Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. Definiția dreptului, Norma de drept, izvoarele de drept, legi, aplicarea legilor

Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» INCHISOAREA


INCHISOAREA



INCHISOAREA

§1.Reglementare.

Pedeapsa inchisorii este reglementata in Titlul III, Capitolul III, Sectiunea II din Partea generala a Codului penal. Aceste dispozitii stabilesc regimul general al executarii pedepsei inchisorii (art. 56), regimul de detinere (art. 57), regimul de munca (art. 58), conditiile de acordare a liberarii conditionate (art. 59-61) si cazurile in care pedeapsa se executa intr-o inchisoare militara (art. 62).

Prevederile din Codul penal referitoare la pedeapsa inchisorii sunt completate de dispozitiile cuprinse in Legea nr. 23/1969 (cu modificarile ulterioare) privind executarea pedepselor. Regimul pedepsei inchisorii va fi mai larg analizat in capitolul privitor la aplicarea si explicarea pedepselor.[1]

§2.Consideratii generale

Inchisoarea “pena detentiva” reprezinta un alt tip de pedeapsa principala avand ca specific lipsirea de libertate, pe o durata determinata[2]a condamnatului. Inchisoarea, ca forma de pedepsire, pastreaza in esenta sa principiul reformarii sociale, determinat de necesitatea resocializarii condamnatului in sensul drepturilor si obligatiilor constitutionale. Atat continutul cat si forma de executare a pedepsei inchisorii sunt orientate nemijlocit spre reformarea sociala a condamnatului, precum si a determinarii unei atitudini inhibante, prevenitoare, determinata de duritatea in executarea inchisorii. Ca forma de pedepsire legala[3], inchisoarea reprezinta o masura verificabila si adaptabila sub aspectul locului de executare si al individualizarii, fiind remisibila (supusa gratierii) si reparabila (in cazul erorii judiciare). Gradarea pedepsei inchisorii este justificata de pericolul social concret al infractiunii savarsite, atitudinea si comportamentul infractional, precum si de circumstantele personale ale infractorului. Fiind o pedeapsa, inchisoarea prezinta un inhibant-pozitiv, atat in ceea ce priveste comportamentul condamnatului cat si al persoanelor care intentioneaza sa incalce legea.

In literatura juridica s-a aratat ca “pedeapsa inchisorii consta in privarea de libertate a condamnatului prin scoaterea din mediul normal de viata si plasarea lui intr-un mediu inchis in care este supus unui regim de viata si de munca impus”.[4]

Pedeapsa privativa de libertate a inchisorii reprezinta baza sistemului nostru represiv deoarece ea indeplineste atat functia de constrangere cat si cea de reeducare. In literatura juridica veche s-a subliniat importanta studiului pedepsei privative de libertate a inchisorii, in stransa legatura cu regimul penitenciar.[5]

§3. Continutul pedepsei inchisorii

Pedeapsa inchisorii consta in izolarea condamnatului de mediul normal de viata si plasarea lui intr-un mediu inchis, pe o anumita durata de timp elaborata in hotararea definitiva de condamnare (durata care poate depasi insa maximul general prevazut in scara generala a pedepselor, adica 30 de ani) cu obligatia de a presta o munca utila si de a respecta disciplina muncii si ordinea interioara a locurilor de detinere.

In continutul pedepsei inchisorii intra, pe langa elementul coercitiv-represiv rezultat al izolarii de mediul normal de viata si al obligatiei de a se conforma disciplinei muncii si ordinii interioare si preocuparea de reeducare, adica de indreptare si reintegrare in viata sociala a condamnatului.

Calitatile pedepsei inchisorii, adica acelea de a fi remisibila, usor adaptabila si in parte reparabila au determinat legiuitorul penal roman sa-i acorde preferinta si sa o prevada aproape pentru toate infractiunile, fie singura, fie alternativ cu pedeapsa detentiunii pe viata sau amenda.

§4. Regimul general al executarii pedepsei

Acest regim este stabilit prin prevederile art. 56 din Codul penal cat si cele din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor. In conformitate cu art. 56 alin. 1 C.p. “Regimul executarii pedepsei inchisorii se intemeiaza pe obligatia  de a presta o munca utila, daca sunt apti pentru aceasta, pe actiunea educativa ce trebuie desfasurata fata de condamnati, pe respectarea de catre acestia a disciplinei muncii si a ordinii interioare a locurilor de detentie, precum si pe stimularea si recompensarea celor staruitori in munca, disciplinati si care dau dovezi temeinice de indreptare”[6].

Privitor la regimul de munca, legea prevede ca dupa implinirea varstei de 60 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei, condamnatii nu au obligatia de a munci in timpul executarii pedepsei; ei pot fi admisi la munca daca cer acest lucru.

4.1.Regimul de detinere. Pedeapsa cu inchisoarea se executa in locuri de detinere anume destinate (penitenciare) in care se asigura un regim de viata unitar si se realizeaza reeducarea sociala a condamnatului, pentru a implini caracterul coercitiv al pedepsei dar si preventia generala a acesteia. Realizarea acestor scopuri implica adoptarea unor principii generale prevazute de Codul penal privind separarea  in timpul executarii pedepsei: dupa durata pedepsei aplicate (pedepse usoare si pedepse grele) care justifica un regim mai bland sau mai sever; separarea  dupa varsta, in sensul ca minorii executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale (art. 57 C.p.). Pregatirea profesionala a minorilor se realizeaza in scoli si ateliere cu program special de continuare a studiilor scolare cat si de calificare profesionala, prin insusirea unei meserii. In cazul implinirii majoratului in timpul executarii pedepsei, condamnatul va fi transferat in sectorul  adulti. De asemenea, legea stabileste regula ca femeile condamnate la pedeapsa inchisorii sa execute pedeapsa separat de condamnatii barbati, asigurandu-se astfel conditiile necesare pentru reeducarea fiecarei categorii de condamnati (dupa sex si varsta). Izolarea  constituie o forma de reeducare sociala prin adoptarea unor restrictii si decaderi din drepturi pe perioada detentiei, cat si prin mentinerea unor reguli de morala.

Executarea pedepsei inchisorii de catre femeile condamnate se face in locuri de detinere speciale (separate dupa criteriul varstei) sau in sectii, adaptate la conditiile prestarii muncii cat si la conditiile de odihna ale femeilor.[7]

Pedeapsa inchisorii are un caracter social, concret si specific, deoarece este legata de experienta sociala si ramane in contact cu aceasta, definindu-i valoarea si semnificatia.[8]

In perioada detentiei condamnatilor se executa anumite activitati specifice locului de detinere, in mod obligatoriu, inclusiv practicarea unei munci utile, dar numai daca cei condamnati sunt apti procesului muncii. In acest sens, legea a stabilit ca in cazul „implinirii varstei de 60 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei, condamnatii nu au obligatia de a munci, dar pot fi adusi la munca daca doresc aceasta” (art. 56 alin. 3 C.p.). Munca in detentie constituie un proces concret, specific, de formare a unei noi personalitati a condamnatului si incepe din momentul cand intentia formativa va infrange rezistenta comportamental-psihica individuala, nelegitima si va tinde sa dovedeasca vocatia reformarii sociale a condamnatului.[9]

Toate masurile, formele si mijloacele adoptate in perioada detentiei vor trebui sa fie folosite in asa fel incat sa conduca la reeducarea celor condamnati (art. 56 alin. 2 C.p.), astfel incat acestia sa fie determinati sa accepte necesitatea legii, a ordinii de drept, in general. Regimul executarii pedepsei inchisorii implica adoptarea unor masuri specifice privind stabilirea mijloacelor, a regulilor[10]si a „modului de realizare practica a functiilor pedepsei respective si deci a scopului pedepsei”, in sensul aprecierii modului de individualizare a pedepsei fata de pericolul social al infractiunii, cat si a posibilitatilor de verificare a modului de executare a acesteia. In acest sens, legea penala cuprinde principiile generale cu privire la aplicarea, individualizarea si executarea pedepsei inchisorii, urmand ca regulile si principiile specifice executarii concrete a acestui tip de pedeapsa sa fie stabilite de legea de executare a inchisorii, formand obiectul de studiu al detentologiei (dreptul executional penal).

