre etniile care pune probleme este cea roma, ea fiind cea de-a doua[1] minoritate a tarii, dupa cea maghiara. In consecinta, statul roman trebuie sa abordeze problema romilor printr-un demers de integrare si nu de asimilare.[2] O populatie etnica majoritara marginalizata poate considera ea insasi ca solutia la problema marginalizarii este integrarea in populatia majoritara, prin asimilarea modului de viata a acesteia, a patternurilor culturale specifice ei. Exista insa aici, implicat structural, pericolul unei mentalitati etnocentrice tacite: iluzia ca modul de viata cristalizat de catre populatia majoritara este cel mai bun, singura cale de dezvoltare. Din punctul de vedere al populatiei dominante, populatia minoritara trebuie sa aiba asigurat dreptul colectiv si individual de a alege si promova valorile pe care le doreste. Daca asimilarea, ca politica a majoritatii este inacceptabila, tot atat de inacceptabil este refuzul optiunilor individuale de a alege modul propriu de viata[…] Un asemenea refuz genereaza izolare, discriminare.



            Ne-am ales aceasta tema pentru proiect, deoarece societatea are nenumarate idei preconcepute la adresa etniei rome, despre care se crede ca este reticenta la orice demers referitor la imbunatatirea sau schimbarea modului sau de viata. Stereotipii la adresa etniei in cauza sunt exprimate de afirmatii precum: 'fura', 'sunt murdari', 'sunt lenesi', 'nu respecta nici o lege'.[3]  Ne putem aici referi si la 'exploatarea marginala a colectivitatii'[4] realizata de romi prin cersit, inselatorii (jocul Alba-Neagra), vanzari de bijuterii sau articole de vestimentatie falsificate sau furate, ghicitul. Un alt tip de stereotipie este acela al romilor fata de propria identitate etnica concretizat in autodenigrare si autoevaluare negativa ('sunt un biet tigan') cu tendinta de subliniere a saraciei. Altii nu-si accepta statutul si se autointituleaza romani.

             De asemenea se considera ca unii dintre ei s-au imbogatit de pe urma afacerilor ilegale sau chiar a pietei negre. Presa le descrie locuintele somptuoase, masinile de lux si nivelul de trai foarte ridicat. Acest lucru este partial adevarat, daca este sa privim prin prisma imbogatirii a unora dintre ei dupa revolutie, insa conditiile de viata a majoritatii sunt mai mult decat precare. Un alt motiv al reticentei romanilor fata de etnia roma este delincventa acesteia din urma si comportamentul antisocial al membrilor etniei.

            In societatile moderne, pentru stat individul este cel care conteaza iar solidaritatea grupului ca sursa de posibila rezistenta este descurajata. Comunitatile de romi traditionale au preferat sa se mentina cat mai mult in afara autoritatii statale; solidaritatea mare a comunitatii romilor avand si functie de aparare impotriva amestecurilor statale si functie de promovare  a unor forme de autoritate difuza colectiva, de tip traditional. Romii inca prefera modul propriu, traditional, de a judeca delictele in cadrul propriei comunitati, fara a recurge la instantele  statale pe care le considera partinitoare si in general ostile comunitatii rome. Luand in considerare multiplele stereotipuri negative privitoare la romi, acestia nu beneficiaza de prezumptia de nevinovatie inca de  dinaintea demararii anchetelor si proceselor[5]

            Cercetarile sociologice teoretice si concrete evidentiaza ca romii nu formeaza un tot omogen. Diferentierea trebuie cautata de-a lungul timpurilor. Dupa ce tatarii au pus stapanire pe tigani, fara nicio greutate, i-au folosit in expeditii pentru cotropirea unor teritorii. Tatarii ii purtau pentru repararea carelor ce trebuiau incarcate cu bogatii, pentru potcovit caii si alte munci de robi.

            Dintotdeauna tiganii au fost si sunt buni in lucrul metalelor, ei au fost cei mai buni faurari ai flintelor si ghiulelor pentru tunuri. Dupa dezrobire, un tratament mai bun au avut tiganii din Transilvania in timpul stapanirii austro-ungare. In actiunea de populare a Banatului li s-a dat pamant pentru a lucra si tiganii au devenit agricultori, avand drepturi deopotriva cu ceilalti tarani. In acest fel tiganii au devenit sedentari si a inceput procesul de pierdere a unor caractere proprii rasei lor.

