Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
PUNEREA IN APLICARE A DREPTULUI COMUNITAR IN ORDINEA JURIDICA INTERNA


PUNEREA IN APLICARE A DREPTULUI COMUNITAR IN ORDINEA JURIDICA INTERNA




PUNEREA IN APLICARE A DREPTULUI COMUNITAR IN ORDINEA JURIDICA INTERNA

1. Drepturi conferite persoanelor particulare - Violare de catre un stat membru - Obligatia de a repara prejudiciul cauzat persoanelor particulare - Caracter direct aplicabil al dispozitiei incalcate - Lipsa incidentei

Principiul potrivit caruia statele membre sunt obligate sa repare daunele cauzate persoanelor particulare, ca urmare a violarilor dreptului comunitar ce le sunt imputabile, nu ar trebui sa i se inlature aplicarea atunci cand violarea priveste o dispozitie de drept comunitar direct aplicabila.



In fapt, posibilitatea oferita justitiabililor de a invoca in fata jurisdictiilor nationale dispozitiile direct aplicabile nu constituie decat o garantie minima si nu este suficienta a asigura prin ea insasi aplicarea deplina si completa a dreptului comunitar. Destinata prevalarii aplicarii dispozitiilor de drept comunitar in fata dispozitiilor nationale, aceasta posibilitate nu este de natura sa asigure, in toate cazurile, persoanei particulare beneficiul drepturilor pe care i le confera dreptul comunitar si, in special, sa evite ca acesta sa sufere un prejudiciu ca urmare a incalcarii acestui drept, imputabil unui stat membru.

(Hotarare din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur/B.D si The Queen)

2. Drepturi conferite persoanelor particulare -Violare din partea unui stat membru - Violare imputabila legislatorului national ce dispune de o vasta marja de apreciere pentru a opera alegeri normative - Obligatia de a repara prejudiciul cauzat persoanelor particulare - Conditii - Modalitati de reparatie - Aplicatii ale dreptului national - Limite

Pentru a defini conditiile in care incalcarea dreptului comunitar de catre un stat membru da posibilitatea persoanelor particulare, lezate, spre a cere dreptul la reparatie, trebuie sa tinem cont de la inceput de principiile proprii ordinii juridice comunitare ce servesc ca fundament responsabilitatii statului, si anume deplina eficienta a normelor comunitare si protectia efectiva a drepturilor pe care acestea le recunosc, pe de o parte, si obligatia de cooperare ce revine statelor membre in virtutea art. 5 din Tratat, pe de alta parte. Trebuie sa facem referire, de asemenea, la regimul responsabilitatii extracontractuale a Comunitatii, in masura in care, pe de o parte, acesta a fost construit - in virtutea art. 215 alin.2 din Tratat - plecand de la principiile generale, comune drepturilor statelor membre si cand, pe de alta parte, in lipsa unei justificari speciale, nu putem subordona unor regimuri diferite responsabilitatea Comunitatii si pe cea a statelor membre, in imprejurari comparabile, protectia drepturilor pe care persoanele particulare le extrag din dreptul comunitar neputand varia in functie de caracterul national sau comunitar al autoritatii ce se afla la originea daunelor.

De aceea, atunci cand violarea dreptului comunitar de catre un stat membru este imputabila legislatorului national ce actioneaza intr-un domeniu in care dispune de o vasta marja de apreciere in operarea alegerilor normative, persoanele particulare lezate au dreptul la reparatie din moment ce regula de drept comunitar are drept obiectiv conferirea unor drepturi acestora, incalcarea este suficient caracterizata si exista o legatura de cauzalitate directa intre aceasta incalcare si prejudiciul suferit de persoanele particulare.

Sub aceasta rezerva, in cadrul dreptului national al responsabilitatii, statului ii va reveni sarcina de a repara consecintele prejudiciului cauzat de incalcarea dreptului comunitar ce ii este imputabila, dat fiind ca conditiile stabilite de legislatia nationala aplicabila nu ar trebui sa fie mai putin favorabila decat cele ce privesc reclamatiile asemanatoare de ordin intern, nici organizate astfel incat sa faca imposibila sau excesiv de dificila obtinerea, in practica, a reparatiei.

In mod deosebit, judecatorul national nu ar trebui, in cadrul legislatiei nationale pe care o aplica, sa subordoneze reparatia - existentei, in sarcina organului de stat caruia i se imputa lipsa, a unei greseli intentionale sau a unei neglijente ce merg dincolo de violarea suficient de caracterizata de dreptul comunitar.

Fiind vorba de aceasta incalcare suficient de caracterizata a regulii comunitare, criteriul decisiv in considerarea constituirii ei, este cel al necunoasterii evidente si grave, de catre un stat membru, a limitelor ce sunt impuse puterii sale de apreciere. In acest sens, printre elementele spre care jurisdictia competenta poate fi impinsa a le lua in considerare, figureaza gradul de claritate si precizie a regulii incalcate, intinderea marjei de apreciere pe care regula in cauza o lasa autoritatilor nationale sau comunitare, caracterul intentional sau involuntar al greselii comise sau al prejudiciului cauzat, caracterul scuzabil sau nescuzabil al unei eventuale erori de drept, imprejurarea ca atitudinea adoptata de o institutie comunitara nu au putut contribui la omiterea, adoptarea sau la mentinerea masurilor sau practicilor nationale contrare dreptului comunitar. In orice caz, o violare a dreptului comunitar este evident caracterizata atunci cand aceasta se perpetueaza, in pofida pronuntarii unei hotarari prin care se constata greseala, a unei hotarari cu titlu prejudicial sau a unei jurisprudente bine stabilite a Curtii in materie, din care rezulta caracterul infractional al comportamentului in cauza.

(Hotarare din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur/B.D si The Queen)

3. Drepturi conferite persoanelor particulare - Violare, de catre un stat membru, a obligatiei de transpunere a unei directive - Obligatia de reparatie a prejudiciului cauzat persoanelor particulare - Conditii

In cazul in care rezultatul prescris printr-o directiva nu poate fi obtinut pe calea interpretarii, dreptul comunitar impune statelor membre sa repare daunele pe care le-au cauzat persoanele particulare ca urmare a netranspunerii directivei, astfel incat sa fie indeplinite trei conditii. In primul rand, directiva trebuie sa aiba drept obiectiv faptul ca drepturile trebuie sa fie atribuite unor persoane particulare. Continutul acestor drepturi trebuie, apoi, sa poata fi identificat pe baza dispozitiilor directivei. In fine, trebuie sa existe o legatura de cauzalitate intre violarea obligatiei ce revine statului si daunele suferite.

(Hotarare din 7 martie 1996, El Corte Ingles/Blazquez Rivero)

4. State membre - Obligatii - Lipsa - Mentionarea unei dispozitii nationale incompatibile cu dreptul comunitar - Justificare extrasa din existenta practicilor administrative ce asigura aplicarea tratatului - Inadmisibilitate

Incompatibilitatea unei legislatii nationale cu dispozitiile Tratatului, chiar si direct aplicabile, nu poate fi definitiv eliminata, decat prin intermediul dispozitiilor interne cu caracter constrangator ce au aceeasi valoare juridica ca si cele ce trebuie sa fie modificate. Simplele practici administrative, prin natura lor modificate dupa bunul plac al administratiei si fara o publicitate adecvata, nu ar trebui considerate ca o executare valabila a obligatiilor din tratat.

(Hotarare din 7 martie 1996, Comisie/Franta)


5. Violare din partea unui stat membru - Executarea unei directive - Obligatia de a repara prejudiciul cauzat persoanelor particulare - Conditii

Atunci cand o violare a dreptului comunitar este imputabila unui stat membru ce actioneaza intr-un domeniu in care dispune de o vasta marja de apreciere pentru a opera alegeri normative, dreptul la reparatie in beneficiul persoanelor particulare lezate este recunoscut de dreptul comunitar din moment ce trei conditii sunt reunite, si anume ca regula de drept incalcata are drept obiect conferirea de drepturi persoanelor particulare, ca violarea este suficient caracterizata si ca exista o legatura de cauzalitate directa intre violarea obligatiei ce revine statului si daunele suferite de persoanele lezate.

Aceste conditii sunt aplicabile in cazurile in care un stat membru transpune in mod incorect o directiva comunitara in dreptul sau national. In fapt, conditiile restrictive de angajare a responsabilitatii statului membru se justifica, in acest caz, prin aceleasi motive ca cele retinute pentru a justifica conditiile restrictive de angajare a responsabilitatii extracontractuale a institutiilor sau a statelor membre, atunci cand ele isi exercita activitatea normativa in domenii ce tin de dreptul comunitar si in care dispune de o vasta putere de apreciere, in special in scopul ca exercitarea acestei activitati normative sa nu fie impiedicata de perspectiva unor actiuni de daune interese, de fiecare data cand interesul general impune acestor institutii sau state membre sa ia masuri ce pot aduce atingerea intereselor persoanelor particulare.





(Hotarare din 26 martie 1996, The Queen/H.M. Treasury)

6. CECA - Dispozitii referitoare la intelegeri si abuz de pozitie dominanta - Forta obligatorie a deciziilor individuale emise de Comisie - Obligatii ale jurisdictiilor internationale - Competenta de control a judecatorului national

Ca urmare a competentei exclusive a Comisiei in adoptarea, sub controlul judecatorului comunitar, a unor decizii intemeiate pe art. 65 si 66 par. 7 din Tratatul CECA in materie de intelegeri si abuz de pozitie dominanta, respectivele decizii obligatorii in toate elementele lor in virtutea art. 14 din Tratatul CECA, se impun jurisdictiilor nationale carora le este totusi ingaduit sa interogheze Curtea asupra validitatii sau interpretarii lor.

(Hotarare din 2 mai 1996, Hopkins s.a./National Power si Powergen)

7. Drepturi conferite persoanelor particulare - Violare din partea unui stat membru - Refuzul, in violarea art. 34 din Tratat, de a elibera licentele de export - Obligatia de a repara prejudiciul cauzat persoanelor particulare - Conditii - Modalitati de reparare - Aplicarea dreptului national - Limite

Obligatia, pentru un stat membru, de a repara daunele cauzate unei persoane particulare ca urmare a refuzului de a elibera o licenta de export, prin incalcarea art. 34 din Tratat, exista din moment ce regula de drept comunitar incalcata are drept obiectiv conferirea de drepturi persoanelor particulare, violarea este suficient caracterizata si exista o legatura de cauzalitate directa intre aceasta violare si prejudiciul suferit de persoana particulara. Sub aceasta rezerva, in cadrul dreptului national al responsabilitatii ii va reveni statului sarcina sa repare consecintele prejudiciului cauzat de violarea dreptului comunitar ce ii este imputabil, dat fiind ca acele conditii fixate de legislatia nationala aplicabila nu ar trebui sa fie mai putin favorabile decat cele ce privesc reclamatii similare de ordin intern si organizate astfel incat sa faca imposibila sau excesiv de dificila, in practic, obtinerea reparatiei.

(Hotarare din 23 mai 1996, The Queen/Ministerul Agriculturii)

8. Ajutoare acordate de state - Proiecte de ajutorare - Acordarea unui ajutor in violarea interdictiei promulgate prin art. 93 par. 3 din Tratat - Raspunderea beneficiarului - Lipsa de fundament in dreptul comunitar - Aplicare eventuala a dreptului national

Beneficiarul unui ajutor care nu verifica daca acest lucru a fost notificat Comisiei in conformitate cu art. 93 par. 3 din Tratat, nu este susceptibil de a-si angaja raspunderea doar in temeiul dreptului comunitar. In fapt, mecanismul de control si examinare a ajutoarelor statale, instituit de art. 93 nu impune obligatia specifica beneficiarului ajutorului.

Totusi, daca, in conformitate cu dreptul national al raspunderii extracontractuale, acceptarea de catre un operator a unui ajutor ilicit in masura sa ocazioneze un prejudiciu altor operatori economici, este susceptibila, in anumite imprejurari, de a angaja propria responsabilitate, principiul de nediscriminare il poate conduce pe judecatorul national sa retina raspunderea beneficiarului unui ajutor de stat varsat in violarea dispozitiei comunitare sus-amintite.

(Hotarare din 11 iulie 1996, SFEI s.a./Posta s.a.)

9. Acte ale institutiilor - Directive - Efect direct - Limite - Posibilitatea de a invoca o directiva impotriva unei persoane particulare - Excludere - Executare de catre statele membre - Obligatiile jurisdictiilor nationale

Daca o directiva nu poate prin ea insasi sa creeze obligatii in sarcina unei persoane particulare si nu poate, deci, sa fie invocata ca atare impotriva sa, jurisdictia nationala ce aplica dreptul national si care este chemata sa il interpreteze, fie ca este vorba despre dispozitii anterioare sau ulterioare directivei, este obligata sa faca aceasta, pe cat posibil, in lumina textului si a finalitatii directivei pentru atingerea rezultatului vizat de aceasta si sa se conformeze astfel art. 189 alin. 3 din Tratat.

(Hotarare din 11 iulie 1996, Eurim - Pharm Aryneimittel/Beiersdorf s.a.)

10. State membre - Obligatii - Obligatia de a sanctiona incalcarile dreptului comunitar - Importanta

Art. 86 din Tratatul CECA si art. 5 din Tratatul CE impun statelor membre sa ia toate masurile necesare garantarii importantei si eficientei dreptului comunitar atunci cand o reglementare comunitara nu prevede sanctiuni specifice in cazul violarii dispozitiilor sale sau face trimitere, in acest sens, la dispozitiile nationale. In aceasta privinta, pastrand puterea discretionara fata de alegerea sanctiunilor, ele trebuie sa vegheze asupra faptului ca violarile reglementarilor comunitare sa fie sanctionate in conditii de fond si de procedura analoge celor aplicabile violarilor dreptului national cu un caracter si o importanta similare si care, in orice caz, confera sanctiunii un caracter efectiv, proportional si persistent.

O extindere a teritoriului vamal al Comunitatii, cum ar fi cea rezultata din reunificarea germana sau cea provocata de aderarea unui nou stat membru, poate avea ca efect faptul ca un produs ce era originar dintr-un stat tert inainte de aceasta, sa obtina calificativul de produs comunitar, dar aceasta nu are drept consecinta ca importul sau in momentul in care a intervenit putea sa se efectueze fara a fi respectate dispozitiile comunitare prevazute pentru schimburile cu tarile terte. O asemenea extindere constituie un fapt material nou care nu are drept efect sa sustraga statele membre de la obligatia lor de a lua toate masurile necesare pentru a garanta importanta si eficienta dreptului comunitar aplicabil in momentul producerii faptelor si nu ar trebui, deci, sa impiedice jurisdictiile nationale sa sanctioneze reglementarile comunitare aplicabile in ziua importului, in conditii de fond si de procedura similare celor aplicabile violarilor dreptului national, cu un caracter si o importanta analoge si care, in orice caz, confera sanctiunii un caracter efectiv, proportional si persistent.

In particular, dispozitiile vamale comunitare aplicabile in urma unificarii R.F.G. si a R.D.G. nu se opun ca importul dintr-un stat membru de produse originare din R.D.G., dar declarate originare dintr-o alta tara, sa faca eventual obiectul, dupa aceasta unificare, al unei reincadrari in dreptul national pentru sanctionarea incalcarilor reglementarii comunitare aplicabile atunci cand ea s-a produs.

(Hotarare din 26 septembrie 1996, Procedura penala c. Allain)

11. Acte ale institutiilor - Directive - Executare facuta de statele membre - Necesitatea asigurarii eficientei directivelor - Obligatii ale jurisdictiilor nationale - Limite

Daca dreptul comunitar nu include un mecanism care sa permita jurisdictiei nationale sa elimine dispozitiile interne contrare unei dispozitii a unei directive netranspuse, atunci cand aceasta din urma dispozitie nu poate fi invocata in fata jurisdictiei nationale, obligatia statelor membre, ce decurge dintr-o asemenea directiva, de a obtine rezultatul prevazut de aceasta, precum si datoria lor, in virtutea art. 5 din Tratat, de a lua toate masurile generale sau particulare necesare asigurarii executarii acestei obligatii, se impune tuturor autoritatilor statelor membre, inclusiv, in cadrul competentelor lor, autoritatilor jurisdictionale. Rezulta ca, prin aplicarea dreptului national, jurisdictia nationala chemata sa il interpreteze este obligata sa o faca pe cat posibil in lumina textului si a finalitatii directivei pentru atingerea rezultatului vizat de aceasta si sa se conformeze astfel art. 189, alin. 3 din Tratat.

Totusi, aceasta obligatie pentru judecatorul national de a face referire la continutul directivei atunci cand el interpreteaza regulile pertinente din dreptul sau national, isi gaseste limitele cand o asemenea interpretare opune unei persoane particulare o obligatie prevazuta de o directiva netranspusa sau, atunci cand ea conduce pe buna dreptate la determinarea sau agravarea, pe baza directivei si in absenta unei legi emise pentru punerea sa in aplicare, a raspunderii penale a celor ce actioneaza incalcand dispozitiile sale.




(Hotarare din 26 septembrie 1996, Procedura penala c. Arcaro)

12. Drepturi conferite persoanelor particulare - Violare, de catre un stat membru, a obligatiei de a transpune o directiva - Obligatia de a repara prejudiciul cauzat persoanei particulare - Conditii - Violare suficient caracterizata - Notiune - Netranspunerea directivei in termenul prescris

Lipsa oricarei masuri de transpunere a unei directive pentru obtinerea unui rezultat prevazut de aceasta in termenul acordat in acest sens constituie, prin ea insasi, o incalcare caracterizata a dreptului comunitar si, prin urmare, da nastere unui drept de reparatie in favoarea persoanelor particulare lezate in masura in care, pe de o parte, rezultatul prevazut de directiva implica atribuirea, in beneficiul persoanei particulare, a unor drepturi al caror continut poate fi identificat si cand, pe de alta parte, exista o legatura de cauzalitate intre incalcarea obligatiei ce revine statului si daunele suferite.

(Hotarare din 8 octombrie 1996, Dillenkofer s.a./Bundesrepublik Deutschland)

13. Violare de catre un stat membru - Executarea unei directive - Obligatia de a repara prejudiciul cauzat persoanei particulare - Violare suficient caracterizata - Notiune

Un drept la reparatie in favoarea persoanei particulare lezate printr-o violare a dreptului comunitar imputabila unui stat membru este recunoscut de dreptul comunitar din moment ce trei conditii sunt reunite, si anume ca regula incalcata are drept obiectiv conferirea de drepturi persoanei particulare, ca violarea este suficient caracterizata si ca exista o legatura de cauzalitate directa intre incalcarea obligatiei ce revine statului si daunele suferite de persoanele lezate. Aceste conditii se aplica in cazul in care un stat membru nu transpune corect o directiva comunitara in dreptul sau national. In acest sens, o violare este suficient caracterizata atunci cand o institutie sau un stat membru, in exercitarea puterii sale normative, a ignorat, in mod evident si grav, limitele ce se impun exercitarii atributiilor sale. Printre elementele ce pot fi luate in considerare figureaza in special gradul de claritate si precizie a regulii incalcate.

(Hotarare din 17 octombrie 1996,Denkavit international s.a./Bundesamt fur Finanzen)

14. Mediu - Evaluarea incidentelor anumitor proiecte asupra mediului - Directiva 85/337 - Puterea de apreciere a statelor membre - Importanta si limite - Obligatia jurisdictiilor nationale - Verificarea din oficiu a respectarii limitelor puterii de apreciere - Necesitatea asigurarii eficientei directivei in caz de nerespectare a acestor limite

Art. 4 par. 2 al Directivei 85-337, ce priveste evaluarea incidentelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului, prevede ca proiectele ce apartin claselor enumerate in anexa II la Directiva se supun unei evaluari atunci cand statele membre considera ca aceste caracteristici ale lor o cer, si ca statele membre pot, in acest scop, sa specifice tipurile de proiecte ce urmeaza a fi supuse unei evaluari sau sa stabileasca criteriile si/sau pragurile care sa permita a determina care dintre proiecte vor trebui sa faca obiectul unei evaluari. Aceasta dispozitie si anexa II pct. 10 lit. e, ce vizeaza lucrarile de canalizare si de regularizare a cursurilor de apa, trebuie interpretate in sensul ca, atunci cand un stat membru stabileste, fiind vorba despre proiecte referitoare la digurile ce trebuie sa faca obiectul unei evaluari, respectivele criterii si/sau pragurile, de maniera ca, in practica, totalitatea acestor proiecte va fi de la inceput sustrasa obligatiei studiilor de incidenta, nu ramane in limitele marjei de apreciere decat sa fie recunoscute articolele 2 par. 1 si 4, par. 2, ale Directivei doar daca totalitatea proiectelor excluse nu ar putea fi considerata, pe baza unei aprecieri globale, ca nefiind susceptibila sa aiba incidente notabile asupra mediului.

