Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
» Procesul furnizarii serviciilor sociale


Procesul furnizarii serviciilor sociale




PROCESUL FURNIZARII SERVICIILOR SOCIALE

           

1 Furnizarea serviciilor sociale

           Asistenta sociala desemneaza un ansamblu de institutii, programe, activitati, profesii, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, minoritatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate si care datorita unor cauze de natura economica, socio-culturala, biologica, psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata. Serviciile sociale se organizeaza la nivel comunitar, in functie de nevoile identificate, de numarul potentialilor beneficiari, de complexitatea situatiilor de dificultate si de gradul de risc social. Serviciile sociale pot fi servicii de asistenta sociala si servicii de ingrijire social-medicala. Serviciile de asistenta sociala sunt servicii cu caracter primar si servicii specializate.




                Obiectivul interventiei asistentei sociale este de a ii sprijini pe cei aflati in dificultate sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente.

                Beneficiarii de servicii sociale sunt persoane, precum si grupuri sociale, care la un moment dat se pot afla intr-o situatie de dificultate generatoare de marginalizare sau excluziune sociala in lipsa sprijinului acordat de familie sau comunitate. Aceste persoane sau grupuri, pe o perioada mai scurta sau mai lunga, nu pot duce o viata activa autosuficienta fara un ajutor economic sau fara un sprijin fizic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are in vedere o perioada limitata de timp, care dureaza pana cand persoana cu nevoi speciale isi gaseste resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viata normala.

Beneficiarii de servicii sociale pot fi copii, familii, persoane varstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substante toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fara venituri sau cu venituri mici, persoane fara adapost, bolnavi cronici si persoane care sufera de boli incurabile, precum si alte persoane aflate in situatii de nevoie sociala.

 


Asistenta sociala, ca parte esentiala a protectiei sociale, reprezinta un mod operativ de punere in aplicare a programelor de protectie sociala pentru categoriile sus mentionate. Ea asigura prin serviciile sale specifice atenuarea partiala a inegalitatilor existente.

            Sistemul de asistenta sociala se bazeaza pe principiul sprijinirii persoanelor aflate in dificultate la un moment dat in functie de necesitatile lor, sursa financiara fiind reprezentata de fonduri bugetare de stat sau fonduri obtinute de la indivizi sau comunitate;

            Sprijinul acordat persoanelor in nevoie prin sistemul de asigurari sociale nu este precizat decat in limite mici prin lege, urmand a fi specificat prin analiza individuala a cazurilor, pentru care este nevoie de anchete sociale efectuate de specialisti.

Furnizorii de servicii sociale pot organiza si acorda servicii sociale numai daca sunt acreditati in conditiile legii. Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private, dupa cum urmeaza:

    a) serviciul public de asistenta sociala la nivel judetean si local;

    b) alte servicii publice specializate la nivel judetean sau local;

    c) unitati de asistenta medico-sociala;

    d) institutii publice care dezvolta compartimente de asistenta sociala specializate;

    e) asociatii si fundatii, cultele religioase si orice alte forme organizate ale societatii civile;

    f) persoane fizice autorizate in conditiile legii;

    g) filiale si sucursale ale asociatiilor si fundatiilor internationale recunoscute in conformitate cu legislatia in vigoare;

    h) organizatii internationale de profil.

                      

Functii ale asistentei sociale in societatea contemporana:

  • Identificarea si inregistrarea segmentului populational care face obiectivul activitatii sociale.
  • Realizarea unei diagnoze a problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta intr-o anumita perioada si in anumite conditii socio-economice si culturale date.
  • Dezvoltarea unui sistem coerent de programe, activitati profesionalizate, de protectie si sprijin al acestora.
  • Identificarea surselor de finantare a programelor de sprijin.
  • Constientizarea propriilor probleme de catre cei aflati in situatie de risc.
  • Stabilirea drepturilor si modalitatilor concrete de acces la serviciile specializate de asistenta sociala cu ajutorul cadrului legislativ institutional.
  • Sprijinul prin consiliere, terapie individuala sau de grup in vederea refacerii capacitatilor de integrare socio-culturala si economica.
  • Promovarea unor strategii de prevenire a situatiilor defavorizante.
  • Dezvoltarea unui program de cercetare stiintifica la nivel national si local privind dimensiunea problemelor celor aflati in situatii speciale.

                   Niveluri de actiune ale mecanismelor de asistenta sociala: aceste mijloace actioneaza la nivel individual prin asistenta economica, psihologica, morala pentru persoanele in nevoi - someri, persoane dependente de droguri si alcool, persoane cu probleme de integrare in munca si victimele a oricarui fel de abuzuri.

                Un alt nivel de actiune este cel interpersonal si de grup prin terapiile de familie, de cuplu sau ale grupurilor marginalizate.

                Un alt nivel este cel comunitar, in care actiunea se manifesta prin rezolvarea problemelor si conflictelor interetnice, mobilizarea energiilor individuale si colective pentru refacerea resurselor necesare integrarii lor normale.

                Un mod de actiune a specialistilor in asistenta sociala este furnizarea de date si cunostinte grupurilor minoritare din punct de vedere social pentru ca acestia sa se poata constitui in grupuri  de presiune sau sa creeze programe tip lobby pe langa forurile de decizie politica si administrativa, facilitand solicitarea unor inlesniri pentru interesele lor.

                In ultimul rand, un rol tot mai important pe langa institutiile guvernamentale il au institutiile nonguvernamentale, organizate pe sistem nonprofit, care se bazeaza pe o participare tot mai larga de tip voluntariat. Aceste organizatii preiau o parte din functia de protectie a statului, devenind o veriga importanta in constitutia societatii civile. 

 Obiectivul interventiei protectiei sociale este de a ii sprijini pe cei aflati in dificultate sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente. Aceste persoane sau grupuri, pe o perioada mai scurta sau mai lunga, nu pot duce o viata activa autosuficienta fara un ajutor economic sau fara un sprijin fizic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are in vedere o perioada limitata de timp, care dureaza pana cand persoana cu nevoi speciale isi gaseste resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viata normala.

Metode, tehnici si instrumente folosite in acordarea serviciilor sociale

 in functie de etapa

Instrumente

 
Text Box: Etapa de evaluare initiala

Documentarea

Observatia

Intrevederea

Convorbirea telefonica

 

Metode si tehnici

 


         

1. Data referirii

   Fisa initiala a cazului

  Ghidul de observatie

  Raportul de intrevedere

 


                                                                                                                               

 Data deschiderii cazului

     Documentarea

     Observatia

     Convorbirea telefonica

     Intrevederea

     Interviul de explorare

 

  Fisa de deschidere caz

  Fisa de evaluare individuala

  Ancheta sociala

 

 
Text Box: Etapa de evaluare


3. Data planului de interventie

   Planul de interventie     

   Contractul cu beneficiarul

  

 
Text Box: Etapa de interventie

      Convorbirea fata in fata

      Observatia

      Interviul diagnostic

      Consilierea

     

 

 


                                                                              

4. Data planului individualizat

Text Box: Planul individualizat

   Planul individualizat     

   Fisa de evaluare

 

     Observatia

     Interviul de explorare

     Intrevederea

Chestionarul

 


5. Data de monitorizare si Reevaluare

   Planul individualizat 

   Fisa de evaluare

 
Text Box: Monitorizare si Reevaluare

     Observatia

     Interviul de explorare

     Intrevederea

Chestionarul

 


6. Data inchiderii cazului

Un principiu fundamental in furnizarea serviciilor sociale este acela de a avea beneficiarul in centrul sistemului care ii ofera serviciile. Modul in care se poate pune acest principiu in practica este simplu: evalueaza nevoile beneficiarilor si ofera serviciile in functie de nevoile descoperite (si nu de ceea ce tu, ca furnizor, poti sa oferi).

Adesea, acestea sunt criticate ca fiind centrate pe furnizor si nu pe nevoile beneficiarilor. Acest lucru inseamna ca serviciile pe care le primesc beneficiarii sunt un amestec compus din ceea ce furnizorii pot organiza mai usor, si se refera la ceea ce cred furnizorii ca le-ar trebui acestora. Uneori, din ratiuni politice sau din necunoasterea situatiei sunt create servicii care nu corespund nevoilor oamenilor, incercand apoi sa adapteze nevoile oamenilor la “serviciile create”.

Nu este usor sa definesti nevoile unei persoane sau ale unei populatii. Pentru a crea un serviciu centrat pe nevoile populatiei, furnizorul de servicii si beneficiarii lor trebuie sa abordeze trei probleme:

1.     Organizarea serviciului sa fie facut astfel incat nevoia, asa cum este ea resimtita de beneficiar, sa fie pe primul plan iar serviciul sa se ghideze dupa o evaluare a nevoilor;

2.     Coordonarea diferitelor tipuri de servicii oferite sa fie facuta astfel incat o populatie sau un client sa primeasca exact combinatia de servicii de care are nevoie fara timpi morti sau duplicari, oferind astfel premisele unei continuitati in furnizarea serviciilor;

3.     Realizarea unei legaturi intre nivelele diferite privind oferta de servicii: individual, de grup si de populatie.

Coordonarea / managementul serviciilor sociale este procesul prin care serviciile sociale sunt organizate si furnizate dupa nevoile fiecarui individ.

In cadrul procesului de furnizare de servicii, toate persoanele dependente au dreptul sa beneficieze de:

·       evaluarea gradului de dependenta, ceea ce inseamna, din punctul de vedere al beneficiarului, a primi servicii adecvate nevoilor identificate si din punctul de vedere al furnizorului, a proiecta servicii cost-eficiente (o mai buna alocare a resurselor umane, financiare care vor atinge rezultatele dorite);

·       asistenta si ajutor / ingrijire pentru a–si conduce si continua viata in conformitate cu potentialul si capacitatile proprii si, prin consecinta, de a avea acces la servicii de calitate adecvate nevoilor;

·       respectarea demnitatii si autonomiei proprii, prin crearea unui sistem de ingrijire adecvat nevoilor complexe socio-medicale ale beneficiarilor, de care acestia sa fie informati si la care sa poata avea acces indiferent daca sunt persoane imobilizate la pat in propriul domiciliu sau sunt persoane active social;

Serviciile sociale se acorda la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal , in urma semnalarii unei situatii de nevoie sociala de catre orice alta persoana , precum si din oficiu.

ETAPE IN PROCESUL DE ACORDARE A  SERVICIILOR SOCIALE

Cele 7 etape ale intregului proces de acordare a serviciilor sociale sunt:

1.     Evaluarea initiala;

2.     Elaborarea planului de interventie;

3.     Evaluarea complexa;

4.     Elaborarea planului individualizat de asistenta si ingrijire;

5.     Implementarea masurilor prevazute in planul de interventie si in planul individualizat;

6.     Monitorizarea;

7.     Reevaluarea.

Primul pas in managementul serviciilor de ingrijire este acela de a informa populatia despre gama de servicii oferite care pot sa raspunda anumitor nevoi. Cu alte cuvinte, o organizatie care ofera servicii trebuie sa-si informeze potentialii beneficiari despre:

·       ce tipuri de servicii sunt furnizate;

·       in cat timp pot fi acestea oferite;

·       care sunt criteriile prin care beneficiarii pot fi eligibili pentru un serviciu sau nu;

·       daca sunt eligibili, care sunt informatiile detaliate despre celelalte etape ale ingrijirilor (evaluare complexa, plan de ingrijire);

·       daca serviciile sunt platite sau nu;

·       care sunt procedurile de plangeri si sesizari, in cazul in care, din punctul de vedere al beneficiarului sau furnizorului de servicii, apar probleme;

·       cine este responsabil de caz din partea organizatiei/institutiei furnizoare si care este modalitatea prin care se poate ajunge la serviciile complementare ale unei alte organizatii/institutii;

·       contractul in care se vor specifica drepturile si responsabilitatile fiecarei parti.

Informarea se face nu numai pentru ca beneficiarii sa poata face o alegere intre un serviciu sau altul, ci, mai ales, pentru a putea da un cuvant de spus celui care il primeste si, in acest fel, beneficiarul (clientul) sa fie tratat ca un adevarat partener de-a lungul intregului proces. Informarea se va face de o maniera coerenta in care aceleasi informatii vor fi date in toate locurile sau prin mass media.

Din experienta derularii proiectelor, s-a constatat ca, pentru a face publice serviciile oferite, un pas important a fost cum sa le descriem. Informatiile trebuie sa fie furnizate intr-o forma accesibila si usor de inteles, atat pentru populatie, cat si pentru viitorii profesionisti. Un limbaj adecvat atat pentru populatie, cat si pentru partenerii nostri este, de cele mai multe ori, cheia succesului la debutul furnizarii acestor servicii.

Un alt aspect important este cel al balantei intre ceea ce organizatia/institutia spune ca ofera si ceea ce poate sa ofere cu adevarat. Uneori, etapa de informare este fie “sarita“, fie explicata incomplet si atunci ne putem confrunta, de exemplu, cu situatia in care sa avem o avalansa de cereri (cele neeligibile predominand) pe care organizatia/institutia  trebuie sa le rezolve in timp scurt si carora personalul nu-i poate face fata. Informatiile vor include si criteriile de eligibilitate a cazurilor, ca si criterii de prioritate. Respectand aceste standarde, managerii de servicii respecta de fapt criterii clare si transparente de alocare a resurselor. De subliniat ar fi ca aceste standarde sa fie un criteriu comun de oferire a serviciilor pentru toata lumea.

1.     EVALUAREA INITIALA

Evaluarea initiala se efectueaza de catre asistentul social sau persoana responsabila din cadrul serviciului public de asistenta sociala si are drept scop identificarea nevoilor individuale ale beneficiarului. Beneficiarii sau potentialii beneficiari pot fi trimisi catre o gama mai larga de servicii: servicii sociale din primarii, organizatii non-profit, DGASPC, spitale, policlinici, biserica, etc. Pentru a putea estima nivelul de complexitate al evaluarii, primul contact intre institutia/organizatia  dumneavoastra si cel care solicita serviciul este crucial, mai ales in aceasta perioada, cand serviciile sociale comunitare nu sunt suficient raspandite.

Institutia/organizatia trebuie sa aiba o persoana, de regula asistentul social sau personal de specialitate cu competente in domeniul asistentei sociale care sa stie sa dea toate informatiile necesare si care, in acelasi timp, sa stie sa intrebe si sa descopere adevaratele nevoi ale beneficiarilor inca de la prima sesizare.

Dupa ce ne-am asigurat ca cel care solicita ajutorul nostru a inteles ce facem (ce servicii furnizam) asistentul/referentul social completeaza rapid o fisa de deschidere de caz. Fisa trebuie sa fie simpla, usor de completat, dar sa contina datele esentiale pentru a le putea discuta ulterior in echipa si, in cazul in care consideram ca este vorba de un caz eligibil, una sau mai multe persoane din echipa vor merge sa faca o evaluare a nevoilor cazului.





De multe ori, se intampla ca persoana care preia potentialul caz  sa fie aglomerata si timpul alocat pentru fiecare beneficiar sa fie scazut sau chiar fisa de evaluare initiala sa nu poata cuprinde “totul”; de aceea, ar trebui ca cel care face aceasta evaluare sa aiba indemanare, sa se orienteze rapid si sa puna o serie de intrebari care sa descopere adevaratele nevoi.

Persoana din institutie/organizatie desemnata sa faca aceasta evaluare va fi o persoana antrenata, care sa stimuleze conversatia si care sa incerce sa descopere alte nevoi semnificative, uneori evitate de cel care face cererea, dar care sunt uneori adevaratele nevoi. Graba si superficialitatea sunt adesea cauzele erorilor de “diagnostic” in evaluarea initiala sau in cea complexa.

De multe ori, institutia/organizatia dumneavoastra nu poate asigura toata gama de servicii sociale de care e nevoie; de aceea, va trebui sa va informati de la inceput, despre alte servicii furnizate de catre alte institutii/organizatii  publice sau private. Important pentru cazurile grave sociale, chiar daca nu aveti aceste servicii, este sa reusiti sa faceti rost de aceste servicii de la alti furnizori. Chiar daca sunteti solicitati pentru un simplu serviciu (de ex. acordarea alocatiei monoparentale) iar la domiciliu descoperiti un caz mult mai complex (este singur, cu mari probleme sociale) este de datoria dumneavoastra (sa incercati cel putin) sa rezolvati acest caz de o maniera profesionista. Este important sa gestionati asteptarile celor ce solicita servicii inca de la primul contact cu acestia.

Cand am facut o estimare initiala a nevoii completand fisa de evaluare initiala, este important sa determinam nivelul resurselor ce vor fi angajate pentru evaluarea ulterioara pe “teren”.

Aceasta este o etapa importanta prin care practic are loc o prima evaluare a nevoilor viitorilor beneficiari; pentru unii este nevoie ulterior de o evaluare simpla, pentru altii, care au nevoi complexe, este nevoie de o evaluare complexa. Locul in care se va desfasura evaluarea poate influenta uneori decisiv acordarea ulterioara de servicii. Un lucru trebuie sa fie clar: evaluarea nu se face la birou si nici la telefon ci se face unde este beneficiarul si unde vor fi furnizate serviciile de asistenta si  ingrijire. Procesul de evaluare al nevoilor e bine sa aiba loc la domiciliul beneficiarilor pentru a avea o imagine completa asupra mediului in care acestia traiesc si a descoperi alte nevoi.

Daca evaluarea se face acasa, putem sa aflam mai multe date despre viitorul nostru beneficiar; uneori, suntem insa nevoiti sa facem aceasta evaluare intr-un birou impropriu, salon de spital, penitenciar, etc. unde toata lumea este curioasa sa afle ce intrebari punem.

Daca ati facut evaluarea si observati ca ar mai fi multe de discutat, puteti sa reveniti pentru o noua evaluare, incercand, pe cat posibil, sa gasiti un loc intim in care beneficiarul sa poata comunica liber.

Evaluarea este un proces cheie de care depinde oferirea serviciilor pe viitor; o evaluare corecta va avea ca rezultat un plan de individualizat de interventie corespunzator.

Fisa de evaluare initiala  poate fi pusa, de asemenea, la dispozitia cadrelor din spitale, dispensare; scoli, gradinite, va fi completata de catre acestea si trimisa institutiei/organizatiei furnizoare de servicii sociale ca o prima modalitate de referire a cazului..

Un aspect important al acestei etape este clarificarea tuturor nelamuririlor pentru cel care este in nevoie si, in special, identificarea sau nu a unei situatii de urgenta.

Cu toate acestea, profesionistul trebuie sa aiba in vedere o marja de flexibilitate pentru a putea acorda, atunci cand ar putea fi nevoie, evaluari mai amanuntite si mai cuprinzatoare.

Evaluarea, care este primul serviciu acordat efectiv, va fi facuta in termen de maxim 48 - 72 de ore de la solicitare. Evaluarea initiala are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum si elaborarea planului de interventie.

2.     PLANUL DE INTERVENTIE

Planul de interventie cuprinde masurile necesare solutionarii situatiei de risc social, respectiv acordarea de prestatii sociale precum si alte masuri prevazute de legislatia in vigoare. Este procesul prin care intelegem nevoile fiecarui beneficiar si, in functie de acestea si de prioritati, oferim serviciile conform unui plan de servicii sociale (care cuprinde si prestatiile sociale in bani). A face un plan de interventie inseamna a identifica cele mai bune cai pentru a atinge obiectivele stabilite in urma identificarii nevoilor in etapa evaluarii initiale si prezentarea lor sub forma unui plan individual. Acest plan variaza in functie de complexitatea nevoilor fiecarei persoane.

Dupa ce am identificat nevoile, planul de interventie inseamna sa definesti exact ce servicii sunt necesare pentru a rezolva aceste nevoi. Scopul acestui planului este de a promova independenta beneficiarilor nostri si nu de a intretine dependenta de furnizarea unor servicii sociale.

TIPURI DE SERVICII FURNIZATE IN  COMUNITATE

Serviciile de ingrijire furnizate persoanelor aflate in situatia de dependenta socio-medicala cuprind:

a)     servicii de ingrijire de baza socio-medicale;

b)     servicii de asistenta sociala;

c)     servicii medicale;

d)     servicii de recuperare si reabilitare fizica si psihica;

e)     servicii de ingrijiri paliative;

f)      servicii de consiliere;

g)     servicii de adaptare si amenajare a ambientului;

h)     servicii educationale.

a) Serviciile de ingrijire de baza:

· servicii de ingrijire personala:

-   igiena corporala (toaleta partiala, totala, toaleta bucala, ingrijirea mainilor si a picioarelor, pieptanat, barbierit);

-   imbracat / dezbracat;

-   alimentatia;

-   igiena eliminarilor;

-   mobilizare (schimbarea pozitiei in pat, transfer pat-scaun si invers, culcat);

-   deplasare in interior (in casa, la toaleta, insotit, cu sau fara mijloace ajutatoare);

-   deplasare in exterior (coborare scari, plimbare in jurul casei, insotire in afara locuintei fara mijloace de transport);

-   comunicare (utilizare telefon, sonerie);

-   supravegherea administrarii medicatiei prescrise ;

· servicii menajere si gospodaresti:

-   pregatirea si prepararea hranei;

-   igiena patului;

-   spalatul si calcatul hainelor, spalatul vaselor;

-   intretinerea casei, mica gospodarie;

-   efectuarea cumparaturilor;

-   plata unor servicii sau obligatii curente.

b) Servicii de asistenta sociala:

-   management de caz;

-   servicii de informare;

-   evaluarea nevoilor sociale si elaborarea unui plan social de interventie;

-   consiliere;

-   asigurarea legaturii cu alte servicii, institutii; insotirea sau reprezentarea beneficiarului in diverse situatii de ordin social (advocacy);

-   coordonarea si supravegherea activitatii voluntarilor.

c) Servicii medicale:

· ingrijire medicala directa, conform recomandarilor medicului

-   monitorizarea parametrilor fiziologici;

-   administrarea medicamentelor injectabile;

-   alimentatie enterala si parenterala;

-   ingrijirea plagilor, escarelor;

-   alte manevre terapeutice (masurarea glicemiei cu glucometrul, clisma, spalatura vaginala);

-   schimbarea si ingrijirea cateterelor urinare permanente;

-   ingrijirea stomelor;

-   efectuarea tratamentului durerii.

d) Servicii de recuperare si reabilitare fizica si psihica:

-   kinetoterapie;

-   logopedie;

-   consiliere psihologica si psihoterapie;

-   terapie ocupationala;

-   masaj.

e) Servicii de adaptare si amenajare a ambientului

-   adaptarea si amenajarea camerei;

-   adaptarea si amenajarea bucatariei;

-   adaptarea baii, toaletei.

Este foarte important ca in momentul furnizarii serviciilor, sa existe o balanta intre ce poate furnizorul sa ofere, intre nevoile persoanei si ceea ce aceasta cere / solicita, astfel incat:

-   Sa fie respectate si dorintele beneficiarului si ale familiei.

-   Serviciul oferit sa fie cost-eficient.

-   Sa nu se creeze dependenta persoanei asistate de un anumit serviciu.

-   Sa se incerce oferirea de servicii care sa sprijine familia in procesul de ingrijire;

-   Sa se urmareasca recuperarea persoanei asistate.

-   Resursele umane, financiare din cadrul institutiei/organizatiei sa fie alocate astfel incat sa existe o continuitate a ingrijirilor si serviciilor atat pentru persoana care primeste servicii cat si pentru alti potentiali beneficiari.

Este util pentru practicieni sa aiba in vedere cand intocmesc planul de servicii urmatoarele activitati:

-   sa defineasca serviciile ce vor fi furnizate si sa stabileasca prioritatile;

-   sa discute optiunile si sa le aleaga pe cele mai bune;

-   sa stabileasca cat costa aceste servicii;

-   sa stabileasca o coordonare a planului ;

-   sa fixeze data primei reevaluari;

-   sa aiba in vedere nevoile care nu pot fi rezolvate de institutie/organizatie;

-   sa scrie planul de interventie.

Cand am optat pentru un serviciu, acesta trebuie discutat cu beneficiarul si, eventual, persoana referinta (sotie, vecin, educator, etc.).

Dupa 8 - 12 saptamani, are loc reevaluarea planului (bilantul activitatii de pana atunci) si, daca nevoile s-au schimbat, se face o noua evaluare in echipa interdisciplinara si un nou plan de servicii si asistenta.

Ce trebuie sa contina planul de interventie?

-   problemele specifice ale beneficiarilor;

-   obiectivele planului;

-   identificarea a ceea ce poate fi schimbat pentru atingerea obiectivelor;

-   stabilirea activitatilor;

-   cine din echipa furnizeaza serviciul;

-   nevoi care nu pot fi rezolvate de serviciul nostru;

-   stabilirea procedurilor si timpului de lucru;

-   numele persoanei responsabile de implementarea si reevaluarea planului;

-   data cand se face prima (re) evaluare a planului .

Planul de interventie se elaboreaza in termen maxim de 10 zile de la data inregistrarii solicitarii, iar in cazuri exceptionale termenul poate fi prelungit cu 2 pana la 3 zile.

  1. EVALUAREA COMPLEXA

In conditiile in care evaluarea initiala evidentiaza existenta unor situatii complexe pentru a caror rezolvare se impune participarea mai multor profesionisti sau institutii specializate in domeniul medical, educational si alte asemenea se va recomanda efectuarea evaluarii complexe necesare identificarii si stabilirii masurilor de interventie prsonalizate.

Evaluarea complexa se realizeaza de echipe pluridisciplinare de specialisti care, in activitatea desfasurata, utilizeaza instrumente si tehnici standardizate specifice domeniului de activitate. Pe baza rezultatelor evaluarii complexe, dupa caz, se revizuieste planul de interventie.

Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexa a nevoilor sociale sunt reprezentate de:

·       copii aflati in dificultate;

·       persoanele varstnice si cele cu handicap;

·       bolnavii cronici;

·       persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA;

·       persoanele dependente de droguri sau cu alte adictii;

·       persoanele care sufera de maladii incurabile;

·       alte persoane pentru care se impune.

Procesul de evaluare complexa permite identificarea posibilitatilor de integrare familiala a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenta sau de handicap al persoanei, a tipului de disfunctie existent, pentru elaborarea unei strategii de sprijin materializate intr-un plan individualizat de ingrijire, care va contine un ansamblu de masuri si servicii adecvate si disponibile.

In procesul furnizarii de servicii sociale ne-am confruntat frecvent cu situatia in care publicul nu stia exact ce inseamna aceste servicii motiv pentru care de multe ori cand solicitau aceste servicii nu stiau ce sa ceara. Lucrul cel mai bun de facut in aceste situatii este ca cel care furnizeaza serviciile sa faca o evaluare a nevoilor persoanei pentru care se solicita servicii si astfel putem sa avem o imagine mai clara despre nevoile acelei persoane.

Evaluarea se face in echipa interdisciplinara, asistent social, medic, jurist, psiholog, educator,etc.

Evaluarea complexa se concretizeaza intr-un dosar/mapa de evaluare ce cuprinde:

1.  Date personale (persoana evaluata, reprezentant legal, persoana de contact in caz de urgenta);

2.  Evaluare sociala (date despre conditiile de locuit, date despre reteaua de familie, date despre reteaua de prieteni, vecini, date privind situatia socio-economica);

3.  Evaluarea starii de sanatate (diagnostic prezent, stare de sanatate - pe aparate, investigatii paraclinice relevante, recomandari de tratament si recuperare);

4.  Evaluarea gradului de dependenta (grila), daca este cazul:

·    Activitati de baza ale vietii zilnice

·    Activitati instrumentale

·    Evaluarea statusului senzorial si psihoafectiv

5.  Rezultatele evaluarii cu incadrarea in grade de dependenta;

6.  Serviciile sociale si socio-medicale recomandate, in functie de nevoile identificate;

7.  Oferta locala de servicii care poate acoperi nevoile identificate;

8.  Concluzii - recomandari finale;

9.  Echipa de evaluare.

Toate datele trebuie scrise, datate si semnate de catre profesionistul care a facut evaluarea.

Rezultatele procesului de evaluare complexa:

La sfarsitul evaluarii, beneficiarul trebuie sa stie:

·       cand va fi informat asupra deciziei institutiei/organizatiei cu privire la planul lui de asistenta si ingrijire;

·       daca este sau nu eligibil;

·       pentru ce tipuri de nevoi organizatia / furnizorul poate sa furnizeze servicii, sau care alt furnizor poate sa raspunda la nevoile identificate;

·       daca nu sunt furnizate anumite servicii, cine le furnizeaza, unde si cum poate fi contactat;

·       cand poate sa solicite o noua evaluare;

·       care este procedura de reclamatie / contestatie si cui i se adreseaza in cazul in care este nemultumit de procesul de evaluare sau, mai tarziu, de serviciile de care beneficiaza.

In concluzie:

·       evaluarea trebuie sa fie un proces simplu si rapid;

·       evaluarea este un proces individualizat;

·       daca nevoile sunt complexe si nu pot fi acoperite de serviciile unei singure institutii/organizatii, faceti aranjamentele necesare cu alte institutii/organizatii;

·       nu promiteti ca veti face mai mult si mai repede decat puteti intr-adevar sa faceti;




·       incercati sa intelegeti, pe cat posibil, din prima evaluare, care sunt adevaratele nevoi si cum aceste nevoi se intrepatrund;

·       pentru nevoia pe care o descoperiti in timpul evaluarii ca fiind cea mai importanta (care poate fi diferita de cea pentru care sunteti solicitati) alocati resursele: uneori, acesta este un subiect de negociere cu beneficiarul dv.;

·       alegeti locul potrivit pentru evaluare (in spital pentru externarea dirijata din spital, la domiciliu pentru serviciile de ingrijiri la domiciliu);

·       clarificati impreuna cu beneficiarul serviciile care vor fi furnizate (cand incep, cine le ofera, cate ore) de catre institutia/organizatia dv. si care vor fi oferite de alte institutii/organizatii;

·       incercati sa aveti o echipa mixta (medical, social, juridic, educational) antrenata de evaluatori care sa fie apta sa faca evaluarile complexe (persoane care stiu sa evalueze);

·       daca observati diferente mari in modul de a evalua al membrilor echipei, un nou curs de instruire pentru evaluatori poate fi luat in considerare;

·       nu uitati ca evaluarea este deja primul serviciu pe care il oferiti, iar acesta, ca si celelalte, va fi oferit de o maniera in care sa fie respectate principiile si drepturile fiecarui beneficiar.

4. PLANUL INDIVIDUALIZAT  DE ASISTENTA SI INGRIJIRE

Planul individualizat de asistenta si ingrijire cuprinde in principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum si procedurile de acordare a serviciilor. Este procesul prin care planul de interventie este pus in practica de catre unul sau mai multi profesionisti si sunt furnizate efectiv serviciile sociale cu acordul si participarea beneficiarului. Un fapt deosebit este ca cel care ofera asistenta si cel care primeste, deci impreuna, sa participe la implementarea planului individualizat.

Ritmul in care se face implementarea planului individualizat este un subiect delicat si va fi negociat cu beneficiarul si cei din familie care il ajuta; uneori, cel mai frecvent la inceput, este dificil de lucrat si beneficiarul are nevoie de o perioada de adaptare. Cateodata insa, mai ales cand sunt probleme medicale deosebite, situatia reclama o prezenta imediata si constanta de la inceput a echipei furnizoare de servicii de ingrijire.

Serviciile oferite dupa evaluarea nevoilor si definirea unui plan de interventie vor fi alocate de o maniera prin care sa ofere un sprijin minim necesar pentru a asigura oamenilor o maxima independenta. Scopul serviciilor oferite este de a asigura independenta celor care le primesc si nu de a crea o dependenta fata de serviciul furnizat.

Ideea pe care se construieste echipa care va furniza aceste servicii este simpla: daca oamenii au nevoi complexe,  sociale, medicale,educationale, juridice, echipa care va oferi serviciile va trebui sa fie o echipa care sa ofere servicii medicale, sociale, educationale, juridice,etc.

O asemenea echipa este echipa interdisciplinara, care este formata din mai multe tipuri de profesionisti, ce au stabilite obiective comune si care lucreaza impreuna pentru a-si atinge obiectivele. In cadrul unei echipe interdisciplinare profesionistii comunica intre ei, lucreaza impreuna pentru a rezolva un caz (spre deosebire de echipele multidisciplinare unde profesionistii isi ofera serviciile punctual, la solicitarea unui coordonator de caz, fara a comunica unii cu ceilalti.)

Echipa care implementeaza planul de individualizat pentru cazurile complexe  trebuie sa fie o echipa interdisciplinara, pentru ca persoana sa poata fi recuperata si ingrijita corespunzator.

Atat in tarile din vest, cat si in Romania, in domeniul serviciilor sociale  a fost propus un model de servicii integrate socio-medicale-educationale care sa fie furnizate de o astfel de echipa cu mai multe tipuri de profesionisti, care de obicei include: ingrijitori la domiciliu, asistente medicale, kinetoterapeuti, asistenti sociali. Gama poate fi mai larga, in functie de gradul de complexitate si dezvoltare al institutiei/organizatiei, putand include si logopezi, psihoterapeuti, psihologi, medici specialisti, educatori, juristi.

Coordonatorul de echipa, responsabil pentru furnizarea serviciilor sociale de catre echipa interdisciplinara, va avea in vedere cateva elemente:

-   planurile de asistenta sunt individuale si va trebui sa ia in consideratie daca cel care este trimis sa puna in aplicare serviciile identificate are experienta si cunostintele necesare;

-   daca cel care e trimis face treaba fara sa fie supravegheat la aceleasi standarde ca atunci cand poate fi supravegheat;

-   daca timpul pentru cel care furnizeaza serviciile este suficient pentru a se deplasa de la un caz la alt caz.

·  Coordonatorul de echipa va explica celui care merge pe teren care este serviciul pe care il va furniza, iar aceste servicii vor fi scrise detaliat si semnate de catre: coordonator, cel ce furnizeaza serviciul si beneficiar.

Este foarte important sa avem o gama larga de servicii oferite dar la fel de important este ca serviciile ce vor fi oferite sa se faca de o maniera prin care sa se respecte valorile eticii profesionale (respectarea confidentialitatii informatiilor obtinute in relatia cu beneficiarul, de exemplu).

Pentru echipele mai mari, pentru o mai buna coordonare a cazurilor si pentru a asigura o buna calitate a serviciilor de ingrijire vom intalni alte doua categorii de profesionisti: coordonatorul de caz si coordonatorul de ingrijiri.

·  Coordonatorul de caz este profesionistul care coordoneaza membrii echipei care deservesc acelasi beneficiar fiind in acelasi timp profesionistul care intervine direct si ofera cele mai multe servicii, implicandu-se direct in procesul de furnizare de servicii. Coordonatorul de caz este stabilit in urma procesului de evaluare si al stabilirii planului de asistenta. Daca un beneficiar are de exemplu probleme predominant sociale, atunci coordonatorul acelui caz va fi un profesionist din domeniul social – asistent social, psiholog.

Daca beneficiarul are probleme predominant medicale, atunci coordonatorul acelui caz va fi un profesionist din domeniul medical – asistent medical, medic.

·  Managerul de caz este profesionistul care face legatura cu alte servicii si coordoneaza interventiile acestora in vederea evaluarii, tratarii si ingrijirii unui beneficiar fara insa a fi implicat in furnizarea directa a serviciilor.

Este profesionistul (de obicei un asistent social), care negociaza si cu alte organizatii (spitale, autoritati locale, centre de zi, camine) astfel incat persoana aflata in nevoie / beneficiarul sa primeasca un pachet adecvat de servicii care sa fie potrivite nevoilor identificate. Acest tip de profesionist este profesionistul cheie avand un rol foarte important in situatia in care resursele furnizorului de servicii sociale sunt limitate iar cazurile sunt grave.

 5. IMPLEMENTAREA

Este interventia propriu-zisa si consta in eforturile conjugate ale profesionistilor implicati si ale beneficiarului de a atinge prin activitati, obiectivele fixate de comun acord.

Raspunderea privind implementarea planului individualizat de asistenta si ingrijire revine responsabilului de caz desemnat de furnizor.

 6. MONITORIZAREA

Este o forma de „supraveghere” proactiva a implementarii si consta in asigurarea implementarii obiectivelor propuse si adaptarea planului individualizat de asistenta si ingrijire  nevoilor mereu in schimbare ale beneficiarilor.

Monitorizarea se face practic prin:

·         vizite la domiciliu;

·         telefoane / scrisori,

·         consultatii intre agentii / organizatii/ institutii.

Pe cat posibil, cel care este responsabil de evaluare, planul individualizat de asistenta si ingrijire,  si implementare ar trebui sa fie si cel care raspunde de monitorizare.

Monitorizarea va urmari daca:

·         obiectivele propuse in planul individualizat de asistenta si ingrijire sunt indeplinite de o maniera cost eficienta;

·         avem asigurata calitatea serviciilor noastre (asigurarea calitatii este un proces continuu);

·         inregistram fiecare modificare, chiar minora, in starea clientilor nostri sau a celor care pot contribui la planul individualizat de asistenta si ingrijire si sa tinem cont de ea la (re)evaluare.

