Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Actele juridice, altele decat contractul


Actele juridice, altele decat contractul




Droit civil – Les obligations – Volume 1:

Jean-Luc Aubert

Eric Savaux

Jacques Flour




Actele juridice, altele decat contractul

Exista acte unilaterale si acte colective.

Idei generale si plan:

Actul juridic unilateral este o manifestare de vointa prin care o persoana produce anumite efecte juridice.

Aceasta definitie permite distingerea actului unilateral de contractul unilateral. Diferenta consta nu in efecte, ci in formarea sa, fiind opera unei singure vointe. Codul civil nu mentioneaza daca actul unilateral poate da obligatii autorului.

Actele unilaterale pot fi patrimoniale si extrapatrimoniale. Un exemplu de act extrapatrimonial este recunoasterea copilului, care are ca obiect declararea si demonstrarea legaturii paterne sau materne. Efectul se va produce fara manifestarea vointei uneia dintre parti, fiind luata in considerare doar vointa autorului actului de recunoastere.

Un alt exemplu poate fi emanciparea. Acest act ii ofera unui minor capacitatile unui major in urma declaratiei parintilor prezentate judecatorului de tutela.

Pentru actele patrimoniale caracteristic este testamentul: actul prin care o persoana isi cedeaza bunurile dupa moartea sa uneia sau mai multor persoane desemnate de autorul actului.

Renuntarea constituie o alta categorie de acte unilaterale patrimoniale: renuntarea la o succesiune, la un usufruct, la un serviciu; confirmarea nulitatii unui act.

Conditiile de validitate ale actelor juridice unilateral

Reglementarea pur legala a actelor juridice unilaterale este, uneori, fragmentara si incompleta. Din aceasta cauza nu exista o teorie generala a actelor unilaterale, precum teoria generala a contractelor.

A. Conditiile de fond

In principiu, actul unilateral este suspus conditiilor identice contractului: consintamant, capacitate, obiect, cauza. Dar acest pincpiu nu se aplica tuturor conditiilor cu aceeasi rigoare.

1) daca nu exista particularitati pentru obiect, notiunea de cauza nu este aplicabila actelor unilaterale care sub aspect subiectiv nu au un motiv determinant.

2) pentru capacitate, regulile care se aplica contractului at trebui sa fie aici mai permisive.

3) consintamantul dat unui act juridic unilateral trebuie sa fie eliberat de vicii, precum consintamantul unui contract.

a) eroarea a fost retinuta, in conditiile de drept comun, ca si cauza de nulitate a renuntarii

la succesiune

b) manevrele neloiale practicate de una dintre parti sunt considerate cauze de nulitate





c) violenta este cauza de nulitate doar daca a fost opera a unuei terte parti, si doar daca a

fost injusta si determinanta.

d) nulitatea datorata incapacitatii, sau viciului consintamantului este o nulitate relativa

B. Conditiile de forma

Formalismul frecvent al actelor juridice unilaterale:

Cei care au studiat cel mai mult aceasta categorie de acte au relevat o supunere destul de larga la exigentele de forma. Putem da ca exmplu: testamentul, care sub greutatea nulitatii trebuie sa se rescrie intr-una din cele trei forme – olograf (scris in intregime de mana testatorului), original, sau mistic - prevazute de Codul civil; recunoasterea copilului natural care trebuie sa se faca printr-un act autentic, cu acelasi continut ca si certificatul de nastere.

Exigenta notificarii actelor receptive

Anumite acte unilaterale nu au existenta juridica decat prin faptul ca le-au fost aduse la cunostinta, persoanelor carora li se adreseaza pentru a produce efecte, anumite modificari. Aceste acte sunt denumite acte receptive, prin opozitie cu actele non-receptive, a caror eficacitate nu este subordonata manifestarii de vointa a autorului lor. Exemple de acte receptive: in cazul unei neplati, ordinul adresat debitorului de a-si executa obligatia, revocarea unui mandat, concedierea unui salariat.

Efectele actelor juridice unilaterale

Exista patru efecte ale actelor juridice unilateral: efectul abdicativ si efectul extinctiv, efectul declarativ, efectul translativ.

Efectele incontestabile ale actului juridic unilateral sunt: renuntarea la un drept sau in sens general, extinctia unei situatii juridice, declararea unui drept, transferul unui drept.

Efectul abdicativ pe care il poate produce actul unilateral se manifesta in acelasi fel in diferitele cazuri ale renuntarii. Se poate spune ca vointa exprimata in mod unilateral are capacitatea de a determina extinctia unui drept, sau mai précis a unui drept al carui declarant era titular.

Efectul abdicativ pare uneori a fi dublat de un efect translativ.

Efectului abdicativ al actului de renuntare, i se apropie efectul extinctiv insotit de exercitarea dreptului unilateral de reziliere numit anterior: este de notat faptul ca revocarea unui mandat sau rezilierea unui contract de munca are durata nedeterminabila.

Prin incheierea contractului din propria initiativa a uneia dintre parti, se dizolva drepturile care rezultau din acesta, dar si cele de care beneficia contractantul: desi unilateral prin manifestarea sa, vointa produce efecte bilateral.

Efectul declarativ reprezinta simpla revelare sau declarare a unui drept preexistent sau in sens mai larg a unei situatii juridice preexistente - in special confirmarea unei declaratii, recunoasterea unei datorii, recunoastrea copiilor naturali.

Efectul translativ

Acesta desemneaza transmiterea, unei terte parti, a unui drept al carui titular este chiar autorul manifestarii de vointa. Acesta este efectul cel mai energic pe care actul unilateral este susceptibil sa-l produca.

Actul juridic colectiv

De-a lungul timpului, s-a sustinut ca epitetul colectiv se refera doar la formarea actului: actul colectiv fiind “actul cu o forma colectiva in care vointele tind spre aceeasi tinta” si nu oricare act avand efect colectiv.

Datorita acestei restrictii putem admite ca exista doua tipuri de acte colective: acte unilaterale colective si acordurile colective.



Actele colective nu rezulta dintr-un acord incheiat intre doua persoane, sau intre doua grupuri de persoane, dintre care fiecare urmareste un scop diferit. Cei care participa sunt stimulati de vointe care au acelasi continut si tind spre acelasi scop.

Actul este astfel format de ceea ce putem numi un manunchi de declaratii unilaterale de vointa.

Pe de alta parte, actul colectiv care rezulta dintr-un acord incheiat intre doua parti, dintre care fiecare urmareste un obiectiv diferit se numeste acord colectiv.

Actele unilaterale colective

Deciziile majoritare:

Actiunea actelor de vointa tinde spre un scop comun, cu conditia ca acestea sa fie opera unui numar mare dintr-un grup determinat, fiind o decizie care li se va impune tuturor membrilor acelui grup.

In drept civil, copropietarii unui imobil construit sunt grupati in mod obligatoriu intr-un sindicat care are ca obiectiv asigurarea conservarii imobilului si administrarea partilor comune, si unde deciziile sunt luate de majoritate, in cazul in care raspunsurile la intrebari, probleme, sunt diferite.

Legea prezinta actele constitutive ale unei persoane morale ca fiind contracte. Astfel Codul civil dedica un titlu “contractelor de societate”, iar “contractul de asociere” a reprezentat obiectul unei legi importante din 1 iulie 1901. Acesta este de fapt caracteristic contractului: chiar daca vointele partilor au un continut diferit, se realizeaza un acord intre interese antagonistice.

Acrodurile colective

Acordul colectiv reprezinta un acord incheiat intre doua parti ale caror vointe au continut diferit. Reprezinta o intelegere intre doua interese antagonistice.

Diferenta fata de contract consta in faptul ca atat ambele parti, cat si una dintre ele, poate angaja un membru dintr-o colectivitate care va fi astfel legat de conventie fara sa isi fi dat consintamantul personal.

Acordurile colective de munca

Acordurile colective de munca au reprezentat obiectul unei legi din 11 februarie 1950, inclusa in Codul civil, care a fost la randul ei de mai multe ori modificata.

Prin participarea sindicatelor salariatilor la negocieri si la concluzii, atat o parte cat si cealalta ofera o posibilitate de dezbatere a conditiilor de munca.

1. acordul ordinar este un acord intre angajator sau un grup de angajatori pe de o parte, si una sau mai multe organizatii sindicale de salariati pe de alta parte, in care se stabilesc conditiile care vor fi in cele din urma prevazute in contractul individual de munca.

Angajatorii care au semnat personal un asemenea acord sau care sunt membri dintr-un grup semnatar sunt obligati sa respecte dispozitiile prevazute in rapoartele lor in cazul tuturor membrilor personalului lor, fara a face distinctie intre acestia.

2. in cazul acordului colectiv de munca susceptibil de dezvoltare sunt cerute anumite garantii, care au ca scop protejarea minoritatilor de un eventual abuz al majoritatilor. Pe de o parte el trebuie sa fie negociat si incheiat de catre o comisie mixta, convocata de Ministerul Muncii si compusa din reprezentanti ai organizatiilor sindicale cele mai reprezentative pentru teritoriul comun. Pe de alta parte, din punct de vedere al continutului este obligatoriu inserarea unui anumit numar de dispozitii.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Conditiile de valabilitate ale impartelii de ascendent
Bunuri, proprietate, dreptul de proprietate
OBLIGATIUNEA DE GARANTIE INTRE COMOSTENITORI
Legatele si desemnarea legatarilor
Organizarea si functionarea tutelei
Nulitatea absoluta a partajului
LICHIDAREA PASIVULUI SUCCESORAL
Falsul in declaratii: continut legal, subiecti, continut constitutiv
Actul juridic civil
EFECTELE HOTARARILOR JUDECATORESTI STRAINE














loading...