Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
» Comportamentul deviant


Comportamentul deviant




Comportamentul deviant

1. Delimitari conceptuale

 

Legata in mare parte de saracie este ideea de devianta. Multe din problemele urbane precum crima, violenta, dependenta de substante ilicite etc. sunt strans legate de zonele caracterizate printr-un grad crescut de saracie. Termenul de „underclass”, care inglobeaza aceasta situatie, face referire in mod tipic la comportamentele „non-normative” prezente in zonele cu grad inalt de saracie, precum: abandonul scolar, nasterea unui numar foarte mare de copii, interes scazut pentru forta de munca, consumul excesiv de alcool, droguri etc. (Iceland, 2006, p.55). Toate aceste lucruri se pot incadra in semnificatia conceptului de devianta.



Devianta, adica abaterea comportamentului de la normele si valorile sociale de baza, constituie un fenomen obisnuit in toate societatile, de la primele forme organizate de viata sociala pana la cele contemporane. Fenomenul de cersetorie are o legatura stransa cu devianta, atata timp cat este interzis de foarte multe societati. Acesta implica un comportament deviant care se abate de la normele si valorile unanim recunoscute intr-o societate. Practicantii cersetoriei tind sa adopte diferite comportamente imorale, sanctionate de societatea in care traiesc. Aici, fie ne referim la comportamentul actului de cersit, fie la agresivitate, violenta, furt, crima etc.. (Radulescu , 1991)

Violarea normelor atrage dupa sine masuri punitive si coercitive. Categoria celor care cersesc incalca, prin lege, normele, si de astfel, actiunea de cersit poate fi pedepsita, in cazul Romaniei, cu inchisoare de la 1 luna la 3 luni sau cu amenda in cazul in care individul „apeleaza in mod repetat la mila publicului” (Monitorul Oficial nr.601, art.326, 2006). Astfel, cersetorul capata in fata justitiei eticheta de deviant. Devianta accentueaza caracteristicile unei probleme sociale de importanta majora pentru intreaga societate si ale carei consecinte se resimt la toate nivelurile ei.

Comportamentul deviant, termen important in sociologia deviantei, este un comportament „atipic”, care incalca normele sociale recunoscute si violeaza cerintele institutionale, intrand in conflict cu standardele sociale si culturale acceptate in cadrul unui grup sau sistem social. Aceste standarde se mai numesc „pattern-uri” sau modele de comportament si ele sunt specifice pentru fiecare cultura in parte. (Radulescu, 1991)

In continuare, voi prezenta cateva caracteristici ale cersetorului, ca si personalitate devianta.

2. Cersetorul- personalitate devianta si delincventa

Numerosi sociologi, psihologi si antropologi au evidentiat in studiile lor influenta culturii asupra calificarii comportamentelor ca fiind deviante sau marginale, accentuand asupra ideii ca toate criteriile de etichetare a normalitatii si anormalitatii sunt relative. Din acest punct de vedere ceea ce apare deviant pentru o anumita cultura, intr-o alta cultura poate fi considerat un fenomen normal. In orice societate exista tabuuri, interdictii si comportamente prohibite, care in alte societati sunt admise sau tolerate. Spre exemplu, in cazul fenomenului de cersit, in societatiile arhaice acest lucru era tolerat, poate chiar protejat de catre Biserica Catolica. Cu timpul a inceput sa se interzica in multe societati, fiind vazut ca o problema sociala, ca un act deviant. Dintr-o perspectiva a moralitatii, nici o comunitate, societate nu are restrictii majore privind cersitul, intrucat cersetorii sunt adesea etichetati ca fiind saraci, neputinciosi.

Comportamentul cersetorului, actul in sine de a cersi, intra in sfera deviantei pentru ca poate decurge si la alte comportamente (violenta, agresivitate fizica/verbala, furtul, consumul de droguri, consumul excesiv de alcool si, implicit, tulburarea linistii publice, intimidarea trecatorilor, agresarea lor etc). Aceste tipuri de comportamente pot fi produse ale „incapacitatii functionale a individului, datorita unor deviatii fizico-logice” (Radulescu, 1991) care ii acorda acestuia privilegii speciale, cum ar fi posibilitatea de a fi scutit de la indeplinirea unor roluri sociale. Adesea intalnim cersetori care sufera de diferite dizabilitati fizice, senzoriale si/sau mentale, considerate ca si incapacitati functionale care ii impiedica pe acestia sa-si indeplineasca anumite roluri sociale, importante atat pentru ei cat si pentru societatea in care traiesc. Ei sunt scutiti de munca, in general fiind intretinuti prin ajutorul populatiei active.