 7. (RE)EVALUAREA

Frecventa cu care se face (re)evaluarea depinde de complexitatea nevoilor si de nivelul investitiilor. De obicei, se face cu atat mai frecvent cu cat dinamica nevoilor este mai mare.

Evaluarea se bazeaza pe analiza nevoilor, iar aceasta va fi facuta nu pe serviciile oferite, ci pe nevoile, preferintele si eficacitatea serviciilor de a rezolva aceste nevoi. Cei care au fost implicati initial in definirea planului individualizat de asistenta si ingrijire initial vor fi invitati sa participe la aceasta etapa.

Ce se analizeaza la evaluare?

·       Daca obiectivele de indeplinit initiale au fost realiste si daca mai sunt relevante in continuare;

Punctul de plecare pentru o evaluare de etapa este perceptia atat a furnizorului, cat si a beneficiarului despre servicii, despre progresele facute privind starea beneficiarului din momentul furnizarii serviciilor sociale.

·       Daca am avut succes sau nu si de ce; analiza rezultatelor, mai ales a celor in care nu am avut succes si din care putem invata pentru imbunatatirea calitatii serviciilor noastre;

·       Daca persoana asistata devine independenta si va trebui sa reducem programul, sa explicam beneficiarului de ce; nevoile sunt in continua schimbare, iar noi, in aceasta etapa, va trebui sa ne concentram pe nevoile actuale si nu pe cele initiale si, drept urmare, va trebui sa adaptam si serviciul la nevoile noi ale beneficiarilor nostri, dezvoltand un nou plan de interventie si asistare;

·       Analiza costului si calitatii serviciilor; alocarea de noi resurse va fi facuta de o maniera prin care sa se asigure cost-eficienta serviciilor noastre;

·       Data urmatoarei vizite pentru o noua evaluare de etapa.

2 IDENTIFICAREA  RESURSELOR DISPONIBILE

Oamenii, locurile, bunurile, retelele si parteneriatele unei comunitati sunt importante resurse ale comunitatii.

Inventarierea resurselor este un proces de catalogare a resurselor unei comunitati. Se bazeaza pe ipoteze ca:

·        recunoasterea importantei resurselor si capacitatilor unei comunitati si ale locuitorilor sai, versus concentrarii numai asupra propriilor nevoi, probleme si lipsuri.;

·       fiecare persoana are capacitati, abilitati si posibilitati (inzestrari) ;

·       puterea unei comunitati este direct proportionala cu nivelul dorit de locuitorii sai, care sunt capabili sa contribuie cu abilitatile si resursele lor pentru bunastarea comunitatii lor.

Exista diferite tipuri de resurse , cum ar fi:

- Individuale

- Asociate

- Institutionale

- Economice

Poate fi o inventariere complexa a resurselor in care poti include toate tipurile de resurse inclusiv abilitati, capacitati si cum sunt acestea distribuite in teritoriu, orice lucru care este util, dar poti incepe prin a crea o baza de date pentru resursele disponibile pentru a  facilita  identificarea acestora cand evaluezi un caz ( va fi un fel de catalog de resurse).

3  MASURILE DE ACTIVARE

Introducerea conceptului de politica sociala activa in Uniunea Europeana poate fi vazuta ca o reconsiderare a importantei muncii. In contextul unor astfel de politici, concentrarea pe participarea in munca este sadita in diferite moduri in discursurile care vorbesc despre munca in intelegerea de „drept” si munca vazuta ca pe o „obligatie. Analistii de politici publice considera munca in sensul de a oferi oamenilor resursele materiale si nemateriale pentru a fi „pe deplin inclusi in viata sociala”. In acelasi timp, participarea in munca este o obligatie in sensul ca atunci cand sunt inclusi in munca, oamenii isi indeplinesc responsabilitatile sociale prin contribuirea la productia sociala si prin prevenirea dependentei de serviciile de asigurari sociale.

Politicile sociale de activare  pleaca de la ipoteza ca somajul este legat direct de excluziunea sociala. Aceasta presupunere este utilizata si pentru a justifica faptul ca munca si sistemul de protectie sociala prioritizeaza angajarea pentru a se atinge obiectivul final – incluziunea sociala. Cresterea independentei economice prin participarea pe piata muncii si scaderea dependentei de beneficiile sociale constituie in multe dintre situatii obiectivele politicilor sociale si de activare.

Notiunea de activare implica un contract social care introduce clauze legate de participarea obligatorie pentru toti cei care nu accepta de o maniera voluntara sa participe in programele de activare (teorema responsabilitatii si redistribuirea oportunitatilor de participare).

Interventia trebuie sa ofere posibilitatea cetatenilor sa se simta in siguranta si sa fie capabili sa dezvolte strategii proprii pentru a preveni, a atenua sau a face fata situatiilor de risc social. Acest lucru semnifica faptul ca serviciile sociale trebuie sa functioneze in sprijinul oamenilor dar in acelasi timp sa-i faca autonomi.

Activare inseamna a lucra cu oamenii pentru a-i determina sa:

·       Fie persoane responsabile pentru  propria sa viata

·       Joace un rol activ in luarea deciziilor cu privire la viata personala

·       Fie increzatori in actiunile lor

·       Aiba cunostinte despre serviciile sociale astfel incat sa solicite ajutor, sprijin sau ingrijire in situatiile de criza

·       Aiba capacitatea de a-si identifica problemele si de a le comunica asistentului social

·       Inteleaga natura si cauzele situatiei si sa vada optiunile disponibile

·       inteleaga ca sprijinul oferit este pentru a depasi o situatie si nu are caracter permanent

·       Isi insuseasca capacitati noi pe care le va utiliza in depasirea viitoarelor situatii de criza

Activarea este frecvent observata ca un scop dar in acelasi timp este o metoda.

Activarea  ca si scop este inteleasa ca mobilizarea unor persoane pentru a le determina sa participe in viata sociala in special in formare si angajare ca doua subiecte de baza  pentru a obtine resursele proprii care vor contribui la afirmarea si la dobandirea autonomiei beneficiarului.

Activarea ca metoda isi propune sa faciliteze integrarea oamenilor care depind de sistemul de protectie sociala:

-        prin asigurarea unui sprijin in cautarea unui loc de munca sau in formare

-        prin accesul la indemnizatia de somaj / ajutoare sociale.

Exemplu pentru activare si intarire

Imaginati-va un grup de femei din comunitatea dvs., cu copii mici, care doresc sa lucreze. Nu exista gradinite disponibile dar cateva dintre femeile care nu au un loc de munca pot beneficia si de VMG.

Conform cerintelor la nivelul UE este necesar ca femeile sa fie sprijinite pentru a juca un rol activ pe piata muncii si  totodata este important ca beneficiarii ajutoarelor financiare acordate de stat sa nu devina dependenti si sa se activeze pentru a deveni autonomi si responsabili.

Ce se poate face?

·        Spre exemplu, grupul femeilor care doresc sa–si reia activitatea si nu au o persoana care sa le ajute in ingrijrea copiilor si nu au acces la o forma de invatamant prescolar, au nevoie de sprijin din partea serviciilor sociale;

·        In acest caz, serviciile sociale pot juca un rol dublu:

-        sa le ofere servicii de consiliere pentru identificarea /pastrarea unui loc de munca/formare /reformare profesionala;

-        sa le ofere servicii de ingrijire si educare a copiilor.

Mai tarziu, cu acest grup se poate infiinta alt grup, o asociatie a femeilor fara loc de munca sau cu alte dificultati de instruire, in realitate un ‘ajutor de sine’ cu orientare antreprenoriala, si cu scopul de a raspunde mai bine la nevoile membrilor, pot accesa fonduri sau pot dezvolta o afacere cu caracter social.

Cum?

·        In acest caz, serviciile sociale pot sustine cateva mame cu VMG si sa le ofere un sprijin extra – instruire: sa aiba grija de un grup de copii ai femeilor iar acestea se pot  intoarce la locul de munca.

·        Cursul de instruire /re-formare poate fi organizat cu o contributie redusa atat din partea mamelor care lucreaza, cat si din partea primariilor, cu compromisul ca apoi copii sa fie ingrijiti intr-un mediu sigur sub supravegherea serviciilor sociale.

 


Este o cale de activare a celor care nu  lucreaza si sprijin a celor care au un loc de munca. 

4  EXEMPLIFICAREA INSTRUMENTELOR DE LUCRU

In practica asistentei sociale comunitare[1], instrumentarea unui caz social presupune parcurgerea unui traseu comun tuturor cazurilor, indiferent de specificul acestuia sau domeniul abordat (protectia copilului, a persoanei cu deficiente, a batranului, a somerului, a persoanei delincvente, etc.). Pe tot parcursul instrumentarii cazului, asistentul social utilizeaza o serie de instrumente specifice tipului de caz sau etapei in care se afla cazul.

Astfel, pentru a intelege utilitatea si importanta completarii cu cat mai multe informatii a instrumentelor, prezentam 6 instrumente cu recomandari de completare a acestora:

  1. Fisa de deschidere a cazului
  2. Fisa de evaluare initiala
  3. Ancheta sociala
  4. Planul de servicii
  5. Fisa de monitorizare servicii
  6. Fisa de inchidere a cazului

  1. Fisa de deschidere a cazului

Fisa de deschidere a cazului (este prezentat un model in anexa ) reprezinta un instrument folosit de catre asistentul social in demersul de instrumentare a unui caz si presupune inregistrarea unor informatii privind identitatea clientului, tipul de caz in care acesta se integreaza, modul in care acesta a devenit cunoscut institutiei/serviciului de specialitate, aspecte generale privind situatia clientului (informatii privind cuplul marital, numarul copiilor ocrotiti in familie, sau informatii privind tipul de proprietate a locuintei).

Momentul deschiderii cazului nu este simultan sesizarii situatiei potentialului client, deoarece, de cele mai multe ori anumite stari de fapt nu reprezinta cazuri sociale. Decizia pentru deschiderea cazului revine asistentului social care, dupa o evaluare atenta a situatiei, decide daca situatia semnalata reprezinta un caz social si necesita interventie de specialitate. In aceasta ultima situatie, asistentul social caruia i-a fost semnalata situatia va deschide cazul pentru instrumentare, sau il va referi unei alte institutii sau serviciu specializat pe acel tip de interventie. Daca situatia semnalata nu reprezinta un caz social atunci nu va fi realizat nici un proces de instrumentare si interventie. De cele mai multe ori, in aceste situatii asistentii sociali recurg la instiintarea solicitantului printr-o adresa oficiala in care se specifica motivul pentru care situatia semnalata nu va fi instrumentata de catre institutia/serviciul de specialitate. 

            In multe situatii, data deschiderii cazului poate coincide cu data la care s-a primit solicitarea (ex: cazuri in regim de urgenta), deoarece asistentului social detine suficiente informatii pentru a integra respectiva situatie intr-un tip de caz social si de interventie specifica. Cu toate acestea, momentul deschiderii trebuie sa survina dupa o atenta evaluare a situatiei de catre asistentul social.

Tip de caz  Din primele informatii pe care asistentul social le obtine in legatura cu situatia problematica in care se afla clientul, poate extrage o concluzie privind tipul cazului (ex.: daca situatia semnalata face referire la alcoolism si violenta domestica intr-o familie in care sunt si copii, atunci cazul poate fi integrat in tipul “prevenire abuz”). De foarte multe ori, “tipul cazului” poate fi reformulat in functie de dinamica acestuia; este situatia interventiei in familii, acolo unde o “problema” este generata de foarte multe cauze care de cele mai multe sunt greu de evaluat.

Data – Se completeaza data la care asistentului social i-a fost referit cazul; este un element important in fisa de deschidere a cazului, deoarece in acest mod se poate evidentia promptitudinea interventiei.

 Modalitatea de deschidere – Pentru deschiderea unui caz se cunosc patru forme standardizate, dupa cum urmeaza:

Ř     autoreferire – clientul sesizeaza situatia problematica unui serviciu public specializat sau unei organizatii neguvernamentale specializata in domeniul interventiei sociale. Aceasta solicitare poate lua forma unei convorbiri telefonice sau unei cereri scrise de catre client.

Ř     autosesizarea – asistentul social angajat al unei institutii publice sau organizatii neguvernamentale identifica situatia problematica si ca atare, realizeaza un demers de interventie, fie prin instrumentarea cazului, fie prin transferul catre un alt serviciu, sau prin referire catre o alta institutie publica specializata sau ONG. Este o modalitate des intalnita in practica asistentei sociale, indeosebi in situatiile in care potentialii clienti ascund starea de necesitate sau nu o constientizeaza (ex.: abuzul de orice tip asupra minorilor sau batranilor, violenta domestica, prostitutia, etc.)



Ř     referire – institutia careia ii este sesizat cazul, dupa o prima evaluare, decide ca situatia problematica nu este de competenta domeniului in care isi desfasoara activitatea si, prin urmare, refera cazul catre o institutie specializata. Referirea se realizeaza de cele mai multe ori printr-o adresa oficiala, care cuprinde pe langa datele de identificare a clientului si o sumara analiza si diagnosticare a problemei. Este o modalitate frecvent intalnita in cazurile sociale complexe, unde problema este generata de un cumul de factori, dar unde numai unul este dominant (ex.: lucratorul social comunitar identifica un caz de abuz asupra copilului si il refera la o institutie/organizatie cu servicii specializate pentru acest tip de caz).

Ř     transfer – in cadrul aceleasi institutii specializate se realizeaza un transfer al cazului de la un birou/serviciu catre un alt birou/serviciu specializat pe acel tip de caz. Aceste situatii sunt intalnite frecvent in cadrul institutiilor care ofera o multitudine de servicii specializate pentru acelasi tip de clienti (ex.: Serviciul public specializat pentru protectia drepturilor copilului – Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului – instrumenteaza diferite cazuri de copii aflati in dificultate, dar modalitatile specifice de interventie sunt organizate pe birouri si servicii; astfel, daca in prealabil un caz de abuz a fost instrumentat de Biroul “Abuz asupra copilului” acesta poate fi ulterior transferat catre serviciul “Alternative de tip familial” pentru instituirea unei masuri alternative de ocrotire).

           

Pe langa aceste patru mari modalitati de referire a unui caz, mai exista si alte situatii in care cazurile sunt reclamate de catre vecini, rude sau alte persoane apropiate clientului. In aceste situatii, este recomandat ca asistentul social sa precizeze in cadrul acestui item orice informatie relevanta.

Informatii privind beneficiarul – Se vor completa date de identificare ale beneficiarului, precum si domiciliul stabil si in fapt al acestuia. De cele mai multe ori, clientii detin un numar de telefon personal la care pot fi contactati, dar in cazurile in care acest lucru nu se aplica este recomandat a se nota numarul de telefon al unei persoane de referinta a clientului, al unei rude, sau al unui vecin.

Informatii generale despre caz - Orice persoana care solicita interventia serviciilor publice specializate sau a organizatiilor neguvernamentale pentru o situatie problematica reprezinta un potential client. Astfel, momentul deschiderii cazului trebuie sa cuprinda si informatii generale despre caz, privind natura problemei si structura familiei clientului. Aceste din urma informatii sunt utile asistentilor sociali pentru o mai buna organizare a resurselor necesare pentru un anumit tip de interventie. De cele mai multe ori apar situatii in care asistentul social trebuie sa actioneze in regim de urgenta si atunci, orice informatie privind sistemul familial de resurse al clientului poate reprezenta o resursa foarte importanta in interventie.

Data deschiderii cazului – Se va completa data la care a fost deschis cazul pentru instrumentare. In cele mai multe cazuri, aceasta data este diferita fata de momentul referirii. Cu toate acestea,  exista situatii cand cazul este deschis in acelasi moment cand a fost preluat (ex. cazuri de abuz asupra copilului, copiii strazii, nou nascuti abandonati, etc.).

Asistentul social care a preluat cazul - Orice instrument folosit in asistenta sociala cuprinde date de identificare ale asistentului social care instrumenteaza cazul si ale institutiei care ofera aceste servicii. Completarea acestor date este necesara in primul rand pentru delimitarea responsabilului in instrumentarea cazului, dar si pentru istoricul social al clientului, atunci cand se va completa istoricul relatiilor cu serviciile publice specializate si/sau ONG-uri.

 

  1. Fisa de evaluare initiala

Fisa se completeaza dupa ce cazul a fost deschis. Este un instrument important  in  dosarul cazului deoarece contine informatii cu caracter general obtinute in primele momente dupa deschiderea cazului si din primele intrevederi cu beneficiarul.

I. Date personale

Nume prenume, data si locul nasterii - Se completeaza datele beneficiarului din actele de stare civila.

Stare civila/Statutul juridic

Ř     Pentru adulti se completeaza situatia starii civile (necasatorit, casatorit, divortat, vaduv); 

Ř     Pentru copil se precizeaza situatia juridica (declarat abandonat prin sentinta civila, tutela sau curatela pentru una din situatiile: parintii sunt decedati,  declaratii judecatoresti decedati, declarati judecatoresti disparuti, decazuti din drepturi parintesti, parinti necunoscuti sau pusi sub interdictie (Codul Familiei).

Studii - In urma consultarii actelor de studii, se completeaza cu date privind ultimul nivel de studii absolvit.

Ocupatia – Daca beneficiarul are un loc de munca se va completa functia pe care o detine acesta la momentul completarii fisei (adeverinta de salariat poate fi document la dosar); in cazul in care beneficiarul nu este angajat se va preciza statutul sau: somer sau fara ocupatie.

Domiciliul - Se completeaza corect domiciliul din  actul de identitate si, in situatia in care acesta nu coincide cu domiciliul in fapt, vor fi mentionate ambele adrese.

Etnie - Se va preciza etnia declarata de beneficiar; este relevant acest tip de informatie pentru demersul de interventie implementat de asistentul social in rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectarii sistemului de valori si al culturii specifice etniei beneficiarului.

II. Starea de sanatate

Istoric medical - Se vor inregistra afectiunile mai grave (acute sau cronice) de care beneficiarul a suferit pana la momentul evaluarii. Se vor specifica si antecedente medicale din familie: afectiuni cronice sau genetice avute de catre membrii familiei beneficiarului.

Starea de sanatate prezenta - Daca starea de sanatate a beneficiarului este buna se va completa cu expresia clinic sanatos, iar daca sufera de o afectiune se va specifica diagnosticul si alte informatii obtinute din certificatul medical de sanatate. Este recomandat ca asistentul social sa solicite un act medical doveditor,  indiferent de starea de sanatate a beneficiarului. 

Profil psihologic - Se completeaza cu informatii obtinute din fisa de evaluare psihologica, fisa de examinare psihiatrica, rapoarte de evaluare completate de specialisti in domeniu. In situatia in care beneficiarul nu a fost evaluat psihologic pana la momentul completarii fisei, asistentul social poate inregistra informatii generale privind comportamentul acestuia.

III. Istoricul social

Se descriu evenimentele importante din viata clientului, prezentate in ordine cronologica, precum si aspecte care au relevanta pentru analiza situatiei de criza existente.

Aspecte privind mediul de viata  Asistentul social va completa acest item cu informatii privind starea materiala a clientului (locuinta, utilitati, proprietati), situatia financiara (venituri permanente sau ocazionale), gradul de independenta sociala (autonomie sociala, resurse, sprijin). De asemenea, se vor preciza informatii despre sistemul de relatii personale ale clientului.

Concluzii si recomandari In functie de datele obtinute despre beneficiar, asistentul social va rezuma informatiile despre situatia clientului si va recomanda pasi de actiune pentru etapele urmatoare ale interventiei.

Data - Se va consemna data la care se completeaza fisei de evaluare.

 

 

  1. Ancheta sociala

Realizata de asistentul social - Se va completa cu numele asistentului social care intocmeste ancheta sociala.

Locul si data - Se vor preciza locul (ex: domiciliul clientului) si data completarii anchetei sociale.

Persoane prezente - Se vor inregistra numele si prenumele tuturor persoanelor prezente la intocmirea anchetei sociale. Acest lucru este important deoarece orice persoana prezenta poate reprezenta atat o sursa de informare cat si o garantie pentru veridicitatea informatiilor prezentate.

Scopul - Va fi inregistrat scopul pentru care ancheta sociala este efectuata (ex.: Reintegrarea copilului in familia naturala). Este important sa se pastreze coerenta intre scopul intocmirii anchetei sociale,  modalitatea prezentarii informatiilor pe parcursul anchetei sociale si recomandarile finale.

Date de identificare a beneficiarului

Nume prenume, data si locul nasterii - Se completeaza datele beneficiarului din actele de stare civila.

Stare civila/ Statutul  juridic

Ř     Pentru adulti se completeaza situatia starii civile (necasatorit, casatorit, divortat, vaduv); 

Ř     Pentru copil se precizeaza situatia juridica (declarat abandonat prin sentinta civila, tutela sau curatela pentru una din situatiile: parintii sunt decedati,  declarati judecatoresti decedati, declarati judecatoresti disparuti, decazuti din drepturi parintesti, parinti necunoscuti sau pusi sub interdictie (Codul Familiei).

Studii In urma consultarii actelor de studii, se completeaza cu date privind ultimul nivel de studii absolvit.

Ocupatia Daca beneficiarul are un loc de munca se va completa functia pe care o detine acesta la momentul completarii fisei (adeverinta de salariat poate fi document la dosar); in cazul in care beneficiarul nu este angajat se va preciza statutul sau: somer sau fara ocupatie.

Domiciliul Se completeaza adresa din actul de identitate si, in situatia in care domiciliul legal nu coincide cu domiciliul in fapt, vor fi mentionate ambele adrese.

Etnie Se va preciza etnia declarata de beneficiar; este relevant acest tip de informatie pentru demersul de interventie implementat de asistentul social in rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectarii sistemului de valori si al culturii specifice etniei beneficiarului.

Religie Se va preciza religia declarata de beneficiar; este relevant acest tip de informatie pentru demersul de interventie implementat de asistentul social in rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectarii sistemului de valori si al culturii specifice religia beneficiarului.

Date despre familie - Vor fi inregistrate datele despre mama (sotie) si despre tata (sot) din actele de stare civila (certificat de nastere, B.I., adeverinta de la locul de munca, carte de identitate, etc.) – vezi itemul anterior.

Date despre copiii din familie - Vor fi inregistrate datele cu privire la copiii familiei conform structurii din tabel.

Nume si prenume si Data nasterii - Vor fi notate numele si prenumele copiilor, respectiv datele lor de nastere din actele de identitate.

Ocupatie

Ř     Pentru situatia in care copilul este scolar se va preciza nivelul de scolarizare (ex: prescolar, scolar - clasa in care se afla copilul).

Ř     Pentru situatia in care copilul are un loc de munca poate fi mentionata institutia si functia detinuta in cadrul acesteia.

Locul unde se afla copilul: familie/institutie – Se precizeaza daca copilul este institutionalizat sau nu – astfel trebuie completat cu “familie” daca copilul se afla in familie sau “institutie” (numele institutiei) daca copilul se afla in institutie.

Observatii - va cuprinde informatii relevante despre fiecare copil (ex: starea de sanatate, de cate ori a repetat un an scolar, daca a fost institutionalizat sau nu).

Date despre alte persoane care locuiesc la aceeasi adresa - Vor fi inregistrate toate celelalte persoane care locuiesc la aceeasi adresa cu beneficiarul (unchi, matusa, bunici, prieteni, etc.). Se vor completa campurile din tabel cu numele si prenumele acestor persoane, varsta, starea civila (casatorit, necasatorit, despartit in fapt, divortat, vaduv, etc.) si ocupatia fiecaruia (ex: somer, pensionar, scolar, prescolar, etc.).

Istoricul social al beneficiarului - In cadrul istoricului social al beneficiarului vor fi prezentate sub forma narativa in ordine cronologica evenimente, fapte semnificative din viata acestuia.

Ex.: Copilul X provine dintr-o familie legal constituita, fiind al copil al celor doi soti Y. Nasterea a fost naturala, la termen, nou nascutul fiind dezvoltat normal pentru varsta sa. Pe parcursul dezvoltarii sale nu s-au inregistrat probleme grave de sanatate. In prezent, este elev in clasa a .Scoala are o relatie buna cu colegii si rezultate bune la invatatura, conform caracterizarii dirigintelui si profesorilor. Pe data de . a fost institutionalizat in CP.. unde este vizitat periodic de parinti.

Starea de sanatate – Se vor inregistra afectiunile mai grave (acute sau cronice) de care beneficiarul a suferit pana la momentul evaluarii. Se vor specifica si antecedente medicale din familie: afectiuni cronice sau genetice avute de catre membrii familiei beneficiarului. Daca starea de sanatate a beneficiarului este buna se va completa cu expresia clinic sanatos, iar daca sufera de o afectiune se va specifica diagnosticul si alte informatii obtinute din certificatul medical de sanatate. Este recomandat ca asistentul social sa solicite un act medical doveditor,  indiferent de starea de sanatate a beneficiarului. 

Situatia materiala/financiara

Locuinta - Asistentul social va trebui sa urmareasca mai multe aspecte privind locuinta, cum ar fi: numarul de camere, cate persoane locuiesc in aceeasi casa, daca locuinta este proprietate personala sau nu, daca starea de igiena este corespunzatoare, daca este dotata cu electricitate, apa curenta, incalzire, telefon. In formularul de ancheta sociala toate aceste informatii pot fi inregistrate prin bifare – acolo unde este cazul.

Suprafata de teren cultivata (tipul culturii) - se va inregistra doar aria de teren cultivata din suprafata totala de teren pe care beneficiarul o are in proprietate sau o detine; foarte important pentru beneficiarii din mediul rural este sa se mentioneze tipul culturilor (ex: porumb, cartofi, grau, secara, orz).

Animale - vor fi inregistrate animalele din gospodaria beneficiarului (ex: ovine, bovine, cabaline, etc.)

Alte proprietati - se refera la alte bunuri aflate in proprietatea beneficiarului  (ex: masini agricole, caruta cu cai, alte spatii de locuit, etc.).

Venituri stabile - vor fi inregistrate doar veniturile permanente, cum ar fi: salarii, pensii, indemnizatia de somaj, ajutorul de somaj, alocatia copiilor, pensie de urmas, alte indemnizatii, etc.

Venituri ocazionale - vor fi mentionate castigurile din diferite activitati prestate de membri familiei (ex: munca sezoniera, vanzarea diferitelor produse agricole, munca in strainatate a unui frate sau parinte, etc.)

Relatiile in familie si comunitate

Relatii in familie - Vor fi notate aspecte referitoare la relatiile dintre membrii familiei - aspecte observate in timpul vizitelor in familie ale asistentului social sau constatate de acesta din discutiile cu membrii comunitatii. Vor fi vizate relatiile dintre mama si tata, dintre parinti si copii, dintre frati, relatiile cu alte persoane care locuiesc in aceeasi casa, relatiile cu familia largita.

Este recomandat ca asistentul social sa insiste in evaluarea acelor tipuri de relatii relevante pentru rezolvarea cazului (ex. Atitudinea mamei fata de copil).

Relatiile in comunitate - Asistentul social va evalua relatiile beneficiarului cu vecinii, alte persoane din comunitate si institutii (tipul relatiilor, reciprocitate, intensitate, implicare, etc.).

In cazul in care se intocmeste ancheta sociala pentru un elev se va urmari gradul de adaptare scolara, cat si relatiile acestuia cu profesorii si colegii. Este recomandat ca asistentul social sa insiste pe acele relatii care ar putea reprezenta o resursa pentru rezolvarea cazului.

Observatii - In cadrul acestei rubrici se vor nota aspecte semnificative pentru rezolvarea cazului.

Concluzii si recomandari - Asistentul social care efectueaza ancheta sociala va realiza o sinteza a informatiilor culese in raport cu scopul anchetei, urmata de recomandari care vizeaza si planul de interventie/permanenta.

  1. Planul de servicii

Planul de servicii este documentul prin care se realizeaza planificarea acordarii serviciilor si a prestatiilor pe baza evaluarii psihosociale.

SPAS sau persoanele cu atributii de asistenta sociala  din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ – teritoriala in care locuieste posibilul beneficiar realizeaza planul de servicii. SPAS desemneaza responsabili de caz din cadrul propriei institutii sau din cadrul organismului privat autorizat (OPA), cu precadere din cadrul institutiei/organismului care a inceput instrumentarea cazului. Planurile de servicii trebuie sa fie supuse aprobarii primarului, prin dispozitie.

Membrii echipei si institutia din care provin se completeaza cu numele si prenumele tuturor profesionistilor care au contribuit la elaborarea Planului de servicii, care pot fi din aceeasi institutie cu responsabilul de caz prevenire sau nu. Pentru profesionistii care lucreaza in alte institutii si care au participat la elaborarea Planului de servicii se va inscrie denumirea institutiei la care sunt angajati. Pentru profesionistii care lucreaza cu contract de munca partial sau cu detasare in aceeasi institutie cu responsabilul de caz prevenire se vor inscrie ambele institutii.

Continutul unui plan de servicii cuprinde informatii referitoare la servicii:

  • Tipuri de servicii care urmeaza sa fie oferite (protectia copilului; educatie; asistenta medicala; reabilitare; altele)

·            Institutiile responsabile

·            Obiectivele generale ale serviciilor

·            Data de incepere

·            Perioada de desfasurare

·            Responsabilul de caz-persoana responsabila

·            si informatii referitoare la prestatii:

  • Tipul prestatiei ce urmeaza sa fie acordata

·            Cuantumul prestatiei

·            Autoritatea locala responsabila

·            Data de incepere

·            Perioada de acordare

Tipul prestatiei se va inscrie denumirea exacta a prestatiei. Prestatiile pot fi in bani sau in natura si cuprind alocatiile pentru copii, alocatiile familiale (complementara si monoparentala), venitul minim garantat, alte ajutoare speciale (de exemplu, asigurarea transportului la scoala, centru de zi sau tratament) si altele. Acestea sunt acordate de primarii, directiile de dialog si solidaritate sociala, alte institutii publice centrale si locale, OPA etc., pe care responsabilul de caz prevenire trebuie sa le contacteze pentru a constata eligibilitatea copilului si familiei si pentru a verifica modul de furnizare a acestora. In situatia in care responsabilul de caz prevenire constata ca familia si/sau copilul in cauza au dreptul la o anume prestatie, el trebuie sa sprijine familia in demersurile sale de obtinere a dreptului respectiv (de exemplu, sa contacteze autoritatea sau organizatia care furnizeaza prestatia in cauza, sa sprijine familia la intocmirea documentatiei necesare, sa insoteasca familia atunci cand considera ca acest lucru este necesar etc.).

Cuantum/cantitate se va inscrie suma corespunzatoare prestatiilor in bani, respectiv cantitatea produselor corespunzatoare prestatiilor in natura.

Responsabilul de interventie este profesionistul care indeplineste conditiile prevazute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul protectiei drepturilor copilului (in cazul in care beneficiarul este un copil); persoana responsabila este profesionistul care raspunde de realizarea serviciilor furnizate de alte sisteme (sanatate, educatie etc.).

Observatii  se vor inscrie motivele pentru care nu s-au indeplinit obiectivele.

  1. Fisa de monitorizare servicii

Este instrumentul prin care se inregistreaza continuu ceea ce se intampla pe parcursul implementarii unui plan de interventie sau servicii. In functie de efectul interventiei asupra contextului de viata al persoanei asistate, asistentul social va decide daca continua, modifica sau opreste actiunile prevazute in aceste planuri.

 

Daca avem in vedere ca monitorizarea urmareste a) calitatea serviciilor; b) gradul de satisfactie a beneficiarului; c) respectarea standardelor de performanta si calitate; d) gradul de adaptare a serviciilor sociale acordate la nevoile beneficiarului; f) existenta resurselor necesare -  atunci fisa de monitorizare trebuie sa extraga aceste lucruri.

Situatia initiala – se descrie locul unde se afla beneficiarul la preluarea cazului (numele si adresa institutiei sau a familiei).

Solutia gasita – este descrisa masura luata sau programul in care a fost inclus si cine il furnizeaza, de la ce data, etc.

Starea de sanatate – se notifica ultimele evaluari medicale sau tratamentele urmate si/sau recomandate de un medic.

Calitatea interactiunilor cu familia – modalitatile prin care s-a pastrat relatia cu familia naturala – vizite, convorbiri telefonice.

Observatii – orice alte situatii care pot influenta atingerea obiectivelor.

Propuneri – se propune de catre asistentul social una din variantele prezentate, avandu-se in vedere toate notificarile de pana acum.

  1. Fisa de inchidere a cazului

Fisa de inchidere a cazului reprezinta ultimul instrument pe care asistentul social il utilizeaza in instrumentarea unui caz. Asistentul social hotaraste inchiderea cazului atunci cand au fost atinse scopul si obiectivele planului de interventie.

Nume si prenume, data si locul nasterii – Aceste date se vor completa de catre asistentul social din actele de stare civila  ale beneficiarului.

Domiciliul - se va completa domiciliul in fapt al beneficiarului. 

Data deschiderii cazului – Asistentul social va prelua informatia din fisa de deschidere a cazului.

 Motivul deschiderii – Fisa de inchidere a cazului reprezinta o imagine finala a modalitatii de interventie a asistentului social in demersul de rezolvarea a situatiei de criza in care s-a aflat clientul. Din aceste considerente, prin prezentarea motivului deschiderii cazului, se poate evalua coerenta dintre problema existenta, scopul si obiectivele interventiei si modalitatea de inchidere.

Modalitatea de inchidere a cazului – Este determinata de modul in care clientul si interventia asistentului social au evoluat pe tot parcursul instrumentarii cazului.

Ř     Daca aceasta evolutie a fost convergenta catre directia de actiune stabilita in planul de permanenta, inchiderea cazului se realizeaza conform planului de permanenta.

Ř     Referire – Institutia care a deschis cazul, dupa ce s-a instrumentat cazul dar  pe parcurs  situatia problematica nu este de competenta domeniului in care isi desfasoara activitatea, asistentul social  refera cazul catre o institutie specializata. Referirea se realizeaza de cele mai multe ori printr-o adresa oficiala, care cuprinde pe langa datele de identificare a clientului si o sumara analiza si diagnosticare a problemei. (ex.: lucratorul social comunitar instrumenteaza un caz  de prevenire a abandonului de copii dar pe parcursul procesului se semnaleaza o situatie de abuz fizic al copilului)

Ř     Transfer – In cadrul aceleasi institutii specializate se realizeaza un transfer al cazului de la un birou/serviciu catre un alt birou/serviciu specializat pe acel tip de caz. Aceste situatii sunt intalnite frecvent in cadrul institutiilor care ofera o multitudine de servicii specializate pentru acelasi tip de clienti (ex.: Serviciul public specializat pentru protectia drepturilor copilului – Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului – instrumenteaza diferite cazuri de copii aflati in dificultate, dar modalitatile specifice de interventie sunt organizate pe birouri si servicii; astfel, daca in prealabil un caz de abuz a fost instrumentat de Biroul “Abuz asupra copilului” acesta poate fi ulterior transferat catre serviciul “Alternative de tip familial” pentru instituirea unei masuri alternative de ocrotire).

Ř     Pe langa aceste trei modalitati de inchidere a unui caz, mai exista si alte situatii in care cazurile sunt inchise din motive neprevazute in planul de interventie al clientului (decesul clientului, plecarea din tara). In aceste situatii, este recomandat ca asistentul social sa precizeze in cadrul acestui item orice informatie relevanta.

Situatia la inchiderea cazului - Se vor preciza aspecte deosebite despre caz, indeosebi in situatia in care cazul este inchis cu alta optiune decat cea conform planului de permanenta. Este necesar a se preciza informatii despre beneficiar pe care asistentul social/institutia care va prelua cazul sa le ia in considerare in demersul de instrumentare a cazului.

Data inchiderii cazului -  Este data cand se completeaza fisa si coincide cu momentul in care supervizorul decide impreuna cu asistentul social sa inchida cazul.

6. Contractul de furnizare de servicii sociale



[1] Material preluat din „Manualul de bune practici in asistenta sociala comunitara” elaborat de catre World Vision Romania - Biroul Iasi, in cadrul proiectului „Formarea lucratorilor sociali din mediul rural“;







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




Teorii ale dezvoltarii sociale
PROCESUL DE ADOPTIE
Studiu de caz privind serviciile de sanatate din Resita, judetul Caras-Severin
Abordari conceptuale privind serviciile publice de sanatate si dezvoltarea sociala
Tipurile de cersit
ASISTENTA SOCIALA IN STATELE UNITE ALE AMERICII
Protectia consumatorului - componenta a politicii de protectie sociala a statului
EFECTE ALE INSTITUTIONALIZARII
Managementul serviciilor sociale de sanatate
SEPARAREA, DIVORTUL SI FAMILIA