Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. Definiția dreptului, Norma de drept, izvoarele de drept, legi, aplicarea legilor

Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
TENTATIVA IN CAZURI SPECIALE


TENTATIVA IN CAZURI SPECIALE



TENTATIVA IN CAZURI SPECIALE

SECTIUNEA I

TENTATIVA SI PARTICIPATIA

Actele de executare savarsite de catre autorul principal atrag raspunderea instigatorilor precum si a complicilor deoarece conditia participatiei penale este ca autorul sa fi comis o fapta prevazuta de legea penala, consumata sau in forma tentativei (tentativa pedepsibila).

Daca autorul s-a desistat sau a impiedicat producerea rezultatului aceasta imprejurare privind insasi executarea faptei are caracter real, in consecinta ea profita si instigatorilor precum si complicilor, care ar putea evita in acest fel pedepsirea pentru instigare sau complicitate la tentativa, afara de cazul in care legea penala ar prevedea, ca o infractiune de sine statatoare, ca instigarea si complicitatea se pedepsesc chiar daca autorul s-a desistat ori a impiedicat producerea rezultatului.

Codul penal roman, stabileste in art. 29 alin. 1 ca in anumite conditii instigatorul (nu si complicele) se pedepseste chiar daca autorul a impiedicat producerea rezultatului. Aceasta are in vedere faptul ca legea penala romana nu pedepseste tentativa la complicitate, dar pedepseste tentativa la instigare. Spre deosebire de aceasta situatie, in legislatia altor state, tentativa la instigare sau la complicitate nu se pedepsesc.

In cazul in care exista mai multi autori (coautori), este necesar ca toti sa se desiste ori sa impiedice producerea rezultatului pentru a se produce efectele enuntate anterior. Impiedicarea rezultatului de catre un singur coautor nu produce efecte decat asupra coautorului respectiv nu si asupra celorlalti coautori, instigatori sau complici[1].

In cazul in care dintre coautori numai unul se desista, dar nu impiedica pe ceilalti sa consume fapta, el nu va beneficia de clauza de nepedepsire, nici potrivit art. 22 Cod penal si nici potrivit art. 30 din Codul penal deoarece ar fi trebuit ca rezultatul sa fi fost impiedicat.

In masura in care, alaturi de autori si coautori, exista instigatori sau complici acestia vor beneficia, cu exceptia instigatorilor, de desistarea autorului sau coautorilor. Daca autorul sau coautorii nu se desista si nici nu impiedica producerea rezultatului, complicii pot beneficia de nepedepsire numai in masura in care impiedica ei insisi producerea rezultatului. In acest caz, numai complicele care a impiedicat producerea rezultatului va beneficia de nepedepsire, in timp ce restul participantilor vor fi sanctionati pentru tentativa la infractiune, respectiv, pentru instigare la infractiune.

O situatie speciala este aceea a instigatorului. In principiu, acesta poate la randul sau sa impiedice consumarea infractiunii, beneficiind de aceleasi cazuri de nepedepsire intocmai ca si complicele. Acest beneficiu va profita numai instigatorului care a reusit, mai inainte de descoperirea faptei sa impiedice consumarea. Ceilalti participanti vor fi pedepsiti pentru tentativa la infractiune sau pentru complicitate la infractiune. In acest din urma caz, instigatorul nu ar putea raspunde decat pentru infractiunea autonoma, deoarece, anterior desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului, a comis infractiunea autonoma.

In cazul in care instigatorul, prin propriile sale eforturi a reusit sa impiedice producerea rezultatului, inseamna ca nu a existat dorinta de desistare sau de impiedicare a producerii rezultatului din partea autorului. Cu toate ca in cazul eforturilor instigatorului de a impiedica producerea faptei, acesta determina pe autor sa se desiste sau sa impiedice producerea rezultatului, aceasta forma de desistare nu este identica cu cea la care se refera art. 29 C. pen. si care are in vedere o manifestare a autorului neinfluentata de catre instigator.

In consecinta, in cazul in care fiecare dintre participati actioneaza izolat, in acest caz in conformitate cu prevederile art. 30 C. pen. va beneficia de nepedepsire numai participantul care impiedica efectiv producerea rezultatului in conditiile cerute de lege, adica inainte de descoperirea faptei. Zadarnicirea faptei ar putea fi realizata si de catre participantul izolat, fie prin denuntarea faptei autoritatilor, prin instiintarea victimei, prin convingerea sau constrangerea celorlalti coparticipanti de a se abtine de la comiterea faptei.[2]

Daca participantul nu a reusit acest lucru, nu va putea beneficia de impunitate.

SECTIUNEA A II-A

TENTATIVA IN CAZUL DIFERITELOR FORME DE INFRACTIUNI

In cazul in care, dupa inceperea executarii unei infractiuni, autorul ia hotararea sa comita si o alta infractiune, incepand executarea si a acestei infractiuni, el va raspunde in raport cu fiecare din rezolutiile luate.

In cazul in care exista rezolutii distincte, ar putea fi conceput un concurs real de infractiuni, fie sub forma unui concurs real de infractiuni diferite, fie un concurs real intre o tentativa la o infractiune si o infractiune consumata sau un concurs real intre doua infractiuni consumate.

De exemplu, daca o persoana este hotarata sa sustraga valori dintr-o locuinta iar, ulterior, intervine rezolutia sa distruga si unele din lucrurile din locuinta, incepand executarea si a acestei infractiuni, executare intrerupta prin venirea proprietarului, vor exista doua infractiuni distincte in concurs real, sub forma a doua tentative la infractiune; tot astfel, daca hotul surprins de victima asupra faptului se hotaraste sa o loveasca si fuge fara a consuma furtul; agentul va raspunde pentru un concurs real de infractiuni: tentativa la furt si infractiunea consumata de vatamare corporala[3].

Este posibil ca actele de executare pentru a doua infractiune sa fie absorbite natural sau legal in cadrul altei infractiuni mai grave. Asa de pilda, in cazul in care o persoana, dupa vatamarea grava a victimei, se hotaraste sa o ucida si incepe executarea acestei noi rezolutii; daca executarea omorului este intrerupta ori rezultatul nu se produce agentul va raspunde pentru tentativa la omor, nu si pentru vatamarea corporala a victimei (aceasta din urma infractiune fiind absorbita natural in prima infractiune); daca autorul se desista de la executarea infractiunii de omor, atunci el va raspunde numai pentru infractiunea de vatamare corporala.[4]

Va exista concurs real de infractiuni si in cazul in care autorul comite o infractiune ca mijloc pentru savarsirea alteia care a ramas in faza de tentativa. De exemplu, faptuitorul comite un fals in inscrisuri oficiale pentru a putea insela victima, insa executarea ultimei infractiuni este intrerupta.

In acest sens, in practica judiciara s-a decis ca inculpatul va raspunde atat pentru abonamentul falsificat cat si pentru tentativa la inselaciune daca a prezentat un abonament falsificat organelor de control care l-au descoperit calatorind clandestin; sau daca, folosindu-se de inscrisuri falsificate, le-a prezentat victimei pentru a obtine un folos material injust, rezultatul pagubitor neproducandu-se, victima refuzand sa achite suma ceruta[5].

O situatie care produce discutii in practica o reprezinta cazul tentativei la infractiunea complexa[6].

In conceptia legiuitorului infractiunea complexa constituie o unitate legala de infractiune; fapta absorbita si cea absorbanta isi pierd individualitatea, chiar daca sunt susceptibile de incadrari juridice distincte, contopindu-se spre a da nastere unei infractiuni cu trasaturi proprii. Constituind o unitate de infractiuni, executarea infractiunii complexe, in ansamblul ei, incepe cu executarea uneia dintre faptele componente, oricare ar fi acestea, chiar daca nu s-a inceput executarea si a celeilalte fapte[7].

In cazul in care faptuitorul se desista de la executarea actului de constrangere, nu fortat de rezistenta victimei, ci luand o hotarare proprie, nesilit de nimeni, el va beneficia de nepedepsire prin aplicarea prevederilor art. 22. alin. I C. pen..

Este discutabila si solutia in cazul in care faptuitorul a facut incercari repetate de a consuma infractiunea. De regula, fiecare incercare reflecta o noua hotarare delictuala pe care agentul o pune in executare; de aceea nereusita incercarii nu poate fi considerata o dovada a desistarii voluntare a infractiunii. Existenta unor incercari repetate cu rezultate delictuale poate sa conduca la existenta unui concurs real de infractiuni.[8]

In practica judiciara, s-a decis ca ori de cate ori incercarea de a comite o infractiune se finalizeaza prin producerea rezultatului, agentul va raspunde numai pentru infractiunea consumata, actele de executare prealabile fiind absorbite, in fapta consumata. In acest caz savarsirea unei tentative de inselaciune, urmata la un timp mai indelungat, de o noua incercare finalizata prin consumarea infractiunii de inselaciune atrage raspundere agentului pentru un concurs real de infractiuni, tentativa la inselaciune si infractiunea consumata de inselaciune[9].



[1] A se vedea in acest sens, Sectia penala a Curtii Supreme de Justitie, decizie nr. 1144 din 24 martie 1999, in Culegere de Decizii ale C.S.J. pe anul 2000, p. 76.

[2] A se vedea in acest sens Sectia penala a Curtii de Apel Bacau, decizia nr. 301 din 13 octombrie 1998, publicata in Revista Dreptul nr. 6/1999, p. 58

[3] A se vedea in acest sens Sectia penala a Curtii de Apel Brasov, decizie nr. 25AP/ din 1 martie 2000, nepublicata.

[4] A se vedea Gavril Paraschiv "Unitatea si pluralitatea de infractiuni", in Revista de Drept Penal nr. 4/1995, p. 51.

[5] In acest sens Sectia penala a Curtii de Apel Timisoara, decizia penala nr. 482 din 14 noiembrie 2001, nepublicata.

[6] In acest sens a se vedea, C-tin Butiuc, "Tentativa in cazul infractiunilor complexe", in Revista de Drept Penal nr. 2/1997, p. 77.

[7] A se vedea, V. Dongoroz, op. cit., p. 175

[8] Pentru mai multe detalii a se vedea, George Antoniu, "Unitatea de infractiuni. Contributii", in Revista de Drept Penal nr. 3/1999, p. 21.

[9] In acest sens C.S.J, sectia penala, decizia penala nr. 106/1994, in Dreptul nr. 12/1994, p. 80.



Drept



Consacrarea legala a termenului de insolventa
Stabilirea filiatiei fata de tata prin recunoastere
Procedura falimentului reglementata de Codul Comercial roman de la 1887
PROFESII SPECIFICE
Legea pentru administratia generala a vamilor din 13 aprilie 1933
Forma de guvernamant a statului
Actiunea actelor normative in timp
Statul si dreptul in Vechiul Regat al Romaniei
Consiliul Superior al Magistraturii
Producerea inscrisurilor

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate