APLICAREA DREPTULUI COMUNITAR

APLICAREA DREPTULUI COMUNITAR

1. Respingerea dublei bariere si aplicarea cumulativa a dreptului intern si a celui comunitar. Respectarea primatului dreptului comunitar (Hot. Walt Wilhelm - 13.03.1969)

1.1. In primul rand, o interdictie stabilita in dreptul comunitar trebuie sa fie respectata in diversele ordini juridice nationale, ceea ce exprima deplin aplicarea principiului prioritatii. Aceasta nu impiedica, totusi, un cumul de proceduri si actiuni, atat la nivel national, cat si la cel comunitar. Dar, sanctiunile din dreptul comunitar sunt de natura administrativa in timp ce, in dreptul intern, ele pot di de o alta natura, chiar si penala.

O exigenta generala de echitate implica sa se tina cont de orice decizie represiva anterioara pentru determinarea unei eventuale sanctiuni si, deci, sa nu se incalce principiul non bis in idem. Totusi, in acest caz, dubla ilicitate poate antrena o dubla condamnare temperata.

1.2. In al doilea rand, o anumita practica poate fi validata in dreptul comunitar, in cazul ipotezei privind "dubla bariera".

Validarea poate sa rezulte printr-o decizie denumita de "arestare negativa" prin care Comisia considera ca o intelegere nu este restrictiva de concurenta in sensul art. 81 (1) sau ca art. 82 nu-si gaseste aplicare. Daca dreptul comunitar nu se aplica, de ce sa se limiteze competenta autoritatilor interne pentru aplicarea regulilor nationale? Ele conserva, in acest caz, libertatea principiului, insa, nimic nu le interzice sa tina seama de solutia comunitara, care este adesea oportuna. In acest caz, "dubla bariera" poate fi retinuta: absenta sanctiunii in dreptul comunitar (chiar daca este aplicabil - cazul unei intelegeri afectand comertul intre statele membre si considerata ca nerestrictiva), dar sanctiune posibila in dreptul national.

2. Autonomia economica necesara. Unitatile intreprinderii si pluritatea de persoane juridice. Intermediarii si grupurile de societati (Hot. Hydrotherm, Hot. BMW Belgia din 12.07.1979 si Viho Europa c. Comisiei din 24.10.1996 s.a.).

Este adevarat ca, adesea, subordonarea economica nu este decat prelungirea unei subordonari juridice, ceea ce interzice de a considera subordonata ca o "intreprindere".

Problema este mai delicata, insa, in cazul grupurilor de societati. Dupa caz si in functie de gradul de autonomie al filialelor, se poate considera ca un "grup" era constituit dintr-o pluralitate de intreprinderi sau, din contra, ca el este o intreprindere unica. Dar, criteriul decisiv este unitatea economica ce poate sa existe fara repartizarea sarcinilor. Controlul efectiv trebuie, insa, sa fie cautat. Daca exista controlul efectiv nu poate fi o concurenta intre societati. Dar. Aceasta autonomie efectiva a actiunii asupra pietii este esentiala si poate sa fie realizata, intre altele, prin legaturi in capital, de instructiuni, obiective sau teme impuse de societatea mama.

"Notiunea de intreprindere, plasata intr-un context de drept al concurentei, trebuie sa fie inteleasa ca desemnand o unitate economica din punctul de vedere al acordului in cauza, chiar daca, din punct de vedere juridic, aceasta unitate economica este constituita din mai multe persoane fizice sau morale". Or, societatea in cauza, nu era una din partile la acordul de constituire a societatilor care au un interes identic si care sunt controlate de aceeasi persoana fizica, parte, de asemenea, la acord, intrucat "in aceste conditii nu exista nici o virtualitate de concurenta intre persoanele care participa simultan, ca o singura parte, la acordul in cauza "in acelasi sens, Hotararea Zoja din 6.03.1974 a CJCE s.a.).

3. Concurenta - Pozitie dominanta - Abuz - Interdictie - Efect direct - Drepturi individuale - Aparare de catre jurisdictiile nationale - Recurs in justitie - Modalitati procedurale nationale - Conditii de aplicare - Sarcina probei

Ordinii juridice interne a fiecarui stat membru ii revine sarcina sa desemneze jurisdictiile competente si sa reglementeze modalitatile procedurale, inclusiv in materia sarcinii probei, a recursurilor destinate asigurarii apararii drepturilor pe care justitiabilii le au ca urmare a efectului direct al art. 86 din Tratat, dat fiind ca aceste modalitati nu pot fi mai putin favorabile decat cele privitoare la recursurile similare cu caracter intern, nici sa faca imposibila sau excesiv de dificila, in practica, exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica comunitara.

(Hotarare din 17 iulie 1997, GT - Link/De Danske Statsbaner)

4. Concurenta - Intelegeri - Atingere adusa concurentei - Art. 85 par.1 din Tratat - Exigenta alternativa a unui obiectiv sau a unui efect anticoncurential - Luare in consideratie a diferitelor versiuni lingvistice

Pentru a exista o infractiune la art. 85 par.1 din Tratat, nu este necesar ca o intelegere sa aiba in acelasi timp un obiectiv si un efect anticoncurentiale, cum sugereaza versiunea italiana a acestei dispozitii. In fapt, aceasta versiune nu ar trebui sa prevaleze singura in fata tuturor celorlalte versiuni lingvistice care fac sa apara cu claritate, prin utilizarea termenului "sau", caracterul necumulativ, dar alternativ, al conditiei in cauza. Interpretarea uniforma a normelor comunitare cere, in fapt, ca ele sa fie interpretate si aplicate in lumina versiunilor redactate in celelalte limbi comunitare.

(Hotarare din 17 iulie 1997, Ferriere Nord/Comisie)