PROCEDURA DE JUDECATA

Legea forului reglementeaza procedura de judecata.

Notiunea de lege procesuala a forului (lex procesualis fori) statueaza ca normele procesuale aplicabile sunt cele stabilite de tara unde se judeca, chiar daca una dintre parti este straina.

In sensul celor de mai sus, art. 159 alin.1 din Legea 105/1992 prevede ca: "in procesele privind raporturi de drept international privat, instantele romane aplica legea procedurala romana, daca nu s-a dispus altfel in mod expres".

Potrivit art. 159 alin.2 din Legea 105/1992, legea romana, deci legea forului, stabileste daca o anumita problema este de drept procedural sau de drept material.

In sprijinul principiului lex procesiualis fori se invoca in doctrina interna si internationala mai multe argumente, asupra carora consideram ca nu sunt discutii (1):

- justitia face parte din structurile de stat, instantele trebuind sa apere valorile sociale pe care statul le considera esentiale;

- procedura este o activitate exercitata de organele statului in numele acestuia, care stabileste normele de urmat;

- normele procedurale formeaza o institutie care trebuie sa raspunda exigentelor in conformitate cu interesul general asa cum este conceput de stat;

- actele de procedura se localizeaza pe teritoriul statului de care apartine instanta de judecata;

- considerente de utilitate practica, pentru a evita dificultatile aplicarii dreptului procesual strain;

- principiul egalitatii partilor justifica aplicarea legii forului privind procedura;

- formele de procedura civila sunt legale de organizarea justitiei si depind de legea statului in numele caruia activeaza judecatorii.

Particularitatile privind aplicarea legii forului privesc urmatoarele:

1. Citarea persoanelor aflate in strainatate, cetateni romani sau straini (2). In textul art. 87 pct. 8 din Codul de procedura civila se distinge o prima situatie pentru persoanele a caror domiciliu este cunoscut in care se face citarea prin scrisoare recomandata, dar si o alta situatie cand nu are domiciliul sau resedinta cunoscute, citarea facandu-se prin publicitate.

2. Comisiile rogatorii internationale. Prin comisie rogatorie se intelege delegatia pe care un organ de jurisdictie sesizat cu solutionarea unui litigiu, numit instanta solicitanta (roganta) o confera unui organ de judecata din alta localitate numita instanta rogata (solicitata) de a indeplini unele acte de procedura (audieri de martori, expertize, cercetari la fata locului, obtinerea de copii, fotografii, extrase de pe documente). In situatia in care instanta solicitanta si cea solicitata, apartin unor tari deosebite, comisia rogatorie este internationala.

Aceste comisii rogatorii internationale, ca si cele interne constituie o procedura derogatorie de la dreptul comun, deoarece administrarea probei se abate de la principiul nemijlocirii.

Transmiterea solicitarii se face potrivit prevederilor din Conventia internationala de la Haga 1954 - art. 9, prin consulul statului solicitand autoritatii statului care va fi desemnata de statul solicitat.

Domeniul de aplicare a legii forului

In general se considera ca actiunea civila este un drept:

a) in sens material, care exprima posibilitatea pe care o are reclamantul de a obtine recunoasterea sau realizarea dreptului;

b) in sens procesual, desemneaza numai posibilitatea persoanei de a se adresa in vederea apararii unui drept incalcat.

Capacitatea procesuala a partilor, consta in aptitudinea acestora de a fi parte in proces si de a-si asuma obligatii, ori de a obtine drepturi (capacitate procesuala de folosinta iar capacitatea procesuala de exercitiu, consta in aptitudinea unei persoane care are folosinta unui drept de a valorifica singura acest drept in justitie, exercitiul si de a conduce personal).

Potrivit art. 158 din Legea 105/1992, capacitatea procesului a fiecareia dintre partile in proces este carmuita de legea sa nationala.

Obiectul actiunii - adica ceea ce se cere prin actiune, pretentia concreta a reclamantului (predarea bunului, plata sumei de bunuri etc.).

Obiectul alaturi de parti si de cauza actiunii este o conditie a existentei actiunii.

Obiectul alaturi de cauza este elementul obiectiv al actiunii.

Partile, reclamantul si paratul formeaza elementul subiectiv al actiunii.

Obiectul actiunii este supus legii fondului raportului juridic (lex causae). A se vedea in acest sens si prevederile art. 160 din Legea 105/1992.

Instanta competenta

Dupa determinarea competentei in dreptul international privat, trebuie determinate care dintre instantele unei tari sunt chemate sa solutioneze cauza.

Asa cum am mentionat mai sus, aceasta din urma competenta se determina dupa legea fondului, desfasurarea activitatii de judecata este supusa legii forului.

Mijloacele de proba, nu sunt supuse unei singure legi.

Solutia in sistemele de drept comnon law - lex causae.

Probele preconstituite sunt supuse regulii locus regit actum.

Administrarea mijloacelor de proba, conform legii forului, art. 1 din Legea 105/1992.

Actele de procedura si termenele procesuale

Sunt supuse legii forului (lex fori).

Procedura de judecata si caile de atac impotriva hotararii judecatoresti, sunt supuse lex fori.

Executarea silita este supusa legii locului unde se face.