Notiunea reprezentarii succesorale

Notiunea reprezentarii succesorale

Reprezentarea succesorala nu trebuie confundata nici cu reprezentarea conventionala pe care o genereaza mandatul si nici cu cea legala a minorului sau interzisului judecatoresc caci nu are nici o legatura cu acestea. Potrivit art. 664 C. civ. reprezentarea succesorala este o fictiune a legiuitorului care are drept efect de a pune pe reprezentanti in locul, gradul si drepturile reprezentatului. Inca in doctrina franceza a fost criticata definirea reprezentarii succesorale ca o fictiune caci, s-a spus legiuitorul modern nu are nevoie de fictiuni precum pretorul roman ci poate introduce o exceptie de la regula in mod direct. Unii autori au definit-o atunci ca fiind un beneficiu al legii in virtutea caruia o persoana mai indepartata in grad urca in locul si gradul parintelui sau care nu mai este in viata la data deschiderii succesiunii pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia, daca s-ar fi aflat in viata Cel reprezentat este ascendentul predecedat fata de de cuius, iar reprezentantul este cel care urca in locul si gradul sau culegand partea care i s-ar fi cuvenit daca ar fi fost in viata la data mortii lui de cuius. De pilda, daca la moartea sa de cuius a lasat un fiu si doi nepoti, copiii celuilalt fiu al sau predecedat, fiul in viata desi ruda de gradul I cu defunctul nu-i va inlatura de la mostenire pe cei doi copii ai fratelui sau predecedat ci acestia vor veni la mostenire culegand impreuna partea care i s-ar fi cuvenit tatalui lor daca ar fi fost in viata. In acest mod reprezentarea constituie o abatere de la regula proximitatii gradului de rudenie, potrivit careia fiul in viata al defunctului la data deschiderii succesiunii ar trebui sa-i inlature de la mostenire pe cei doi nepoti, copiii fratelui sau decedat inainte de aceasta.

Tot astfel reprezentarea succesorala este o abatere si de la principiul potrivit caruia rudele in grad egal, apartinand aceleasi clase succesorale, mostenesc in parti legale, caci de pilda, daca de cuius a avut doi copii, ambii predecedati, iar unul a avut doi copii, iar celalalt trei copii, toti fiind asadar nepoti de fiu, nu vor mosteni in parti egale ci primii doi vor imparti partea de 1/2 care s-ar fi cuvenit tatalui lor, iar cealalta parte de 1/2 va fi impartita de asta data de cei trei nepoti care vin si-l reprezinta pe tatal lor predecedat.

"Dreptul la mostenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau supravietuirea unor rude), iar moartea prematura a parintilor nu trebuie sa dauneze unora dintre copii si nici sa profite altora" ³ .

A se vedea: D. Alexandresco, Explicatiune teeoretica si practica a dreptului civil roman, Tom. III, Iasi, Tipografia Nationala, 1890, p. 261; M. Eliescu, op. cit., p. 89.

A se vedea: C. Statescu, op. cit., p. 125; M. Eliescu, op. cit., p. 89-90; Fr. Deak, op. cit., p. 86.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 87.