Statul si dreptul roman in perioada feudalismului dezvoltat

Statul si dreptul roman in perioada feudalismului dezvoltat

A.    Formarea statelor feudale romanesti.

A.1. Tara romaneasca sau Muntenia sec. 13 aduce o omogenizare d.pd.v etnic fiind asimilate si popoarele migratoare, dar si o maturizare d.pd.v. politic prin formarea cnezatelor si voievodatelor

- se rup legaturile de vasalitate fata de Ungaria si dupa batalia de la Posada 1130 ia nastere statul Tarii Romanesti care se intinde de la Carpati la Dunare de la Portiel de Fier la Barila. Acest stat era denumit Valahia de ceilalti si Muntenia de romani deoarece nucleul de baza era format din voievodatele din zona de munte.

A.2. tara Romaneasca a Moldovei, inceputul sec 14 gaseste formatiunile politice din rasaritul Carpatilor sub suzeranitate ungara si sub presiunea invaziei mongole. Sub Conducerea Voievodului Bogdan de Maramures s-a reusit lichidarea vasalitatii ungare in anul 1365. Noul stat se intinde de la Carpati la Nistru de la granita cu Polonia pana la Dunare si mare. Popoarele straine au denumit aceasta tara TERA VALAHOTUM sau MOLDOVALAHIA iar romanii Tara Romaneasca a Moldovei.

A.3.Voievodatul Transilvaniei, pe teritoriul din interiorul arcului Carpatilor au existat multe confruntari intre populatie si maghiarii cuceritori. Dupa sec 13 desi se mentin unele voievodate romanesti, ungurii au introdus organizarea dupa modelul german si au aparut comitatele. Sasii si secuii sunt organizati in "scaune"

A.3. Tara Cavarnei, denumirea a fost atribuita Dobrogei care forma un mic stat. Intre sec XI-XIII acest stat se gasea sub suzeranitate bizantina iar apoi trece sub autoritatea tarului bulgar. In 1386 Mircea cel Batran apara aceasta tara impotriva turcilor care o stapanesc 450 de ani.

B.    Domnia si legea tarii

odata cu formarea apare ierarhizarea sociala in frunte aflandu-se un domn

domnia este institutia suprema a tarii avand semnificatia de independenta si sef de

stat, este o institutie romaneasca, fara corespondenta in tarile vecine, domn vine de la DOMINUC (conducator militar).

Domnul detine prerogative de conducator al obstei, judecator in sensul de

dominatie asupra teritoriului

Principiile de la baza domniei erau alegerea (de la daci pana in feudalism) si

ereditatea (aceasta sufera transformari in anumit perioade, aici tinde sa devina permanenta atat pe linie descendenta cat si colaterala. Cele doua principii au coexistat, alegerea domnului facandu-se din cadrul aceleiasi familii.) Prin alegere se hotara cine din mostenitori ocupa tronul. Procedura se realiza prin ceremonii de investitura, alegerea se facea pe viata. Se observa din acea perioada o cristalizare a unui sistem electivo-ereditar care avea la baza norme care reglementau functionarea lui iar domnii erau considerati domni legitimi. Cei care incalcau legile la incoronare erau numiti uzurpatori, erau numiti de puteri straine si inlocuiti de mase. Acest sistem a suferit nu doar modificari ci si deteriorari ca urmare a luptelor pentru tron dar si a numirii unor domni de puterile straine.

C.    Organizarea sociala si politica

desi se aflau sub dominatie otomana institutiile juridice din Tara Romaneasca si

Moldova nu au suferit modificari, legea tarii fiind principalul instrument de drept, iar dreptul scris a fost facut sub dominatie bizantina.

In Transilvania dreptul a fost influentat de dominatia ungara, otomana si

hapsburgica.

I perioada feudalismului Tara Romaneasca si Moldova aveau o economie

caracterizata prin agricultura si pastorit s-a dezvoltat productia mestesugareasca.

birurile erau produse agricole si animale

comertul extern a dus la inflorirea oraselor.

D.    Titlurile de proprietate in perioada feudalismului

d.1. marea proprietate feudala = era dominanta, se mostenea, apoi apar si alte moduri de dobandire cum ar fi dania domneasca, vanzare donatie si schimbul, in functie de titularul ei marea proprietate feudala era:

Domneasca

Boiereasca

Manastireasca

d.2. proprietatea obstilor satesti= pasunile, podurile, apele raman in proprietatea

comuna iar (vatra satului - gospodariile

satenilor) si loturile de cultura erau in

proprietatea privata.

d.3. proprietatea taranilor liberi = dreptul de proprietate se exercita asupra

gospodariei, pamantului de cultura, uneltelor

si vitelor de cultura.

d.4. proprietatea mestesugarilor= asupra atelierelor si uneltelor de munca

d.5. proprietatea taranilor aserviti= dreptul de proprietate asupra gospodariei,

vitelor si uneltelor de munca. Pamantul

apartinea boierului si era dat cu titlul de folosinta.
d.6 proprietatea rromilor= locul unde locuiau si unelte de meserie

E.    Structura sociala in perioada feudalismului

e.1.          Stapanii feudali:

e.1.1 boierii = exercitau pe domeniile lor atributii de ordin politic, militar si administrativ, apar slujbele detinute de boieri numite dregatorii

e.1.2 inaltul cler = o categorie sociala distincta care detinea domenii intinse, aveau numeroase privilegii

e.2. taranii aserviti= conditia juridica a lor era de dependenta fata de 

mosia unde locuiau, erau numiti rumani in Tara Romaneasca si

vecini in Moldova

e.3. taranii liberi = sau mosnenii in Tara Romaneasca si razesi in Moldova

e.4. robii = o categorie sociala cu regim juridic distinct, spre deosebire de sclavi detineau

drepturi de proprietate, nu puteau fi ucisi, dar puteau fi vanduti.

F.     Organele centrale ale statului

f.1.           Domnul = sef al statului care exercita atributiuni privind conducerea administrativa,

militara, judecatoreasca si legislativa. Lua decizii privind impartirea teritoriala a tarii, numirea dregatorilor, incasarea darilor, efectuarea prestatiilor catre domnie si . . . . .monedei. Exercita tutela asupra bisericii, confirma mitropoliti, episcopi si ecumeni. International incheia tratate de alianta, comerciale, declara stare de razboii sau pace. Militar exercita comanda asupra armatei si asupra dregatorilor cu atribusii militare. Era judecatorul suprem, hotararile sale avand forta juridica doar pe timpul vietii. Activitatea de legiferare se concretiza in hotarari legislative, adoptate cu acordul sfatului domnesc.

f.2. Sfatul domnesc = 15-25 de boieri, era organul central prin care boierii participau la conducerea statului; Intocmeau actele de transfer si de acordare a imunitatilor> participau la judecarea proceselor penale si civile; sfatuiau domnul in probleme de stat; garanta respectarea tratatelor si a altor acte in domeniul relatiilor internationale; era consultat in probleme de ordin financiar, bisericesc si militar.

f.3. marea adunare a tarii= 150-200 membrii, dezbatea fie problem externe (trate de vasalitate) fie probleme interne (alegerea domnului, abdicarea, reforma legislativa)

f.4. dregatorii= erau inalti demnitari ai statului, numiti de catre domn cu atributiuni in cadrul curti dar si pe plan administrativ , juridic si militar. Depuneau juramant de credinta si puteau fi revocati oricand de domn. Erau platiti dar beneficiau si de danii domnesti li s cedau veniturile unor tinuturi si primeau daruri de la subalterni. Cele mai important functii erau:

Logofatul= seful cancelariei domnesti, purtatorul marelui sigiliu

Vornicul= conducatorul slujitorilor curtii, asigura paza granitelor si judeca anumite procese penale

Postelnicul = coordona relatiile cu alte state si era traducatorul domnului

Vistiernicul= avea atributiunii i domeniul strangerii veniturilor statului

Spatarul= pastra spada domneasca si prelua comanda armatei daca domnul patea ceva

Paharnicul= administra pivnitele domnesti

Stolnicul= administra comorile, pescariile si gradinile domnesti

G. Organizarea fiscala

- domnul era cel care avea dreptul de a percepe dari care puteau fi: in natura (dijne), in Tara Romanesca i se spunea zecimala, in Moldova deseatina si constau in cereale, vite, produse animaliere, peste, alte dari consta in prestatia de munca sau slujbele efectuate la cetate. In sec VIII aceeste prestatii in munca puteau fi rascumparate cu bani. Darile in bani constau in impozitul personal numit si bir care era fixat in functie de situatia sau starea sociala a persoanelor.

- birurile erau principala sursa de venituri a statului si se fixau pentru fiecare persoana in parte dar si pentru produsele, bunurile comercializarea si exploatarile din subsoluri

- Tara Romanesca si Moldova plateau biruri catre poarta otomana: in bani se mai numea si faracius sau bisceu.

H. Organizarea militara:

- initial armata sau oastea era formata din trupele boierilor, in sec XV constituindu-se oastea domnului sau oastea cea mica formata din micii feudali; curteni, slujitori si recrutarea taranilor liberi. In caz de primejdie se convoaca oastea ceea mare formata din oastea mica, trupele de feudali.

- in sec XVII apar in oaste pentru prima data lefegii sau mercenarii (soldati platiti).

I. Organizarea bisericeasca

- in perioada feudalismului dezvoltat biserica ortodoxa nu era de sine statatoare ci era subordonata patriarhiei Constantinopolului. In varful ierarhiei ecleziastice se afla un mitropolit urmat de episcop, protopop, staret, preotii.

J. Organizarea administrativ-teritoriala

- cele mai vechi subdiviziuni teritoriale erau judetele in Tara Romanesca si tinututrile in Moldova. Denumirea de judet vine de la judicium (instanta de judecata) el fiind condus de dregatori locali care se numeau judeti, sudeti, vornici sau bani . De regula judetele au preluat denumirea apelor dee-a lungul carora s-au format: Arges, Olt, Dambovita, Ialomita.

- Tinuturile erau conduse de judet, staroste, parcalav, vornici, iar denumirea lor era legata de orasul sau cetatea de resedinta. Conducatorii acestor judete aveau atributiuni judecatoresti, fiscale, militare sau administrative.

- orasele erau unitati administrative formate din negustori, meseriasi, tarani si aveau o organizare proprie cea ce le conferea autonomie. Erau conduse de 2 tipuri de dregatori unii alesi de populatia oraselor, altii numiti de domni

- dregatorii domnesti aveau atributii fiscale, vamale, politiesensti, sijudecatoresti, ceilalti se ocupau de administrarea patrimoniului orasului, percepeau venituri si intretineau armata

- satele aveau drept de autoconducere pe plan economic, juridic, politic siadministrativ. WEErau de 2 feluri - libere si aservite. Satele libere isi pastrau autonomia dar erau subordonate administrativ, fiscal si militar judetelor. Conducerea acestora era incredintata cnejilor sau juzilor sprijiniti de oamenii buni si batrani. Satele aservite de catre domnii, boieri sau manastiri erau conduse de catre un reprezentant al proprietarului

Legea tarii si institutiile sale in perioada feudalismului dezvoltat

legea tarii cuprinde ansamblul normelor juridice aplicate pe teritoriul romanesc. I

se mai spunea si obiceiul tarii. In secolul XVII prin lege au fost denumite normele juridice scrise iar cele nescrise se numeau obiceiuri. Legea tarii constituia dreptul complet al societatii feudale iar existenta in sec. XVII a pravilelor a demonstrat existenta unui drept subsidiar in raport cu legea.

Dreptul de proprietate

1. Proprietatea taraneasca - legea tarii permitea instrainarea pamanturilor; atat a celor aflate in proprietate personala cat si a celor aflate i proprietate comuna (valmesa) instrainarea se facea cu respectarea dreptului preemtiune.. Dreptul de proprietate in obstea libera are un caracter mixt:

Dreptul de stapanire de valmasie asupra pasunilor, padurilor, apelor, subsolurilor

Dreptul de stapanire personala asupra casei de locuit, curti, loturilor de pamant personale.

In obstea aservita dreptul de proprietate - proprietatea asupra pamantului apartine stapanilor feudali iar taranii aserviti isi pastrau dreptul de proprietate numai asupra casei de locuit, uneltelor de munca si bunurilor personale.

2. Proprietatea nobiliara - dreptul de proprietate imobiliara avea ca obiect mosiile boieresti, bisericesti si domnesti.

Proprietatea boiereasca se dobandea de regula prin mostenire sau prin donatie domneasca acordate de domni pentru serviciii militare sau alte acte de vitejie. Se numea ohaba in Tara Romanesca uric in Moldova. Se bucurau de scutiri fiscale dar putea fi retrasa sau confiscata in caz de viclenie de tradare revenind domnului sau data catre alti boieri.

Proprietatea bisericii s-a constituit prin danii din partea credinciosilor, domnul, boierii, orasenii sau taranii liberi. Aceasta proprietate nu putea fi instrainata.

Proprietatea domnului cuprindea bunurile personale detinute inainte de a deveni domn si achizitiile facute ulterior prin diverse cai juridice. De asemenea apartinea domnului camara domneasca (venituri ce i se cuveneau domnului separat de visteria tarii).

3. Dominiu Eminesms - dreptul de stapanire superioara asupra intregului teriotriu al tarii. Acest drept revenea domnului care supraveghea asupra terenurilor, padurilor si a apelor si dispunea de prerogativa de a scoate din fondul comun al unor parti si al transforma in stapanire personala. De asemnea acestui regim de dominius eminems i se supuneau si terenurile confiscate pentru tradare si bunurile vacante ramase de la cei decedati fara mostenitor.

Regimul juridic al persoanelor

Persoana - din punct de vedere juridic persoanele fizice si juridice sunt subiecte de drepturi si obligatiuni. In feudalism persoana este incadrata in diverse satri sociale care se deosebesc din punct de vedere juridic si implicit din punct de vedere al capacitatii juridice.

Boierii - aveau capacitate juridica deplina in ceea ce priveste dreptul si obligatiile publice si private. In Tara Romanesca se produce o stratificare a acestei categorii care le confera drepturi si obligatii diferite. Existau: boieri mari, mici, de curte, de tara, cu slujbe, fara slujbe

Clerul - se bucura de o situatie privilegiata cu atributiuni de drept public (de a participa la treburile tarii) si cu atributiuni judecatoresti (competenta de a judeca anumite procese civile, penale si economice)

Oraseni - aveau dreptul de a participa la administrarea oraselor si de a dispune de bunurile lor si de a-si rezolva problemele juridice.

Taranii liberi - aveau numai dreptul de a participa la administrarea satelor si de a dispune de bunurile lor.

Taranii aserviti - rumanii In Tara Romanesca, se mai numeau vecini, iobagi, slugi, serbi, jeleri; erau exclusi de la exercitiul drepturilor publice, dar aveau dreptul de a dispune de bunurile pe care le detineau. Acestia puteau deveni oameni liberi prin rascumparare sau iertarea de catre domni sau boieri.

Robi - erau supusi unui drept al robilor. Acestia erau lipsiti de libertate si faceau obiectul diferitelor tranzactii (vanzare, donatii). Legea tarii le permitea sa devina oameni liberi prin iertarea de robie.

Strainii - aveau prin legea tarii un regim juridic bine precizat care le permitea sa se aseze in orase, targuri, sa faca comert. Sa se organizeze in comunitati proprii, sa aiba bisericile lor (greci), insa le interzicea legea sa dobandeasca pamant in proprietate. Naturalizarea acestora se putea face prin numirea de catre domn intr-o dregatorie sau prin casatoria cu o pamanteanca. In ceea ce-i priveste pe turci acestia nu aveau dreptul sa se stabileasca in tara, sa stapaneasca terenuri.

Rudenia si casatoria

Relatia de rudenie poate fi:

1. rudenia de sange care decurge din originea comuna biologica
2. rudenia prin alianta; se creeaza intre rudele unui sot cu rudele celuilalt
3. rudenia spirituala - creata in urma unui botez

Rudenia de sange se socoteste in functie de autorul comun, pe linie directa in

ascendenti si descendenti; si pe linie colaterala pe anumite grade sau trepte. Acest tip de rudenie are drepturi si obligatii stabilite prin lege in functie de vocatia succesorala: Este interzisa casatoria intre persoane unite prin nge, iar biserica a introdus chiar intre rudele prin alianta. In ceea ce priveste celelalte forme de rudenie nu au creat drepturi si obligatii juridice fiind guvernate de norme morale.

Casatoria se incheia in baza consimtamantului liber al ambilor soti, forma de casatorie fiind benedictiune religioasa, iar zestrea era considerata un drept al ambilor tineri, pana cand se trece la zestrea din partea sotiei. Familia este grupul format din rudele cele mai apropiate avand ca nucleu parintii si copii.

Obligatii si contracte.

Dreptul cutumiar romanesc nu cunostea o teorie generala a obligatiilor reglementarea de ordin cazuistic era impusa de realitatile socio-economice ale dreptului. Obligatiile erau garantate prin zalog ca forma de garantie reala si chezas cu forma de garantie personala. In materia raspunderii era cunoscuta atat raspunderea personala dar si raspunderea colectiva care isi avea izvorul in solidaritatea obstei satesti. In ceea ce priveste contractele, cele mai raspandite contracte erau cele de vanzare-cumparare, de donatie, de schimb, de inchiriere, si de imprumut.

Obiectul contractului trebuie deasemenea sa fie determinat desi determinarea acestuia nu cunostea criterii precise prevazute. Pretul era un element al contractului care se stabilea de obicei in bani, dar acesta . . . . . . . .. Intelegerea dintre parti era urmata de aldamas care avea si rolul de a asigura publicitatea actelor de vanzare cumparare. Prin adalmasi se organiza o mica petrecere la care lua aparte partile si martorii. Consumatia era platita fie de vanzator, fie de cumparator. Contractul putea fi incheiat fie in scris, si actul numea zapis, fie verbal fiind necesara prezenta martorilor.

Contractul de inchiriere

se putea prezenta sub forma inchirierii unor lucrari a fortei de munca si a lucrurilor

o forma a contractului de inchiriere intalnita in acea perioada era arenda care avea ca obiect pasunile, terenurile arabile, livezile. Des intalnita era intelegerea intre taranul aservit si boierul proprietar de pamant numita contract de . . . ..prin care taranul primea pamantul in schimb taranul se obliga sa plateasca boierului prin munca.

Contractul de donatie:

putea avea ca obiect bunuri mobile, imobile sau chiar patrimonii intregi. Donatorii puteau fi: domnul tarii sau diferiti particulari, iar beneficiarii erau boierii, manastirile sau alte locasuri de cult. Scopul donatorilor era rasplatirea boierilor pentru . . .slujba, fie in scop filantropic catre manastiri. Existau persoane particulare care faceau donatii pentru manastiri pentru a fi trecuti in pomelnic. Donatia imobilelor trebuia confirmata obligatoriu de catre domn, in timp ce pentru donatiile mobiliare era suficient un act sub semnatura privata.

Contractul de schimb:

avea ca obiect sate, mosii, robi, tarani dependenti si alte bunuri. Schimbul se facea prin zapis

partile contractante isi predau reciproc actele de proprietate ale bunurilor schimbate. Uneori contractul de schimb cuprindea stipulatii privind garantia de evictiune(inselaciune) sanctiunea partilor care revocau unilateral contractul sau obligatia e a preda bunul la o anumita data.

Contractul de imprumut:

se refera la imprumutul banesc si a aparut ca o consecinta a economiei de schimb. Se incheia intre creditorul are preda debitorului o suma de bani, acesta obligandu-se sa restituie imprumutul la un anumit termen. Restituirea putea fi facuta in natura, creditorului fiindu-i cedate pamantul sau alte bunuri agricole. Imprumuturile erau insotite de dobanzi numite si bas. Lege tarii reglementa si capitalizarea dobanzii adica dobanda la dobanda. Daca imprumutul nu putea fi restituit la termen instantele de judecata si chiar domnul puteau acorda un termen de gratie a carui nerespectare ducea catre executare silita.

Garantiile:

imprumuturile banesti in mod special dar si alte contracte cum ar fi de vanzare-cumparare puteau fi intarite prin garantii care in dreptul romanesc erau 2 feluri:

personale: erau persoanele care se obligau la plata datoriei in cazul insolvabilitatii debitorului. Aceste persoane se numeau chezas

reale: erau cunoscute sub denumirea de zalog si puteau cuprinde bunuri mobile si imobile. Daca debitorul nu platea la termen aceste bunuri intrau in proprietatea creditorului. De asemenea se putea proceda la vanzarea acestor garantii catre creditor sau alta persoana straina iar daca valoarea era mai mare decat obligatia, diferenta era restituita debitorului.

Raspunderea:

in privinta raspunderii neexecutarea obligatiilor era urmata fie de o executie asupra bunurilor, fie asupra persoanei debitorului care isi pierdea libertatea impreuna cu pamantul pe care il muncea si care devenea proprietatea creditorului singur sau impreuna cu familia sa. In cazul raspunderii delictuale cuantumul era stabilit prin intelegerea partilor fie cu efecte patrimoniale, fie persoane (transformarea delicventului in taran aservit).

Raspunderea colectiva era reglementata in materie fiscala, penala si de comert international.

in materie fiscala potrivit sistemului . . .obstea sateasca reprezenta una din unitatile fiscale, suma globala impusa obstei ca unitate fiscala era reprezentata pe gospodarii de catre rabajori pe baza unor recensamantturi care se faceau din 3 in 3 ani.

Abuzurile acestora ii faceau pe unii tarani sa paraseasca satele. In temeiul raspunderii solitare cei ramasi in sat trebuia sa plateasca impozitul datorat de cei fugiti. Pe de alta parte satele si-au pastrat doar dreptul de a identifica autorii faptelor comise pe teritoriul lor avand obligatia de ai preda organelor de stat pentru judecarea si aplicarea pedepselor. Daca satul nu preda pe vinovat platea un impozit pentru fapta comisa de acesta iar daca valoarea acestuia depasea posibilitatile satenilor, satul era aservit.

O alta modalitate de raspundere colectiva prevazuta in lege era despagubire de altul existenta in relatiile . ..

Astfel daca un creditor roman avea o creanta asupra unui creditor din alta tara, aceasta putea cere domnului dreptul de a executa creanta impotriva oricarui conational al acestuia care se afla in trecerea prin tara. Odata achitata datoria cel care a achita-o primea actele doveditoare ale sumei platite pentru ca intors in tara sa sa poata fi despagubit de catre adevaratul debitor.

Succesiunile:

in materia succesiunii se aplicau aceleasi reguli atat in privinta boierilor cat si a taranilor liberi si aserviti cu exceptia ultimilor, in ceea ce priveste pamantul pentru ca acestia aveau numai dreptul de folosinta si de proprietate.

Dreptul sau lege tarii facea distinctie intre mostenirea legala si cea testamentara

Succesiunea legala: clasele de mostenitori care aveau vocatie succesorala potrivit legii tarii erau urmatorii:

Mostenitorii legitimi: formati din descendentii, ascendentii colaterali si copii infiati fata de averea parintelui sufletesc iar cei infiati . . ..

Copilul din afara casatoriri in raport cu avere mamei sale si a rudelor acestuia si invers

Sotul supravietuitor si vaduva saraca

Autoritatea de stat

- din prima clasa faceau parte in primul rand fii si fiicele. In cazul in care existau mai multe casatorii, acestea veneau la succesiune in mod egal. Copii infiati aveau acelasi drept succesoral cu copiii din casatorie. Copii naturali in legea tarii formau o categorie aparte venind numai la succesiunea mamei si a rudelor ei si nu la tata.

- referitor la vocatia succesorala a fetelor in Moldova a functionat principiul egalitatii sexelor, pe cand in Tara Romaneasca a existat si privilegiul masculinitatii in baza caruia primeau bani si bunuri mobile, iar baietilor le revenea bunurile mobile (casele).

- de asemenea pentru ca nu functiona dreptul de retract al domnului in cazul in care o persoana murea fara a lasa descendenti pe linie masculinitatii care aveau numai fete apelau la fictiunea ca acestea sunt baieti sau il rugau pe domn sa renunte la dreptul de retract succesoral. Dreptul cutumiar de la acea vreme a admis si institutia reprezentarii potrivit careia nepotul putea veni la succesiunea bunicului daca parintele acestuia decedase inainte de deschiderea succesiunii, mostenind pe capete un nepot sau pe tulpina, daca existau mai multi nepoti. Ascendentii erau chemati la mostenirea copiilor lor numai daca acestia nu aveau descendenti, in lipsa ascendentilor veneau la succesiune colaterali privilegiati sau urmasii acestora. Daca nu existau nici colaterali oridinari pana la gradul 4.

- sotul sau sotia supravietuitoare nu erau considerati, potrivit legi tarii, mostenitori legali decat daca din casatorie rezultasera copii. Totusi pentru a putea mostenii reciproc sotii obisnuiau sa se infrateasca sau sa-si faca test. In lipsa oricarui mostenitor succesiunea revenea domnului prin calitatea sa de mostenitor eminems. Mostenitorii legali aveau dreptul de a opta acceptand sau refuzand mostenirea daca aceasta era insolvabila.

- daca mostenitorii se faceau vinovati de rele tratamente sau fapte nedemne prin legea tarii erau inlaturati de la mostenire.

- succesiunea testamentara era deschisa pe baza testamentului care putea fi oral caz in care purta denumirea de limba de moarte sau scris sub denumirea de carte, zapis sau diaga. Pentru ca testamentul sa fie valabil intocmit testatorului trebuia sa afle in deplinatatea facultatilor mintale si de asemnea era ceruta tot pentru valabilitatea prezenta martorilor. Daca testamentul era semnat de testator chiar daca era scris de alta persoana , prezenta martorilor nu mai era obligatorie.

- din dorinta ca bunurile succesorale sa ramana in familie, testatorul impune celui inscris in testament sa pastreze bunurile primite si sa le transmita unei alte persoane indicata de acesta. Aceasta institutie a fost cunoscuta sub denumirea de substitutie fidei comisara si este una dintre institutiile care atesta influenta romana in dreptul cutumiar romanesc.