            Apoi criteriul de stabilitate a fost inlocuit cu cel al ocupatiei: ursarii s-au transformat in vatrasi, se ocupa de confectionarea de darace, piepteni de os si aluminiu, ciurarii fac ciururi, site, perii, caldararii confectioneaza caldari de arama, alambicuri pentru tuica , tigai, clopotei; costorarii spoiesc vase de bucatarie; rudarii, blidarii sau lingurarii se ocupa cu confectionarea de linguri,  alibi, fuse, furci de tors lana, canepa si in; potcovarii fac potcoave pentru caii si boii de jug; vrajitoare, vanzatori de flori, vacsuitori de ghete, muzicanti, lautari.  De specificat este faptul ca in perioada comunista cei mai multi romi erau angajati in intreprinderile agricole de stat. O data cu trecerea la economia de piata si cu privatizarea intreprinderilor de stat, proprietarii nu mai pot cumpara materie prima furnizata de romi ( caramida) si nici nu mai pot angaja romi pe perioada sezoniera a recoltei. Din cauza acestor schimbari ale sistemului economic, romii si asa slab calificati, au devenit mult mai greu de integrat pe piata muncii.

III Ipoteza:

Cu cat posibilitatea unui loc de munca nu se intrevede, cu atat persoanele de etnie rroma vor incerca sa comita infractiuni ca sa-si poata asigura traiul.

IV Grup Social Ales:

Persoane de etnie rroma, cu virsta cuprinsa intre 10 si 60 ani, din orasele Pitesti, Braila si Bucuresti.

Esantion ales aleator: 40 de persoane

            Am ales primele doua orase deoarece aici etnia roma nu este reprezentata de nicio organizatie non-guvernamentala, desi dupa cum se va vedea in derularea cercetarii, organizatii precum Romani Criss au fost implicate in actiuni de respectare a drepturilor etniei rome in aceste  doua localitati. Lipsa acestui tip de asociatii pe plan local a determinat decizia noastra de a efectua aceasta cercetare asupra romilor din Pitesti si Braila.

            Intervalul de varsta a fost ales intre 10 si 60 de ani, deoarece incepand cu varsta de 12 ani femeile rome se casatoresc, iar varsta de 60 de ani reprezinta varsta medie de viata a romilor.

V Intrebarea de la care pleaca cercetarea:

Cum influenteaza nivelul de trai rata infractionalitatii in randul etniei rome?

VI Operationalizarea conceptului central

Conceptul central utilizat este ,,somajul”. Somajul se poate caracteriza ca o stare negativǎ a economiei care afecteazǎ o parte din populatia activǎ disponibilǎ prin neasigurarea locurilor de muncǎ. Someri sunt toti cei apti de muncǎ, dar care nu gǎsesc de lucru si care pot fi
angajati, partial sau in intregime, numai in anumite momente ale dezvoltǎrii economice. Ei reprezintǎ un surplus de fortǎ de muncǎ, in raport cu numǎrul celor angajati, in conditii de rentabilitate impuse de economia de  piatǎ.

Dupa caderea regimului Ceausescu s-a trecut de la o conducere planificata a economiei la sistemul capitalist, adica la un sistem de concurenta intre indivizi care nu ofera avantaje tuturor. Etnia roma, de exemplu, este o categorie defavorizata de acest sistem care impune o foarte stricta ierarhie a competentelor.

            Dintr-un studiu realizat in anul 1992 reiese ca in urma aparitiei acestor dificultati dintr-un esantion de circa 1 010 000[6] persoane din randul comunitatii romilor care traiesc in conditii mai mult sau mai putin traditionale, peste 50 % dintre ei nu au loc de munca (45,2% sunt someri, 1,2% sunt in inchisoare, iar 5,1% primesc pensii). Doar 3% dintre somerii romi beneficiaza de ajutor de somaj, deoare majoritatea lucreaza in circuitele economiei subterane. Tot romii sunt cei care se afla primii pe lista persoanelor concediate, astfel expirandu-le dreptul la ajutorul de somaj inainte de a reusi sa-si gaseasca alt loc de munca. Acelasi studiu mentioneaza ca 0,8% romi sunt patroni, 22,1% angajati si 16,9% practica profesii liberale. Putini romi sunt cei care au functii de raspundere, iar numarul angajatilor romi traduce neadaptarea lor la o piata a muncii din ce in ce mai selectiva si nesigura.

            Pierderea calificarii romilor in ceea ce priveste activitatile traditionale reprezinta o alta urmare a comunismului. Lipsa calificarii in randul etniei rome reprezinta un factor fundamental in ilustrarea si intelegerea ratei crescute a somajului.

            Raportul din 6 iunie 1991 al Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) asupra respectarii in Romania a Conventiei de la Geneva in ceea ce priveste discriminarea (GB 250/5/4, semnata de Guvernul roman la 30 mai 1991, p.183) arata, totusi ca discriminarea - fie ea directa sau indirecta - se reflecta inca in situatia profesionala a romilor. Din cauza discriminarii directe prin exprimarea prejudecatilor fizice si morale asupra etniei rome, pe piata muncii sunt atribuite muncile ingrate si dificile membrilor acestei etnii. Discriminarea se mai reflecta si in statutul social scazut, in diferentele salariale si nenumaratele piedici in calea promovarii.





            Pentru a da un exemplu de discriminare, ca un studiu de caz, cotidianul Sibianul - editia din 27 decembrie 2007, a facut un experiment care vorbeste de la sine. Reportera Alexandra Ion Cristea s-a deghizat in femeie rroma si a plecat cu CV-ul la mai multe firme din Sibiu, pentru angajare pe un post necalificat. Din pacate, fie ca a fost vorba de postul de camerista la un hotel, de ospatarita la un restaurant, de vanzatoare intr-un mall, peste tot a fost refuzata sau ignorata, privita cu reticenta sau ocolita. Cele mai frecvente replici care i s-au dat au fost cele de genul:   's-a ocupat', 'angajarea nu depinde de noi', 'te sunam noi' etc.

            Un sondaj CURS efectuat in decembrie 2005 releva ca romii, homosexualii si persoanele infectate cu HIV sunt categoriile cele mai discriminate in Romania. Potrivit sondajului CURS exista o sustinere mare a unor atitudini discriminatorii fata de romii din Romania : 81% impartasesc prejudecata conform careia 'cei mai multi romi incalca legea', 61 % sunt de acord cu afirmatia 'romii sunt o rusine pentru Romania', circa o jumatate dintre persoanele investigate sunt de acord cu afirmatia 'Mi-e teama cand ma intalnesc cu un grup de romi pe strada' si tot atatia sunt de acord cu afirmatia ca 'romii nu ar trebui lasati sa calatoreasca in strainatate pentru ca ne fac de ras'. O cincime din populatie crede ca 'ar trebui sa existe localuri sau magazine in care romii sa nu fie primiti'. 91% dintre romani si maghiari sunt de acord cu afirmatia ca 'romii sunt implicati mai mult in acte cu caracter penal decat alte persoane in general' in timp ce 77 % considera ca 'etnia rroma abuzeaza de ajutorul social' iar 57% sunt de acord ca 'persoanele de etnie rroma sunt discriminate pe piata muncii'.

            Etnia roma este deseori identificata cu o etnie al carei comportament este deviant de la natura. Intr-adevar, delincventa este crescuta in randul romilor, iar aceasta comunitate este defavorizata din cauza proastei reputatii si a neincrederii, chiar a ostilitatii unora dintre romani. Cu toate acestea, este simplist sa aruncam intreaga vina pentru rata mare a somajului in randul romilor pe seama discriminarii din partea ne-romilor fata de aceasta comunitate; precum am mai spus, educatia minimalista si lipsa de pregatire profesionala au un rol decisiv in acest caz.

            Numeroase familii de romi traiesc in conditii deplorabile, incat chiar si copiii sunt siliti sa desfasoare activitati din care sa castige bani pentru ajutorarea familiei, chiar daca aceste activitati reprezinta cersetorie, furtisag sau trafic marunt. Consecinta pe termen scurt este de sporire a castigurilor familiale, insa reduc la maximum oportunitatile copilului de adaptare si integrare la o viata normala moderna. De cele mai multe ori motivul invocat de romii adulti pentru refuzarea trimiterii propriilor copii la scoala este discriminarea la care sunt supusi. Putinii romi care reusesc sa-si definitiveze un ciclu de studiu sunt uneori respinsi de propria etnie, fiind acuzati de solidarizare cu ne-romii, pe care romii ii numesc 'gadze'.

             Atat problema locurilor de munca, cat si problemele legate de manifestarea culturala si spirituala a comunitatii rome sunt cauze ale gradului scazut de educatie. Lipsa educatiei ingreuneaza modernizarea membrilor etniei rome, deoarece este ingreunata si comunicarea cu societatea. Desi s-au demarat diferite programe de crestere a nivelului scolar in randul romilor (Ministerul Educatiei Nationale, in 1990 - 1991 a demarat un program de formare a studentilor romi pentru meseria de pedagog si profesor, acestia fiind cunoscatori ai nevoilor copiilor romi si a limbii romani), s-a constatat ca nu scoala cu predare in limba romani este o solutie, ci un program de ghidare pentru iesirea din cercul vicios al saraciei si marginalizarii sociale.

            Schimbarea contextului economic dupa perioada comunista a facut ca practicarea unor meserii traditionale sa se situeze in afara sistemului modern de productie, lucru ce a dus la sublinierea procesului de marginalizare a romilor. Numarul celor care practica aceste meserii este o alta problema, deoarece pentru ca o meserie sa ramana rentabila trebuie sa fie practicata doar de un numar redus de persoane. Populatia rroma a crescut considerabil si o data cu aceasta a crescut si numarul meseriasilor si s-a ajuns ca oferta sa fie mai mare decat cererea.

            Meseriile traditionale ale romilor sunt strans legate de negot: colectarea de fier vechi, de haine vechi, de sticle goalede asemeni se practica culesul plantelor medicinale, al fructelor de padure, al ciupercilor. Din momentul dezvoltarii economiei de piata, numerosi romi s-au adaptat si s-au orientat catre activitati comerciala la scara mica. Romii vand tigari, flori, pansamente, pixuri, servetele, seminte, lame de ras si alte maruntisuri care le permite sa desfasoare un astfel de comert stradal. Marfurile provin de cele mai multe ori din mici furtisaguri sau inselatorii. Unii romi optin o parte din aceste resurse exploatand comunitatile din jur (furand pasari, animale domestice, legume, cerele, obiecte casnice, unelte) sau din cersetorie. In mediul urban, unii devin hoti de buzunare pentru a-si procura cele necesare supravietuirii. Acest gen de practici au declansat conflicte serioase si se afla de cele mai multe ori la originea incidentelor izbucnite intre comunitatile romilor si ne-romi.

            Desi nu exista date oficiale din punct de vedere al ratei infractionalitatii, Guvernul roman sustine ca ei reprezinta procentul dominant in cadrul delincventei din Romania. Neexistand totusi aceste cifre autentice si tinandu-se cont si de prejudecatile legate de romi, nu ne putem pronunta cu certitudine asupra acestui raport. Noile ocazii de imbogatire rapida, dar ilegala i-au atras pe multi dintre romi pe calea delincventei. Conform studiului efectuat de Elena si Catalin Zamfir, 1,2% din populatia rroma in varsta de peste 16 ani s-ar afla in spatele gratiilor[7]. Ceea ce este cu adevarat ingrijorator este violenta asociata acestei delincvente care tinde din ce in ce mai mult catre criminalitate.

            Din cauza mijloacelor pe care le folosesc pentru a-si castiga existenta si din cauza nivelului de trai foarte scazut al majoritatii, etnia rroma se distanteazǎ dramatic de restul societatii romanesti. In pofida existentei unei noi paturi de imbogatiti si a unui numar insemnat de romi de conditie medie, numarul celor saraci ramane ingrijorator de mare.

VII Instrumentalizare:

Se va folosi ghidul de interviu, ca instrument de lucru.

Referitor la profesiile populatiei de romi, un alt studiu realizat cu ceva timp in urmǎ, apǎrut in cartea ,, Tiganii –intre ignorare si ingrijorare”[8] aratǎ cǎ majoritatea romilor nu au nicio profesie. ( 74% nu au nicio profesie). Lipsa unei profesii este mai accentuatǎ la femei, dar nici bǎrbatii nu prezintǎ o situatie mult mai bunǎ. Asadar bǎrbatii maturi si in mare mǎsurǎ sustinǎtori ai familiei. Situatia femeilor este mai precarǎ din punct de vedere professional: 89% dintre ele neavand nicio profesie.

De asemenea, aceeasi cercetare aratǎ cǎ proportia celor care au profesii traditionale este scǎzutǎ  ( doar 7%), iar din 5968 persoane din esantion, doar 76 erau cǎldǎrari, 12 argintari , 8 lǎutari, 67 de spoitori. O treime din bǎrbati au profesii speicifice economiei moderne, lucru care nu poate fi decat imbucurǎtor . Printre femei, practicarea unei meserii traditionale este si mai redusǎ: 4 spoitorese, 4 florǎrese, o lingurǎreasǎ, o lǎutǎreasǎ , o cǎldǎrareasǎ..  Majoritatea celor care au profesii traditionale au propriile lor afaceri, fiind patroni. Acest lucru ar trebui sǎ le ofere un imbold, tinand cont cǎ insemnǎ o sansǎ de a castiga bani cinstiti.  Este cert cǎ nu intotdeauna este usor pentru un rom sǎ intre in legalitate, chiar si atunci cand este vorba de propria-i firmǎ, deoarece se poate intampla sǎ i se cearǎ prea multe acte sau  chiar unele prea absurde, doar pentru a i se ingreuna sau chiar stopa demersurile.Un alt dezavantaj al acestui tip de afaceri este acela cǎ adeseori sunt vulnerabile si fluctuante.  

In ceea ce priveste calificarea,  meseriile necalificate sunt foarte practicate, fiind in acelasi timp prost plǎtite si foarte vulnerabile la somaj-  60% din total.

Atunci cand vine vorba de sursele veniturilor, analiza surselor de venit este foarte  importantǎ pentru intelegerea modului de viatǎ al acestora. Din aceeasi cercetare de care am vorbit si mai devreme reiese cǎ  in mai mult de jumǎtate din familii nu existǎ niciun salariat, iar 17% din familiile de romi din esantion au mai multe salarii, un lucru nu prea imbucurǎtor in ceea ce priveste standardul economic precar al acestei populatii. Cert este cǎ romii dispun de surse mixte de venituri, unele cu caracter sezonier, altele permanente. Datoritǎ cresterii somajului, competitia pentru posturile de muncǎ necalificatǎ a crescut . Din pǎcate romi au sanse mai mari sǎ se angajeze ,, la negru”, cu venituri modeste, acest lucru ducand la marginalizare. Unii prelucreazǎ metale, altii sunt cǎrǎmidari, spoitori, mici negustori, altii chiar cersesc

Explicatiile  pentru care romii incǎ practicǎ meseriile traditionale este aceea cǎ ele nu necesitǎ o scolarizare, iar romii cu acest tip de meserii sunt mai bogati decat ceilalti. Din pǎcate, poate, profesiile traditionale au fost descurajate iar transmiterea din generatie in generatie a devenit aproape imposibilǎ.




            Numǎrul mediu de romi intr-o familie este de 6, 6 [9]adicǎ mai mult decat dublu fatǎ de dimensiunea medie a familiei pe intreaga tarǎ [10] Romii trǎiesc impreunǎ cu incǎ una sau douǎ generatii si cu alte rude. Din cercetarea noastrǎ a reiesit faptul cǎ familiile respondentilor sunt  alcǎtuite din 3-5 membrii in medie. ( 2 membrii- 15 %, 3-5 membrii – 53, 5%, iar 31.5% au familii mai mari de 5 membrii)  .Acest lucru poate fi explicat prin conditia de sǎrǎcie, care a generat nevoia de solidaritate la nivelul unor grupuri restranse si modul de obtinere a resurselor a dus la existentǎ patternurilor familiei extinse, numǎrului mare de copii, varstǎ fragedǎ la cǎsǎtorie.  Cert este cǎ viata familiei lor nu depinde de profesia si de veniturile capului familiei, ci toti membrii familiei, incepand cu cel mai mic dintre ,, puradei” ( cum sunt acestia numiti) contribuie in mod necesar la obtinerea resurselor. Din pǎcate formele nu sunt intotdeauna cele mai asteptate, cǎci, de exemplu, cei mici pot fi obligati chiar sǎ se ducǎ la cersit.

            Din cercetarea realizatǎ de noi a mai rezultat cǎ: venitul pe cap de locuitor este in proportie de 42 % sub un million, 38 % intre 1-3 milioane, iar restul de 20 % au peste 3 milioane. Din chestionarele noastre reiese cǎ acest venit provine din meserii precum: lǎutar, florar, ,,pietar”, strungar, zugrav, mǎturǎtor, templar, lingurar, gunoier, muncitori necalificati.  Din punctul de vedere al locurilor de muncǎ 35% au avut 0 locuri de muncǎ, 50 % au avut un singur loc de muncǎ, iar 15 % au avut intre 2-3 locuri.

            Referitor la asociatiile care se ocupǎ cu integrarea romilor in societate, datele nu au fost relevante deoarece, cu exceptia a doi respondenti care stiu de existenta unor asociatii, precum Romani Criss sau CRCR ( Centrul de Resurse pentru Comunitatea de Romi), ceilalti nu stiu de existenta niciunei asociatii si nici nu cred cǎ dacǎ ar afla de existenta lor li s-ar imbunǎtǎti conditiile de viatǎ.

In ceea ce priveste discriminarea, 3, 1 % nu s-au simtit  discriminati in niciun fel iar restul s-au simtit discriminati pe perioada studiilor ( relativ cu colegii lor ) si mai apoi la angajare.

Asadar, faptul cǎ romii sunt o etnie sǎracǎ este unul necontestat, insǎ atitudinea lor este cea care ii diferentiazǎ fata de ceilalti. De exemplu, se poate lua cazul gospodǎriilor, al modului in care se ingrijesc de acestea, al pǎmanturilor din jurul casei acolo unde era cazul. S-a creat un pattern si referitor la acest lucru, si anume acela conform cǎruia ,, asa sunt ei, asa le place”. Acest lucru nu este normal intr-o societate democraticǎ, acesti ,, ei” ar trebui educati si transformati in cetǎteni ai Uniunii Europene.

Sǎrǎcia produce si un efect derivat: dezorganizarea socialǎ  si umanǎ, lipsa de a dori sǎ-si depǎseascǎ conditia.  In mǎsura in care populati de etnie rromǎ este prinsǎ in acest ciclu al sǎrǎciei, ea este apoi supusǎ unui proces de degradare socialǎ si economicǎ, proces care nu poate avea efecte positive in schimbarea conditiei de sǎrǎcie.

Scolarizarea este un factor ce ii poate aduce persoanei respective o slujbǎ sau nu. Lipsa scolarizǎrii este o piedicǎ importantǎ in schimbarea modului de viatǎ, in adaptarea la conditiile social-economice aflate in schimbare. Nivelul de scolarizare in randul etniei rome este  foarte scǎzut. De asemenea, dintotdeauna s-a observat un nivel scolar putin mai inalt  al bǎrbatilor decat al femeilor, insǎ acesta este nesemnificativ in ansamblu. Numǎrul analfabetilor este, de asemenea mare in randul acestora. Conform ghidului nostru de interviu, a reiesit cǎ majoritatea respondentilor au absolvit ca ultim ciclu de invǎtǎmant scoala primarǎ ( cu un procent de 75 %). 20% au absolvit gimnaziul, 5% liceul si niciun respondent nu are studii superioare. Factorii scolarizǎrii sunt  nivelul de educatie al mamei si activitatea profesionalǎ a tatǎlui  Unii dintre copii pot dori sǎ-si continuie studiile, dar se vǎd nevoiti sǎ renunte din motive precum lipsa de imbrǎcǎminte, lipsa sprijinului pǎrintilor sau lipsa rechizitelor si a materialelor necesare pentru a merge la scoalǎ. Alti factori pot fi legati de atitudinea colegilor sau de spatiul  de studiu restrans . De specificat este faptul cǎ  1% din respondenti doresc sǎ-si continue studiile, restul multumindu-se cu studiile deja incheiate.

Solutiile la problemele romilor ar fi nenumǎrate insǎ, din pǎcate existǎ douǎ piedici majore: dezinteresul si nepǎsarea celor care ar putea face ceva si, pe de altǎ parte, neimplicarea celor priviti direct.

Solutia principalǎ ar trebui sǎ cuprindǎ o atitudine activǎ a populatiei majoritare, mai ales a insitutiilor politice si administrative, de intelegere a problemelor cu care populatia de romi se confruntǎ si de a sprijini concret trecerea peste aceste probleme.

Pe de altǎ parte ar trebui sǎ existe si dorinta populatiei de romi de a intelege natura propriilor probleme si de a interveni pe langǎ insitutiile indreptǎtite sǎ-i ajute.

Printre lucrurile ce ar trebui rezolvate in ceea ce ii priveste se numǎrǎ si problemele legate de nivelul de participare scolarǎ a copiilor, invigorarea profesiilor traditionale care ii pot ajuta sa-si castige existenta mai usor, crearea de locuri de muncǎ speciale pentru romi, crearea chiar de cadre legale pentru desfǎsurarea unor activitǎti traditionale ale acestora, combaterea stereotipurilor si prejudecǎtilor fata de acestia, incercarea de a-i convinge pe marii intreprinzǎtori sǎ-i angajeze, eventual oferindu-li-se si acestora scutiri de impozite pentru a-i stimula.

De asemenea ar trebui initiate  programe de formare vocationala si reconversie profesionala pentru romi si revalorizarea meseriilor traditionale ale romilor, prin adoptarea de prevederi legale referitoare la libera circulatie si stabilire temporara a persoanelor care practica meserii itinerante, prin sustinerea adaptarii meseriilor traditionale rome la cererea pietei si prin crearea si dezvoltarea unei retele de distributie.

O altǎ solutie ar fi alinierea legislatiei interne de sanctionare a discriminarii la standardele Directivei 43/2000 a Consiliului European, cu privire la implementarea principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de originea etnica sau rasiala, prin includerea intre prevederile sale a discriminarii indirecte, victimizarii, hartuirii, indemnului la discriminare, inversarii sarcinii probei; in ceea ce priveste Consiliul National de Combatere a Discriminarii, organismul de implementare a legislatiei romanesti de sanctionare a discriminarii, includerea intre functiile sale a asistentei independente pentru victime, extinderea masurilor sanctionatorii dincolo de sanctionarea prin amenzi la alte masuri cu efect de preventie, crearea unor mecanisme de apel eficiente care sa preia cazurile respinse de CNCD, asigurarea independentei si transparentei sale metodologice si de activitate, infiintarea de birouri regionale ale CNCD pentru cresterea accesabilitatii si eficientei sale, intensificarea sanctionarii si formarea anti-bias a actorilor cheie din societatea romaneasca, asigurarea finantarii adecvate a CNCD.

Intr-adevar si noi am intampinat dificultati, in derularea acestui proiect, precum reticenta majoritatii respondentilor. Acestia ne-au respins spunandu-ne ca este o pierdere de timp, deoarece oricum sunt numai vorbe si nimic nu va putea schimba situatia lor.

Un alt impediment a fost intalnit in momentul in care am aplicat ghidurile de interviu. Unii dintre cei chestionati nu stiau sǎ scrie si ne-au rugat pe noi sǎ le completǎm, acestia dictandu-ne. Altii chiar nu stiau sǎ citeascǎ si noi le-am usurat munca.

Din cauza faptului cǎ in Pitesti si in Brǎila nu existǎ ONG-uri care sǎ se se ocupe de integrarea etniei rome si astfel nu am putut sǎ aplicǎm chestionarele corespunzǎtor, jumǎtate din numǎrul acestora a fost aplicat in mod aleator in pietele din localitǎtile mai sus mentionate la vanzǎtorii de etnie romǎ. Cealaltǎ jumǎtate a fost aplicatǎ  in Bucuresti in colaborare cu Sectia de Politie nr. 14 in sectorul 4 pe strada Serban Vodǎ numǎrul 111.  Cercetarea noastrǎ este insotitǎ de o filmare care ilustreazǎ foarte bine neincrederea si suspiciunea romilor la astfel de actiuni. Astfel, am observat cǎ ei intr-adevǎr trǎiesc in niste conditii greu de imaginat, au un limbaj agresiv chiar si atunci cand se adreseazǎ unii altora, cei mici sunt ignorati si neglijati, iar de aici rezultǎ comportamentul lor viitor in societate.

 Cu toate cǎ personalul din cadrul sectiei de Politie nr. 14 a fost foarte cooperant in ceea ce priveste documentarea noastrǎ, nu am putut avea acces la datele oficiale asupra ratei criminalitǎtii din douǎ motive: in primul rand pentru cǎ datele sunt confidentiale si, in al doilea rand nu se face o distinctie in functie de etnie, ci datele sunt pe totalul populatiei. In schimb, in mod neoficial, am aflat cǎ din totalul celor care comit infractiuni, aproximativ 80 % ,, se ocupǎ” cu furtul, atat al autovehciulelor cat si spargerea de locuinte.Restul se ocupǎ cu proxenetism, cu traficul de persoane si trafic de droguri.



Conform datelor din  chestionare si a informatiilor obtinute, ipoteza cercetǎrii a fost confirmatǎ. Este adevǎrat cǎ datele au o confirmare si generalitate limitatǎ, insǎ resursele, cunostiintele si accesibilitatea reduse nu ne-au permis sǎ extindem cercetarea spre a-i oferi un grad de generalitate mai ridicat.

Bibliografie:

  1. Dictionar de politici sociale, Luana Pop, Editura Polirom, Bucuresti 2004

  1. MERFEA,Mihai, Tiganii - Integrarea sociala a romilor, Editura Barsa, Brasov, 1991

  1. PONS, Emmanuelle, Tiganii din Romania-O minoritate in tranzitie, Editura Compania, Bcuresti, 1999
  2. ZAMFIR, C, ZAMFIR, E, Tiganii intre ignorare si ingrijorare,Editura Alternative, Bucuresti 1993
  3. .ZAMFIR, C,VLǍSCEANU, L, Dictionarul de sociologie,Editura Babel, Bucuresti, 1993



[1] PONS, Emanuelle, tiganii din Romania, o minoritate in traditie, trad. de Gabriela Ciubuc, ed. Altfel Compania, Bucuresti, 1999, pag 7

[2] Ibidem, p.140

[3]PONS, Emanuelle, tiganii din Romania, o minoritate in traditie, trad. de Gabriela Ciubuc, ed. Altfel Compania, Bucuresti, 1999, pag.101.

[4] Cf  ZAMFIR Cǎtǎlin, ZAMFIR Elena, Tiganii –intre ignorare si ingrijorare, ed. Alternative, Bucuresti, 1993.p.30

[5] PONS, Emanuelle, tiganii din Romania, o minoritate in traditie, trad. de Gabriela Ciubuc, ed. Altfel Compania, Bucuresti, 1999, pag 110

[6] . PONS, Emanuelle, tiganii din Romania, o minoritate in traditie, trad. de Gabriela Ciubuc, ed. Altfel Compania, Bucuresti, 1999, pag 52

[7] PONS, Emanuelle, tiganii din Romania, o minoritate in traditie, trad. de Gabriela Ciubuc, ed. Altfel Compania, Bucuresti, 1999, pag. 67

[8] ZAMFIR Cǎtǎlin, ZAMFIR Elena, Tiganii –intre ignorare si ingrijorare, ed. Alternative, Bucuresti, 1993

[9] Vezi TABEL  1 Anexǎ

[10] Recensǎmantul din 1992 : dimensiunea medie a familiei pe tarǎ este de 3,1.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




Problematica nevoilor sociale
Propuneri de masuri pentru reducerea abandonului
PROCESUL DE ADOPTIE
Introducerea noului cadru al Uniunii Europene pentru serviciile sociale si incluziune sociala
ASISTENTA SOCIALA A PERSOANELOR VARSTNICE CU HANDICAP PSIHIC SEVER
INGRIJIRILE COMUNITARE
Campanie impotriva discriminarii HIV - Si ei sunt oameni
Scolarizarea grupurilor defavorizate
POLITICI SOCIALE IN DOMENIUL PROTECTIEI FAMILIEI SI COPILULUI
Violenta, accidente, abuz - FACTORI DE RISC