Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor
Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
» Abandonul scolar in mediul rural


Abandonul scolar in mediul rural


Abandonul scolar in mediul rural

Invatamantul din mediul rural constituie o problema ce se concretizeaza in rezultatele scolare scazute, rata de cuprindere scolara sau rata de promovabilitate a diferitelor cicluri scolare mult mai mica decat pentru invatamantul urban, participarea scazuta a adolescentilor din mediul rural la nivelurile superioare de invatamant (un exemplu graitor: 75% dintre copiii din mediul rural nu au urmat liceul in 2007 - cea mai mare rata a abandonului scolar inregistrandu-se la nivelul claselor a IX-a si a X-a).

Numarul copiilor care abandoneaza scoala creste de la an la an. Pe durata unui ciclu scolar de opt ani, din 100 de elevi care intra in clasa I, aproape 20 se pierd pe parcurs, conform datelor Institutului de Stiinte ale Educatiei.

Fenomenul se inregistreaza in special la sate si in comunitatile de rromi, unde copiii sunt folositi ca sursa de venit sau vazuti ca indivizi cu responsabilitati in gospodarie. Situatia a inceput sa se inrautateasca din 2001, cand rata abandonului s-a dublat brusc, iar de atunci continuat sa urce.



Ministerul Educatiei si Cercetarii spune ca aceasta rata 'nu este o rata foarte mare, ci doar mare. Inainte de 1990, rata a fost de 7%, chiar si 12%',  comparand-o cu cea de 1,7% din anul scolar precedent. In anul scolar 2004-2005 au abandonat cursurile primare si gimnaziale aproape 33.000 de elevi, din totalul de aproape doua milioane. Pentru perioada 2004-2007, Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEdC) a alocat 11,33 de milioane de euro, majoritatea fonduri PHARE, programului 'Accesul la educatie al grupurilor dezavantajate',menit sa combata acest fenomen.

Intre 2002 si 2004, MEdC a desfasurat un program similar, cu focalizare pe rromi, cu un buget de 8,33 de milioane de euro, majoritatea luati de la Uniunea Europeana. Cifrele arata insa ca efectele la nivelul tarii se lasa asteptate.

Prin intermediul proiectului MEdC, judetul Calarasi, care are cea mai mare rata de abandon (3,2%), a alocat, in urma cu patru ani, 560.000 de euro pentru a combate acest fenomen. Inspectoratul Scolar a angajat mediatori rromi care ii conving pe parintii de aceeasi etnie sa-i trimita pe cei mici la scoala si a introdus cursuri de limba si cultura romani in scoli.

Desi s-au depus eforturi sustinute, fenomenul este in plina ascensiune. Rata creste in continuare, pentru ca din ce in ce mai multe familii, majoritatea de rromi, pleaca la munca in Spania si Italia isi iau copiii cu ele.

Cel mai mare abandon este in judetele Bacau, Botosani, Braila, Tulcea, Galati, Giurgiu, Calarasi, Dambovita, Mehedinti, Dolj, Timis, Caras Severin, Bistrita-Nasaud, Maramures, Brasov, Sibiu si Alba.

In ceea ce priveste riscul de a abandona scoala obligatorie, acesta sporeste foarte mult pentru urmatoarele categorii de copii: cei cu handicap fizic sau psihic, dintre care 40% nu sunt nici macar inscrisi intr-o forma de invatamant, rromii, al caror risc de abandon este de 6- 7 ori mai mare decat cel al celorlalti copii, si copiii din familiile defavorizate. O crestere semnificativa a riscului de abandon este determinata si de urmatoarele situatii: familie saraca, rezidenta in mediul rural, lipsa mamei in gospodarie, parinti cu nivel de instructie redus, parinti tineri, parinti agricultori sau lucratori pe cont propriu, gospodarie numeroasa. Pe baza celor scrise anterior, se poate identifica un model de scolaritate specific ruralului: copiii cu varsta mai mare din mediul rural abandoneaza scoala pentru a ajuta in gospodaria specializata in agricultura, astfel, si contribuie la crearea conditiilor prin care se reduc riscurile de abandon pentru fratii lor mai mici.

Abandonul scolar apare indeosebi in familiile dezorganizate, cu conditii materiale precare si nivel de trai scazut, unde lipsa interesului pentru scoala atat din partea parintilor, cat si a copiilor, nesupravegherea lor de catre parinti, fie prin lipsa de autoritate a acestora, fie prin plecarea lor la munca in strainatate sunt tot atatia factori covarsitori ce sporesc amploarea fenomenului abandonului scolar. O alta parte a copiilor abandoneaza scoala pentru ca provin din familii cu parinti alcoolici, divortati sau decedati, situatii in care acestia nu mai pot sa constituie un model educativ pozitiv. Exista si situatii in care familia considera ca este mai utila folosirea copiilor pentru a intregi veniturile. Aceasta situatie se gaseste in mediul rural, unde copiii trebuie sa munceasca pamanturile, sunt folositi pe post de ciobani sau trimisi la munca in alte judete.

Accesul la invatamantul primar si liceal de baza in Romania este obligatoriu si gratuit (pana la clasa a X- a, adica la varsta de 16 ani). Cu toate acestea, chiar daca familiile sunt scutite de plata taxelor scolare pe perioada invatamantului obligatoriu, exista costuri suplimentare pe care familiile cu venituri modeste nu si le pot permite (de exemplu, imbracaminte, incaltaminte, rechizite, carti alternative, transport etc.).

Romania se plaseaza, conform statisticilor, pe locul trei in clasamentul abandonului scolar in tarile membre ale Uniunii Europene. Aproximativ unu din cinci elevi romani paraseste prematur sistemul educational, rata abandonului scolar triplandu-se in intervalul 2000 - 2007.

Invatamantul romanesc, in ansamblul sau, se afla intr-un declin accentuat, atestat si de Raportul anual pentru educatie al Comisiei Europene, care plaseaza Romania intre codasii UE din perspectiva elementarei abilitati de a citi si a intelege un text in limba materna. Mai mult de jumatate dintre elevii cu o medie de varsta de 15 ani au dificultati din acest punct de vedere. Procentul de promovabilitate a examenului de bacalaureat a scazut numai in 2008 cu patru procente fata de anul precedent, ajungand la 78%. Din pacate, aceasta trista realitate are corespondent si in alte state europene, in special in cele noi membre ale UE.

Cauze:

Cauzele sunt in primul rand de natura socio-economica si familiala. In Romania, exista numeroase scoli izolate si lipsite de dotarile necesare, aflate in zone defavorizate, in care saracia restrange dramatic posibilitatile parintilor de a asigura copiilor conditiile necesare educatiei. Doar unu din patru copii romani din mediul rural sunt absolventi de liceu si numai 1% din ei urmeaza o facultate. In aceste conditii, numerosi copii sunt nevoiti sa munceasca de la varste premature, ceea ce ii transforma intr-o categorie sociala vulnerabila. O treime din copiii obligati sa munceasca sunt analfabeti, iar doua cincimi dintre ei au un nivel scazut al abilitatilor de scris si citit.

Accesul la educatie al copiilor provenind din familii sarace este o problema atat de natura educationala, cat si socio-economica. Cu alte cuvinte, cauzele pentru care acestor copii le este ingradit accesul la educatie sunt in egala masura legate de disfunctiile din sistemul educational, cat si de problemele de natura socio-economica, pornind de la imposibilitatea asigurarii hranei zilnice si a pachetelului pentru scoala, a imbracamintei si incaltamintei adecvate fiecarui anotimp si terminand cu cheltuielile educationale care depasesc cu mult posibilitatile parintilor, care sunt confruntati astfel cu o situatie paradoxala, in care beneficiile materiale conditionate de frecventarea scolii sunt cu mult sub costurile educationale pe care le presupune participarea scolara.



Scolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, saracie si lipsa oportunitatilor de succes socio-profesional pentru absolventi. Lipsiti de motivatie, multi dintre elevii claselor gimnaziale renunta in primii ani de studiu, ramanand sa dea o mana de ajutor in gospodariile proprii sau, muncind ca zilieri la oameni mai avuti din sate.
Saracia comunitatilor din zonele defavorizate limiteaza posibilitatile parintilor de a oferi copiilor resursele necesare educatiei. Aceasta stare provoaca deseori, exploatarea copiilor prin munca de catre parinti.  Lipsa interesului pentru scoala se explica prin presiunile de ordin economic, prin dezamagirile personale ale parintilor si prin lipsa de cultura a comunitatii care poate fi susceptibila fata de institutiile formale.

Cercetarile din domeniul educational au relevat faptul ca mediul socio-cultural de provenienta al elevilor este una dintre cele mai importante variabile in reusita sau esecul scolar si profesional al elevului. Este foarte importanta atitudinea familiei in raport cu scoala. Cunoasterea acestora atitudini si identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate in raport cu carierea scolara a tinerilor constituie un factor important in prevenirea abandonurilor.

Climatul familial are un rol hotarator in cauzele de abandon scolar. Astfel, dezorganizarea vietii de familie, consecinta a divortului , climatul familial conflictual si imoral, excesiv de permisiv, divergenta metodelor educative si lipsa de autoritate a parintilor, atitudinea rece, indiferenta sau dimpotriva, tiranica a acestora, iata alte cateva aspecte care conduc spre abandonul scolar.

Factori de natura sociala si economica – cum ar fi: crize politice, economice, sociale si morale, prabusirea sistemului de protectie sociala, confuzia sau absenta unor norme sau valori – sunt alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, indepartarea lor de mediul educational si in final, abandon scolar. Mai mult, migrarea fortei de munca spre Tarile din Uniunea Europeana ii afecteaza tot mai mult pe copii, care fie ca isi urmeaza parintii, fie sunt lasati in grija unor rude (bunici sau apropiati), al caror control si influenta asupra copiilor sunt superficiale, cu efecte directe asupra starii comportamentale si situatii scolare. S-a constatat ca copiii tin tot mai mult sa paraseasca bancile scolii. Ei au fost incurajati si de atitudinea parintilor pentru care cartea nu mai reprezinta o prioritate, nici garantia unui loc de munca.

Abandonul scolar se regaseste in randul grupurilor defavorizate si este generat de saracie si marginalizare, de costurile colaterale pe care le presupune invatamantul, chiar daca este gratuit. Scoala nu dispune de fonduri proprii pentru sustinerea diferentiata a familiilor.  Minoritatea rroma are cea mai scazuta rata de cuprindere scolara a copiilor. In anul scolar 2001-2002 dintre copii rromi cu varsta cuprinsa intre 7 si 9 ani nu urmau nici o forma de scolarizare 29,9% iar intre 10 si 16 ani - 17,2%. Intr-un articol din ziarul Gazeta de Sud (13 mai 2002) se arata ca ,,impreuna cu parintii multi dintre copii rromi exploreaza gramezile imense de deseuri din cartierele marginase de unde strang sticle, borcane, obiecte din plastic, fier vechi si alte materiale refolosibile, aceasta fiind singura lor sursa de venit. Munca impusa copiilor rromi face parte dintr-un set de valori traditionale transmise din generatie in generatie, iar scoala este privita cu dispret ca o pierdere de vreme.’’ In sondajele care s-au facut in comunitatea rromilor, scoala nu se regaseste printre valorile care ar putea asigura succesul in viata.

O participare scazuta la educatie se inregistreaza si in cazul copiilor cu cerinte educationale speciale. Cunostintele insuficiente ale personalului didactic din scolile integratoare din invatamantul de masa de a lucra cu elevii cu dizabilitati, infrastructura educationala inadecvata nevoilor acestui tip de elevi, precum si deficientele de comunicare intre scoala si comunitate contribuie la cresterea numarului de elevi cu dizabilitati care nu sunt cuprinsi in invatamant (sunt nescolarizati), precum si la absenta unui sistem de monitorizare a modului de integrare a acestora in invatamantul de masa. Una din cauzele importante care genereaza rate de incluziune sociala scazute o reprezinta segregarea in educatie, existenta in mod traditional, in cazul persoanelor cu dizabilitati. Practica izolarii copiilor cu dizabilitati usoare in scoli speciale a incetat la inceputul anului 2001, dupa implementarea unui program care, desi a avut succes conducand la integrarea a 18.158 de elevi cu dizabilitati in cadrul invatamantului de masa, nu a reusit sa asigure in acelasi timp priveste adaptarea curriculei scolare si pregatirea profesorilor pentru lucrul cu elevii cu dizabilitati, inducerea unei atitudini de sustinere fata de acestia. In anul 2002, 4.400 de copii cu nevoi speciale au fost inscrisi in invatamantul de masa. Aceasta politica educationala are drept scop modernizarea si restructurarea „invatamantului special” (educatia pentru copiii cu cerinte educationale speciale/dizabilitati), astfel incat sa creeze premisele pentru debutul scolar in cea mai apropiata scoala din comunitate, precum si pentru asigurarea unor servicii educationale de sprijin diversificate si de calitate. In ultimii ani, au fost derulate proiecte specifice in vederea dezvoltarii de „scoli incluzive”. In ciuda acestor eforturi, societatea romaneasca isi pastreaza mentalitatea traditionala de segregare, iar cele mai bune practici obtinute in cadrul acestor proiecte nu au putut fi extinse la nivel national.

Consecinte:

Abandonul scolar este rezultanta unei combinatii de cauze interne si externe, de factori interni si factori externi. Fiecare abandon are o istorie personala si sociala legata de modul cum se aplica diferentiat principiul dezvoltarii. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflati intr-o anumita configuratie pedagogica, psihologica si sociala care determina la randul ei mai multe consecinte imediate dar si de durata.





Abandonul scolar timpuriu se raporteaza la nivelul de educatie si statutul profesional al capului familiei, originea etnica, zona in care locuieste familia si nivelul de saracie al acesteia. In anumite situatii, parintii au slujbe temporare pe piata neagra si tind sa-si implice si copiii in aceste activitati, ceea ce determina prezenta redusa a acestora la scoala.

Multi copii frecventeaza numai invatamantul obligatoriu si nu isi maresc sansa de a patrunde pe piata muncii prin frecventarea formelor de invatamant profesionale/ocupationale sau post-liceale. Aceasta situatie se datoreaza partial unor aspecte care tin de disponibilitate si capacitate financiara. 

Trebuie remarcata scaderea valorizarii educatiei in randul familiilor care intampina probleme de natura socio- economica, ceea ce conduce la abandon scolar si reorientarea copiilor catre piata muncii. In lipsa unor masuri adecvate, acestea pot conduce la o perpetuare pe termen lung a starii de saracie, prin crearea unui cerc vicios saracie- educatie redusa, lipsa de educatie- saracie. Datorita efectelor pe termen lung, intre saracie si accesul la educatie exista o relatie de influenta reciproca, lantul cauzal conducand la transmiterea inter-generationala a starii de saracie, cu efecte atat la nivel individual cat si colectiv, societal. Cu alte cuvinte, unui copil provenind dintr-o familie aflata in saracie extrema, din cauza lipsei de resurse materiale si a suportului social adecvat, i se va limita accesul la educatie si la instruire profesionala adecvata. Lipsa instruirii scolare si profesionale va scadea sansele sale pe piata muncii si va creste riscul de excludere sociala, iar efectul pe termen lung este caderea sa sub pragul de saracie, transmitandu-se astfel starea de saracie de la o generatie la alta.
De aceea, atat statele membre ale Uniunii Europene cat si Romania identifica accesul la educatie ca un drept fundamental. Acesta reprezinta atat un mod esential de prevenire a riscului de saracie si excluziune sociala, cat si o modalitate importanta de sprijinire a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile. Accesul la educatie, definit ca posibilitatea de utilizare a dreptului la invatatura, reprezinta in contextul actual al societatii romanesti, alaturi de accesul la serviciile de sanatate si conditiile adecvate de hrana si locuire, un instrument capabil sa faciliteze sau sa restrictioneze integrarea sociala, sa mareasca sau sa reduca sansele de reusita ale generatiei tinere.

Abandonul scolar are consecinte ingrijoratoare :consumul de droguri, prostitutia, traficul de fiinte umane, violenta, delincventa. Intr-un studiu facut in 1995 din totalul infractorilor minori inregistrati 45% erau elevi. Este ingrijorator faptul ca in ultimii ani a scazut varsta infractorilor, acestia se organizeaza in grupuri, au sporit ingeniozitatea si agresivitatea, au crescut infractiunile cu violenta, s-a diversificat gama infractiunilor, tinerii delincventi se asociaza cu infractori recidivisti, sunt amenintate cadrele didactice. Totodata s-au intensificat si masurile autoritatilor statului. S-au infiintat: noi institute de ocrotire a minorilor; centre de consiliere antidrog; penitenciare pentru minori; centre de reeducare in fiecare judet.

Masuri preventive:

Abandonul scolar creeaza conditiile esecului integrarii sociale, in sensul ca reduce semnificativ sansele autorealizarii in domeniile de activitate licite, legale.

Pentru o mai buna prevenire a abandonului scolar trebuie cunoscute aptitudinile si nevoile fiecarui copil integrat in sistemul de educatie, fie el de religie sau etnie diferita fata de restul copiilor.

S-a avut in vedere infiintarea unei retele de cabinete psihopedagogice prin care asigura consilierea elevilor, dar si a cadrelor didactice si a parintilor .

Este imperios necesar ca scoala si toate institutiile abilitate ale statului sa sprijine mai mult procesul instructiv-educativ, eradicarea saraciei, diminuarea delincventei, a abandonului scolar.

Este dezirabila elaborarea de proiecte cu finantare nerambursabila pentru programe de educatie pe diferite directii: igiena si sanatate, promovarea meseriilor traditionale, conduita sociala si modalitati la educatia permanenta.

De maxima importanta pentru reusita demersului educational se considera a fi crearea unui parteneriat intre scoala, familie, comunitate, in care fiecare trebuie sa- si asume roluri clar stabilite in functie de domeniul de competenta. Scopul parteneriatului propus este acela de a crea o legatura si de a responsabiliza comunitatea / scoala / familia ca factori implicati direct in formarea elevilor in scopul prevenirii si combaterii abandonului scolar.

Modalitatile de interventie la nivelul comunitatii urmaresc implicarea factorilor de decizie, autoritatile locale, servicii sociale, ONG-urile, firme, in actiunea de prevenire si combatere a abandonului scolar. Actiunile pot viza:

- Informarea comunitatii cu privire la starea de fapt;
- Atragerea atentiei asupra gravitatii si consecintelor in plan socio-economic la nivelul judetului, dat fiind faptul ca abandonul datorat saraciei genereaza la randul sau saracie;
- Pregatirea scolara si profesionala deficitara creeaza premise pentru rata ridicata a somajului si a situatiei financiare precare. Cei care abandoneaza scoala nu vor avea formatia morala si civica necesara rolului de parinte si a celui de cetatean al comunitatii.

Modalitatile de interventie la nivel de familie sustin constituirea unor asociatii a parintilor cu copii aflati in situatia de risc / sau abandon scolar care sa vizeze : consiliere privind cariera; invatarea unor strategii de gasire a unui loc de munca; tehnici de rezolvare a situatiilor de criza ; strategii de monitorizare si gestionare a traseului educational al elevului;
organizarea de targuri de oferte educationale in scopul informarii cu privire la variantele optime de scolarizare pentru elevi; targuri de job-uri si orientarea parintilor spre cursuri de formare in calificarile de pe piata fortei de munca, sprijin financiar sub forma de rechizite, imbracaminte, transport scolar al elevilor din mediul rural in mediul urban; realizarea de anchete sociale si acordarea de asistenta sociala dupa caz.



Deoarece una dintre cauzele abandonului scolar este constituita de absenteism, strategiile de interventie trebuie sa vizeze si scoala, in principal in ceea ce priveste calitatea interventiei instructiv-educative, pertinenta continuturilor in raport cu trebuintele de invatare ale elevilor, relevanta metodelor si stilurilor didactice pentru situatiile cognitive ale elevilor, sistemul de evaluare, etc.

Avand in vedere strategiile de interventie care se impun la nivel de scoala, de maxima importanta este consilierea psihopedagogica a profesorilor cu privire la aceasta categorie de elevi, precum si cursuri de formare care vizeaza cunoasterea si utilizarea proiectarii unor planuri de interventie individualizata si personalizata a elevilor.

Asadar, modalitati de interventie la nivel de scoala au in vedere familiarizarea profesorilor cu tehnici de invatare activa si interactiva; consiliere vocationala; cunoasterea si utilizarea unor strategii de adoptare curriculara.

Modalitati de interventie la nivel de elevi presupun consiliere psihopedagogica individuala si de grup; testarea cu teste psihologice in scopul cunoasterii nivelului de dezvoltare intelectuala a profilului aptitudinal si de personalitate a elevilor; organizarea unor activitati de pregatire suplimentara pentru cei care manifesta dificultati de asimilare, precum si in cazul celor cu lacune in pregatire, datorita absenteismului.

Este necesara o cunoastere mai amanuntita, atat a elevilor, cat si a familiilor acestora. Educatia reprezinta baza emanciparii individuale si are un impact major asupra dezvoltarii intregii noastre societati. De aceea, asigurarea sanselor egale la educatie de calitate pentru toti are o importanta majora.

 

Bibliografie:

1)   Adrian Hatos, „Sociologia educatiei”, Ed. Polirom, 2006;

2)   Elisabeta Stanciulescu, „Sociologia educatiei familiale, Ed. Polirom, 1998;

3)   Barbu, Gheorghe- Copiii din familiile sarace,in Calitatea vietii, nr.1-2/1998;

4)   Barbu, Gheorghe- Conditii de viata ale familiilor sarace cu copii, in Calitatea vietii,nr.1-2/1997;

5)   http://articole.famouswhy.ro/abandonul_scolar_in_contextul_societatii_romanesti;

6)   http://articole.famouswhy.ro/rapoarte_cu_privire_la_abandonul_scolar_in_romania.



loading...




Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




Studiu de caz privind serviciile de sanatate din Romania
CENTRUL DE CONSILIERE PENTRU COPILUL ABUZAT, NEGLIJAT SI EXPLOATAT
Adoptia - aspecte juridice si sociale
Comportamentul deviant
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND INFRACTIONALITATEA SI PEDEAPSA
ASISTENTA SOCIALA IN SPATIUL ROMANESC
Proiect - violenta in familie asupra copiilor
PROTECTIE SI ASISTENTA SOCIALA IN GRECIA SI ROMA ANTICA
Asistenta sociala la nivelul comunitatii
ACTIVAREA RESURSELOR












loading...