Prin urmare, in virtutea dreptului national, o jurisdictie sesizata cu un recurs in anulare impotriva unei decizii de aprobare a unui proiect, are obligatia sau optiunea de a ridica din oficiu motivele de drept rezultate dintr-o regula interna cu caracter constrangator, ce n-ar trebui avansate de parti, ei revenindu-i sarcina de a verifica din oficiu, in contextul competentelor sale, daca autoritatile legislative sau administrative ale statului membru au ramas in limitele marjei de apreciere stabilite in art. 2 par. 1 si 4, par. 2, din Directiva si sa tina cont, in cadrul examinarii, de recursul in anulare. In cazul in care aceasta marja de apreciere este depasita si cand, prin urmare, dispozitiile nationale trebuie inlaturate, autoritatilor statului membru le revine sarcina de a lua toate masurile necesare, generale sau speciale, pentru ca proiectele sa fie examinate pentru a determina daca pot avea incidenta notabila asupra mediului si, in caz afirmativ, ca ele sa fie supuse unui studiu de incidenta.

(Hotarare din 24 octombrie 1996, AK s.a./G.S. v. Z - H)

15. Acte ale institutiilor - Directive - Executare de catre statele membre - Necesitatea de a asigura eficienta directivelor - Obligatii ale jurisdictiilor nationale - Limite - Principiul legalitatii delictelor si pedepselor

Obligatia, pentru judecatorul national, de a interpreta si a aplica regulile pertinente din dreptul sau national pe cat posibil in lumina textului si a finalitatii directivei a carei punere in aplicare o asigura, pentru obtinerea rezultatului vizat de aceasta, si de a se conforma astfel art. 189 alin. 3 din Tratat, isi gaseste limitele, in special, atunci cand o astfel de interpretare conduce la determinarea sau agravarea, in temeiul directivei si indiferent de legea emisa pentru punerea ei in aplicare, a raspunderii penale a celor ce actioneaza incalcandu-i dispozitiile.

Atunci cand este vorba de a determina intinderea raspunderii penale ce rezulta dintr-o lege special adoptata in vederea executarii unei directive, principiul ce ordona neaplicarea legii penale in mod extensiv in dezavantajul persoanei urmarite, acesta fiind corolarul principiului legalitatii delictelor si pedepselor si, in general, a principiului sigurantei juridice se opune ca o urmarire penala sa fie angajata ca urmare a unui comportament al carui caracter reprobabil nu rezulta cu claritate din lege. Acest principiu, ce face parte din principiile generale de drept ce se gasesc la baza traditiilor constitutionale comune statelor membre, a fost consacrat, de asemenea, prin diferite tratate internationale si, in special, de art. 7 din Conventia de aparare a drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

De aceea, jurisdictiei nationale ii revine sarcina de a asigura respectarea acestui principiu in timpul interpretarii, in lumina textului si a finalitatii Directivei, a dreptului national adoptat in vederea executarii acesteia.

(Hotarare din 12 decembrie 1996, Proceduri penale c. X)

16. Drepturi conferite persoanelor particulare - Violare din partea unui stat membru - Obligatia de a repara prejudiciul cauzat persoanei particulare - Conditii - Modalitati de reparatie - Aplicarea dreptului national - Limite

Un stat membru este obligat sa repare daunele cauzate unei persoane particulare prin violarea dreptului comunitar ce ii sunt imputabile. Aceasta obligatie exista din momentul in care trei conditii sunt reunite, si anume, cand regula de drept violata are ca obiect conferirea de drepturi persoanelor particulare, cand incalcarea este suficient caracterizata si cand exista o legatura de cauzalitate directa intre incalcarea obligatiei ce revine statului si daunele suferite de persoanele lezate.

Sub rezerva dreptului la reparatie ce-si gaseste direct fundamentul in dreptul comunitar din momentul in care aceste trei conditii sunt reunite, in cadrul dreptului national al raspunderii ce revine statului se va produce reparatia consecintelor prejudiciului cauzat, dat fiind ca acele conditii fixate de legislatiile nationale in materie de reparatie a daunelor, nu ar trebui sa fie mai putin favorabile decat cele ce privesc reclamatiile asemanatoare cu caracter intern si nici organizate astfel incat sa faca imposibila sau excesiv de dificila, in practica, obtinerea reparatiei.



(Hotarare din 22 aprilie 1997, The Queen/Secretarul de stat al Asigurarilor Sociale)

17. Drepturi conferite persoanelor particulare - Violare, de catre un stat membru, a obligatiei de transpunere a unei directive - Obligatia de a repara prejudiciul cauzat persoanelor particulare - Intinderea reparatiei - Aplicarea retroactiva si completa a masurilor de executare a directivei - Reparatie suficienta - Conditii

Aplicarea retroactiva si completa a masurilor de executare a Directivei 80/987 in ce priveste limitele obligatiei de plata a institutiei de garantare, permite remedierea consecintelor prejudiciabile ale transpunerii tardive a acestei directive, cu conditia ca directiva sa fi fost transpusa in mod regulamentar. Totusi, judecatorului national ii revine sarcina de a veghea ca reparatia prejudiciului suferit de beneficiari sa fie adecvata. O aplicare retroactiva, regulamentara si completa a masurilor de executare a directivei va fi suficienta, doar daca beneficiarii nu stabilesc existenta de pierderi complementare pe care le-ar fi suferit ca urmare a faptului ca ei nu au putut beneficia in intervalul de timp dorit de avantajele pecuniare garantate de directiva si ca s-ar fi impus, deci, sa il repare in egala masura.

(Hotarare din 10 iulie 1997, Bonifaci s.a. si Berto s.a./INPS)

18. In cadrul reparatiei daunelor suferite de lucratori, ca urmare a transpunerii tardive a Directivei 80/987 ce priveste apropierea intre legislatiile statelor membre referitoare la protectia salariatilor in caz de insolvabilitate a angajatorului, un stat membru are dreptul de a aplica retroactiv, in ce-i priveste, masurile de executare luate tardiv, incluzand aici regulile anticumul sau alte limitari ale obligatiei de plata institutiei de garantare cu conditia ca Directiva sa fi fost transpusa in mod regulamentar. Totusi, judecatorului national ii revine sarcina de a veghea ca reparatia prejudiciului suferit de beneficiari sa fie adecvata. O aplicare retroactiva, regulamentara si completa a masurilor de executare a Directivei va fi suficienta, doar daca beneficiarii nu stabilesc existenta unor pierderi complementare pe care le-ar fi suferit ca urmare a faptului ca ei nu au putut beneficia in intervalul de timp dorit de avantajele pecuniare garantate de Directiva si ca s-ar fi impus, deci, sa il repare in egala masura.

(Hotarare din 10 iulie 1997, Maso s.a./INPS si Republica Italiana)

19. Drepturi conferite persoanelor particulare - Violarea de catre un stat membru, a obligatiei de transpunere a unei Directive - Obligatie de a repara prejudiciul cauzat persoanei particulare - Modalitati de reparatie - Aplicarea dreptului national - Termen de decadere din drepturi - Admisibilitate - Conditii - Respectarea principiului efectivitatii dreptului comunitar - Respectarea principiului echivalentei conditiilor reparatiei cu cele ale reclamatiilor asemanatoare cu caracter intern

Dreptul comunitar, in starea sa actuala, nu se opune ca un stat membru sa impuna, pentru introducerea unui recurs ce tinde sa repare daunele suferite ca urmare a transpunerii tardive a Directivei 80/987 ce priveste apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la protectia salariatilor in caz de insolvabilitate a angajatorului, un termen de decadere din drepturi de un an incepand de la transpunerea in ordinea sa juridica interna, cu conditia ca aceasta modalitate procedurala sa nu fie mai putin favorabila decat cele ce privesc recursurile similare cu caracter intern.

In fapt, fixarea termenelor de recurs rationale sub pedeapsa decaderii din drepturi, in masura in care ea constituie o aplicare a principiului fundamental al sigurantei juridice, satisface, in principiu, exigenta ca aceste conditii, in special termenul, fixate de legislatiile nationale in materia reparatiei daunelor cauzate persoanelor particulare prin incalcarile dreptului comunitar, imputabile unui stat membru, sa nu fie organizate astfel incat sa faca imposibila sau excesiv de dificila, in practica, obtinerea reparatiei (principiul efectivitatii), iar termenul in cauza, care nu numai ca determina ca beneficiarii sa fie in masura sa-si cunoasca toate drepturile, ci precizeaza si conditiile de indemnizare a daunelor suferite ca urmare a transpunerii tardive, nu ar trebui sa fie considerat ca facand dificila, dar nu imposibila introducerea cererii de reparatie.

Jurisdictiilor nationale le revine sarcina sa verifice daca termenul litigios respecta in egala masura principiul conform caruia conditiile stabilite de legislatiile nationale in materie de reparatie a daunelor cauzate persoanelor particulare prin violarile dreptului comunitar, imputabile unui stat membru, nu ar trebui sa fie mai putin favorabile decat cele care privesc reclamatiile similare cu caracter intern (principiul echivalentei). Aceste jurisdictii pot lua in consideratie imprejurarea ca cererile introduse in cadrul punerii in aplicare a Directivei si al regimului de indemnizare sunt diferite in functie de obiectul lor, si ca nu trebuie, deci, sa facem comparatii intre modalitatile lor procedurale. In plus, in cazul in care regimul national de drept comun al raspunderii extracontractuale aplicabile nu poate servi drept baza unei actiuni impotriva autoritatilor publice pentru comportament ilegal ce le-ar fi imputat in cadrul exercitarii puterii publice si unde jurisdictiile nationale nu ar putea proceda la nici o alta comparatie pertinenta intre conditia impusa termenului in cauza si conditiile referitoare la reclamatii similare cu caracter intern, ar trebui sa conchidem ca nici principiul echivalentei, nici cel al efectivitatii dreptului comunitar nu se opun termenului de decadere din drepturi, litigios.

(Hotarare din 10 iulie 1997, Palmisani/INPS)

20. State membre - Lipsa - Mentinerea unei dispozitii incompatibile cu dreptul comunitar - Inadmisibilitate independenta de caracterul direct aplicabil sau nu al normei comunitare de drept in cauza

Incompatibilitatea unei legislatii nationale cu dispozitiile comunitare, chiar direct aplicabile, nu poate fi definitiv eliminata decat prin intermediul dispozitiilor interne cu caracter constrangator avand aceeasi valoare juridica cu cele ce trebuie sa fie modificate.

(Hotarare din 4 decembre 1997, Comisie/Italia)

21. Mediu - Eliminarea deseurilor - Directiva 91/156 - Obligatii ale statelor membre in cursul termenului de transpunere - Obligatia de a nu adopta dispozitii susceptibile sa compromita rezultatul prescris de Directiva - Apreciere facuta de jurisdictia nationala - Criterii

Art. 5 alin. 2 si 189 alin. 3 din Tratat precum si Directiva 91/156 ce modifica Directiva 75/442 referitoare la deseuri, impun ca, in cursul termenului de transpunere fixat prin Directiva pentru a o pune in aplicare, statul membru destinatar al acesteia se abtine sa emita dispozitii de natura a compromite serios realizarea, la expirarea respectivului termen, a rezultatului prescris de Directiva. Jurisdictiei nationale ii revine sarcina de a aprecia daca acesta este cazul dispozitiilor nationale a caror legalitate este insarcinata sa o examineze.

Ca urmare a acestei aprecieri, jurisdictia nationala va trebui sa examineze, in mod deosebit, daca dispozitiile in cauza sunt o transpunere completa a Directivei, ca si efectele concrete ale aplicarii acestor dispozitii neconforme cu Directiva si a duratei lor in timp. In mod special, daca dispozitiile in cauza sunt o transpunere definitiva si completa a Directivei, neconformitatea lor cu Directiva ar putea lasa sa se banuiasca ca rezultatul prescris de aceasta nu ar fi fost atins in termenele acordate, daca modificarea lor in timp util ar fi fost imposibila. Invers, jurisdictia nationala ar putea tine cont de posibilitatea pe care o are un stat membru de a adopta dispozitii provizorii sau de a pune in aplicare Directiva in etape, neconformitatea dispozitiilor tranzitorii din dreptul national cu Directiva sau netranspunerea anumitor dispozitii ale Directivei necompromitand neaparat, in astfel de cazuri, rezultatul prescris de aceasta.

(Hotarare din 18 decembrie 1997, Inter - Environnement Wallonie/Regiunea Valona)






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




Luarea de mita: continut legal, structura variantei tip si particularitatile variantei agravate
Nerespectarea hotararilor judecatoresti: continut legal si examinarea variantei tip
Producerea inscrisurilor
Administratia publica centrala
Preocupari actuale privind combaterea coruptiei
BUNURILE SOTILOR
Dreptul englez
Organizarea de stat a Tarilor Romane in secolele XIV-XVII. Administratia locala.
Dreptul Proprietatii Intelectuale - test grila
Legea penala