Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. Definiția dreptului, Norma de drept, izvoarele de drept, legi, aplicarea legilor

Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
STRUCTURA SI CARACTERISTICILE NORMEI JURIDICE


STRUCTURA SI CARACTERISTICILE NORMEI JURIDICE



UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE SEMINAR

STRUCTURA SI CARACTERISTICILE NORMEI JURIDICE

Orice activitate sociala se desfasoara pe baza unor reguli.Aceste reguli sunt necesare datorita faptului ca la realizarea unei activitati participa un numar de persoane diferite ca sex,varsta,profesie fiecare contribuind in masura cunostiintelor lor la bunul mers al activitatii respective.

In categoria larga si diversificata a normelor sociale un loc si rol distinct il au normele juridice.Desi sunt nuantate de la un autor la altul,definitia notiunii de norma juridica,exprima aproximativ acelasi continut.Pe de alta parte,in decursul dezvoltarii societatii,oamenii au acumulat o anumita experienta,fapt care a dus la formularea unor reguli care sa asigure buna desfasurare a activitatiilor lor.Norma juridica este deci o regula de conduita instituita sau sanctionata de catre stat,care stabileste cum anume trebuie sa se comporte membrii societatii in conditii determinate, pentru ca actiunea lor sa fie eficienta si apreciata pozitiv,a carei incalcare poate atrage forta de constrangere a statului.(norma juridica este obligatorie in raporturile dintre subiectele de drept).Prin natura sa norma juridica este o regula cu caracter general si impersonal.Ea se refera la elementele comune tuturor situatiilor dintr-o anumita categorie,fiind menita sa se aplice la un nunmar nedefinit de cazuri si persoane.Caracterul impersonal nu inseamna insa ca fiecare norma vizeaza de fiecare data toate persoanele.Unele norme se pot referi la toti cetatenii,altele numai la o anumita categorie de persoane ca de exemplu,cei care de incadreaza intr-un anumit statut social(functionarii publici,proprietarii,chiriasii etc.)

Trebuie mentionat ca norma juridica care se refera la un organ unipersonal(presedintele repubilcii,primul-ministru etc.)nu isi pierd caracterul impersonal deoarece ele nu au in vedere functia ca atare,ci intregul sir de persoane ce vor ocupa functia respectiva si nu o anumita persoana.Odata instituite normele juridice trebuie respectate de catre toti destinatarii prescriptiilor juridice deoarece incalcarea acestora implica forta de constrangere a statului.

Structura normei juridice

Structura normei juridice are doua aspecte:structura interna si structura externa.Primul aspect are in vedere structura logico-juridica a normei,iar cel de-al doilea constructia externa care este modul ei de exprimare in cadrul unui act normativ,adica structura tehnico-judiciara(tehnico-legislativa).

 

a. Structura logico-juridica

S-a constatat ca norma juridica are o organizare logica,indiferent care ar fi formularea ei textuala sau ramura de drept.In mod logic norma juridica se constituie din trei elemente: ipoteza,dispozitia si sanctiunea.In acest context,prin structura intelegem modul de alcatuire,de existenta specifica a continutului si a formei normei juridice.Aceata componenta trihotomica a normei corespunde conceptiei logice potrivit careia orice regula sau prescriptie pentru a avea semnificatia unei norme de drept trebuie sa prevada imprejurimile sau conditiile in care unele subiecte de drept vor avea o conduita,apoi care este conduita prescrisa in acele imprejurari,si in fine,ce se intampla daca nu este urmata acea conduita.

Orice norma juridica care prescrie in mod necesar o conduita precum dispozitia,trebuie in acelasi timp sa arate ipoteza sau ipotezele in care se aplica aceasta conduita,precum si consecintele nerespectarii acestei conduite,adica sanctiunea.Asadar art.33 al Legii nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si a unor masuri pentru realizarea locuintelor prevede ca: 'Persoanele fizice si juridice care beneficiaza de teren in conditiile prezentei legi(ipoteza)sunt obligate sa solicite emiterea autorizatiei de constructie si sa inceapa constructia in termen de cel mult 1 an de la data obtinerii actului de concesionare a terenului(dispozitia).In caz se incalcare a obligatiei prevazute la alin.(1),concesiunea isi pierde valabilitatea'(sanctiunea).Deci modelul oricarei norme juridice poate fi formulat in felul urmator: 'in cazul in careatunci trebuiealtfel .'[1]

Ipoteza este acea parte a normei juridice care formuleaza conditiile,imprejurarile sau faptele in prezenta carora se cere o anumita conduita,precum si categoriile subiectilor la care se refera prevederile dispozitiei.In exemplul dat mai devreme (art.33 din Legea nr.50/1991),ipoteza are in vedere persoanele fizice care beneficiaza de concesionarea terenului in conditiile legii respective.In functie de gradul de precizie a formularii ipoteza poate fi determinata si/sau subinteleasa(ori relativ determinata).

Ipoteza este relativ determinanta atunci cand imprejurarile de aplicare a dispozitiei,prin natura lor,nu pot fi formulate in toate detaliile.'De exemplu : in art.148 din Codul de procedura penala,privitor la conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului se retin asemenea tipuri de ipoteze prin formulari ca : 'sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului'[2]

Ipoteza poate fi simpla sau complexa.Este ipoteza determinata simpla atunci cand norma juridica are in vedere o singura imprejurare in care se aplica dispozitia.De exemplu :'art.1815 Codul civil : 'Imprumutatorul nu poate mai inainte de termen sa ceara lucrul imprumutat'(ipoteza este aici :'inainte de termen');sau art.228 Cod penal : 'Gestiunea frauduloasa savarsita in paguba avutului obstesc se pedepseste cu inchisoare de la 6 la 5 ani'(ipoteza este aici:'in paguba avutului obstesc);sau art.98 Codul familei: 'Masurile privitoare la persoanale si bunurile copiilor se iau de catre parinti,de comun acord.'(ipoteza este aici'de comun acord')[3].

Este ipoteza determinata complexa cand sunt avute in vedere mai multe imprejurari,dintre care toate,sau fiecare in parte pot determina apilcarea dispozitiei.In situatia in care o dispozitie poate avea in vedere mai multe ipoteze,aceasta se constituie ca circumstante aparente sau atenuante.De exemplu: art.209 Cod penal,referitor la furtul calificat : 'Furtul savarsit in urmatoarele imprejurari: a)de doua sau mai multe persoane;b)de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica;c)intr-un loc public;d)in vreun mijloc de transport in comun;e)in timpul noptii;f)in timpul unei calamitati;g)prin efractie,escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate sau a unei chei mincinoase,se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani.'[4](sida 126-127).In ipoteza pot fi stabilite imprejurari sau conditii de timp sau de loc,modalitatiile desfasurarii conduitei etc.,in care urmeaza sa se aplice dispozitia.

Dispozitia este un alt element al normei juridice,care prevede conduita ce trebuie urmata in prezenta ipotezei date,mai precis care sunt drepturile si obligatiile corespunzatoare ale subiectelor vizate de norma juridica respectiva.Astfel in art.33 din Legea nr.50/1991,citat mai inainte,dispozitia consta in obligatiile persoanelor fizice si juridice respective de a solicita emiterea autorizatiei de construire si de a incepe constructia in cel mult 1 an de la data obtinerii acutului de concesionare a terenului.

Dispozitia poate sa prevada,fie savarsirea unei actiuni(cum ar fi obligatia conducatorului auto de a acorda ajutor accidentatilor),fie obtinerea de la savasirea unor fapte(interdictiile penale,administrative)s.a.De asemenea,dispozitia poate sa impuna o anumita conduita(a face),sa interzica o anumita comportare(a nu face)sau sa lase la aprecierea persoanei alegerea unui anumit comportament.In functie de modul cum este formulata si dispozitia poate fi strict determinata ,stabilind categoric si fara nici o posibilitate de adaptare drepturile si subiectilor vizati, sau relativ determinata atunci cand se prevad variante sau limite ale conduitei ,urmand ca subiectii sa aleaga una dintre ele, sau in cadrul acestor limite conduita dorita.De exemplu : art30 din Codul familiei satbileste ca : 'ca bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt,de la data dobandirii lor,bunuri comune ale sotiilor,orice conventie centrara este nula'.Deci,dipozitia despre bunurile comune ale sotiilor este o dispozitie strict determinata.Art.36 din Codul familiei spune ca:'la desfacerea casatoriei,bunurile comune se impart intre soti,potrivit invoielii acestora.Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune,va hotari instanta judecatoreasca'.Aici.dispozitia este relativ determinata,deoarece nu spune cat revine unuia sau altuia ,ramanand ca sotii sa stabileasca intre ei cum sa le imparta,iar daca sotii nu au ajuns la intelegere,intervine instanta ,care va hotari modul de impartire a bunurilor.

Dispozitia este elementul esential al normei juridice,deoarece ea prevede conduita ce trebuie urmata,iar lipsa ei ar lipsi de continut norma juridica.

Sanctiunea indica urmarile nerespectarii dipozitiei normei juridice.Aceste urmari,sunt,de fapt,masurile luate impotriva persoanelor care au violat legea si care sunt aduse,la indeplinire,la nevoie,cu ajutorul puterii de stat.In fuctie de natura raporturilor sociale reglementate,de importanta intereselor,al valorilor aparate,de periculozitatea sociala pe care o prezinta actele de incalcare,sanctiunile difera si ele din punct de vedere al naturii si gravitatii lor.Astfel,se disting:sanctiuni penale,administrative,disciplinare si civile,care la randul lor se subdivid dupa gravitatea acestora in cadrul fiecarei categorii in parte.

O alta clasificare a sanctiunilor se poate face dupa scopul acestora.Deci unele sanctiuni urmaresc anularea actului ilicit,si restabilirea situatiei legale anterioare sau repararea prejudiciului produs.Alte sanctiuni prevad aplicarea unor masuri de constrangere,in vederea ispasirii vinovatiei pentru fapta antisociala savarsita si prevenirii unor noi incalcari.Deci din acest punct de vedere sanctiunile pot fi grupate in sanctiuni de anulare a actelor ilicite,sanctiuni reparatorii si sanctiuni expiatorii.

Dupa gradul de determinare sanctiunile pot fi de mai multe feluri:absolut-determinate,alternative si cumulative.Sanctiunile absolut-determinate sunt acelea unde sanctiunea este precis stabilita si nu incape nici o alta interpretare sau deviere de la ea.Sanctiunile relativ determinate sunt acelea care se pot stabili in mod concret dintr-un cadru mai larg.Astfel sunt,in general sanctiunile penale,unde cel care le aplica poate sa aprecieze intre anumite limite cuantumul sanctiunii aplicate. Sanctiunile alternative sunt acele sanctiuni unde cel care le aplica are de ales intre mai multe sanctiuni(de exemplu,inchisoare sau amenda).Sanctiunile cumulative sunt acele sanctiuni in cadrul carora organul de aplicare trebuie sa aplice doua sau mai multe sanctiuni(de exemplu: inchisoare si interzicerea unor drepturi).Sanctiunea este un element foarte important al normei juridice,asigurand in ultima instanta respectarea normei juridice,restabilirea ordinii juridice.Desi sanctiunea juridica tine de domeniul general al costrangerii ea nu trebuie indentificata cu constrangerea statala.Sunt sanctiuni care nu necesita forta de constrangere a statului si care sa executa de buna voie.Sunt sanctiuni juridice pentru a caror aplicare si executare care necesita intervenitia autoritatilor de stat judiciare si administrative,inclusiv a celor de natura coercitiva.

Aplicarea sanctiunilor reprezinta un act de putere de mare raspundere si intr-un stat de drept ea trebuie facuta numai de organele competente,cu stricta respectare a prevederilor legale,a drepturilor si libertatilor cetatenilor.In final,sanctiunea,ca element al normei juridice,contine si ea o regula de conduita care priveste atat subiectul care a violat dispozitia,cat si organul de stat chemat sa aplice sanctiunea impotriva celui care s-a facut vinovat de incalcarea normei juridice.

b.Structura tehnico-juridica a normei juridice.

Spre deosebire de structura logica,structura tehnico-juridica a normei juridice se refera la forma exterioara de exprimare a continutului si structurii logice a acesteia,la redactarea ei,care trebuie sa fie clara si concisa.Normele juridice nu sunt elaborate si nu apar intr-o forma distincta,de sine statatoare,ci sunt cuprinse intr-un act normativ care poate fi lege,hotarare,regulament,statut etc.Acest act normativ,la randul sau,este structurat pe capitole,sectiuni,articole.

Articolul este elementul structural de baza al actului normativ,care contine,in principiu,prevederi de sine statatore.Dar nu orice articol de lege coincide cu o regula de conduita,sau dimpotriva un articol poate sa cuprinda doar un element al normei,lucru frecvent intalnit de altfel.Pentru a stabili continutul normei cu toate elementele sale logico-juridice este necesar sa coroboram texte din articole si chiar legi diferite.De regula,cu ocazia aplicarii,organul de aplicare trebuie sa coreleze texte din mai multe acte normative.O hotarare judecatoreasca penala se da in temeiul unor prevederi din Codul penal,Codul de procedura penala,Legea de organizare judecatoresca,cat si in temeiul prevederii unor legi speciale care reglementeaza anumite domenii etc.

Deci,structura tehnico-juridica are in vedere aspectul normativ,modul cum sunt enuntate normele juridice in cadrul actelor normative.

Caracteristicile normelor juridice

a)Normele juridice sunt in primul rand norme instituite si aplicate de organe,competente ale puterii de stat.

b)ca si toate celelate norme sociale si ca parte integranta a acestora,normele juridice au si ele un caracter general si impersonal,in sensul ca prescriu reguli,conduite,fapte,drepturi,obligatii etc.la modul general - abstract ,ca reguli de conduita "tip"sau "standard",adresandu-se tuturor categoriilor de subiecti potentiali ai acelei conduite constituindu-se intr-o regula - etalon,intr-o unitate de masurat egala pentru toti subiectii sociali carora li se adreseaza.Dar in cazul normelor juridice acest caracter general impersonal poate avea diferite sfere de cuprindere,astfel:exista norme juridice care au un grad maxim de generealitate si impersonalitate in sensul ca se adreseaza tuturor subiectilor sociali prin expresii ca : "toti" ,"nimeni" ,"acela care.",din care rezulta acest grad maxim de generalitate si impersonalitate.Sunt ilustrative in acest sens normele constitutiei care vizeaza toate fiintele umane prin normele privitoare la drepturile omului,dreptul de proprietate,dreptul la nume .Mai exista norme juridice in care gradul lor de generalitate si impersonalitate este mai restrans in sensul ca vizeaza doar anumite categorii de conduite,actiuni,drepturi,obligatii etc. ce revin anumitor subiecti sociali(ca de exemplu :salariati,functionari,militari,tineret,parinti,tutori etc.);sau exista norme care se refera numai la organle de stat sau organelle obstesti(legile organice).Ele isi pastreaza caracterul general si impersonal deoarece nu nominalizeaza personae sau indivizi ci structuri de organizare sociala.Exista si norme care se adreseaza chiar unor organe unipersonale(mistru,procuror etc.).Asemenea norme desi vizeaza anumite organe sau functii ale unei singure persoane,nu-si pierd caracterul general si impersonsal,intrucat ele nu vizeaza persoana fizica concreta,determinata,ci functia,institutia,indiferent de individul concret care o detine(presedinte,prim-ministru etc.).

c)Normele juridice au un caracter volitiv,fiind elaborate sau consecrate de oameni investiti cu puterea de a emite norme obligatorii,tinand totodata seama de existenta si cerintele legilor obiective ale naturii si societatii,de realitatile existentei sociale,contribuind in acest fel la crearea ordinii si a unui echilibru in societate.

d)Normele juridice cuprind in sfera lor de reglementare nu numai raporturi sau relatii sociale existente deja sau care se formeaza in practica activitatii sau existentei sociale ci,in anumite situatii ele pot crea sau determina aparitia unor rapoturi sau relatii sociale care nu ar aparea altfel in sfera relatiilor sociale.De exemplu,raporturile obligationale ce apar in temeiul normelor de drept financiar sau administrative:impozite,taxe,reguli de circulatie etc.,apar numai in masura in care le creaza normele juridice in vigoare.

e)In anumite situatii,normele juridice pot sa prevada si sa reglementeze aparitia,stingerea sau modificarea unor rapoturi sau efecte juridice,care sunt .consecinta unor evenimente ce se produc independent de vointa oamenilor,cum sunt, de exemplu decesul,nasterea,accidentele,calamitati naturale .Fiind prevazute in normele de drept ,aparitia unor asemenea evenimente vor produce efectele juridice stabilite prin normele respective.Trebuie retinut insa faptul ca in unele din aceste situatii realizarea efectelor juridice nu este in mod absolut independenta de manifestarea de vointa din partea oamenilor in producerea sau desfasurarea evenimentului respective.De exemplu,in evenimente ca nasterea,accidentele,suicidul etc.,este implicata intr-o masura mai mare sau mai mica si vointa subiectiva a omului.

f)In viata practica,normele juridice se pot realiza numai trecand prin constiinta oamenilor.Aceasta in sensul ca norma juridica desi se adreseaza fiintei umane in general,ea produce efecte directe si depline numai fata de persoanele cu capacitate juridica.Aceasta presupune in primul rand ca persoana vizata sa aiba discernamant.Conduita umana este subordonata vointei,iar vointa este un fapt de constiinta.

g)Normele juridice au un caracter general obligatoriu.Prin aceasta se intelege ca prevederile normei juridice nu sunt lasate la liberul arbitru al subiectului social ci,trebuie respectate de "toti" cei carora li se adreseaza .Obligativitatea juridica a normei de drept trebuie inteleasa ca manifestandu-se intre limitele imperativitatii(al dispozitiilor onerative care obliga sau a celor prohibitive care interzic,specifice dreptului penal,administrative,financiar etc si limita permisivului,specifice dreptului civil,commercial etc.,norme care desi nu

"impun" ci permit acele conduite ,caracterul lor nu este totusi facultative,ci obligatoriu,in sensul necesitatii respectarii lor in acele raporturi sociale.Garantarea obligativitatii normelor juridice nu trebuie inteleasa sau identificata ca decurgand in mod exclusiv din posibilitatea interventiei si exercitarii constrangerii statale in aplicarea ei.Constrangerea exercitata prin sanctiunea prevazuta de norma constituie una dintre dimensiunile relevante ale obligativitatii,dar o "obligatie" poate fi realizata si fara actiunea efectiva a unei constrangeri,ea indeplinindu-se prin vointa si constiinta libera a subiectului obligat.Prin aceasta caracteristica a ei,obligativitatea normei juridice se delimiteaza de "obligativitatea" celorlalte categorii de norme sociale al caror garantie nu consta in constrangerea statala, ci in constiinta morala,etica si de echitate a subiectului uman.

h)Normele juridice au o aplicabilitate imediata,directa,continua si neconditionata in intelesul ca ele actioneaza (se aplica)intre limitele de timp ale intrarii lor in vigoare si cel al iesirii lor din vigoare,si ori de cate ori sunt intrunite conditiile prevazute in ipoteza lor.Aceasta caracteristica a normelor juridice este consacrata si de principiul actiunii in timp,potrivit careia norma de drept actioneaza atata timp cat este in vigoare.

i)Normele juridice reglementeaza in esenta lor ,raporturi de alteritate in care subiectii acelor raporturi sunt numai oamenii,ca persoane fizice sau colectivitati de persoane ori ca persoane juridice,care in raporturile lor concrete sunt reprezentate de persoane fizice.

Bibliografie :

BOBOS, Gheorghe, Teoria generala a dreptului, Edit.Argonaut, Cluj-Napoca, 1999.

BOBOS, Gheorghe ,BUZDUGAN,Corina,REBREANU, Veronica, Teoria generala a statului si dreptului, Edit.Argonaut,Cluj-Napoca, 2008.

CRAIOVAN, Ion, Tratat elementar de teoria generala a dreptului, Edit.ALL Beck, Bucuresti, 2001.

SIDA, Andrei, Introducere in drept, Edit.., Cluj-Napoca,2005.



[1] I.Craiovan, Tratat elementar de teoria generala a dreptului, Edit.ALL Beck,Buc.,2001,p.215.

[2] I.Craiovan,Tratat elementar de teoria generala a dreptului,Edit.ALL Beck,BUC.,2001,p.216

[3] A.Sida,Introducere in drept,Cluj-Napoca,2005,p.126

[4] A.Sida,Introducere in drept,Cluj-Napoca,2005,p.126-127



Drept



Drept penal - partea speciala
CONFISCAREA SPECIALA
Controlul administrativ
Teoria generala a dreptului civil
Calea de atac impotriva incheiereii prin care s-a dispus cu privire la autorizarea perchezitiei
Falsul privind identitatea: continut legal, elemente de structura
REFERAT LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR
Sistemul de drept "socialist"
Sistemul dreptului musulman
RAPORTUL JURIDIC





















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate