Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Introducere in probațiune


Introducere in probațiune




Introducere in probațiune

Probaiunea

S-a dezvoltat pornind de la grija fața de comportamentul infractorilor

A fost caracterizata de o abordare umanitarista iar in timp a devenit o parte a sistemului de control social, munca in probațiune bazandu-se in acest fel pe evaluarea și clasigicarea infractorilor.




O alta perioada marcanta este cea bazata pe dezvoltarea psihologica centrata pe individ, care marca trecerea dinspre abordarea umanitarista spre abordarea in care se dorea schimbarea individului.

O alta etapa / abordare “noii reabilitari” . Aceasta etapa a fost bazata pe:

Programul pentru dezvoltarea abilitațiilor sociale (abilitați in vederea identificarii dobandirii unui loc de munca, pentru dezvoltarea de deprinderi de a renunța la vicii).

Comportamentul infracțional – se evalueaza riscul real de recidiva

Trotter, 1993 – specialist in domeniul probațiunii a construit un model bazat pe modelare prosociala. Acest model are la baza patru principii:

Principiul rezolvarii de probleme

Principiul riscului

Principiul modelarii prosociale

Principiul empatiei

Probațiuneaeste una dintre instituțiile juridice care in plan theoretic provoaca multiple controverse iar in plan practice da neștere unei anumite maladii cauzate de ambiguitatea pe care aceasta instituție o conține in ea insași.

Dificultațile date de conceptuarea probațiunii sunt date de urmatorii factori:

Rolul pe care sistemul penal trebuie sa-l indeplineasca in țara respectiva.

Semnificația care se da pedepsei.

Percepția acestuia la nivel național.

Locul pe care fiecare individ il are in societatea respectiva.

A sancționa – plaseaza probațiunea in contextul reacției organizate a societații vis-a-vis de nerespectarea normelor penale scrise , pe de alta parte se pornește de la ideea de a ajuta , a asista care plaseaza probațiunea in contextul solidaritații umanitare a societații.

Originea și evoluția probațiunii a pornit de la doua sisteme.

Sistemul de probațiune Britanic

Sistemul de probațiune continental

Sistemul francez

Sistemul olandez

In Romania probațiunea are un istoric lung și un trecut scurt. In 1996 a inceput sa funcționeze experimental, prin organizarea unei echipe desprinse din penitenciarul din Arad cu identitate provizorie in baza unor ordine ale Ministerului Justiției. Acest proiect a fost susținut de Guvernul Marii Britanii prin fondul Know- How in cadrul parteneriatului pentru justiție.

In 1998 datorita reușitei inregistrate s-au pus bazele primului serviciu de probațiune, 1998-2000 s-au inființat noua servicii de probațiune, pana in prezent sunt 41 de direcții asemenea.

SPVRSI – serviciul de probațiune a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor.

Alternativa la pedeapsa custodiala, costuri și beneficii ale implementarii.

Sistemul de specialitate, precum și studiile intreprinse in acest sens menționeaza faptul ca masurile alternative sunt de doua ori mai eficiente decat inchisoarea și de 20 de ori mai ieftine. Mai interesant din perspectiva noastra sunt beneficiile educative și posibilitațiile de socializare.

Probațiunea promoveaza masurile alternative, reabilitarea sociala realizandu-se doar acolo unde individul a acționat in maniera care i-a adus dupa sine blamarea comunitații.

Penitenciarul trebuie sa ramana ultima soluție utilizata de societate la rezolvarea acestui tip de probleme. Constatand dificultațiile tot mai mari care sunt intampinate de foștii deținuți in incercarea lor de a se reintegra social probațiunea a venit ca soluția cheie la acest tip de probleme.

Cazurile și modalitațile de intervenție stabilite pentru serviciile de probațiune se refera la

Supravegherea individuala,

Libertatea supravegheata pentru minori,

Libertatea condiționata,

Munca in folosul comunitații,

Libertatea provizorie sub control judiciar,

Terapiile.

Sancțiunile de drept penal.

Categorii

Pedepsele

Masurile educative

Masurile de siguranța

Alte sancțiuni ( sancțiuni cu caracter administrativ / disciplinar de drept civil ).

Sancțiunile – reprezinta o instituție fundamentala de drept penal, fara ele dreptul penal ar fi o reglementare fara sens. Aplicarea și executarea pedepselor, reprezinta o etapa importanta in lupta impotriva fenomenului infracțional. Prin executarea sancțiunii penale se ințelege punerea efectiva a condamnatului de a efectua conținutul acestor sancțiuni.

Pedepsele – reprezinta masuri de constrangere și reeducare prevazute de lege pentru savarșirea unei anumite infracțiuni și care se aplica de instanța de judecata in scopul prevenirii savarșirii de noi infracțiuni ( art. 52 Codul Penal).

Categorii de pedepse

Principale

Complementare

Pedepse accesorii

Pedepsele principale

Detenția pe viața

Inchisoare de la 15 zile la 30 de ani

Amenda ( intre 1000 și 5000 de lei )

Pedepsele complementare

Interzicerea unor drepturi pe o perioada de la 1 la 10 ani( se aplica doar la majori)

Degradarea militara

Pedepse accesorii ( sancțiunile d edrept penal aplicabile minorilor, Codul Penal Cap. 4 minoritatea.

Mustrarea ( art. 102, Codul Penal)

Libertatea supravegheata ( art. 103 Codul Penal), se aplica cu consimțamantul si cu ajutorul familiei. Familia raspunde de minor, indirect se aplica și familiei masurile

Internarea intr-un centru de reeducare ( art. 104 Codul Penal ), delincvența juvenila

Internarea intr-un institut medical – educativ (art. 105, Codul Penal).

Masuri de siguranța

masuri de constrangere cu caracter preventiv care au drept scop inlaturarea unei stari de pericol generatoare de fapte prevazute de legea penala.

Obligativitatea la tratament medical

Obligativitatea internarii medicale, ca masura de siguranța





Interzicerea de a ocupa o funcție de conducere dar chiar și interzicerea de a exercita o profesie sau o meserie

Interzicerea de a se afla in anumite locații / localitații

Expulzarea strainilor

Confiscarea speciala

Trasaturile esențiale ale infracțiunii

Infracțiunea ( fapta- are un aspect material si social-, este gasita in codul penal de la art. 17 la art.51) – def – fapta care prezinta pesicol social / prezența pericolului social.

Art. 18, codul penal – orice acțiune sau infracțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile sociale aparate la legea penala si pentru a carei sanctionare se impune aplicarea unei pedepse.

Se vatama efectiv sau sunt puse an pericol valorile sociale.

Fapta trebuie sa prezinte o anumita gravitate și este variabila de la o infracțiune la alta respectiv de la o anumita etapa a dezvoltarii sociale la alta.Are un caracter abstract ( dat de legiuitor) și un caracter concret evaluat de organele judiciare.

Vinovație – atitudinea psihica a persoanei care a savarșit cu voința neconstransa o fapta care prezinta pericol social, prevazuta de legea penala și care a avut conștiința faptei pe care o savarșește.

Savarșita cu vinovație (aspect moral subiectiv).

Vinovație :

Praeter intenția ( intenție depașita)

Culpa – cu prevedere – faptuitorul prevede rezultatul faptei sale dar nu il accepta, socotind ca el nu se va intampla.

Simpla ( greșeala) – faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia sa

prevada și putea sa-l prevada.

Intentia:

Directa – faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, chiar urmareste producerea acestui rezultat prin savarsirea faptei.

Indirecta – faptuitorul prevede rezultatul faptei si desi nu il urmareste accepta eventualitatea producerii acestui rezultat printr-o atitudine de indiferenta.

Continutul constituitiv al infractiunii.

Latura obiectiva ( se rezuma la totalitatea conditiilor privitoare la actul de conduita cerut de lege pentru existenta infractiunii.) :

Elementul material

– consta in faptul incriminant, respectiv in actul de conduita interzis

-in continutul anumitor infractiuni exista cel putin doua sau mai multe actiuni sau inactiuni ( infractional comisive, infractional omisive).

Urmarea imediata

– rezultatul imediat al faptei si consta in schimbarea pe care o produce infractiunea in lumea externa.

-rezultatul faptei poate consta intr-o stare de pericol sau produce o vatamare materiala.

Legatura de cauzalitate

– relatia d ela cauza la efect care trebuie sa existe intre elementul material si urmarea imadiata.

-stabilirea existentei legaturii de cauzalitate implica: stabilirea corecta a antecedentei cauzale; stabilirea aspectului psihic a legaturii de cauzalitate; determinarea contributiilor esentiale si a contributilor inlesnitoare.

Latura subiectiva

– totalitatea conditiilor privitoare la atitudinea psihica a faptuitorului fata de propriul sau act de conduita.

Vinovatia - implica necesitatea ca fapta sa fi fost savarsita cu vinovatie in forma ceruta de lege.

Mobilul – impulsul intern al faptuitorului

Scopul infractiunii – finalitatea urmarita de faptuitor, care ziveaza doua aspecte: obiectivul si rezultatul obtinut.

Justiția restaurativa

Justiția restaurativa are la baza sentimente ca : compasiunea, mila și mai ales dimensiunea reconcilierii in care infractorul cu victima sunt ajutați sa depașeascași sa dezvolte abilitați, deprinderi de a depași situația problematica.

„Justiția restaurativa este un proces prin care toate parțile implicate intr-o anumita infracțiune trebuie sa se adune la un loc pentru a decide in mod colectiv cum trebuie rezolvate consecințele infracțiunii respectiv implicațiile ulterioare.

Justiția retributiva ( in sistem tradițional) folosea victima in cel mai bun caz ca martor al statului (al procurorului) in incercarea de a stabili vinovația sau nevinovația infractorului. Acest tip de justiție prezinta un mod artificial de rezolvare a problemelor in care drepturile omului nu sunt tratate echitabil.

Activitațile serviciilor de reintegrare se desfașoara pe trei nivele:

In instanța

In penitenciar

In comunitate

In individualizarea pedepselor un rol foarte important il ocupi echipa presentențiala in atribuția careia intra alcatuirea referatelor care sa ofere o baza și o imagine cat mai clara despre inculpat sau invinuit. Aceste referate ofera o analiza criminologica atat a persoanei cat și a faptelor sale, astfel incatriscul pentru societate, precum și perspectivele de reintegrare social sa fie cat mai bine determinate. Aceste referate nu au un rol in rocesul penal, ele avand un rol consultative și de orientare pentru instanța de judecata.

Intervenția probațiunii in penitenciar.

Consilierii de probațiune acționeaza și in interiorul penitenciarelor dar și a centrelor pentru delincvenți. Scopul acestor intervenții in penitenciar este de a ajuta persoanele aflate in detenție sa se pregateasca pentru liberare, astfel incat sa scada șansele de revidiva, dar mai ales pentru a realize o legatura puternica intre societatea civila și deținuți pe perioada executarii pedepsei.

Programe speciale in penitenciar :

Educație civica

Educație etica

Bune maniere

Deprinderi de a gasi un loc de munca

Deprinderi de a face fața consumului de substanțe

Noțiuni de eudcație rutiera

Deprinderi pentru o igiena corespunzatoare

Educație sociala pentru prevenirea infectarii cu tot felul de boli

Identificarea de locuri de munca pentru deținuții cu pedepse mai ușoare.

Interventia probatiunii in comunitate

Activitatea consilierilor de probatiune in cominitate se desfasoara in general in cazurile in care instant pronunta o sentinta ‘’cu supunere la probatiune’’.

Scopul probatiunii in comunitate este de a-l determina pe infractor sa accepte:

-propriul sau comportament cu responsabilitatile ce deriva din acesta, de al ajuta sa-si resolve problemele si nevoile personale care au condus la comiterea faptei, de a-l sprijini pt a devein o persoana care respecta legea si de a-si asuma raspunderea de membru al societatii.

OBLIGATII GENERALE [ pe care le are infractorul]

-sa se prezinte la intalnirile fixate de consilierul de probatiune;

-sa anunte eventual schimbare a domiciliului , respectiv sa anunte deplasarile pe perioade mai lungi de timp [in prealabil];

-de a comunica schimbarea locului de munca;

-sa respecte interdictia de a frecventa anumite locuri, anumite spatii;

-sa comunice mijloacele sale de existent.

OBLIGATII PARTICULARE

-de a participa la grupuri de terapie , de pregatire sau program special de instruire-de a nu intra in legatura cu anumite personae, sa nu conduca un anumit vehicol sau vehicole in general;

-de a se supune tratamentului si ingrijirilor medicale;

-de a se conforma si participa la tratamente [ dezalcolizare, etc]

-obligatii in munca-240 ore- min 6 ore/zi, preferabil zile consecutive, nu mai tarziu de 12 luni de la pronuntarea sentintei.

SUPRAVEGHEREA IN COMUNITATE

-reprezinta principal component, ca pondere si importanta, a activitatii de reintegrare sociala si supraveghere.

PRINCIPII DE SUPRAVEGHERE EFICIENTA A PERSOANELOR CARE AU SAVARSIT INFRACTIUNI:

1] PRINCIPIUL RISCULUI-programele de interventie cele mai intensive ar trebui sa fie aplicate infractorilor caresunt mai predispusi la savarsirea de noi infractiuni;

2]PRINCIPIUL NEVOII-pt ca un program sa fie eficient, el ar trebui sa se adreseze factorilor care sunt re………………….. cu infractiunea;

3]PRINCIPIUL IMPLICARII INFRACTORULUI IN SUPRAVEGHERE-sunt mai eficiente programele pe care consilierul de reintegrare le adapteaza stilului de pregatire al infractorului

4] PRINCIPIUL INTEGRITATII PROGRAMULUI

-consilierul ar trebui sa adere complet la modul in care programul a fost aplicat si in functie de acesta sa faca evaluarea finala;



RECIDIVA

Evaluarea riscului de recidiva reprezinta calcularea probabilitatii de aparitie al unui comportament, al unui eveniment si de estimare a impactului acestuia. Evaluarea implica doua aspecte:

-calculul probabilitatii

-calculul impactului

In functiu de faza in care se afla procesul penal (faza de judecata, faza executorie a pedepsei, faza post-penala) scopul si obiectivele evaluarii difera, corespunzand celor 3 activitati principale a probatiunii:

Intocmirea referatului de evaluare – se face cu scopul individualizarii pedepsei

Pregatirea pentru liberarea conditionata

Supravegherea in comunitate a pedepselor neprivative de libertate.

Exista doua metode de evaluare a riscului:

Metoda clinica – reprezinta o evaluare individuala a factorilor de personalitate si comportament precum si a factorilor relationali considerati a fi relevanti in aparitia comportamentelor cu risc.

Metoda actuariala (statistica) – consta in calcularea statistica a probabilitatii de aparitie a unor comportamente relative.

Interventia consilierului de probatiune

In domeniul probatiunii se impletesc elemente teoretice din mai multe discipline stiintifice :

Asistenta sociala

Psihologie

Sociologie

Drept

Teologie

Criminologie

Din punct de vedere practice activitatile consilierului de probatiune sunt orientate spre valorile proprii ale asistentilor sociali.

Din punct de vedere metodologic se regasesc tehnici si procedure specific tuturor acestor profesii.

Problemene identificare in munca cu clientul se clasifica in trei categorii:

Probleme de ordin social (abordate in special de consilierul de probatiune de formare asistent social).

Exemple :

Saracia – concretizata prin venituri insuficiente; conditii improprii; spatiu administrative redus; administrare defectuoasa a veniturilor.

Abandon scolar

Nivel de pregatire scolara insuficienta

Absenta sprijinului familial

Lipsa unei locuinte

Consum de substante

Stigmatizare sociala

Izolare sociala.

Problemele psihologice (formatia de psiholog).

Exemple:

Depresie

Agresivitate verbal si/sau fizica

Anxietate

Teama

Imaturitate cognitiva.

Probleme care se afla la granite dintre cele doua dimensiuni (echipa pluridisciplinara).

Exemple:

Stima se sine scazuta

Stima de sine foarte ridicata

Dependent de alcool, droguri

Problem de comunicare interpersonal

Conflicte familial

Dependent de jocuri de noroc

Conduit antisociala.

Evaluare a in probatiune.

Evaluarea in probatiune este un process dynamic si continuu ce implica sau ce presupune analiza si culegerea de date , informatii cu scopul de a identifica nivelul si tipul de risc pe care il prezinta o persoana, existent nevoilor criminogene, dar mai ales capacitatea si nivelul motivatiei pentru schimbare.

Evaluarea incepe o data cu intocmirea referatului de evaluare solicitat de instant si continua pe tot parcursul interventiei. Pe baza evaluarii ulterior se va stabili intensitatea procesului de supraveghiere, obiectivele, precum si tipul programelor de interventie.

Conform actelor normative care stau l abaza procesului / activitatii de reintegrare sociala si supraveghiere, evaluarea clientului are loc in urmatoarele situatii:

In momentul intocmirii referatului de evaluare pentru instant

In momentul elaborarii planului de supraveghiere pentru persoanele aflate in supraveghierea probatiunii

In momentul intrarii in serviciul de probatiune ca urmare a suspendarii pedepsei privative de libertate

Referatul de evaluare psihosociala

Dosarul penal reprezinta prima sursa de informare consultata de consilier de unde se preiau urmatoarele date:

Datele de identificare

Antecedentele ( cazierul)

Date despre rechizitoriu ( datele despre fapta)

Date despre situatia familial

Ancheta sociala

Expertiza medicolegala ( discernamantul)

Nivelul de pregatire scolara.

Pe baza consultarii acestei surse se pregateste primul interviu cu clientul care implica urmatoarele:

Realizarea planului si ghidului de interviu:

Stabilirea obiectivelor clare ale interviului

Stabilirea timpului acordat interviului, maxim 45 de minute

Utilizarea intrebarilor inchise si deschise in mod adecvat

Structurareaplanului de interventiein trei parti: introducere ( scopul), cuprins ( continutul interviului, obiectivele), incheiere ( se sumarizeaza si se verifica daca obiectivele au fost atinse).

Relatia se incheie intr-o nota pozitiva, in caz de nevoie se mai poate stabili o intalnire.

Referatul de evaluare trebuie sa contina date cu privire la:

Mediul familial ( microclimatul familial)



Starea de sanatate psihica si somatic a familiei

Genograma, ecomapa familiei

Nivelul educational si socio – professional al clientului

Istoricul infractional dar mai ales contextual psihosocial al infractiunii

Perspective de reabilitare sociala

Concluzii ( evaluarea punctual a obiectivelor).

Teorii criminologice contemporane

A). Teorii biologice

Teoria determinarii genetice a comportamentului criminal.

A aparut la inceputul secolului XX si i-a avut ca reprezentanti principali pe Goddard (1912) si Dugadale. Potrivit acestei teorii, comportamentul criminal este predeterminat de o anomalie genetica, cum ar putea fi un extracromozom, de natura sa conduca la retardare mentala si la comportament patologic.

Cei doi au studiat timp de 7 generatii familia Juke si ai gasit 200 de hoti, 280 de cersetori si 90 de prostituate. In acelasi timp ei au descoperit ca aceasta familie a produs statului in 75 de ani pierderi de 1.300.000 dolari. Prin studiile pe care le-au facut ei au incercat sa demonstreze ca in familiile ai carorintemeietor au avut antecedente penale exista un numar mai mare de infractori, ceea ce ne determina sa concluzionam ca ereditatea constituie principala cauza a criminalitatii

Teoria anomaliei cromozomiale.

A aparut in deceniul VII al secolului XX, in urma unor studii ample care s-au facut pe barbati detinuti din inchisorile din SUA, Anglia si Australia. Studiile au evidentiat existenta unei anomalii cormozomiale care ar putea fi principala cauza a comportamentului criminal. I. Yablonsky a constatat rata prezentei constitutiei de tip XYY printre criminali este mai mare decat in cadrul populatiei generale. In ceea ce priveste corelatia cu anomalia XXY (sindromul Klinefelter)cercatarile au aratat ca cei care prezinta aceasta anomalie sunt mai expusi riscului de tulburari psihice si tulburari in sfera sexualitatii.

Teoria endocrinologica a criminalitatii.

A pornit de la premisa ca glandele cu secretie interna (tiroida, epifiza, hipofiza, timusul, pancreasul, glandele suprarenale, glandele sexuale) il au in dezvoltarea somato-psihica a organismului si in capacitatea de adaptare si inetgrare sociala a individului.

Conform acestei teorii, infractionalitatea in randul tinerilor se explica prin faptul ca actiunea glandelor endocrine este mai nitensa si tulburarile de functionare mai frecvente , in cadrul acestei categorii.

Teoria constitutiei predispozant delincvente.

Il are ca reprezentant principal pe psihiatrul greman Ernest Kretschmer, care sustine existenta unei corelati intre structura corpului uman si trasaturile sale fizice pe de-o parte si caracterul omului pe de alta parte. El a identificat patru tipuri constitutionale diferite:

Picnic (scund , plin, vesel, bun) – indivizii din aceasta categorie comit, in general, fapte care necesita o anumita viclenie cum ar fi excrocheriile si fraudele.

Atletic ( bine dezvoltat muscular si scheletic) – indivizii din aceasta categorie savarsesc in general infractiuni impotriva persoanelor si bunurilor.

Astenic (constitutie vertical, trunchi cilindric, system arteriovascula firav, energic) – indivizii din aceasta categorie sunt mai predispusi spre delincventa sic omit de regula infractiuni variate.

Displastic (disproportionalitati si dizarmonii corporale) – sunt inclinati, in special dupa 18 ani de comiterea de diverse infractiuni si spre recidiva.

Teorii sociologice

Teoria arealurilor infractionale.

A aparut in SUA incepand cu anii 20 , odata cu cresterea brusca a infractionalitatii inurma interzicerii producerii, transportului si comercializarii bauturilor alcoolice. Aceasta teorie mai este numita si teoria ecologica sau scoala de la Chicago ( orasul unde a debutat criza economica si unde criminalitatea a atins cote alarmante).

Reprezentantii de seama ai acestei teorii au fost Robert Oark si Henri Mc.Kay, care au sustinut ca existenta unor anumite zone geografice ( arealuri) determina gradul ridicat al criminalitatii in randul populatiei. Ei considera ca marile orase se impart in zone concentric dupa cum urmeaza:

Zona central (cartierele marilor afaceri, bancile, institutiile publice).

Primul cerc in jurul centrului care este format din intreprinderi si birouri marunte, locuinte mizerabile, case de tolerant si de jocuri de noroc.

Al doilea cerc in care predomina populatia saraca si eterogena din punct de vedere social, rasial si national in care gasim cel mai mare numar de infractori.

Al treilea cerc in care sunt plasate marile intreprinderi si locuintele muncitorilor din acestea.

Al patrulea cerc care cuprinde zona rezidentiala unde gasim bogatasii, oamenii de afaceri , oamenii politici.

Ultimul cerc in care gasim cele mai mizere locuinte care constituie locuri de adapost pentru locuitorii cei mai saraci si de odihna pentru marii infractori.

Teoria anomiei sociale.

Denumirea acestei teorii provine de la cuvintele grecesti „a”(fara) si „nomos”(lege). Acest termen este folosit pentru prima data in sociologie de catre E. Durkheim care incerca sa explice fenomenul infractional si al sinuciderilor.

Conform acestei teorii societatea se caracterizeaza prin existenta unui permanent conflict intre posibilitatile formale ale unui individ de realizare a unor scopuri materiale si spirituale si posibilitatile efective ale acestuia de atingere a acestor scopuri. Astfel, comportamentul deviant reprezinta singura modalitate de atingere a scopurilor si de obtinere a succesului.

Teoria deviantei culturale.

Teoreticienii acestei perspective sublinieaza rolul mediului si sub-culturii in producerea delincventei juvenile. Aceasta perspectiva vede delincventa ca o functie a imprejurimilor sau mediului in care minorul traieste. Expresia „societatea ma determina sa fac ceea ce fac”ne poate ajuta sa intelegem mai bine aceasta perspectiva.

„Rata delincventei juvenile este mai inalta in interiorul oraselor , cartierelor sarace. Privind in timp evolutia ratei delincventei ei au gasit un lucru interesant. Rata delincventei intr-o comunitate ramane constanta in timp chiar daca populatia se schimba deseori complect.”(Leighninger).

Deci, din punct de vedere al acestei teorii mediul este cel care produce delincventa juvenila. Dar care sunt conditiile de mediu care conduc la un mediu delincvent? Conditiile sociale sunt : deterioarea fizica , segregatia economica, segregatia etnica si rasiala, o incidenta crescuta a bolilor sociale cum ar fi mortalitatea infantila, bolile mentale, divorturile, somajul, o rata crescuta a abandonurilor scolare.

Conform acestei teorii, un copil care creste intr-un mediu culturtal deviant ca fi subiectul unui stil de viata deviant, si va invata paternuri de comportament si norme deviante.

Teoria invatarii sociale.

Aceasta teorie ( a carui reprezentant se seama este Gabriel Tarde). Specifica ca agrsivitatea este un comportament care se invata. „Oamenii invata comportamentul agresiv prin grupurile in care ei se asociaza. Daca o persoana asociata in mai multe grupuri care definesc comportamentul violent mai acceptabil decat in grupuri care definesc comportamentul violent ca inacceptabil aceea persoana, probabil, se va angaja in comportamente violente (Leighninger). Dintr-o alta perspectiva „asa cum oamenii trebuie sa invete prin socializare cum sa se conformeze normelor societatii, ei trebuie sa invete cum sa se departeze de aceste norme. In alte cuvinte , devianta ca si comportament conformist , este rezultatul socializarii.”(Calhoun).

Aceasta teorie arata astfel cum un copil poate invata comportamente devianet prin socializare de la cei din jurul lui. (familia, prietenii, scoala sau altii cu care intra in contact). Parintii si prietenii sunt probabil cei mai puternici agenti in socializare.

Pentru a exemplifica aceasta teorie, sa ne gandim la un copil care traieste intr-o familie in care parintii se angajeaza frecvent in conflicte. Copilul va creste asumandu-si faptul ca aceste comportamente nu sunt asa de gresite cum societatea sau legea le definesc.

Teorii psihosociale.

Teoria “alegerii rationale”.

Conform acestei teorii delincventa este vazuta din perspective individuala. Exista cativa psihologi care dovedesc ca “acei care deviaza, nu stiu ceea ce fac.”teoria alegerii rationale dovedeste ca “in cele mai multe dintre cazuri deviant este un rezultat al calcularii rationale a riscurilor si recompenselor”(Calhoun).

Copiii nu aleg intotdeauna actiunile cele mai rationale. Valorile lor sunt diferite de cele ale adultiolor ( si in multe cazuri nu s-au dezvoltat / format inca), si motivatiile lor pot fi diferite de ale unui adult deviant. Adolescentii de asemenea , sunt cunoscuti pentru a nu gandi nainte de act. Actiunile lor care constituie delincventa pot veni ca rezultat al iesirii impotriva autoritatii, sau ca acte rebele impotriva normelor culturale.

Teoria etichetarii sociale.

Il are ca reprezentant de seam ape J. F. Sheley care arata in 1985 ca delincventa are la baza etichetele pe care societatea le foloseste in legatura cu anumite acte. Principiile care stau la baza sunt:

Inainte de etichetarea unei persoane drept criminal, comportamentul acesteia trebuie sa fie observant de societate.

Observatia trebuie sa fie urmata de reactive.

Incercarea societatii de a eticheta indivizii drept criminali poate reusi sau esua.

In etichetare se tine seama nu numai de calitatile actelor infractionale ci si de caracteristicile presupusului infractor cum ar fi rasa , sexul , statutul socio-economic sau chhiar contextual politic si social in care face etichetarea.

Durata efectelor etichetarii depinde de reactiile indivizilor in raport cu etichetarea lor, de preceptiile sociale privind aceste reactii si de amabilitatea societatii.

Dupa F. Tannebaum (1951): “tanarul devine rau deoarece este definit ca fiind rau si nu este crezut daca este bun.”




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Operatiuni prealabile partajului
Raporturile dintre autoritatile administratiei nationale si institutiile administrative europene integrate
OBLIGATIUNEA DE GARANTIE INTRE COMOSTENITORI
Tipuri istorice drept
Suspendarea cursului prescriptiei extinctive
Drept civil - Terminologie si definire
Scurt Istoric al Formelor Procesului Penal
Cosideratii generale privind raspunderea administrativ – contraventionala
Conditiile generale ale raspunderii comitentului (de drept comun)
Aplicarea legii civile in timp, in spatiu si asupra persoanelor














loading...