De multe ori, cersetorii, si nu numai, recurg la acte deviante datorita faptului ca se simt frustrati (Ammann, 2000). Adeseori, cresterea decalajelor intre nivelul aspiratiilor si mijloacelor legate, permise, de a le satisface, de care dispun unii indivizi conduce la aparitia frecventa a unor sentimente de frustrare si, implicit, la tendinte constante de devianta, violenta si agresivitate. Cersetorii pot fi astfel intelesi drept indivizi frustrati afectiv si „handicapati” social, ale caror norme si valori cu caracter „marginal” sunt diametral opuse normelor legale si permise, devenind astfel baza unor actiuni antisociale, ilicite si desigur deviante.





Ca orice alt individ, cersetorul creste si se dezvolta intr-un anumit mediu social, internalizand si interiorizand anumite valori specifice mediului din care provine. Modelata de exigente sociale si de imperative axiologico-normative, personalitatea cersetorului e determinata de societate. Totusi, in pofida configuratiei ei sociale de baza, orice personalitate are o structura individuala care se opune generalizarii. Numai asa se poate explica de ce unii cersetori, care cresc in aceleasi conditii sociale, si care au acelasi model cultural-normativ ca reper, sunt mai inclinati spre savarsirea unor acte de devianta.

Poate fi vorba si de o socializare negativa („socializarea are o directie contrara cu cerintele sociale dominante, dar conforma cu cerintele unor grupuri periferice sau subculturi”- Radulescu, 1991). Cu alte cuvinte, daca copilul daca o vede pe mama lui ca cerseste, el tinde sa asimileze valori incorecte despre ideea de munca, iar daca o vede ca fura sau vorbeste urat cu cei din jur, el tinde sa urmeaze exemplul dat de mama lui intrucat considera ca atitudinea si comportamenul mamei intra in sfera normalitatii. In ceea ce priveste actul de cersit, in cazul in care copilul este trimis sa cerseasca de mic, in momentul in care va creste si va avea si el copii, nu va ezita sa-i trimita si pe acestia la cersit intrucat ideea cersitului face parte din ceea ce considera el ca este ”normal”, si mai face parte din comportamentele , atitudinile si valorile  pe care le-a interiorizat cand a fost mic. In opinia mea, toate aceste lucruri sunt o reproducere in lant a deviantei.

Cersetorul este de asemenea o personalitate delincventa, care incalca normele de natura juridica, se opune normativului penal si recurge la un moment dat la violarea normelor de orice natura ar fi ele. Pe langa acest lucru, cersetorul tinde sa incalce si norme morale, norme care ii orienteaza pe indivizi cum sa se comporte in diferite situatii de interactiune sociala, sau incalca pana si norme tacite (neexplicite) care prescriu, de exemplu, cum trebuie sa vorbeasca, sa se imbrace sau sa reactioneze intr-o anumita situatie. Totusi cersetorii se ghideaza dupa propriul lor set de norme morale si tacite. De cele mai multe ori atunci cand intra in interactiune cu potentialii „donatori” cersindu-le si atunci cand li se refuza sa li se ofere ajutor, respectiv de cele mai multe ori bani, ei tind sa reactioneze negativ, intr-un mod violent, sau chiar agresiv, ceea ce reflecta cultura detinuta si educatia lor. Incalcare normelor morale si tacite poate atrage dupa sine aprecieri de genul: imoral, necinstit, bizar, irational, anormal etc., in functie de repertoriul de evaluari ale societatii.

In ansamblu, fenomenul de cersit este considerat o problema sociala ce isi are radacinile intr-un comportament „problema”, comportament ce tulbura echilibriul functional al sistemului social, adica provoaca disfunctii. Cersitul este o problema sociala, insa spre deosebire de alte fenomene care apar intolerabile pentru orice societate contemporana si care ameninta stabilitatea ei (crima, delincventa, consumul de droguri, divortul, somajul etc.), el este totusi un fenomen tolerat inca din antichitate.

Dincolo de continutul si semnificatia acestor conceptii, fenomenul de devianta reprezinta o realitate, chiar si in cadrul celor care cersesc, numarul lor fiind tot mai mare, o realitate de care trebuie sa se tina cont in orice societate, iar masurile punitive trebuie sa fie in stransa legatura cu gradul de periculozitate al comportamentulor cersetorilor si cu toleranta normelor morale si juridice fata de ele.

 Agresivitatea, mecanism de aparare in relatiile sociale ale cersetorului




Talcott Parsons spune despre agresivitate ca este o forma a deviantei, o „forma” activa in cadrul careia „controlul social se va realiza prin suportare” (Parsons apud Morandau, 2007). Definitiile date agresivitatii sunt variate si uneori contradictorii. In literatura de specialitate, agresivitatea este definita ca fiind „comportamentul verbal sau actional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea si chiar suprimarea fizica a celorlalti” (Zamfir si Vlasceanu, 1993). Agresivitatea se poate intalni atat la animale cat si la oameni, iar in ceea ce priveste omul, se pot identifica mai multe cauze ale acestui tip de comportament, precum: furia, auto-apararea, aplicarea pedepselor si violenta manifestata in scopuri coercitive, agresivitatea putand sa se manifeste atat verbal cat si fizic. (Russell, 2001).

Una din caracteristicile comportamentale ale cersetorilor sau grupurilor de cersetori este agresivitatea, atat verbala cat si fizica. In incercarea de a explica comportamentul agresiv al cersetorilor, ne vom raporta la doua contexte sociale in care cersetorul se poate regasi: familia (in care modelul agresiv este dominant) si strada (mediu prin excelenta agresiv in care cersetorul foloseste agresivitatea ca mecanisc de aparare in relatiile cu ceilalti). In ambele medii ierarhia este dictata de forta fizica si experienta violentei (Sima, 2003).

Pentru inceput, familia ca si factor de socializare poate fi responsabila de comportamentele agresive ale indivizilor care cersesc, preluate de acestia  prin influenta si imitatie. Un copil crescut intr-o ambianta familiala conflictuala, in care forta si violenta reprezinta principalele solutii in rezolvarea problemelor, va capata predispozitia de a practica ceea ce a vazut si auzit. Potrivit lui Bandura, achizitionarea comportamentului agresiv depinde de ceea ce indivizii observa in jurul lor. (Bandura apud Russell, 2001). In urma interiorizarii unui anumit stil comportamental, cersetorii agresivi pot dezvolta tactici si strategii comportamentale noi, oferind, la randul lor, noi patternuri de conduita celor cu care vin in contact sau cu cel care se afla in relatie. Prin observarea comportamentului sau de catre altii, un cersetor poate contribui la propagarea in lant a violentei sau delincventei.

In cel de-al doilea context, cel al strazii, individul ajuns recent in strada, are trei nevoi imediate : hrana, adapost si prieteni. Pentru a obtine hrana, el este nevoit sa cerseasca, sa fure sau sa gaseasca rapid mijloace de a castiga bani, maturand, lucrand pentru diversi comercianti, spaland parbrize, facand diferite munci necalificate, de „low-status” etc. Unii adulti si tineri exploateaza si corup copiii strazii, folosindu-i la cersit (Alexandrescu, 2003, p.6), punandu-i sa fure sau sa se prostitueze. Agresivitatea cersetorului in contextul strazii, mediu adesea folosit pentru activitatea de cersit, tinde sa ia doua forme. Identificam astfel un comportament agresiv in relatia cu ceilalti cersetori si in relatia cu trecatorii. In primul tip de relatie, cersetorul care traieste in strada este pus in situatia de a alege una dintre urmatoarele alternative: fie traieste singur, izolat de ceilalti care traiesc in strada ca el, fie se integreaza intr-un grup in care va invata sa accepte agresivitatea celorlalti, sau pe masura trecerii timpului, va invata sa se impuna, astfel sa se apere de agresivitatea altora (Sima, 2003). In cea de-a doua relatie, atat trecatorii, cat si cersetorii pot fi agresivi unii cu altii. De cele mai multe ori oamenii sunt agresivi cu cei care cersesc atunci cand adopta o atitudine respingatoare ce se poate transforma in agresivitate verbala. Tot la nivelul acestei relatii, nu este exclus ca atunci cand trecatorii refuza sa le doneze, cersetorii sa prezinte un anumit grad de agresivitate..

Atat in contextul primului tip de relatie, cat si la nivelul celui de-al doilea, cersetorul tinde sa-si manifeste latura agresiva ca instrument de lupta pentru resurse (lupta pentru supravietuire), dar si ca efect al mentinerii sentimentului de securitate.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




Evaluarea programelor sociale
Relatia dintre dezvoltare sociala si schimbare sociala. Acceptiuni si definitii.
SERVICII OFERITE FAMILIEI SI COPILULUI IN ROMANIA
FACTORI AI INSTITUTIONALIZARII
METODE UTILIZATE IN ASISTENTA SOCIALA
SERVICIUL DE REINTEGRARE SOCIALA DIN CADRUL PENITENCIARULUI
Studiu de caz privind serviciile de sanatate din Romania
PRIMAVARA ANULUI 1848:LIBERALII IN DEFENSIVA
Politici sociale in sec. XX
Adoptia unui copil pentru care a fost stabilit plasamentul ca masura de protectie