Nulitatea relativa a partajului

Nulitatea relativa a partajului

Textul art. 790 C. civ., prezentat mai sus, este de inspiratie franceza, fiind identic cu prima parte a art. 887 din Codul civil francez, care, in plus, cuprinde si referirea la desfiintarea partajului pentru leziune.

Legiuitorul se refera, deci, la desfiintarea impartelilor pentru violenta sau dol, deci pentru vicii de consimtamant. Aceste vicii sunt apreciate si sanctionate, in principiu, ca in dreptul comun. Totusi sanctionarea lor este supusa si unor reguli speciale. Astfel, art. 793 C. civ. stabileste o prezumtie irefragabila, iuris et de iure, de confirmare a partajului atunci cand un copartas - al carui consimtamant a fost viciat - instraineaza o parte sau toate bunurile din lotul ce i-a fost atribuit si aceasta se intampla dupa descoperirea dolului sau incetarea violentei. Si in dreptul comun confirmarea tacita este admisa in cazul viciilor de consimtamant mentionate, dar ceea ce este specific cazului prezentat este existenta unei prezumtii legale de confirmare, care nu poate fi combatuta prin proba contrara. Bineinteles ca daca instrainarea bunurilor a intervenit inainte de descoperirea dolului, prezumtia nu se aplica, neputandu-se pune problema confirmarii unui act pentru un viciu care la momentul respectiv nu este cunoscut. Instrainarea pentru a valora ratificare a partajului si implicit renuntare la actiunea in anulare, trebuie sa fie benevola

Pentru a nu mai reveni asupra chestiunii confirmarii mai precizam ca, intocmai ca in dreptul comun, confirmarea poate fi expresa sau tacita si ca in afara de cazul amintit mai sus, reglementat expres de lege, confirmarea tacita poate rezulta si din alte imprejurari din care rezulta vointa neindoielnica de confirmare a partajului efectuat ca urmare a unei vointe viciate. Aici, spre deosebire de situatia reglementata de art. 793 C. civ., se aplica dreptul comun, deci este posibila dovada contrara, respectiv ca actul sau imprejurarea din care rezulta prezumtia de confirmare, nu avea aceasta semnificatie.

In ceea ce priveste eroarea ca viciu de consimtamant, aceasta nu figureaza in enumerarea prevazuta de art. 790 C. civ. Omisiunea nu a fost intamplatoare. In scopul asigurarii stabilitatii partajului autorii codului au omis deliberat acest viciu de consimtamant a carui mentiune in text a fost considerata superflua si periculoasa.

S-a avut in vedere ca daca exista eroare asupra componentei masei succesorale, exista alte remedii. Astfel:

- daca unele bunuri nu au fost cuprinse in masa supusa partajului, in baza art. 790 alin. (2) C. civ. se poate face un partaj suplimentar;

- daca, dimpotriva, un bun a fost cuprins in masa partajabila fara sa fie al coindivizarilor, proprietarul poate sa-l revendice, iar copartasul evins are actiune in garantie impotriva celorlalti copartasi;

- pentru situatia in care ar exista eroare cu privire la persoana unui copartajant, admis din greseala la partaj, impotriva acestuia s-ar putea formula actiune in petitie de ereditate.

In sfarsit, pentru situatia in care ar exista eroare asupra bunurilor, legiuitorul francez a avut in vedere ca acel copartas are la dispozitie resciziunea pentru leziune. Argumentul nu este insa valabil si pentru Codul civil roman care, desi intituleaza sectiunea V din capitolul IV "Despre desfiintarea sau resciziunea impartelii", nu a preluat din Codul civil francez si dispozitia ce permitea resciziunea impartelii pentru leziune. Ca urmare, prevederea privind anularea partajului pentru eroare avea alta justificare si utilitate in dreptul civil roman decat in cel francez si trebuia mentinuta.

Exista si alte situatii care impun anularea partajului pentru eroare, neexistand posibilitatea de a le rezolva pe baza altor texte. Astfel sunt situatiile cand in lotul unui coindivizar se includ bunuri ce nu apartin masei indivize, ci sunt proprietatea altui coindivizar. Coindivizarul respectiv nu poate recurge la actiunea in revendicare, care ar putea fi folosita de un tert si aceasta pentru ca el este tinut de obligatia de garantie pentru evictiune fata de coindivizarul caruia i-a fost atribuit bunul, iar cine datoreaza garantie nu poate evinge (quem de evictione tenet actio, eumdem agentem repellit exceptio). La fel este situatia cand, ulterior partajului, se descopera un legat care modifica drepturile copartajantilor.

Pentru acest gen de situatii trebuie admisa anularea partajului pentru existenta erorii in conditiile dreptului comun, desi textul art. 790 C. civ. nu prevede desfiintarea impartelii pentru motiv de viciere a consimtamantului prin eroare. Doctrina si practica judiciara franceze considera ca suntem in prezenta unei erori asupra cauzei , opinie pe care o impartasim si noi.

Anularea partajului pentru vicierea consimtamantului este specifica conventiilor de partaj incheiate de coindivizari precum si celui realizat prin tranzactie, chiar daca aceasta este cuprinsa intr-o hotarare judecatoreasca. Faptul pronuntarii unei hotarari de expedient care ia act de tranzactia partilor privind sistarea indiviziunii, nu impiedica anularea tranzactiei pentru existenta unor vicii de consimtamant. Aceasta posibilitate exista chiar daca hotararea judecatoreasca prin care s-a luat act de tranzactie a devenit irevocabila. Justificarea acestei posibilitati rezulta din faptul ca in acest caz nu are practic loc o judecata propriu-zisa, ci litigiul este solutionat pe baza intelegerii intervenite intre parti.

Sanctiunea anularii bazata pe vicii de consimtamant fiind specifica conventiilor, nu este aplicabila partajului judiciar . Totusi, instanta suprema s-a pronuntat in sensul ca anularea partajului in baza dispozitiilor art. 790 C. civ. este posibila atat in cazul partajului conventional cat si a partajului judiciar

O alta cauza de anulare a partajului o constituie efectuarea acestuia cu incalcarea regulilor privind ocrotirea persoanelor incapabile.

Partajul desi are efect declarativ, datorita importantei consecintelor pe care le produce, este asimilat actelor de dispozitie si nu de administrare a patrimoniului. Aceasta inseamna ca participantii la operatiunea de partaj trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. In cazul lipsei capacitatii depline de exercitiu sau a existentei unei capacitati restranse, coindivizarul in cauza trebuie reprezentat sau asistat in conditiile legii. In cazul in care ocrotitorul legal are si el interese legate de operatiunea de partaj, ceea ce se intampla in general in situatia in care calitatea de coindivizar o are atat cel ocrotit cat si reprezentantul legal, se impune numirea unui curator special pentru apararea intereselor celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Numirea unui curator special este necesara pentru fiecare persoana aflata in situatia mentionata , fiind presupus ca coindivizarii au in cadrul operatiunii de partaj interese contrare. Daca reprezentantul legal al unor coindivizari fara capacitate de exercitiu, sau cu capacitate de exercitiu restransa, nu are interese proprii in proces, el poate sa-l reprezinte sau sa-l asiste doar pe unul dintre acestia, pentru celalalt, sau ceilalti coindivizari incapabili, fiind necesara numirea curatorului special in conditiile art. 105 si art. 132 C. fam. Efectuarea partajului cu incalcarea regulilor de mai sus face ca acesta sa fie anulabil. Nulitatea este relativa deoarece se incalca o norma de protectie a unei anumite categorii de persoane.

Este anulabil si partajul efectuat in lipsa unui curator daca un coindivizar este disparut.

Aceste cauze de anulare sunt valabile atat pentru partajul conventional cat si pentru cel judiciar. Nelegalitatea operatiunii de partaj efectuata cu incalcarea regulilor de protectie a incapabililor, daca suntem in prezenta unui partaj judiciar poate fi invocata, insa, doar prin intermediul cailor de atac prevazute de lege pentru hotararile judecatoresti. In cazul in care nu au fost exercitate aceste cai de atac partajul ramane valabil chiar daca a fost efectuat cu incalcarea regulilor analizate.

Lipsa incuviintarii prealabile a autoritatii tutelare pentru efectuarea partajului cand exista coindivizari incapabili, duce la desfiintarea partajului. O asemenea incuviintare este necesara doar pentru partajul conventional, inclusiv in cazul celui realizat prin tranzactie judiciara, astfel ca numai aici s-ar putea obtine anularea partajului pentru lipsa incuviintarii. In cazul partajului judiciar interesele incapabilului sunt ocrotite de instanta de judecata, iar lipsa incuviintarii mentionate nu ar putea duce la respingerea cererii de partaj in raport de faptul ca, potrivit art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi silit a ramane in indiviziune

A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 341.

In sensul ca actiunea in resciziune pentru leziune nu este admisa in dreptul nostru si ca notiunea de actiune in resciziune la care face referire art. 791 si art. 792 C. civ. trebuie luata in sensul de actiune in anulare, a se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 342.

A se vedea M. Grimaldi, op. cit., p. 878; François Terré, Yves Lequette, op. cit., p. 776.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 332.

A se vedea C.S.J., decizia civila nr. 1173/1991, in Dreptul nr. 1/1992, p. 110.

Articolul 747 alin. (2) prevede ca "daca sunt mai multi minori cu interese contrarii la imparteala, se va da fiecarui dintr-insii un tutore special".

A se vedea Trib. Suprem, decizia civila nr. 2508/1999, in R.R.D. nr. 8/1989, p. 71.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 224.