Nulitatea actului juridic civil

1. Notiune

Nulitatea reprezinta sanctiunea de drept civil ce consta in desfiintarea cu efecte retroactive - de la data incheierii - a unui act juridic incheiat cu incalcarea cerintelor legale cerute pentru valabilitatea sa.

In conceptia dreptului nostru civil, nulitatea nu este o stare organica a actului incheiat in dispretul prevederilor legale ce ar avea drept consecinta desfiintarea totala si iremediabila a actului si efectelor sale, ci este o sanctiune civila indreptata impotriva acelor efecte ale actului, care contravin scopului dispozitiilor legii incalcate, astfel ca exista posibilitatea mentinerii partiale a actului si a efectelor sale legale, nulitatea este deci un mijloc de adaptare a actelor juridice la cerintele imperative ale normelor juridice, prin anularea doar a clauzelor potrivnice legii si inlocuirea lor cu clauze conforme dispozitiilor legale incalcate, fara desfiintarea intregului act.

2. Clasificare

Nulitatile se pot clasifica dupa mai multe criterii, dintre care retinem:

a)     In functie de intinderea efectelor sale, nulitatea poate fi partiala sau totala.

Nulitatea este partiala atunci cand desfiinteaza numai in parte efectele actului juridic si anume efectele care contravin legii, mentinandu-le pe cele care nu contravin legii.

Nulitatea totala este aceea care desfiinteaza actul juridic civil in intregime, lipsindu-l in totalitate de efectele sale.

In dreptul nostru civil, nulitatea partiala constituie regula, iar cea totala exceptia.

b) In functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil, nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa.

Nulitatea absoluta este acea nulitate care intervine in cazul incalcarii, cu ocazia incheierii actului juridic, a unei dispozitii legale care ocroteste un interes public.

Nulitatea relativa este acea nulitate care intervine in cazul incalcarii cu ocazia incheierii actului juridic, a unei dispozitii legale care ocroteste un interes individual, personal.

3. Cauze

Cauzele care atrag nulitatea absoluta a actului juridic sunt:

lipsa consimtamantului;

nerespectarea regulilor privind capacitatea de folosinta a persoanelor fizice si juridice (incheierea actului juridic cu depasirea capacitatii de folosinta a persoanelor juridice sau prin care nu se tine seama de ingradirile aduse prin lege capacitatii de folosinta a persoanelor fizice);

lipsa obiectului actului juridic ori acesta este ilicit sau imoral;

lipsa cauzei actului juridic ori aceasta este ilicita sau imorala;

incheierea actului juridic cu nerespectarea formei cerute de lege ca o conditie "ad validitatem";

incheierea actului juridic in lipsa autorizatiei cerute de lege;

Cauzele care atrag nulitatea relativa a actului juridic sunt:

consimtamantul a fost viciat (prin unul din viciile de consimtamant);

lipsa consimtamantului datorita lipsei de discernamant;

incalcarea regulilor privind capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice (incheierea actului de cel lipsit de capacitate de exercitiu restransa, fara incuviintarea autoritatii tutelare).

Intre nulitatea absoluta si cea relativa exista unele deosebiri din care rezulta regimul juridic diferentiat al celor doua categorii de nulitati:

nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata si chiar din oficiu de organul judecatoresc, pe cand nulitatea relativa poate fi invocata, in principiu numai de persoana in interesul careia a fost prevazuta aceasta sanctiune (dar si de catre reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu, de succesorii partii ocrotite, de procuror, de creditorii chirografari si de autoritatea tutelara);

nulitatea absoluta este imprescriptibila extinctiv, putand fi invocata oricand, atat pe calea actiunii, cat si pe calea exceptiei, pe cand nulitatea relativa este imprescriptibila;

nulitatea absoluta, in principiu, nu poate fi acoperita prin confirmare sau alt mod (in afara cazurilor prevazute de lege).

Nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoane interesate in cauza, este prescriptibila, si poate fi confirmata, expres sau tacit, de catre cel in drept sa o invoce.

4. Efectele nulitatilor

Efectul nulitatilor este acelasi: actul juridic lovit de nulitate nu produce nici un efect (quod nullum est, nullum producit effectum), desfiintandu-se retroactiv, deci inlaturandu-i-se efectele produse in trecut (ex tunc) - din momentul incheierii sale - si incetand sa i se mai produca vreun efect pentru viitor (ex nunc).

Efectele nulitatii sunt guvernate de urmatoarele principii:

principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic civil, conform caruia, nulitatea isi produce efectul atat pentru trecut, cat si pentru viitor si numai in mod exceptional ea isi produce efecte numai pentru viitor (ex. in cazul contractelor cu executare succesiva, prestatiile efectuate pana la momentul anularii sale raman bine efectuate, prestatiile neputand fi restituite);

principiul repunerii in starea anterioara (restitutio in integrum), potrivit caruia ceea ce s-a executat in baza unui act juridic nulitatea trebuie restituit, pentru ca partile sa ajunga in situatia dinaintea incheierii contractului si numai in mod exceptional, ceea ce s-a executat in temeiul actului anulat nu este supus restituirii, in tot sau in parte;

principiul desfiintarii actului juridic subsecvent (secundar) ca urmare a desfiintarii actului initial (primar), care il precede, conform caruia, anularea actului initial atrage anularea actului subsecvent (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis) si numai prin exceptie, actul subsecvent este mentinut desi actul primar este anulat (ex. in cazul posesiei de buna credinta sau a uzucapiunii).