PERSONALITATEA JURIDICA A UNIUNII EUROPENE

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA FINANTE-BANCI

- PERSONALITATEA JURIDICA

A UNIUNII EUROPENE -

PERSONALITATEA JURIDICA A UNIUNII EUROPENE

Personalitatea juridica a Uniunii Europene nu a fost recunoscuta in mod expres prin Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE). Insa, absenta unei asemenea prevederi nu conduce, in mod implicit, la excluderea ideii potrivit careia UE are personalitate juridica.

Din dispozitiile TUE rezulta clar ca Uniunea Europeana nu se substituie Comunitatilor europene, contrar proiectului prezentat de Comisie la 21 mai 1991, in timpul negocierilor. Astfel, articolul 1 TUE (fostul art. A), afirmand ca "Uniunea este fondata pe Comunitatile Europene completate cu politicile si formele de cooperare stabilite prin prezentul Tratat", postuleaza, dimpotriva, mentinerea Comunitatilor, ale caror Tratate institutive sunt modificate prin Tratatul de la Maastricht. Personalitatea juridica a Comunitatilor este, in consecinta, mentinuta, ca si competentele lor internationale, devenind, in fapt, o expresie a competentelor comunitare ale Uniunii Europene.

In prezent, ordinea juridica a Uniunii Europene este, inca, departe de a o egala pe cea a Comunitatilor Europene. Astfel, principiile autonomiei, aplicabilitatea directa si preeminenta dreptului comunitar, caracteristici indispensabile ordinii juridice a CE, nu se aplica celorlalti doi piloni ai UE Acestia din urma se bazeaza mai mult pe programe si declaratii de intentie, care se realizeaza in cadrul cooperarii interguvernamentale si nu constituie decat o prima etapa catre o Uniune "institutionalizata".

Desi Uniunea Europeana foloseste institutiile si organele Comunitatilor Europene pentru a-si indeplini sarcinile, acest aspect nu influenteaza prea mult situatia existenta, daca avem in vedere faptul ca "institutiile Uniunii" trebuie sa actioneze conform dispozitiilor Tratatului UE, adica numai in cadrul cooperarii intre statele membre la titlul celui de al 2-lea si al 3-lea pilon. Tratatul U.E. nu reprezinta, inca, o "Constitutie" care sa reglementeze ansamblul sistemului politic din aceasta Uniune.

Uniunea Europeana nu are echivalent in trecut si in prezent. Juristii, care cauta intotdeauna "clasificarea" se chinuie sa o inscrie intr-o categorie preexistenta si merg uneori pana la a considera ca este vorba de un "obiect politic neidentificat". Nici organizatie internationala interguvernamentala, nici, la celalalt capat al lantului, stat federal, Uniunea Europeana nu poate fi considerata decat ca o "uniune de state" avand drept obiect si rezultat crearea unui sentiment de apartenenta la o "colectivitate". Acesta uniune imprumuta de la statul federal multe din tehnicile sale, aparand asfel "federala" in multe privinte. Dar ea nu respinge nici utilizarea metodei "confederale" care este aplicata in mod deosebit in domenii importante precum politica externa si apararea.

Tratatul privind instituirea unei Constitutii pentru Europa, care a fost semnat la 29 octombrie 2004 si care trebuie sa inlocuiasca tratatele constitutive actuale (cu exceptia Tratatului EURATOM), nu are drept scop sa schimve natura Uniunii Europene. Acesta trebuie sa raman o "Uniune" bazata pe un tratat cu denumire particulara. Tratatul, in afara de aporturile concrete deloc neglijabile are deci o valoare simbolica care vizeaza sa reliefeze specificitatea Uniunii si sa intareasca pentru cetateni sentimentul de apartenenta la o colectivitate "supranationala". Respingerea acestui tratat de catre doua popoare consultate prin referendum (Franta si Olanda) a aruncat o indoiala asupra ideii ca Uniunea este menita sa cunoasca un proces de aprofundare continua.

Uniunea Europena: uniune de state rezultata dintr-o grupare voluntara si avand drept obiectiv crearea unei colectivitati. Uniunea Europeana este rezultatul vointei libere si egale a statelor de a crea o grupare. Acestea au folosit in acest scop mijloacele clasice ale dreptului international: incheierea de tratate semnate si ratificate (aprobate). Uniunea Europeana actuala este produsul unui proces istoric complex bazat, la inceput, pe vointa a sase state de a crea o grupare. Desigur, cele sase state erau de dimensiuni diferite si diferenta de putere intre, de exemplu, intre Luxemburg si Germania era considerabila. In ciuda acestui lucru, nimic nu pune la indoiala faptul ca era vorba de state suverane. Acestea aveau, de altfel, o indelungata istorie in spatele lor. In al doilea rand, daca existta certitudinea ca, in proces, Franta si Germania, data fiind greutatea lor politica, economica, dar si din cauza fortei de antrenare care a creat vointa lor de a sfarsi cu rivalitatea lor seculara, au exercitat o influenta mai importanta decat aceea a celorlalte, este evident ca gruparea nu rezulta din actiunea speciala a unui "federator", ci din vointa absolute libera a statelor in discutie. La fel, extinderea treptata a gruparii, ajunsa de la sase la douazaci si sapte de state, in asteptarea de noi extinderi, rezulta din vointa total libera a statelor care au aderat. In sfarsit, transformarile successive ale Comunitatilor, apoi ale Uniunii Europene, care a "integrat" Comunitatile, rezulta din tratate internationala, incheiate in unanimitate si conform procedurilor clasice si care au revizuit tratatele initiale.

Proiectul de Tratat de instituiere a unei Constitutii pentru Europa consolideaza organizarea de tip federal prin faptul ca Uniunea Europeana dobandeste, in mod expres, personalitate juridical. U.E. devine, astfel, actor international si i se recunoaste capacitatea de a incheia, in cadrul competentelor sale, acorduri sau tratate cu state sau organizatii internationale. Personalitatea juridica a Uniunii Europene se apropie de cea a unei organizatii internationale, si nu de cea a unui stat, intrucat statele membre nu renunta la propria personalitate juridica.

BIBLIOGRAFIE

Drept comunitar - Curs pentru invatamantul la distanta

Prof. univ. dr. Augustin Fuerea, 2008

Drept comunitar - Gabriel Liviu Ispas, Ed. ProUniversitaria, Bucuresti, 2007