Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Hotararile penale supuse recursului


Hotararile penale supuse recursului




Hotararile penale supuse recursului

1.1 Consideratii preliminare

Fiind o cale de atac ordinara , recursul nu poate fi exercitat decat impotriva hotararilor judecatoresti nedefinitive. De acea, pot fi atacate cu recurs atat sentitele , cat si deciziile , respectiv incheierile. Pentru fiecare categorie de hotarari exista limitari si un regimjuridic de atacare corespunzator.

Recursul poate fi exercitat impotrica hotararilor judecatoresti pronuntate in a doua instanta ( de fond ) , adica de instantele de apel si in mod exceptional , impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta , care nu sunt supuse , potrivit legii , apelului.[1]

1.2 Atacarea cu recurs a sentintelor

Sentintele prin care se solutioneaza cauza sunt , de regula , supuse apelului. Ele sunt susceptibile de recurs numai in situatia in care nu este deschisa calea de atac a apelului. Prin aceasta se asigura un control judecatoresc integral asupra hotararilor de condamnare , de achitare sau de incetare a procesului penal.



Pot fi atacate cu recurs atat latura penala cat si latura civila a cauzei. De asemenea , este posibila atacarea separata cu recurs a laturii penale sau a laturii civile a cauzei.

Asa cum prevad dispozitiile art. 385¹ C.proc.pen., pot fi atacate cu recurs:

a)      sentintele pronuntate de judecatorii in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a ( pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a partii vatamate adresate direct instantei), precum si in alte cazuri prevazute de lege;

b)      sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit a C.proc.pen ( pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a partii vatamate adresate direct instantei) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare , sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult doi ani;

c)      sentintele pronuntate de Curtile de Apel si Curtea Militara de Apel;

d)      sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Nu sunt supuse recursului:

a)      sentintele care sunt susceptibile de apel. Aceasta inseamna ca nu se poate recurge la o cale de atac , trecand sau sarind peste alta ( amisso medio) , care legal are prioritate. De pilda , nu se poate face recurs , omitand apelul daca hotararea este susceptibila de a fi atacata cu apel ( art. 385¹ alin. ultim C.proc.pen)[2]. Potrivit art.385 alin ultim " impotriva deciziilor pronuntate in apel , persoanele prevazute in art.362 C.proc.pen. chiar daca nu au folosit apelul , pot declara recurs".

b)      sentinta de declinare de competenta (art.42 C.proc.pen). Sentintele de restituire sau de trimitere a cauzei le procuror ( art. 285 , 300 , 332-337 C.proc.pen.( pot fi atacate cu recurs , insa numai de procuror si de inculpatul arestat in cauza.[3]

1.3 Atacare cu recurs a deciziilor

Conform dispozitiilor art. 385¹ lit. e , C.proc.pen. sunt supuse recursului deciziile pronuntate , ca instante de apel , de Tribunale , Tribunale militare teritoriale , Curtile de Apel , Curtea Militara de Apel.

Acestea sunt deciziile prin care se solutioneaza cauza ca urmare a exercitarii caii de atac a apelului , asigurandu-se astfel un control de drept in recurs asupra hotararilor de condamnare , de achitare sau de incetare a procesului penal , cat si deciziile prin care se solutioneaza , in apel, orice cerere introdusa in baza unor dispozitii referitoare la punerea in executare a hotararilor penale ( de exemplu , deciziile instantelor de apel , pronuntate in cazul cerererii de amanare sau intrerupere a executarii pedepsei, ori in privinta unor schimbari necesare in executarea unor hotarari sau rezolvarea unor incidente ce se pot ivi in cazul punerii in executare a unor masuri de siguranta sau educative) si cele pronuntate in unele cai extraordinare de atac.[4]

De asemenea sunt supuse recursului si deciziile pronuntate de instanta de apel in rezolvarea cererii de reabilitare.

Prin derogare de la aceasta regula , nu sunt supuse recursului urmatoarele decizii:

a)      deciziile instantei de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor;

b)      deciziile prin care s-a luat act de retragerea apelului , daca legea prevede aceasta cale de atac;

c)      deciziile instantei de recurs[5]

d)      deciziile instantei de recurs in anulare sau de recurs in interesul legii

e)      deciziile care au solutionat contestatiile in anulare de competenta instantei de recurs

f)        deciziile prin care au fost solutionate conflicte de competenta.

In practica judiciara s-a remarcat ca , in lumina prevederilor art. 385¹ C.proc.pen., din categoria hotararilor care nu pot fi atacate cu recurs sunt omise deciziile prin care apelul este respins ca tardiv , astfel incat , intr-o asemenea situatie recursul poate fi respins ca nefondat , nu ca inadmisibil.[6]

Ase cum am mai aratat , ca urmare a modificarii dispozitiilor art.385¹ alin. ultim C.proc.pen. , intervenite prin lagea nr. 141/1996 , impotriva deciziilor pronuntate in apel , persoanele prevazute la art. 362 C.proc.pen , pot declara recurs , chiar daca nu au folosit calea de atac a apelului.

In literatura de specialitate recenta s-a sustinut , ca este posibila exercitarea recursului doar impotriva deciziilor pronuntate in apel si numai in masura in care prin acestea s-au adus modificari primei instante. Aceasa inseamna ca aspectele solutionate de prima instanta si mentinute prin decizie de catre onstante de apel nu pot forma obiect al recursului declarat de persoana care nu a folosit calea de atac a apelului , deoarece acceptand acest lucru , ar trebui sa admitem , in acelasi timp , ca se ataca sentinta nu decizia , ceea ce este inadmisibil.

1.4 Atacarea cu recurs a incheierilor

Incheierile pot fi atacate cu recurs. Deoarece incheierile in mod obisnuit sunt hotarari intermediare celor care rezolva fondul cauzei sau adiacente numai problemelor legate de esenta litigiului , este firesc sa aiba in principiu acelasi regim si in recurs ca in cadrul apelului.

Astfel ca , in ceea ce priveste atacarea cu recurs a incheierilor , regula este aceea potrivit careia pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau cu decizia recurata.

Ca urmare , recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut si impotriva incheierilor , chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii.[7]

Nu pot fi atacate cu recurs urmatoarele incheieri:

a)      incheierile prin care s-a admis ori s-a respins abtinerea sau s-a admis recuzarea ( art. 52 alin. final C.proc.pen.). Singura ipoteza , in care, incheierile pot fi atacate cu recurs , este aceea in care cererea de recuzare a fost respinsa.

b)      Incheierile date in cauzele penale in care s-au pronuntat sentinte sau deczii susceptibile de a fi atacate cu apel.

Pot fi atacate cu recurs separat , care se judeca imediat , urmatoarele incheieri:

a)      incheierea prin care se dispune luarea , revocarea , inlocuirea sau incetarea de drept a masurilor preventive(art. 141);

b)      incheierea prin care s-a solutionat cererea de prelungire a arestarii preventive( art.159 alin. 7)

c)      incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare (art. 52 alin. final)

d)      incheierea prin care s-a solutionat cererea de liberare provizorie pe cautiune sau sub control judiciar(art. 160 alin 6)

e)      incheierea prin care s-a confirmat masura provizorie a internarii medicale (art.162 alin. final)

f)        incheierea prin care prin care s-a solutionat plangerea impotriva masurilor asiguratorii si a restituirii lucrurilor luate de prima instanta sau a modului lor de aducere la indeplinire(art. 168 , 169)

g)      incheierea prin care s-a suspendat judecata in prima instanta(art.203)

Pot fi atacate cu recurs separat , care urmeaza a fi judecat numai dupa pronuntarea sentintei sau deciziei , incheierile prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare ce se cuvin martorului , expertului , interpretului sau aparatorului( art. 385¹ alin.2 C.proc.pen). Pentru a nu intarzia rezolvarea cauzei in fond , legea prevede ca judecarea recursului se face numai dupa solutionarea cauzei afara de cazul in care procesul a fost suspendat.[8]

In ceea ce priveste materia masurilor preventive , instanta poate lua cu titulu procesual , anterior ramanerii definitive a unei hotarari ,orice masura de siguranta prevazuta in dispozitiile art. 113 sau 114 C.proc.pen.( obligarea la tratament medical sau internarea medicala). Incheierea instantei de judecata prin care se confirma masura internarii provizorii poate fi atacata separat cu recurs ( art. 162 alin. 6 C.proc.pen.)

In contra masurii asiguratorii si a modului de aducere a ei la indeplinire partile pot face in cursul judecatii contestatie. Instanta se pronunta asupra contestatiei prin incheiere. Aceasta incheiere este susceptibila de atacare cu recurs separat ( art. 168 alin.2). incheierea prin care se dispune suspendarea judecatii poate fi atacata cu recurs separat (art. 303 C.proc.pen.).

Exista incheieri pronuntate de instante chiar in cadrul urmaririi penale ( de regula in legatura cu starea de libertate a inculpatului) impotriva carora recursul este admisibil. De exmplu , impotriva ordonantei prin care procurorul dispune in cursul urmaririi penale arestarea preventiva sau obligarea de a nu parasi localitatea se poate face plangere la instanta.

Asupra plangerilor instanta se pronunta prin incheieri. Aceste incheiri pot fi atacate cu recurs in termende 3 zile. La fel , prelungirea arestarii preventive in faza de urmarire penala peste limita initiala de 30 de zile , este un atribut esential si exclusiv al instantei. Asupra prelungirii instanta se pronunta prin incheiere. In termen de 3 zile , inculpatul sau procurorul pot ataca cu recurs incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii ( art. 159 alin.7 C.proc.pen).

2. Titularii recursului

In art. 385² C.proc.pen. se prevede ca pot face recurs persoanele aratate in art.362 C.proc.pen., care se aplica in mod corespunzator , articol ce reglementeaza persoanele care pot face apel , sau daca hotararea nu este supusa apelului , care pot face recurs.

Se pot diferentia de la inceput doua categorii de persoane care pot face recurs:

a)      titulari ai dreptului de recurs sunt acele persoane care actioneaza in numele si in interesul general al societatii sau in numale si interesul personal;

b)      reprezentanti si substituiti procesuali , acele persoane care declara recurs dar nu in interesul lor , ci pentru partile din proces.[9]

Astfel , titularii dreptului de recurs sunt prevazusi in dispozitiile art. 362 lit. a-f:

          procurorul;





          inculpatul;

          partea vatamata;

          partea civila;

          partea responsabila civilmente;

          martorul;

          expertul;

          interpretul;

          aparatorul;

        orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-un act al instantei.

Persoanele care pot face recurs , pentru partile din proces sunt aratate in dispozitiile art. 362 alin. final:

-         reprezentantul legal;

-         aparatorul;

-          pentru inculpat , sotul acestuia.

.

3. Declararea recursului

Termene. Forma. Instanta de recurs

3.1 Termenul de recurs

Conform dispozitiilor art.385³ alin. 1 din C.proc.pen., termenul de recurs este de 10 zile (termenul general) , daca legea nu prevede altfel. Acest termen este comun pentru caile de atac.

In legislatia franceza , apelul are un termen de 10 zile , iar recursul , de regula 5.

Pentru unele cazuri urgente,legea reglementeaza si un termen de recurs exceptional , mai scurt. Este vorba despre termenul de 24 , 48 , de ore sau de 3 zile ,pe care il intalnim in materia recursului declarat impotriva:

a) incheierilor referitoare la masurile preventive (art. 141 - 24 de ore);

b) incheierilor prin care s-a respins recuzarea (art. 52 alin.ultim-48de ore );

c) incheierilor prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii preventive ( art. 159 alin. 8 - 24 de ore);

d) incheierilor de solutionare a cererii de liberare provizorie (art. 1609 alin. 2 - 24 de ore);

a)      sentintelor sau deciziilor pronuntate potrivit procedurii privind judecarea infractiunilor flagrante ( art. 477 - 3 zile);

b)      f) sentintelor pronuntate in cazul liberarii conditionate ( art. 450 - 3 zile)

3.1.1 Calcularea termenului de recurs in funtie de titularii acestuia

Termenul de recurs este peremptoriu sub aspectul exercitarii dreptului de recurs , titularul putand sa promoveze calea ordinara de atac in interiorul intervalului de timp prevazut de lege. Neexercitarea recursului in termenul prevazut de lege , duce la respingerea lui ca tardiv.

Termenul de recurs este dilatoriu sub aspectul posibilitatii de punere in executare a hotararilor judecatoresti penale. Astfel potrivit dispozitiilor art. 416¹ hotararea instantei de apel ramane definitiva:

- la data expirarii termenului de recurs;

-         cind apelul a fost admis , fara trimitere spre rejudecare , si nu s-a declarat recurs in termen;




-         cand recursul declarat impotriva hotararii de apel a fost retras inauntrul termenului;

-         la data retragerii recursului decalarat impotriva hotararii de apel ,daca acesta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs;

-         la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararii de apel.[10]

Mai exact , termenul de recurs se socoteste pe zile libere si curge potrivit dispozitiilor legale de la pronuntare , de la inregistrare la Parchet a adresei de trimitere a dosarului , ori de la comunicarea copiei de pe dispozitiv , dupa caz.

In ceea ce priveste momentul de la care curge termenul de recurs , legea cuprinde o reglementare diferentiata , in functie de titularul dreptului de recurs.

Astfel , pentru procuror , termenul este diferit in functie de participarea lui in cauza. Daca a participat la dezbateri , termenul de recurs curge de la pronuntare. Daca nu a participat la dezbateri , cu exceptia cazurilor in care participarea este obligatorie ,termenul curge de la inregistrarea la Parchet a adresei de trimitere a dosarului. Dupa expirarea termenului de recurs , procurorul este obligat sa restituie de indata dosarul instantei.

Pentru parti , momentul de la care curge termenul de recurs depinde de prezenta sau absenta acestora la dezbateri sau la pronuntare ,precum si de anumite calitati speciale.

Astfel , conform art. 363 alin. 3 C.proc.pen., pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare , termenul curge de la pronuntare.

Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri cat si la pronuntare , precum pentru inculpatul , detinut , militar in termen , militar in termen redus , rezervist concentrat , elv al unei institutii militare de invatamant , ori internat intr-un centru de reeducare sau intr.un institut medical-educativ , care a lipsit de la pronuntare , chiar daca au fost prezunti la dezbateri , termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotararii judecatoresti. De asemenea , nu exista nici un impediment ca , inainte de a se face comunicarea , partea sa declare recurs.

Pentru martori , expersi , interpreti si aparatori recursul poate fi exercitat de indata , dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare , si cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza.

In ce priveste categoria persoanelor ale caror interese legitime au fost vatamate pintr-o masura sau printr-un act al instantei la care se refera dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. f, C.proc.pen., se considera ca se aplica aceeasi regula ca si la martor , interpret, expert si aparator , in sensul ca recursul poate fi introdus cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea hotararii.

Acesta fiind mentionate , putem sublinia ca termenul de recurs este:

a) un termen procedural , deoarece la calcularea lui se aplica sistemul unitatii libere , se poate proroga pana la prima zi lucratoare si se tine cont de data depunerii recursului la locul de detinere , la unitatea militara sau la oficiul postal , prin scrisoare recomandata, si nu a datei de inregistrare la instanta.

b) un termen legal si imperativ , astfel ca nerespectarea sa atrage decaderea din exercitiul dreptului de a decara recurs si nulitatea oricarei cereri de recurs facute dupa expirarea termenului (art. 185 alin. 1 C.proc.pen)

3.1.2        Repunerea in termen

Repunerea in termen reprezinta mijlocul procesual prin care titularul dreptului de recurs , care nu a putut declara recurs , din cauze ce nu ii sunt imputabile , este repus in dreptul din care a fost decazut , dupa expirarea termenului de recurs.

Pentru a opera repunerea in termen , trebuie sa se constate ca intarzierea in declararea recursului a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare.

Astfel , se cer indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a)      recursul sa fie declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege;

b)      Intarzierea in declararea recursului sa fi fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare ( caz fortuit , caz de forta majora);

c)      Cererea de recurs sa fie introdusa in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.

In literatura de specialitate s-a specificat ca , judecatorul delegat cu executarea , este obligat, in baza rolului activ , sa dispuna organului e executare , ca acesta sa atraga atentia celui condamnat ca are posibilitatea sa declare recurs in termen de cel mult 10 zile , daca sunt indeplinite si celelalte conditii ale repunerii in termen.

Asfel , instanta de recurs poate suspenda executarea hotararii atacate. Aceasta reglementare se explica prin aceea ca o data admisa repunerea in termen , recursul se considera in termen si este ,prin el insusi , suspensiv de executare.

3.1.3        Recursul peste termen

Recursul peste termen , constituie mijlocul procesual prin care se creeaza posibilitatea supunerii hotararii primei instante de apel controlului instantei de recurs in ipoteza nedeclararii recursului in termen de catre partea care nu a luat cunostiinta de judecata si nici de hotararea pronuntata.

Recursul peste termen capata in aceste conditii natura juridica de remediu procesual si prezinta doua prezumtii:

-         nerecunoasterea hotararii care s.a dat in absenta sa de catre partea care a lipsit la judecata si la pronuntare

-         ignorarea consecintelor procesului pornit impotriva sa de catre partea fata de care s-a inceput executarea.

Recursul peste termen presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

a)      partea care declara recursul sa fi lipsit atat de la judecata cat si de la pronuntare. Pentru aceasta nu este necesar ca partea sa probeze existenta vreunei impiedicari.

b)      Partea sa declare apelul sau recursul in termen de maximum 10 zile de la data , dupa caz , a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor civile.

La fel , ca in cazul repunerii in termen , suspendarea executarii hotararii in cazul recursului peste termen nu opereaza ope legis.

Recursul declarat peste termen nu suspenda executarea.

Daca recursul peste termen este admis si hotararea este casata in intregime , aceasta isi inceteaza efectul executarii.

Aceeasi concluzie se impune si in cazul trimiterii spre rejudecare , cu exceptia acelor dispozitii care nu au fost desfiintate.

3.2 Declararea recursului

In vederea declansarii judecatii in recurs este necesar ca cel care are dreptul de a face recurs sa-si manifeste vointa in acest sens.[11]

Aceasta manifestare de vointa isi gaseste temeiul , in dispozitiile art. 3854 C.proc.pen. care apreciaza: " Recursul se declara in conditiile prevazute de art. 366 si 367 care se aplica in mod corespunzator".

Conform art. 366 C.proc.pen. modificat prin legea nr. 45/1993 " apelul se declara prin cerere scrisa" , la fel si recursul , care trebuie semnate de persoana care le declara. Semnatura este o conditie indispensabila pentru identificarea recurentului. Ea poate proveni de la:

-         recurentul insusi;



-         reprezentantul legal;

-         aparatorul sau;

-         sot ( in cazul inculpatului).

Daca cererea de recurs se face de catre reprezentantul conventional , in mod obligatoriu se ve anexa procura speciala.

In cazul in care persoana care declara recurs nu poate sa semneze , aceasta va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de aparator. Cererea poate fi atestata si de presedintele sau secretarul consiliului local ori de functionarul desemnat de acesta ( art. 366 alin. 2 )[12]

Deci , confirmarea nu trebuie sa aiba loc inlauntrul termenului de recurs. Deaorece legea nu distinge , confiramarea se poate face oral sau scris , prin semnare. Ea poate fi si tacita ( prin simpla prezentare a apelantului sau recurentului in fata instantei de apel sau recurs si de propunere de catre acesta a unei probe)[13].

Procurorul si oricare dintre partile prezente la pronuntarea hotararii pot declara recurs si oral in sedinta in care s-a pronuntathotararea. In acest caz , instanta va lua act de declaratie si o va consemna intr-un proces-verbal.

Nerespectarea conditiilor de fond si forma de declarare a recursului ( semnarea , atestarea si confiramarea cererii de apel sau recurs) se sanctioneaza cu nulitate absoluta conform art. 197 alin. 2 C.proc.pen.

Mentiunile gresite cu privire la felul caii de atac ( apel in loc de recurs), cu privire la instanta competenta ori la instanta la care se depune cererea(Curtea de Apel in locul Tribunalului etc.) nu afecteaza valabilitatea declaratiei de recurs.

3.3 Instanta la care se poate depune recursul

Potrivit art. 27-29 din C.proc.pen., instantele de recurs sunt urmatoarele:

a)      tribunalul;

b)      tribunalul teritorial militar;

c)      Curtea de apel;

d)      Curtea Militara de Apel;

e)      Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Crerea de recurs se depune la instanta a carei hotarare se ataca ( judex a quo). Primind cererea , aceasta instanta este obligata sa o inainteze de indata , impreuna cu dosarul, instantei superioare. Bineinteles toate acestea dupa redactarea hotararii atacate in extenso.

Persoana aflata in stare de detinere poate depune cererea scrisa de recurs si la administratia locului de detinere , iar militarul in termen , la unitaea militara. In situatia in care recursul este declarat oral ( in fata administratiei locului de detinere ) , aceasta se constata intr-un proces-verbal.

De asemenea, persoanele aflate in alte localitati pot trimite declaratia de recurs si prin posta recomandat.

La baza acestor reguli sta necesitatea ca recursul sa fie efectiv , nu doar formal ( nemo ad imposibilia tenetue) , in deplin consens cu prevederile imperative ale art. 5 paragraful 4 din Conventia Europeana , in care se arata ca " orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal pentru ca aceasta sa atatueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale , si sa dispuna libertatea sa daca detinerea este ilegala" , si ale art. 13 din aceeasi Conventie potrivit careia " orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute in prezenta Conventie au fost incalcate , are dreptul sa declare un recurs efectiv in fata unei instante nationale."

Depunerea cererii de recurs , in mod gresit la instanta de recurs nu atrage anularea , neproducandu-se nici o vatamare procesuala , ci instanta de recurs va avea obligatia ca dupa inregistrare , sa-i dea data certa si sa solicite primei instante sau instantei de apel , inaintarea dosarului , in vederea judecarii recursului.[14]



[1] Conform actualei reglementari acestea sunt: lovirea sau alte violente , vatamarea corporala din culpa , amenintarea , calomnia , furtul la plangere prealabila , abuzul de incredere si tulburarea de posesie

[2] Ion Neagu - Drept procesual penal.Partea speciala.Tratat. , Globa Lex , Bucuresti, 2004 p.234

[3] Prin decizia Curtii Constitutionale nr.129/1996 si prin decizia nr. 69/15.04.1997 s-a decis ca recurs poate declara nu numai inculpatul arestat in cauza , ci si inculpatul judecat in stare de libertate sau cel aresta in alta cauza.

[4] Art. 386 lit. d , C.proc.pen.

[5] C.S.J. s.pen , nr. 631/ 1969

[6] Dumitru Radescu , Cristina Jipa - Apelul si recursul in procesul penal , vol.3 cu modificarile aduse de legea nr. 28/24.06,2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 468/01,06,2003 , Bucuresti , Juridica 2003 p. 358

[7] Ion Neagu - Drept procesual penal.Partea speciala.Tratat. , Globa Lex , Bucuresti, 2004 p. 235

[8] Ion Neagu - Drept procesual penal.Partea speciala.Tratat. , Globa Lex , Bucuresti, 2004 p.236

[9] Alexandru Boroi , geargeta St. Ungureanu , Nicu Jidvei , Ilie Magureanu - Drept provesual penal , vol.2, Bucuresti , All Beck , 2003 p. 358

[10] Dumitru Radescu , Cristina Jipa - Apelul si recursul in procesul penal , vol.3 cu modificarile aduse de legea nr. 28/24.06,2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 468/01,06,2003 , Bucuresti , Juridica 2003 p. 368

[11] Ion Neagu - Drept Procesual Penal , Bucuresti , Academia Republicii Socialiste Romania , 1988 , p. 542

[12] Ion Neagu - Drept Procesual Penal , Bucuresti , Academia Republicii Socialiste Romania , 1988 , p. 542

[13] Dumitru Radescu , Cristina Jipa - Apelul si recursul in procesul penal , vol.3 cu modificarile aduse de legea nr. 28/24.06,2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 468/01,06,2003 , Bucuresti , Juridica 2003 p. 380

[14] Dumitru Radescu , Cristina Jipa - Apelul si recursul in procesul penal , vol.3 cu modificarile aduse de legea nr. 28/24.06,2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 468/01,06,2003 , Bucuresti , Juridica 2003 p. 383








Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




Deliberarea si pronuntarea hotararii
DREPTUL EUROPEAN - UN NOU MEDIU NORMATIV SI JURISPRUDENTIAL PENTRU JUDECATORUL ROMAN
Sistemul dreptului musulman
Libertatea gandirii, constiintei si religiei
Intrebari pentru examen - disciplina Dreptul libertatilor fundamentale
Represiunea nedreapta: continut legal, subiecti, continut constitutiv
Falsul intelectual: continut legal, elemente de structura
RAPORTUL JURIDIC CU ELEMENT DE EXTRANEITATE
INTERPRETAREA DREPTULUI NATIONAL IN CONFORMITATE CU DREPTUL COMUNITAR
Dreptul englez