Executarea pedepsei inchisorii necesita respectarea programului stabilit prin lege si a regulamentului de ordine interioara, fiind o forma de coercitie si de educare individuala, deoarece presupune aplicarea unor masuri disciplinare cat si a unor masuri de stimulare si recompensa a condamnatului.

4.2. Regimul de munca. Inchisoarea, ca forma de pedeapsa, prezinta un continut educational elementar pentru determinarea unui continut etic al comportamentului individual si dupa executarea pedepsei.[11]

In perioada de izolare sociala a condamnatului conform art. 58 C.p., se realizeaza actiuni educative care impun respectarea disciplinei si a ordinii interioare a locurilor de detinere, in limitele stabilite de legea de executare. Necesitatea stimularii si compensarii celor staruitori in munca a determinat adoptarea unor masuri specifice constand in prestarea muncii in afara locului de detinere fara paza, precum si folosirea  la paza si supravegherea altor condamnati, conform legii de executare a pedepselor, dupa ce au executat cel putin 1/5 din pedeapsa, fractiune in care se include si timpul considerat ca fiind executat prin munca prestata. De prevederile acestei dispozitii nu beneficiaza condamnatii care au savarsit infractiuni de omor, infractiuni asupra pacii si omenirii, infractiuni contra statului prin care s-a produs o paguba importanta economiei nationale si nici condamnatii recidivisti.

Remunerarea muncii prin activitatea de supraveghere a altor condamnati este echivalenta salariului minim tarifar pe economie, din care o cota revine condamnatului, iar restul administratiei penitenciarului, facandu-se venit de stat.[12] Din remunerarea muncii condamnatului doar o cota de 10% ii revine acestuia, cealalta parte revine administratiei penitenciarului, facandu-se venit de stat.

Legea prevede ca sumele din retributie care revin condamnatului se consemneaza la C.E.C. . Din aceasta 1/3 se pun la dispozitia condamnatului care le poate folosi in timpul executarii pedepsei, iar 2/3 i se inmaneaza la punerea in libertate.[13]

Prestarea in mod frecvent a unei munci in afara locului de detinere de catre condamnat defineste continutul institutiei de semilibertate, ca fiind o modalitate de activitate controlata care respecta regimul de detentie, dar si de individualizare a comportamentului postinfractional. Munca de detentie are o durata de maxim 12 ore si se presteaza in conditiile ocrotirii sanatatii si vietii condamnatului, a ocrotirii femeii gravide sau care are copii mai mici de 1 an. Calificarea profesionala a condamnatului constituie o conditie pentru realizarea unor activitati specifice, precum si o forma de remuneratie diferentiata.

Pedeapsa inchisorii se executa separat pe sexe, locul de detentie fiind stabilit in functie de locul producerii infractiunii, limita si gradul de periculozitate a pedepsei si condamnatului etc.

4.3. Procedura punerii in executare a pedepsei inchisorii[14]. Pedeapsa principala a inchisorii se pune in executare in conformitate cu art. 420 C.p.p., prin emiterea mandatului de executare care se intocmeste in trei exemplare. Dintre acestea un mandat ramane la dosarul de fond, celelalte doua se trimit, dupa caz, organului de politie, comandantului locului de detinere cand condamnatul este arestat sau comandantului unitatii militare unde face serviciul militar, cand condamnatul este militar in termen (art. 421 C.p.p.). Pe baza mandatului de executare a pedepsei inchisorii organul de politie procedeaza la arestarea condamnatului.

§6. Liberarea conditionata

Reformarea sociala a persoanei condamnate are la baza vointa individuala, un fenomen psihologic din care sa rezulte ca in perioada executarii pedepsei condamnatul[15], apreciind gravitatea infractiunii, si-a schimbat atitudinea fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Dovada indreptarii comportamentului in perioada executarii pedepsei justifica adoptarea unei masuri legale de reducere a perioadei de detentie insa implica realizarea conditiilor prealabile de respectare a regimului de executare a pedepsei inchisorii si constituie o garantie a adaptarii condamnatului la exigentele sociale. Prin liberarea din locul de detinere, inainte de expirarea pedepsei, legea considera ca persoana condamnata se afla in continuarea executarii pedepsei, pana la implinirea termenului ce reprezinta durata condamnarii, cand pedeapsa este apreciata a fi executata integral (daca este indeplinita conditia ca in acest interval de timp condamnatul sa nu mai fi savarsit alte infractiuni).[16]

Institutia liberarii conditionate conform art. 59 C.p., se poate aplica tuturor persoanelor condamnate, indiferent de varsta si felul infractiunilor savarsite cu restrictia indeplinirii conditiilor de comportare si a gradarii termenelor cand se vor adopta, instanta avand posibilitatea, iar nu obligatia, de a dispune liberarea.

Reprezentand o masura speciala de individualizare a executarii pedepsei inchisorii, liberarea conditionata are ca scop punere in libertate a condamnatului din locul de detinere inainte de implinirea termenului de pedeapsa aplicata de instanta judiciara cu conditia ca cel condamnat sa nu savarseasca din nou o infractiune.

6.1. Liberarea conditionata in cazul infractiunii savarsite din culpa.             In cazul condamnarii pentru savarsirea uneia sau mai multor infractiuni din culpa, condamnatul poate sa fie liberat conditionat dupa ce a executat cel putin ½ din durata pedepsei pentru pedeapsa care nu depaseste 10 ani, insa doar daca efectiv s-a executat cel putin 1/3 din pedeapsa, iar in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca a executat cel putin 2/3 din care s-a executat efectiv cel putin ½ (art. 59 alin. 1 si 2 C.p.). Cand pedeapsa este rezultatul concursului intre infractiuni savarsite din culpa si infractiuni intentionate, liberarea conditionata se aplica in conditiile stabilite prin art. 59 C.p.

6.2. Liberarea conditionata in cazuri speciale. Legea stabileste cazurile si conditiile aplicarii liberarii conditionate, art. 59-61 C.p. si art. 25-28 din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, precum si procedura de aplicare conform art. 450 C.p. In acest sens, legea impune ca pentru admiterea cererii de liberare conditionata condamnatul sa fi executat o parte din durata pedepsei, trebuind sa fie staruitor in munca, disciplinat si sa dea dovezi temeinice de indreptare. Indeplinirea cumulativa a acestor conditii va trebui sa fie coroborata si cu verificarea antecedentelor penale ale condamnatului, realizandu-se in acest mod un criteriu stimulativ de comportare, cat si o forma de identificare a fenomenului infractional si de crestere a eficientei pedepsei inchisorii. Prima conditie impusa de art. 60 C.p. pentru acordarea libertatii conditionate consta in executarea unei parti din durata pedepsei care este diferentiata in functie de cuantumul pedepsei aplicate, precum si de natura pedepsei care se executa. Astfel, in cazul pedepsei inchisorii aplicate care nu depaseste 10 ani va trebui sa se execute cel putin 2/3 din durata pedepsei. Motivatia acestei conditii este justificata de realizarea scopului general de reeducare in regim fortat a condamnatului, astfel incat sa accepte conditiile si exigentele impuse de regulile sociale, in raporturile cu alti indivizi, cu societatea in general. Verificarea comportarii condamnatului in perioada de detinere va fi luata in considerare atata timp cat nu intra in contradictie cu normele legale care reglementeaza procedura de executare a pedepsei. Din acest punct de vedere se considera ca pedeapsa inchisorii are o eficienta juridica doar prin executarea in conditii specifice, a unei parti din pedeapsa, perioada detinerii influentand conditia individuala in sensul adoptarii unui comportament pozitiv, dar si inhiband prin perspectiva pedepsei, alte comportamente infractionale. Calculul fractiunilor de pedeapsa cuprinde atat perioada efectiv executata (zi de zi), cat si fractiunea de timp adaugata la ziua executata in conditii speciale.[17]

Pentru a se asigura totusi eficienta in executarea pedepsei privative de libertate, in cazul adaosului fractiunii de timp rezultata din munca prestata, legea impune obligatia executarii efective a cel putin 1/3 din durata pedepsei (cand aceasta nu depaseste 10 ani) si a cel putin ½ (cand pedeapsa este mai mare de 10 ani). Calculul fractiunilor de pedeapsa, in situatia in care condamnatul executa mai multe pedepse se aplica in raport cu totalul pedepselor. Rolul pedepsei privative de libertate este de a sanctiona pe condamnat dar si de a contribui la realizarea preventiei generale prin influentarea comportamentelor individuale in societate. In acest sens, legea a instituit cote mai ridicate de executare a pedepsei inchisorii pentru infractiunile contra statului, contra proprietatii publice, sau pentru infractiuni contra pacii si omenirii, ori pentru infractiuni prin care s-a produs o paguba importanta economiei nationale (art. 60 alin. 1 C.p.), in sensul ca liberarea conditionata va fi acordata numai dupa ce condamnatul  a executat cel putin 2/3 in cazul pedepsei care depaseste 10 ani. Si pentru aceste conditii, chiar daca persoana condamnata beneficiaza de adaos pe baza muncii prestate, va trebui sa execute in mod efectiv cel putin ½ din jumatate din durata pedepsei, cand acesta nu depaseste 10 ani, sau cel putin 2/3, cand este mai mare de 10 ani. Cotele de adaos la calculul zilelor efectiv executate (chiar fara prestarea unei munci) sunt variabile si sunt determinate de natura muncii, conditiile de prestare si norma individuala de munca. Legea impune ca liberarea conditionata sa se acorde doar dupa executarea unei fractiuni din pedeapsa[18], pentru a se considera realizat procesul de reeducare a condamnatului si a se indeplini scopul si finalitatea pedepsei inchisorii. Dupa realizarea conditiei de executare efectiva a unei fractiuni din pedeapsa inchisorii, pentru acordarea liberarii conditionate, se verifica si antecedente penale ale condamnatului. Astfel, potrivit art. 59 alin. 1 C.p., pentru liberarea conditionata a condamnatului cererea se poate admite (legea nu conditioneaza acordarea liberarii conditionate de situatia antecedentelor penale), insa va necesita multiple verificari, aprecierea comisiei sau a instantei fiind influentata de existenta antecedentelor penale, prelungindu-se perioada de verificare a dovezilor de staruinta in munca, indreptare si de buna purtare. In acest mod se verifica procesul de reformare sociala a condamnatului, staruinta in munca, dinamica atitudinilor sale si reglarea acestora in sensul indeplinirii conditiilor legii pentru obtinerea liberarii conditionate.[19]

Liberarea conditionata se acorda si in cazul cand condamnatul executa mai multe pedepse cu inchisoarea care se contopesc, insa calculul fractiunilor de pedeapsa se socoteste in raport cu totalul pedepselor (art. 59 alin. 3), in acest mod evitandu-se posibilitatea exonerarii de executare pentru restul pedepselor care trebuie executate in mod cumulativ in cazul savarsirii infractiunilor de evadare, executarea pedepsei se adauga (se cumuleaza) restului de pedeapsa in executarea careia se afla in momentul evadarii, fractiunile de pedeapsa calculandu-se in raport de totalul acestor pedepse, iar nu de cuantumul pedepsei cele mai grele (situatie intalnita la contopire).[20] O situatie speciala de aplicare a institutiei liberarii conditionate este reprezentata de condamnatii care, din cauza sanatatii  sau din alte cauze, nu au fost niciodata folositi la munca sau nu mai sunt folositi (art. 60 alin. 3 C.p.). Starea sanatatii (boala, infirmitatea) poate determina incetarea prestarii unei munci, dupa cum si lipsa conditiilor de oferire a prestarii muncii  in cadrul locului de detinere nu va afecta posibilitatea acordarii liberarii conditionate daca, dupa executarea fractiunilor corespunzatorii din pedeapsa, au dat dovezi temeinice de indreptare, existand garantia schimbarii comportamentului in societate.

Proba modificarii comportamentului rezulta din modul de comportare in raport cu obligatiile stabilite, regulamentele locului de detinere si din modul de participare la activitatile specifice detentiei. Existenta unor motive temeinice care impiedica participarea la munca nu inlatura posibilitatea acordarii liberarii conditionate in sensul raportarii la fractiunile de pedeapsa, iar in cazul cand din pedeapsa  s-a executat in mod efectiv  o anumita perioada aceasta se va introduce in calculul fractiunilor de pedeapsa necesara pentru acordarea liberarii conditionate si pentru cazul celor condamnati in timpul minoritatii care implinesc varsta de 18 ani, cat si a barbatilor trecuti de varsta de 60 de ani si 55 de ani pentru femei (art. 60 alin. 4 C.p.), daca sunt indeplinite conditiile de executare efectiva a ¼ din durata pedepsei (in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani) sau a 1/3 (in cazul inchisorii care depaseste 10 ani), precum si conditiile de staruinta in munca, disciplina si existenta unor temeinice dovezi de indreptare.

In cazul  minorilor, daca sunt intrunite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, vor fi transferati la sectia de adulti din cadrul locului de detentie, urmand sa execute pedeapsa, in continuare, beneficiind ulterior de posibilitatea liberarii conditionate.

Pentru cazul condamnatilor in varsta de 60 de ani barbatii si 55 de ani femeile (conform art. 56 alin. 3 C.p.) exista posibilitatea legala de a nu munci in perioada executarii pedepsei, urmand sa beneficieze de liberarea conditionata, daca sunt indeplinite celelalte conditii legale (disciplina, staruinta la indreptare, executarea efectiva a ¼ din durata pedepsei care nu depaseste 10 ani sau 1/3 pentru pedeapsa mai mare de 10 ani).[21]

6.3. Efectele liberarii conditionate. Liberarea conditionata, conform art. 61 C.p., stabileste posibilitatea luarii in calcul a duratei executarii pedepsei si a timpului petrecut in stare de libertate, de persoana condamnata pana la data implinirii efective a duratei pedepsei stabilite prin hotarare judecatoreasca de condamnare, cu conditia ca in acest interval de timp condamnatul sa nu fi savarsit o noua infractiune. Art. 61 alin. 1 C.p. stabileste ca pedeapsa se considera executata in totalitate daca in intervalul de timp de la liberare si pana la implinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune, urmand ca sa nu mai execute restul de pedeapsa pentru care a fost liberat. Conditia extinctiva impusa de lege determina unefect educativ asupra condamnatului care va trebui sa-si schimbe comportamentul social staruind in munca si disciplina sociala, si sa se abtina de la savarsirea altor infractiuni. Factorul educational este evident prin raportarea comportamentului individual la interdictiile si conditiile impuse de lege, iar in cazul nerespectarii acestora se dispune, prin revocarea liberarii, continuarea executarii restului de pedeapsa ramas neexecutat la data acordarii liberarii. Prin respectarea conditiei de a nu mai savarsi o alta infractiune, in intervalul de timp echivalent duratei pedepsei, condamnatul va fi considerat ca a executat pedeapsa integral.[22]Consecinta savarsirii unei noi infractiuni, in intervalul de timp de la data liberarii si pana la implinirea efectiva a duratei pedepsei, consta in sesizarea instantei care, analizand comportamentul infractional, fapta savarsita si atitudinea liberatului fata de consecintele juridice ale faptei, gravitatea acesteia sub aspectul lezarii faptelor sociale, poate dispune fie mentinerea, fie revocarea liberarii conditionate.

Motivarea solutiei de mentinere sau de revocare a liberarii depinde in mod direct de felul si imprejurarile savarsirii infractiunii, care au avut sau nu un grad ridicat de pericol social, de modul de pedepsire a infractiunii (privativa, neprivativa de libertate sau cu amenda)[23], practica judiciara statornicind  solutia ca se va mentine liberarea daca durata pedepsei s-a implinit, ori sentinta de condamnare a ramas definitiva, pentru o noua infractiune, cu cateva zile inainte de implinirea duratei pedepsei sau daca infractiunea pentru care condamnatul dispunea de libertate a fost amnistiata.[24]

Masura revocarii restului  de pedeapsa este facultativa, instanta putand mentine regimul de favoare cand pedeapsa pentru noua infractiune este amenda, daca restul de pedeapsa ramas neexecutat este mic iar pedeapsa ce urmeaza a se aplica pentru noua infractiune este suficient de mare pentru a se asigura reeducarea condamnatului (realizandu-se atat preventia speciala cat si preventia generala), daca pedeapsa pentru noua infractiune a fost gratiata, a fost suspendata conditionat sau se executa prin munca. In acest mod, solutiile de mentinere a liberarii conditionate trebuie sa rezolve situatia juridica a condamnatului in raport direct cu ultima pedeapsa aplicata liberatului conditionat, astfel incat sa nu se creeze o stare de contradictie determinata de necesitatea executarii celor doua pedepse in acelasi interval de timp (este condamnat sa execute ultima pedeapsa in penitenciar, iar pentru restul ramas neexecutat din prima pedeapsa nu se mai poate considera ca poate beneficia de liberarea conditionata, astfel incat solutia de revocare a restului de pedeapsa este legala).

In principiu (art. 61 alin. 2 C.p. ), daca un condamnat liberat conditionat nu respecta conditia de a nu savarsi o noua infractiune in intervalul de timp de la liberare pana la implinirea duratei pedepsei si comite o noua infractiune, instanta judiciara apreciaza necesitatea revocarii liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa, dar, in mod obligatoriu, liberarea va fi revocata daca cea de-a doua infractiune are ca obiect securitatea statului, este indreptata asupra pacii si omenirii, produce o paguba insemnata avutului public. Prin savarsirea celei de-a doua infractiuni, liberatul conditionat incalca una dintre conditiile exprese alte legii, astfel ca, daca instanta considera atitudinea acestuia ca fiind contrara cerintelor necesare mentinerii liberarii, va dispune revocarea obligatorie a restului de pedeapsa ramas neexecutat. In mod practic, liberatul va fi condamnat pentru cea de-a doua infractiune dupa care va dispune revocarea restului de pedeapsa ramas neexecutat (din prima pedeapsa), apoi se va dispune contopirea pedepsei mai mici in pedeapsa mai mare, de pana la 5 ani, fara a se depasi totalul celor doua pedepse ce formeaza obiectul contopirii. Din prima pedeapsa se separa durata efectiv executata, facandu-se cumulul juridic doar intre restul de pedeapsa ramas neexecutat si noua pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita  pe durata beneficierii de liberare conditionata.

Revocarea liberarii conditionate opereaza doar daca in intervalul de timp calculat de la data liberarii pana la data implinirii efective a duratei pedepsei, liberatul a mai savarsit una sau mai multe infractiuni, iar nu pana la condamnarea definitiva pentru ultima infractiune, astfel ca se dispune revocarea chiar si dupa implinirea efectiva a duratei pedepsei, pentru restul de pedeapsa ramas neexecutat.

Pentru situatia savarsirii mai multor infractiuni in intervalul liberarii conditionate, se procedeaza la condamnarea pentru fiecare infractiune in parte, prin aplicarea concursului de infractiuni, urmand ca pedeapsa cea mai grea, rezultata, sa se contopeasca cu restul ramas neexecutat din prima pedeapsa (pedeapsa mai mica contopindu-se cu pedeapsa mai mare, putandu-se aplica si sporul de pana la 5 ani).

Cand infractiunea (sau infractiunile) savarsita in perioada liberarii conditionate intruneste continutul institutiei recidivei postcondamnatorii, se va retine si aceasta stare juridica (art. 37 lit. a C.p.), in caz contrar, liberatul conditionat (care a desavarsit o noua infractiune) putand beneficia de o situatie mai usoara decat persoana care prezinta ca prim termen al recidivei o condamnare definitiva, fara a fi inceput executarea pedepsei pentru aceasta condamnare.

Procedura de rezolvare a recidivei postcondamnatorii, in perioada liberarii conditionate este o procedura speciala indicata de art. 61 C.p., iar nu de art. 39 C.p.[25] De altfel, in art. 38 C.p., privind condamnarile care nu atrag starea de recidiva, nu sunt indicate si condamnarile pentru care a intervenit liberarea conditionata. Necesitatea retinerii starii liberarii conditionate, este mentionata si reglementata, in mod expres de unele dispozitii de drept penal (art. 37 C.p.; art. 39

si urmatoarele din C.p., art. 85 C.p.). Procedura acordarii liberarii conditionate este prevazuta in art. 450 C.p.p. in sensul ca liberarea se dispune la cererea condamnatului sau la propunerea facuta de administratia locului de detinere, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de judecatoria in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere, iar in cazul cand in timpul executarii pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului (art. 62 alin. 3 C.p.), de Tribunalul militar de mare unitate in a carei raza teritoriala se afla unitatea militara disciplinara.[26] Efectele juridice ale admiterii cererii de liberare conditionata sunt imediate (din momentul acordarii liberarii), cat si definitive (din momentul implinirii termenului duratei liberarii). Efectele imediate care constau in punerea de indata, in libertate, a condamnatului va trebui sa se regaseasca in schimbarea comportamentului individual, in adoptarea unei conduite pozitive, astfel incat la data implinirii termenului liberarea provizorie (conditionata) va deveni definitiva. Implinirea efectului duratei pedepsei, pentru care condamnatul a beneficiat de liberarea conditionata, in cazul cand acesta nu a mai savarsit o alta infractiune, impune aprecierea ca pedeapsa a fost executata in intregime (art. 61 C.p. stabilind in mod expres ca este considerata ca fiind executata in intregime pedeapsa, daca in intervalul de timp de la liberare si pana la implinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune).[27]

In cazul savarsirii unei noi infractiuni, legea stabileste efectele speciale pentru restul de pedeapsa ramas neexecutat: revocarea liberarii conditionate si executarea pedepsei pentru noua infractiune, sau mentinerea liberarii conditionate in conditiile expuse (art. 61 C.p.)[28].

Revocarea liberarii conditionate se face de instanta care a judecat pe faptuitor pentru infractiunea savarsita in perioada liberarii conditionate (judecatoria, tribunalul judetean, tribunalul militar sau, in mod subsidiar, judecatoria de la locul de detinere de unde a fost liberat condamnatul), insa numai dupa ramanerea definitiva a hotararii pentru ultima condamnare.

PRACTICA JUDICIARA[29]

1.Liberare conditionata. Recidivist care a executat jumatate din pedeapsa. Respingerea cererii. Motivare.

Prin stp. nr. 1325/1999, Judecatoria Botosani a respins sesizarea Comisiei de propunere din cadrul penitenciarului Botosani, privind liberarea conditionata a condamnatului B.P. din executarea pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicata prin stp. nr. 3146/1998. Apelul condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penala nr. 374 A din 11 iunie 1999 a Tribunalului Botosani. Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs condamnatul, sustinand ca instantele au facut o greseala in aplicarea legii, respectiv a dispozitiilor art. 59 si urmatoarele din C.p., motiv de casare prevazut de art. 3859 pct. 171 C.p.p.

Investita cu judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava a respins recursul ca nefondat retinand ca din cuprinsul procesului verbal intocmit de Comisia de propuneri pentru liberare conditionata rezulta ca recurentul a executat ½ din pedeapsa, fiind incarcerat la 13 mai 1998, dar, in perioada executata a fost sanctionat o data disciplinar si in plus este recidivist, tot pentru o infractiune de furt, asa ca instantele au procedat corect respingand cererea Comisiei de propunere a liberarii conditionate.[30]

Curtea de Apel Suceava, decizia penala nr. 408/30 iun. 1999.

2. Liberare conditionata. Criterii de apreciere a comportarii condamnatului pe durata executarii pedepsei. Inadmisibilitatea luarii in considerare a naturii infractiunii comise, drept criteriu de apreciere.

Elementele subiective de apreciere a comportarii condamnatului pe durata executarii pedepsei, in raport cu care instanta urmeaza sa examineze vocatia acestuia (a condamnatului) la beneficiul liberarii conditionate, sunt cele care caracterizeaza persoana condamnatului, sub aspectul comportarii sale pe durata executarii pedepsei, pana in momentul judecarii cererii si al antecedentelor sale penale.

In speta, prima instanta a respins cererea de liberare conditionata nu pe motivul ca cel condamnat ar avea antecedente penale, ci  exclusiv in raport cu „natura infractiunii” ce a determinat condamnarea, considerandu-se ca executarea fractiunii de pedeapsa prevazuta de art. 59 alin. 1 C.p. este insuficienta pentru reeducarea celui condamnat, chiar daca acesta, in timpul executarii acestei fractiuni de pedeapsa a avut o comportare exemplara.

Intrucat prima instanta a dat o interpretare gresita art. 59 alin. 1 C.p., criteriul „naturii infractiunii” nefacand parte din criteriile subiective de apreciere a conduitei condamnatului, criterii la care se refera expres acest text si deoarece instanta tocmai in considerarea infractiunii comise a aplicat pedeapsa din care condamnatul a executat fractiunea legala, solutia de respingere a cererii de eliberare conditionata este netemeinica si nelegala.[31]

Trib. Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 267/1993.

3. Pedeapsa. Individualizarea executarii. Liberarea conditionata. Condamnat aflat in stare de libertate la data solutionarii cererii.

Starea de detinere a condamnatului desi este de natura institutiei liberarii conditionate nu este si de esenta sa. Ca atare, daca dintr-o imprejurare neimputabila condamnatului acesta se afla in stare de libertate, la un moment dat, aceasta nu il poate priva de dreptul de a solicita si obtine liberarea conditionata.

Trib. Municipal Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 56/1990.

4. Liberare conditionata.

Impotriva sentintei prin care prima instanta a respins propunerea privind liberarea sa conditionata si a deciziei de respingere a apelului – pentru motivul ca timpul executat din pedeapsa nu a fost suficient pentru reeducarea lui – condamnatul a declarat recurs, sustinand ca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 59 C.p.

Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, atat in raport cu motivul de recurs invocat, cat si din oficiu, constata, ca desi din totalul de 2.556 de zile de inchisoare (7 ani) condamnatul a executat 1.656 de zile (5 ani), acesta nu a dat dovezi temeinice de indreptare, deoarece, cu toate ca a fost recompensat de 7 ori, a fost pedepsit de 4 ori cu izolare si supus, timp de 6 luni, unui regim restrictiv.

In consecinta, recursul condamnatului, fiind nefondat, urmeaza a fi respins.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 613/1996.

Nota : In speta, condamnatul nu si-a intemeiat recursul pe nici unul din cazurile de casare prevazute in art. 3859 C.p.p. – care, cu exceptia celor de la pct. 14 teza a II-a si 18 privesc numai chestiuni de drept – ci a invocat gresita concluzie a instantelor ca timpul executat din pedeapsa nu este suficient pentru reeducarea lui, or acest aspect, ca o chestiune de pura apreciere, scapa controlului instantei de recurs, fiind de domeniul exclusiv al judecatii de fond, a motivului de casare invocat, in loc sa constate ca acesta nu se subsumeaza nici unuia din cazurile pentru care se poate face recurs.

5. Liberare conditionata. Conditii.

Condamnatul poate fi liberat mai inainte de executarea in intregime a pedepsei numai daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii : executarea fractiei legale din pedeapsa, comportarea corespunzatoare si staruinta in munca (nu si in cazul celor inapti) precum si existenta unor dovezi temeinice de indreptare. Existenta antecedentelor penale sau a recidivei nu constituie – in principiu – impedimente pentru liberarea conditionata.

Prin stp. nr. 450/1999, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a respins propunerea de liberare conditionata cu motivarea ca persoana condamnata a executat fractia legala de 2/3 din pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru infractiunea prevazuta de art. 192 alin. 1 C.p., dar acest timp nu este suficient pentru reeducare.

Prin decizia penala nr. 412A/1999, Trib. Bucuresti, sectia I penala, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, retinand exclusiv perseverenta infractionala in comiterea unor furturi, in anul 1996 fiind liberat conditionat dintr-o pedeapsa tot de 2 ani inchisoare fiind, astfel, recidivist.

Curtea de Apel a admis recursul condamnatului si, pe fond, a admis propunerea de liberare conditionata retinand executarea cu mult peste fractia legala, perioada suficienta pentru reeducare, alaturi de comportamentul corespunzator si dovezile temeinice de indreptare, care rezulta din actele dosarului.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I  penala, decizia nr. 709/1999.

6. Liberare conditionata. Revocare. Conditia gravitatii celei de a doua fapte.

Potrivit dispozitiilor art. 61 alin. 1 C.p., daca in intervalul cuprins de la liberare ori pana la implinirea duratei pedepsei cel liberat savarseste o noua infractiune instanta poate dispune mentinerea sau revocarea liberarii conditionate in raport de gravitatea noii infractiuni.

Acest criteriu cerut de legiuitor duce la concluzia ca daca cea de a doua infractiune este mai putin grava decat aceea pentru care inculpatul a fost condamnat si liberat conditionat, dispunerea revocarii este neintemeiata si lipsita de semnificatie in raport de scopul avut in vedere de legiuitor.

Curtea de Apel Brasov, sp., decizia nr. 527/23 octombrie 1998.[32]

§7. Executarea pedepsei intr-o inchisoare militara

Existenta sociala determina cazuri multiple cand, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la executarea pedepsei inchisorii care nu depaseste 2 ani, condamnatul devine militar in termen sau cand, aflandu-se in executarea stagiului, militarul este condamnat la aceasta pedeapsa. Dupa ramanerea definitiva a hotararii, executarea se va face intr-o unitate militara disciplinara (o inchisoare militara).[33]

Conditiile speciale de executare a pedepsei (de maximum 2 ani si numai pentru militari) sunt prevazute in art. 62 alin. 1 C.p. Executarea pedepsei intr-o inchisoare militara este o masura determinata de necesitatea reeducarii militarilor in termen, prin subordonarea acestora regimul special de munca, de instructie, necesar pentru schimbarea comportamentului individual, pe baza regulilor si conditiilor stabilite de lege. Astfel, instanta judiciara tinand seama de imprejurarile cauzei si de persoana condamnatului, poate aprecia ca rolul sanctionator si preventiv al pedepsei se poate realiza prin executarea acesteia intr-o unitate militara disciplinara (penitenciar militar) evitandu-se executarea intr-un penitenciar obisnuit. Posibilitatea stabilirii acestei forme de executare a pedepsei este un atribut al puterii judecatoresti iar nu o optiune a autorului infractiunii.

Conceptul de „militar in termen” inseamna calitatea speciala a unei persoane pe durata executarii stagiului militar legal. Calitatea de militar in termen intervine in cazul cand, dupa ramanerea definitiva a hotararii penale de condamnare la pedeapsa inchisorii, faptuitorul a devenit militar in termen sau, in situatia cand un militar in termen a savarsit o infractiune pentru care a fost condamnat definitiv la pedeapsa inchisorii.

O alta conditie prevazuta de art. 62 C.p. consta in limita maxima a pedepsei aplicate care nu trebuie sa depaseasca 2 ani, indiferent de felul si natura infractiunii, precum si de numarul infractiunilor savarsite. Intrucat legea urmareste reeducarea militarilor condamnati intr-o perioada limitata, rezulta ca si masurile de disciplinizare si de formare adoptate prezinta aspecte specifice cu privire la obiectul reeducarii.

Ultima conditie impusa de lege consta in dispunerea masurii de executare al pedepsei intr-o unitate militara prin hotarare judecatoreasca. Precizarea privind executarea pedepsei intr-o unitate militara disciplinara exista pentru infractiunile militare (art. 331 alin. 2 C.p.) cand legea stabileste direct aceasta forma de executare, dar si cand instanta apreciaza ca executarea pedepsei intr-o inchisoare militara asigura reeducarea condamnatului in conditii mai bune decat in penitenciar.[34]

Pe durata executarii pedepsei intr-o inchisoare militara condamnatii isi pastreaza calitatea; daca militarul condamnat da dovezi temeinice de indreptare, fiind disciplinat si sarguincios in munca, va beneficia de reducerea din durata pedepsei ramasa neexecutata cu 1/3, iar cand s-a evidentiat in mod deosebit, reducerea poate depasi cota de 1/3, putand cuprinde chiar tot restul pedepsei, daca a executat deja ½ din durata pedepsei (in care intra arestul preventiv si pedeapsa efectiv executata). Specificarea masurii de reducere a cotelor legale, din duratei pedepsei aplicate (pentru existenta dovezilor temeinice de indreptare sau pentru exemplaritate), precum si deosebirea acesteia sub raportul efectelor juridice fata de institutia liberarii conditionate consta in faptul ca militarul condamnat beneficiaza de reducerea din durata pedepsei sau de reducerea totala pentru restul pedepsei ce mai ramasese de executat (situatie in care pedeapsa se considera ca a fost executata in intregime). Posibilitatea legala de reducere partiala sau totala din pedeapsa are importanta deosebita in adoptarea unei conduite preventive din partea militarului condamnat, pentru schimbarea atitudinii si comportamentului individual, sesizarea fiind facuta de condamnatul inchisorii militare. Pe langa reducerea legala din pedeapsa aplicata, din pedeapsa aplicata, militarul condamnat mai beneficiaza, prin dispozitia legii, si de liberare conditionata, daca in timpul executarii pedepsei intr-o inchisoare militara devine inapt serviciului militar (incetand executarea pedepsei conform art. 62 alin. 3 C.p.), pentru durata restului de pedeapsa ramas neexecutat, fara a mai fi necesara indeplinirea altor conditii. Rezulta ca liberarea conditionata pentru acest caz are o reglementare specifica, total diferita liberarii conditionate prevazute de art. 59 C.p., ratiunea adoptarii unei astfel de reglementari fiind justificata de aprecierea ca militarul condamnat nu mai trebuia sa ajunga intr-un penitenciar obisnuit pentru infractiunile savarsite. Aprecierea initiala a instantei judiciare privind circumstantele personale care au justificat adoptarea hotararii de executare a pedepsei intr-o inchisoare militara nu se mai poate modifica chiar prin interventia unei cauze obiective, care ar face imposibila executarea pedepsei, cat si prestarea serviciului militar, astfel incat nu se va dispune transferarea condamnatului la un penitenciar obisnuit, dar nu se vor mai pune nici alte conditii de indeplinit condamnatului militar. Aceasta masura este valabila si se va adopta numai daca intervin unele cauze obiective care determina reducerea capacitatii fizice sau psihice a condamnatului, fiind exclusa posibilitatea acordarii liberarii in cazurile cand militarul si-a provocat cu intentie starea de incapacitate sau boala. In aceasta ultima situatie, militarul va fi judecat si pentru noua infractiune, de sustragere de la serviciul militar (art. 348 C.p.), intrucat si-a provocat vatamarea integritatii corporale sau sanatatii in scopul de a se sustrage executarii pedepsei intr-o inchisorii militara, iar pedeapsa executata in urma contopirii restului de pedeapsa ramas neexecutat cu pedeapsa aplicata pentru ultima infractiune (principiul cumulului juridic) va fi executata in penitenciar. Legea (art. 62 alin. 4 C.p.) stabileste si o alta forma speciala de revocare a restului de pedeapsa ramas neexecutat, daca in timpul executarii pedepsei intr-o inchisoare militara, condamnatul savarseste din nou o infractiune, indiferent de felul sau gravitatea acesteia.

Dupa pronuntarea condamnarii pentru ultima infractiune, instanta va proceda la contopirea acesteia cu restul de pedeapsa ramas neexecutat, va retine starea de recidiva (in conditiile art. 39 alin. 1 si 2) sau va stabili pedeapsa in conditiile art. 40 C.p., daca nu exista recidiva. Militarul condamnat va executa in continuare pedeapsa cu inchisoarea militara (in conditiile si dupa regulile specifice acestui regim de executare) pana la ramanerea definitiva a hotararii judiciare prin care s-a dispus ca restul de pedeapsa sa se execute intr-un penitenciar obisnuit.[35] Efectele juridice ale executarii pedepsei intr-o executarii pedepsei intr-o inchisoare militara sunt special prevazute de lege (art. 62 alin. 5 C.p.), in sensul ca daca dupa executarea pedepsei (potrivit alin. 1 – executarea integrala, alin. 2 - daca a executat jumatate din durata pedepsei in conditiile legii, restul din durata pedepsei reducandu-se cu 1/3, putand cuprinde chiar restul pedepsei ramas neexecutat; alin. 3 – condamnatul a devenit inapt serviciului, condamnatul nu a mai savarsit o noua infractiune, daca a intervenit gratierea partiala a restului de pedeapsa sau gratierea totala), condamnatul militar va fi reabilitat de drept (art. 65 alin. 5 C.p.). Originea acestei reglementari favorabile condamnatului militar este legata de aprecierea initiala a instantei judiciare care a considerat ca acesta va fi reeducat social, fara ca pedeapsa sa se execute in penitenciar, ci intr-o inchisoare militara care prevede un regim special. De aceea reabilitarea de drept a condamnatului este rezultatul dispozitiei exprese a legii (ope legis) avand ca efect inlaturarea tuturor decaderilor, interdictiilor si incapacitatilor rezultate din condamnare, din momentul executarii pedepsei, fara indeplinirea altor conditii. Solutia de executare a pedepsei intr-o inchisoare militara se dispune prin hotarare judecatoreasca, de catre o instanta militara (daca faptuitorul se afla in exercitarea stagiului militar) sau de catre tribunalul militar de mare unitate, la sesizarea comandantului unitatii militare unde militarul exercita stagiul militar (daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pronuntata de o instanta civila condamnatul a fost militar). Reducerea executarii pedepsei sau absolvirea de executare a restului de pedeapsa ramas neexecutat se hotaraste de tribunalul militar, la cererea comandantului acesteia.[36] In cazul in care, inainte de inceperea executarii pedepsei intr-o inchisoare militara, condamnatul a fost trecut in rezerva, pedeapsa se executa intr-un loc de detinere obisnuit (art. 62 alin. ultim C.p.).

Procedura de executare a mandatului. Pentru situatia cand persoana condamnata este militar la data emiterii mandatului de arestare, dintre cele trei mandate, unul ramane la dosarul de fond, iar celelalte doua se trimit comandantului unitatii militare unde condamnatul isi satisface stagiul militar. Comandantul unitatii militare comunica un exemplar al mandatului persoanei condamnate si procedeaza la trimiterea acesteia intr-o inchisoare militara. Masura va fi consemnata intr-un proces-verbal instantei de executare, pentru evidenta si deducerea preventiei, pana la punerea in libertate a condamnatului.

PRACTICA JUDICIARA

1. Executarea pedepsei intr-o inchisoare militara.

Prin st. nr. 144/1970 a Trib.milt. Bucuresti, inculpatul I.L., soldat, a fost condamnat la 2 ani inchisoare pentru infractiunea de talharie prevazuta in art. 211 alin. 1 C.p., dispunandu-se, in baza art. 62 C.p., ca pedeapsa sa fie executata in conditiile acestui text. Sentinta a ramas definitiva in urma respingerii recursului inculpatului, prin decizia nr. 259/1970 a T.S.cm.

Prin recursul extraordinar, declarat in cauza, se sustine ca aplicarea dispozitiilor din art. 62 C.p. nu este justificata in speta, deoarece aceste dispozitii pot fi aplicate numai in situatia in care, fata de perioada de serviciu militar pe care inculpatul o mai are de indeplinit si de timpul pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedeapsa mai poate fi executata in cadrul unei unitati militare, ori, in speta, inculpatul a fost trecut in rezerva la 30 octombrie 1970, adica inainte ca hotararea de condamnare sa poata fi pusa in executare.

Avand in vedere dispozitiile din art. 62 C.p., din care rezulta ca executarea pedepsei intr-o unitate militara disciplinara este obligatorie in cazurile explicit prevazute de lege, iar in cazurile in care legea nu prevede aceasta masura pentru infractiunea respectiva, cum este cazul in speta, instanta o poate dispune numai daca imprejurarile cauzei si persoana condamnatului o justifica, sa se arate daca recursul extraordinar era intemeiat.

Recursul extraordinar era intemeiat si trebuie sa fie admis. Trebuie mentionat ca ulterior acestor hotarari, prin Legea nr. 6/1973 a fost introdusa dispozitia din art. 62 alin. ultim C.p. care prevede ca daca inainte de inceperea executarii pedepsei intr-o inchisoare militara condamnatul a fost trecut in rezerva, pedeapsa se executa intr-un loc de detinere.[37]

T.S., c.7, decizia nr. 1/1971.

2. S-a retinut ca, fiind chemat la incorporare, inculpatul P.S. s-a prezentat la centrul militar, dar in drum spre unitatea militara la care a fost repartizat, a fugit, fiind prins dupa 30 de zile.

Prin stp. nr. 1404 din 1980, a T.mil. Bucuresti, ramasa definitiva prin nerecurare, inculpatul P.S. a fost condamnat la 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de dezertare, dispunandu-se sa se execute pedeapsa intr-o unitate militara disciplinara, in baza art. 62 C.p.

In cauza s-a declarat recurs extraordinar prin care s-a criticat gresita incadrare juridica a faptei si aplicarea art. 62 C.p., inculpatul savarsind fapta tocmai pentru a nu deveni militar in termen. Sa se arate daca recursul extraordinar era intemeiat.

Recursul extraordinar era intemeiat si urma sa fie admis, deoarece pe de o parte calificarea faptei nu era aceea de dezertare, ci de neprezentare la incorporare sau concentrare (art. 354 alin. 2 C.p.), iar pe de alta parte faptuitorul nu avea calitatea de militar in termen, fapta fusese savarsita de el tocmai in scopul de a se sustrage de la serviciul militar.[38]

T.S., s.m., decizia nr. 36/1981.

3. T.mil. Cluj, prin st. nr. 296/1971, a condamnat pe inculpatul U.T., soldat, la un an inchisoare pentru infractiunea de absenta nejustificata prevazuta in art. 331 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 37 litera b C.p.

In baza prevederilor din art. 61 C.p., prima instanta a revocat liberarea conditionata si, contopind pedeapsa de un an inchisoare, aplicata pentru infractiunea de absenta nejustificata, in pedeapsa de 1 an, 8 luni si 12 zile inchisoare la care fusese condamnat anterior, a dispus executarea acesteia in conditiile art. 62 C.p. Sa se arate daca solutia este corecta sau nu.

Solutia instantei este gresita deoarece pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare provenea din contopirea unui rest ramas neexecutat dintr-o pedeapsa de 3 ani inchisoare, din executarea careia condamnatul fusese liberat conditionat, pedeapsa ce nu putea fi executata, nici partial, in conditiile art. 62 C.p.[39]

T.S., decizia nr. 128/1971.

4. Prin st. nr. 234/1969, T.milt. Bucuresti a condamnat, intre altii, pe inculpatul D.I. la 1 an si 8 luni inchisoare pentru infractiunea de furt calificat in paguba avutului obstesc, iar in baza art. 62 C.p. s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa intr-o unitate militara disciplinara. Pana la ramanerea definitiva a hotararii, condamnatul a fost lasat la vatra. Sa se arate daca, in aceste conditii, se putea face aplicarea art. 62.[40]

Aplicarea art. 62 C.p. nu se poate face daca inculpatul a terminat stagiul militar.

T.S., c.7, decizia nr. 17/1970.

5. Prin st. nr. 346/1981 a Judecatoriei Targu Jiu, ramasa definitiva prin nerecurare, inculpatul D.P. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de furt in paguba avutului obstesc (art. 208, 224 alin. 1), cu aplicarea art. 37 litera b C.p.

Instanta a retinut ca inculpatul a sustras din magazia unei fabrici de paine un sac de faina. Starea de recidiva a fost retinuta avand in vedere ca inculpatul a mai fost anterior condamnat la doua pedepse de 1 an si 6 luni inchisoare, contopite si pedeapsa rezultanta, de un an si 3 luni, a fost executata in conditiile art. 62 C.p. Sa se arate daca starea de recidiva a inculpatului a fost corect stabilita.

Starea de recidiva a fost gresit retinuta deoarece executand pedeapsa anterioara intr-o inchisoare militara inculpatul fusese reabilitatat de drept pentru acea condamnare, care nu mai putea constitui primul termen al recidivei.[41]

T.S., sp., decizia nr. 1259/1962.

6. In timpul executarii pedepsei intr-o inchisoare militara disciplinara, militarul condamnat a devenit inapt serviciului militar si a fost liberat conditionat potrivit dispozitiei din art. 62 alin. 3 C.p. Sa se arate daca in aceste conditii condamnatul poate fi reabilitat de drept.

Condamnatul militar, liberat conditionat dupa ce a devenit inapt serviciului militar, va fi reabilitat de drept la implinirea duratei pedepsei.[42]

Tj. Timis, decizia penala nr. 352/1977.

7. In timpul judecarii pentru savarsirea unei infractiuni, inculpatul a devenit militar in termen in termen. Intrucat pedeapsa pronuntata este inchisoarea mai mica de 2 ani, sa se arate daca aceasta poate fi executata intr-o inchisoare militara si cine o poate dispune.

Condamnatul care a devenit militar in termen poate executa pedeapsa intr-o inchisoare militara, inlocuirea executarii dispunandu-se de T.mil. de mare unitate, la sesizarea condamnatului unitatii militare la care se gaseste condamnatul.[43]

T.S., sp., decizia nr. 1678/1980.



[1] I. Pascu, op.cit., pag. 49;

[2] C. Mitrache,op.cit., pag.213;  I. Oancea, op.cit., pag. 213;

[3] I. Tanasescu, Modalitati legale de reducere a perioadei de detentie in planul executarii pedepsei, Dreptul nr. 1/1994;

[4] C. Bulai, op.cit., pag. 360;

[5] I. Tanoviceanu , vol. III, op.cit.,  pag. 360;

[6] I. Tanasescu, Modalitati legale…, Decretul 1/1994;

[7] C. Mitrache, op.cit., pag. 215; I.Oancea, op.cit., pag. 213;

[8] I. Tanasescu,  Studii de criminologie, Editura Piramida, Craiova, 1993, pag. 15;

[9] I.Tanasescu, Studii…, op.cit, pag. 15;

[10] V.Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag.38; C.Mitrache, op.cit., pag. 215;

[11] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag.38; C.Mirache, op.cit., pag. 215;

[12] Legea privind executarea pedepselor penale nr. 23/1969;

[13] Tr. Dima, curs II, op.cit, pag. 86;

[14] N. Volonciu, Tratat de procedura penala, parte speciala, vol. II, Editura Paideia, Bucuresti, 1954, pag. 391;

[15] I. Tanasescu , Liberarea conditionata, Studii juridice nr. 6/1995;

[16] V. Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol. I, pag. 44;

[17] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 46;

[18] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 47;

[19] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 67;

[20] Idem;

[21] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 47;

[22] G. Antoniu si colaboratorii, Drept penal pe intelesul tuturor, Editura  Societatii Tempus, Romania, Bucuresti, 1995, pag. 94;

[23] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 52;

[24] C. Mitrache, op.cit., pag. 255;

[25] C. Mitrache, op.cit., pag. 296; Trib. S., Dec. Indr. nr. 6/1970;

[26] I. Tanasescu, op.cit., pag.432-433;

[27] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 51-52;

[28] Idem;

[29]M.Vitca, RRD, 2, 1981; S. Bocanet , RRD, 1, 1984, pag. 30-32; V. Pavaleanu, Precizari privind limitele pedepsei amenzii la infractiunile silvice, Dreptul nr. 5/1995, pag. 22-23;

[30] Stefan Crisu, Codul penal adnotat cu practica judiciara 1999-2000, Ed.Argessis;

[31] Idem;

[32] St. Crisu, op.cit. (spetele nr. 2-6);

[33] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 54-59;

[34] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 56-59;

[35] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 56-59;

[36] V. Dongoroz si colaboratorii, op.cit., pag. 59;

[37] Culegerea de decizii ale Trib. Suprem, pag. 261; C.Bulai,  C.Mitrache, Culegere de probleme din practica judiciara, pag.113;

[38] Culegerea de decizii ale Trib. Suprem, pag. 314; C.Bulai, C.Mitrache, op.cit., pag. 113-114;

[39]Culegerea de decizii ale Trib. Suprem, pag. 263; C.Bulai,C.Mitrache, op.cit., pag. 114;

[40] Revista Romana de Drept, 6, 1971, pag. 140; C.Bulai, C.Mitrache, op.cit., pag. 114;

[41] Culegerea de decizii penale a Trib. Suprem, pag 222; C.Bulai, C.Mitrache, op.cit., pag. 114-115;

[42] Revista Romana de Drept, 4, 1978, pag. 67; C.Bulai, C.Mitrache,op.cit., pag. 115;

[43] C.Bulai,C.Mitrache, op.cit., pag. 115;



Drept



Nedenuntarea unor infractiuni: continut legal si continut constitutiv
PUNEREA IN APLICARE A DREPTULUI COMUNITAR IN ORDINEA JURIDICA INTERNA
Inlesnirea evadarii: continut legal, subiect activ si continut constitutiv
Norma de drept civil
DREPTUL EUROPEAN – UN NOU MEDIU NORMATIV SI JURISPRUDENTIAL PENTRU JUDECATORUL ROMAN
Alte forme testamentare
Caracteristicile drepturilor subiective
SEMNIFICATIA ACTIVITATII DE CONTROL IN ADMINISTRATIA PUBLICA
STANDARDUL DE FORMARE A MEDIATORULUI
Actiunea actelor normative in timp





















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate