Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. Definiția dreptului, Norma de drept, izvoarele de drept, legi, aplicarea legilor

Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Conceptul de izvor al dreptului. Practica judecatoreasca ca izvor al dreptului.


Conceptul de izvor al dreptului. Practica judecatoreasca ca izvor al dreptului.



Conceptul de izvor al dreptului. Practica judecatoreasca ca izvor al dreptului.

Jurisprudenta este felul in care tribunalele interpreteaza legea. Exista state unde modul de interpretare judecatoreasca a legii constituie un izvor de drept. Astfel doctrina franceza admite ca "dintre toate cele trei izvoare nescrise ale dreptului, jurisprudenta, in dreptul administrativ, ramane singura direct creatoare". Jurisprudenta ca izvor de drept are o situatie diferita in functie de sistemul de drept. Prin jurisprudenta se intelege un ansamblu, o totalitate de hotarari judecatoresti. In sistemul de drept francez, ca si in alte state, hotararile instantelor judecatoresti nu sunt considerate a fi izvor de drept, intrucat se porneste de la ideea ca rolul instantelor judecatoresti este de a aplica legea la cazurile concrete, prin solutionarea de litigii juridice, si nicidecum de a crea legea ca izvor de drept prin hotararile prin care se pronunta. In alte sisteme de drept (de exemplu in dreptul anglo-saxon ), precedentul judiciar, adica hotararile judecatoresti pronuntate anterior, este socotit drept izvor de drept, facandu-se apel la asemenea hotarari pentru solutionarea unor litigii asemanatoare.

Jurisprudenta are o importanta deosebita deoarece ea este de cele mai multe ori un rezultat al controlului jurisdictional, deosebindu-se de sentintele/deciziile de justitie propriu-zise care sunt pronuntate de judecator in fiecare speta de contencios si care privesc direct partile aflate in litigiu fiind strict legate de aceste parti. Pentru a ajunge la confruntarea dintre o norma si un fapt, trebuie in primul rand analizate in detaliu datele faptei si trebuie apreciat continutul normei si tendinta generala a dreptului. Jurisprudenta se naste in primul rand in partea de incertitudine inerenta acestor operatii. Judecatorul are un rol creator, el fiind un interpret care este chemat sa hotarasca semnificatia care trebuie data normei juridice iar daca intalneste o dificultate cum ar fi o lacuna a ordinii juridice el nu poate sa-si decline competenta, nu poate spune ca nu se poate pronunta neavand un text de lege expres pentru situatia dedusa judecatii, deoarece ar comite delictul de "denegrare de dreptate". Intr-o asemenea situatie, judecatorul isi autoformuleaza o regula.
In cazul jurispudentei ca potential izvor de drept administrativ, un loc important il ocupa principiile gnerale ale dreptului desi pozitionarea acestora in ierarhia izvoarelor dreptului administrativ in absenta unui cod de procedura administrativa, este relativ dificila. Aceste principii sunt caracterizate mai intai de finalitatea (scopul) lor si de tipul sau nivelul de autoritate pe care intelege sa-l confere acestor principii judecatorul de contencios administrativ.
Regimul juridic al actelor administrative se sprijina in buna parte pe principii de drept formulate de doctrina juridica si aplicate in practica instantelor de contencios administrativ care controleaza legalitatea administratiei publice. Spre exemplu, principiul revocarii actelor administrative nu este prevazut expres in nici un text de lege, desi exista propuneri in acest sens, dar el se deduce din actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea administratiei publice. Privit ca operatiunea de incetare definitiva a producerii de efecte juridice de un act administrativ, acest principiu ar trebui prevazut expres in viitorul Cod de procedura administrativa .

Hotararile judecatoresti nu constituie, de regula, un izvor de drept; ele sunt acte care nu contin reguli juridice, ci solutii concrete, individuale, date pe baza unor acte normative si in vederea aplicarii lor. Insa atunci cand unele hotarari judecatoresti ofera solutii care devin obligatorii pentru alte instante judecatoresti sau alte organe de stat, confruntate cu solutionarea unor cauze asemanatoare, ele devin un izvor de drept, purtand denumirea de precedent juridic sau de practica juridica, daca se are in vedere procesul de formare a precedentului in activitatea instantelor judecatoresti.Nerecunoasterea caracterului actului normativ al practicii judiciare se bazeaza pe considerente atat de ordin juridic, cat si de ordin politic. Astfel se constata ca solutiile date de instantele judecatoresti- judecatorii, tribunale, Curti de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie - cu ocazia rezolvarii unor cause concrete (civile sau penale), supuse judecatii lor, au prin excelenta natura unor acte individuale, de aplicare a legilor si a altor acte normative ale statului. Hotararile instantelor judecatoresti nu contin acele elemente ce caracterizeaza orice izvor de drept, si anume caracter de generalitate si repetabilitate, de obligativitate generala. Ele isi ating scopul prin rezolvarea unui caz concret, solutia pe care o dau este obligatorie numai pentru acel caz si nu angajeaza alte instante.



Drept



SISTEMUL EUROPEAN DE PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI
Suveranitatea de stat si principiul separatiei puterilor in stat
Conditii referitoare la aparare
REGIMUL JURIDIC APLICABIL INDIVIZIUNII
Perioada de timp in cursul zilei cand poate fi efectuata perchezitia
Principiile dreptului penal
Apararea drepturilor de autor si a celor conexe
Drepturile si indatoririle magistratilor. Incompatibilitati si interdictii.
TAXELE VAMALE SI CONTINGENTARILE
Preocupari actuale privind combaterea coruptiei











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate