Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» ADOPTIA - Consideratii generale privind adoptia


ADOPTIA - Consideratii generale privind adoptia


ADOPTIA

Sectiunea 1 –  Consideratii generale privind adoptia

1.1. Definitia si scopul adoptiei

            Cu unele diferente, rezultand din procedura de adoptie si efectele juridice ale acesteia, institutia adoptiei isi gaseste reglementare de sine statatoare in toate statele membre ale Consiliului Europei, numarandu-se astfel printre cele mai importante masuri de ocrotire a copilului care, prin finalitatea ei, ofera acestuia o familie permanenta.



            Reglementarea legala a adoptiei se impune ca urmare a necesitatii de a oferi copilului lipsit de parinti o ingrijire si educare corespunzatoare, in scopul dezvoltarii armonioase a acestuia din toate punctele de vedere.

            Asa cum s-a exprimat in literatura de specialitate, scopul adoptiei este acela de a asigura protectie intereselor patrimoniale si nepatrimoniale ale copiilor lipsiti de ocrotire parinteasca sau de o ocrotire corespunzatoare[1].

Potrivit art.86 din Codul familiei, adoptia se face in interesul celui adoptat, iar, in conformitate cu art.20 din Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala O.N.U. la 20 noiembrie 1990[2], orice copil care este lipsit temporar sau definitiv de o familie sau care nu poate sa fie lasat in familia sa de origine, are dreptul la protectie si ajutor special din partea statului, care poate sa fie acordat si sub forma adoptiei[3].

S-a sustinut de asemenea ca in cadrul raportului juridic al adoptiei exista si un interes al adoptatorului de a avea o viata normala de familie, interes care adesea este ignorat de legiuitor[4].

Adoptia este o institutie pe care o intalnim, sub diverse denumiri, din cele mai vechi timpuri la majoritatea popoarelor, avand ca principal scop ocrotirea copiilor ramasi fara parinti sau, acelora care, desi au parinti, nu au asigurata din partea acestora o crestere si educare corespunzatoare.

Ca temei juridic[5], adoptia deriva din dreptul roman, respectiv din termenul „adoptio“, care semnifica adoptia unei persoane dependente (alieni iuris ceea ce inseamna fiu de familie), precum si din termenul „adrogatio“, ceea ce inseamna adoptia unei persoane independente (sui iuris – pater familia, care devine astfel alieni iuris).

Astazi, preocuparea permanenta a statului de a gasi mijloacele si masurile necesare in scopul protectiei copilului s-a materializat prin adoptarea unor acte normative in materia adoptiei sau prin ratificarea de catre Romania a unor conventii internationale[6].

Initial, institutia adoptiei[7] a fost reglementata in Codul civil (art.304-324), dar, o data cu conturarea dreptului familiei ca ramura de drept autonoma, reglementarea acesteia s-a facut prin Codul familiei (capitolul III al titlului II, denumit „Infierea“).

Ulterior, datorita necesitatii protectiei copilului, tinandu-se cont de nevoile speciale ale acestuia, au fost adoptate acte normative speciale in acest scop. Discutam aici despre Legea nr.11/1990[8] privind incuviintarea adoptiei, modificata succesiv prin Legea nr.48/1991(care a inlocuit termenul de infiere cu cel de adoptie), precum si prin Legea nr.65/1995[9].

Din 1997, adoptia este reglementata prin OUG nr.25/1997[10], care a abrogat Legea nr.11/1990, precum si dispozitiile referitoare la adoptie cuprinse in Codul familiei.

OUG nr.25/1997, spre deosebire de vechiul act normativ, reglementeaza  numai adoptia cu efecte depline, caracterizata prin urmatoarele consecinte:

1)   intre cel care adopta si copil se stabileste filiatia;

2)   intre copil si rudele adoptatorului se stabileste rudenia;

3)   filiatia dintre copilul adoptat si parintii sai firesti inceteaza (art.1 alin.4);

4)   rudenia dintre copilul adoptat si rudele sale firesti inceteaza;

5)   se mentine impedimentul la casatorie intre adoptat si rudele sale firesti (art.21 alin.3), si de asemenea este oprita casatoria intre descendentii adoptatului si rudele sale firesti.

            OUG nr.25/1997 defineste adoptia ca fiind „o masura speciala de protectie a drepturilor copilului, prin care se stabileste filiatia  intre adoptator si copil si rudenia dintre copil si rudele adoptatorului“.

In alin.2 se prevede ca adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului. In acelasi sens se pronunta si Legea nr.15/1993 (art.8 alin.1), in vreme ce Legea nr.84/1994 prevede ca adoptia se incheie in interesul superior al copilului (art.1 lit.a). Desi actul normativ amintit nu defineste notiunea de „interes superior al copilului“, consideram ca acesta il reprezinta dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului si apararea drepturilor sale consacrate legal. Se considera ca interesul copilului constituie finalitatea superioara a adoptiei[11].

            Nu trebuie omis nici interesul adoptatorului care nu trebuie sa fie antagonic celui al copilului adoptat.

            Sintetizand, in doctrina adoptia a fost definita intr-o tripla acceptiune[12]:

- ca act juridic, ea reprezentand acordul de vointa al partilor implicate in procedura incheierii acesteia. Adoptia este un act juridic solemn, ceea ce presupune ca pentru incheierea sa valabila trebuie respectate in mod obligatoriu anumite cerinte legale: consimtamantul necesar la adoptie se poate da numai in forma autentica; adoptia se incuviinteaza numai de instanta de judecata competenta; adoptatorul trebuie sa prezinte conditiile materiale si garantiile morale in vederea asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului[13].

- ca raport juridic, adoptia consta in legatura de rudenie care ia nastere intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si intre adoptator si rudele sale, pe de alta parte.

- ca institutie juridica, adoptia ar putea fi definita ca totalitatea normelor juridice care reglementeaza incheierea, efectele, nulitatea si desfacerea ei[14].

Necesitatea stabilirii unui cadru cat mai coerent in ce priveste adoptia a determinat adoptarea la 23 iunie 2004 a Legii nr.273/2004[15] privind regimul juridic al adoptiei, lege care abroga OUG nr.25/1997.

Potrivit acestei noi reglementari, adoptia este definita ca fiind „operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului“.

1.2. Cateva consideratii privind reglementarile internationale in materia adoptiei

            Prin Legea nr.15/1993, Romania a aderat la Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967. Aderarea la aceasta conventie s-a facut cu o singura rezerva: Romania declara ca nu va aplica dispozitiile art.7, potrivit carora varsta minima a adoptatorului nu poate fi mai mica de 21 de ani si nici mai mare de 35 de ani. In legislatia romana, varsta minima este de 18 ani, fara sa se prevada o limita maxima de varsta.

            De asemenea, Romania declara ca din partea a III-a a Conventiei va avea efect numai art.18,19 si 20, potrivit carora:

-  autoritatile publice vor veghea la promovarea si buna functionare a institutiilor publice sau private carora pot sa se adreseze cei care doresc sa adopte sau sa fie adoptat un copil, in vederea obtinerii de sprijin si de sfaturi;

-  aspectele sociale si juridice ale adoptiei vor figura in programele de pregatire a lucratorilor sociali;

-  se vor lua masuri ca o adoptie sa poata interveni, daca este cazul, fara ca identitatea adoptatorului sa fie dezvaluita familiei copilului;

-  se vor lua masuri pentru a se reglementa sau a se permite ca procedura adoptiei sa se desfasoare in sedinta secreta;

-  adoptatorul si adoptatul vor putea obtine documente extrase din registrele publice al caror continut atesta faptul, data si locul nasterii adoptatului, dar nu dezvaluie in mod expres dorinta si nici identitatea parintilor firesti;

-  registrele publice vor fi tinute sau, cel putin, continutul lor va fi reprodus in asa fel incat persoanele care nu au un interes legitim sa nu poata afla faptul ca o persoana a fost adoptata sau, daca acest fapt este cunoscut, identitatea parintilor firesti.

Conventia de la Haga din 29 mai 1993, recunoscand necesitatea infloririi armonioase a personalitatii copilului care trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-un climat de fericire, iubire si intelegere, prevede ca adoptia internationala prezinta avantajul ca ofera o familie permanenta copilului pentru care nu poate fi gasita o familie potrivita in statul sau de origine.

Amintita conventie are ca obiect:

a)   sa stabileasca garantii pentru ca adoptiile internationale sa se infaptuiasca in interesul superior al copilului si in respectul drepturilor fundamentale care ii sunt recunoscute in dreptul international;

b)   sa instaureze un sistem de cooperare intre statele contractante pentru a asigura respectul acestor garantii si sa previna astfel rapirea, vanzarea sau traficul de copii;

c)   sa asigure recunoasterea in statele contractante a adoptiilor realizate potrivit conventiei.

Conventia se aplica numai adoptiilor internationale si reglementeaza conditiile adoptiilor internationale, autoritatile centrale si organismele implicate, precum si conditiile procedurale ale adoptiei internationale.

Art.39 din Conventia de la Haga prevede ca aceasta conventie nu deroga de la instrumentele internationale la care statele contractante sunt parti si care cuprind dispozitii referitoare la materiile reglementate prin prezenta conventie, afara daca o declaratie contrara nu s-a facut de statele legate prin atare instrumente.

Sectiunea a 2-a – Cerintele legale pentru incheierea adoptiei

2.1 Clasificarea cerintelor legale pentru incheierea adoptiei

            Pentru incheierea valabila a adoptiei este necesar a fi indeplinite anumite conditii care pot fi clasificate in functie de mai multe criterii[16].

            In ce ne priveste, ne oprim la urmatoarele criterii de clasificare:

-  conditii de fond;

-  conditii de forma.

Conditiile de fond pot fi subclasificate in:

-  conditii pozitive, care trebuie sa existe in mod obligatoriu pentru nasterea acestui act juridic;

-  impedimente la adoptie, adica acele conditii care nu trebuie sa existe pentru incheierea valabila a adoptiei.

2.2. Conditii de fond la adoptie

2.2.1. Consimtamantul

            Pentru ca adoptia sa produca valabile efecte juridice, este obligatoriu consimtamantul persoanelor indicate de lege in acest sens.

a) Consimtamantul adoptatorului

            Legea nr.273/2004 prevede ca adoptia poate fi incheiata de o persoana sau de o familie, in acest din urma caz fiind necesar consimtamantul ambilor soti, cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitate de a-si manifesta consimtamantul. Persoana care adopta poate fi necasatorita sau poate fi casatorita, in acest din urma caz, numai unul dintre soti devine adoptator, daca acesta adopta copilul sotului sau rezultat dintr-o casatorie anterioara.

            Pentru a produce valabile efecte juridice, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

-  sa provina de la o persoana cu capacitate de exercitiu;

-  sa nu fie viciat.

Sunt prin urmare exclusi de la procedura de incuviintare a adoptiei:

-  minorul necasatorit;

-  persoana pusa sub interdictie judecatoreasca.

In ce priveste persoana pusa sub interdictie judecatoreasca, aceasta nu poate consimti la adoptie nici macar in momentele de luciditate, deoarece acest lucru nu ar fi in interesul minorului adoptat, persoana pusa sub interdictie neputand veghea la dezvoltarea armonioasa a adoptatului.

In literatura de specialitate[17] a fost exprimata si opinia contrara, in conformitate cu care persoanele puse sub interdictie judecatoreasca pot deveni adoptatori in momentele de luciditate, pentru motivul ca legislatia in materie de adoptie nu cuprinde vreo dispozitie derogatorie de la dreptul comun.

In ce ne priveste, consideram ca esential la adoptie este si trebuie sa fie interesul copilului, motiv pentru care ne alaturam primei opinii.

Legea nr. 273/2004 prevede in art.6 alin.1, de asemenea ca nu pot adopta decat persoanele sau familia care prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului. Rezulta, deci, in mod evident, ca alienatul sau debilul mintal, chiar daca nu sunt pusi sub interdictie judecatoreasca, nu pot adopta pentru argumentul ca nu prezinta garantiile morale necesare realizarii interesului superior al adoptatului.

Consimtamantul la adoptie se exprima in fata instantei de judecata o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei.




b) Consimtamantul sotului adoptatorului

Daca numai unul dintre soti are calitatea de adoptator, legea cere si consimtamantul celuilalt sot. Legea nu cere in acest caz indeplinirea unor conditii speciale de forma, deci consimtamantul nu trebuie exprimat in forma autentica. Consimtamantul sotului celui care adopta nu poate fi inlocuit cu autorizatia autoritatii tutelare sau a instantei de judecata ori a altui organ.

Prin exceptie, consimtamantul celuilalt sot nu este cerut in cazul in care acesta este in imposibilitatea de a-si exprima vointa, fiind pus sub interdictie judecatoreasca, decazut din drepturile parintesti sau disparut, chiar daca acest lucru nu a fost constatat printr-o hotarare judecatoreasca.

Aceasta exceptie nu priveste acele situatii in care sotul se afla in imposibilitate temporara de a-si manifesta vointa.

Sotul celui care doreste sa adopte nu devine, prin manifestarea consimtamantului sau, adoptator, alaturi de celalalt sot.

Nu trebuie sa se faca confuzie intre aceasta situatie si cea in care ambii soti devin adoptatori, caz in care ei trebuie sa isi manifeste consimtamantul la adoptie in forma autentica.

c) Consimtamantul parintilor firesti ai celui care urmeaza sa fie adoptat

            Pentru incheierea valabila a adoptiei, ambii parinti firesti ai copilului ce urmeaza sa fie adoptat trebuie sa isi dea consimtamantul la adoptie, chiar si in situatia in care acestia sunt divortati sau copilul a fost incredintat unei a treia persoane sau unei familii.

            In cazul in care numai unul dintre parinti este de acord cu adoptia, iar celalalt se opune, aceasta nu se poate incheia[18]. Dezacordul dintre parinti nu poate fi solutionat nici de catre autoritatea tutelara, nici de catre instanta de judecata, deoarece parintele care nu a consimtit la adoptie ar putea fi tratat ca si cand ar fi decazut din drepturile parintesti, ceea ce este inadmisibil[19].

            In mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia minorului, daca se dovedeste prin orice mijloc de proba ca acestia refuza in mod abuziv sa-si dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia. In acest caz, hotararea judecatoreasca trebuie sa fie motivata.

            Parintele minor, in cazul copilului din afara casatoriei, poate sa-si manifeste singur consimtamantul, fara a fi nevoie de un reprezentant, daca are sub 14 ani, sau de incuviintarea prealabila, daca a depasit aceasta varsta[20].

            Consimtamantul poate fi exprimat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la nasterea copilului si poate fi revocat de acestia in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui in conditiile legii. Dupa expirarea acestui termen, consimtamantul devine irevocabil. In literatura de specialitate, s-a aratat ca termenul de 30 de zile acordat de lege parintilor pentru revocarea consimtamantului este mult prea scurt, avand in vedere faptul ca este de preferat ca parintii sa isi reia indatoririle fata de copil si sa il creasca[21].

            De la regula potrivit careia la adoptie este necesar consimtamantul ambilor parinti firesti ai adoptatului, art.12 alin.3 prevede si exceptii, reprezentate de acele situatii intemeiate, cand este suficient numai consimtamantul unuia dintre parintii firesti, si anume daca celalalt este decedat, necunoscut, pus sub interdictie judecatoreasca, declarat judecatoreste mort sau disparut ori se afla in imposibilitate de a-si manifesta vointa. De asemenea, in toate cazurile mentionate anterior nu este necesar consimtamantul parintilor firesti. Acesta nu este necesar nici in cazul in care copilul a atins varsta majoratului civil si este adoptat de o persoana care a crescut-o in timpul minoritatii sale.

            Spre deosebire de vechiul act normativ in materia adoptiei, Legea nr.273/2004 prevede ca obligatoriu la adoptie inclusiv consimtamantul parintelui decazut din drepturile parintesti (art.12 alin.2).

            Daca minorul care urmeaza sa fie adoptat este lipsit de ocrotire parinteasca, consimtamantul la adoptie va fi dat de tutore. In cazul in care tutela nu a fost instituita, fie se va proceda la instituirea ei, fie se va proceda direct la adoptie.

d)  Consimtamantul celui care urmeaza sa fie adoptat

Acest consimtamant se cere doar daca minorul a implinit varsta de 10 ani, varsta la care se apreciaza ca el este in masura sa judece daca adoptia este in interesul sau sau nu.

Consimtamantul va fi dat in instanta, el neputand fi suplinit prin inscrisuri anterioare, chiar autentice[22].

Suntem, deci, in prezenta unei capacitati speciale, prevazute de legiuitor in favoarea copilului, consimtamantul lui avand o semnificatie afectiva[23].

2.2.2. Capacitatea deplina de exercitiu a adoptatorului sau a familiei care adopta

            Este o alta conditie de fond la adoptie. Poate adopta orice persoana care are capacitate de exercitiu, indiferent de nationalitate, de starea civila sau daca mai are si alti copii.

2.2.3. Adoptatorul trebuie sa fie mai in varsta decat adoptatul cu cel putin 18 ani

            Scopul acestei conditii este acela de a crea prin adoptie o situatie similara cu aceea din familia fireasca. Legislatia romaneasca nu prevede o varsta maxima pana la care se poate adopta, dar instanta de judecata va tine cont de varsta adoptatorului in situatia in care aceasta este prea inaintata si va putea refuza incuviintarea adoptiei deoarece ea nu ar fi in interesul copilului[24].

            Prin urmare, prevederea referitoare la varsta minima a adoptatorului are caracter de ordine publica si trebuie respectata ca atare, dar, in ceea ce priveste varsta maxima, aceasta nu este reglementata cu caracter imperativ, motiv pentru care aceasta nu constituie o piedica de neinlaturat la incuviintarea adoptiei. S-a aratat ca stabilirea obiectiva a unei limite superioare de varsta contravine legii, firii si uneori motivatiei adoptiei, care poate fi dictata de considerente exclusiv morale[25].

            In cazuri exceptionale, instanta de judecata va putea sa incuviinteze adoptia, chiar daca varsta dintre adoptat si adoptator este mai mica de 18 ani, dar in nici o situatie, mai putin de 15 ani[26].

2.2.4. Cel care urmeaza sa fie adoptat sa nu fi dobandit capacitate de exercitiu

 Copilul poate fi adoptat pana la implinirea varstei majoratului civil. Prin exceptie, persoana care a dobandit capacitate de exercitiu poate fi adoptata de familia care a crescut-o. Cresterea trebuie sa fi avut un caracter de continuitate si sa fi fost de durata, deci nu ocazionala sau facuta in alte scopuri decat cel al adoptiei[27].

            Asa cum s-a aratat in practica judiciara, prin crestere trebuie sa se inteleaga nu numai acordarea intretinerii in timpul minoritatii, ci si existenta unor raporturi intre adoptat si adoptator asemanatoare celor existente intre parinti si copil.  Instantei ii revine indatorirea de a stabili prin administrare de probe adevaratele raporturi care au existat intre adoptatori si adoptat, daca adoptatorii l-au crescut in timpul minoritatii si daca intre ei si adoptat s-au stabilit si legaturi afective, necesare in orice familie[28].

2.2.5. Adoptia trebuie sa fie in interesul superior al celui care urmeaza sa fie adoptat

            Art.5 alin.1 prevede ca adoptia se face numai in interesul superior al celui care urmeaza sa fie adoptat, adica ea poate fi incuviintata numai atunci cand adoptatorul este in masura sa ii asigure o dezvoltare fizica si morala normala, asemanatoare celei asigurate in familia fireasca.

            Instantei de judecata ii revine rolul de a cerceta daca adoptatorul prezinta garantiile morale si materiale pentru ca adoptia sa fie incuviintata si sa isi atinga scopul. In acest sens, instanta de judecata va cere raportul privitor la ancheta psiho-sociala Comisiei pentru protectia copilului, raport care trebuie sa cuprinda date privind personalitatea, starea fizica si mentala a copilului, antecedentele acestuia, conditiile in care a fost crescut si a trait, orice alte date referitoare la cresterea si educarea copilului, precum si opinia copilului cu privire la adoptia propusa[29].

Daca adoptatorul are domiciliul pe teritoriul altui stat, instanta va avea in vedere ca adoptatul sa poata beneficia in acea tara de garantiile necesare pentru a se realiza scopul adoptiei[30].

2.3. Impedimente la adoptie

            Sunt impedimente la adoptie, acele imprejurari care, fiind prezente la incheierea adoptiei, nu pot determina valabilitatea actului juridic al adoptiei.

            2.3.1. Impedimentul izvorat din rudenia fireasca

            Art.8 alin.1 prevede ca „adoptia intre frati este interzisa“.  Acest impediment se justifica prin aceea ca prin adoptie s-ar crea relatii care sunt incompatibile cu rudenia fireasca existenta intre frati. Textul legal nu face distinctie intre fratii din casatorie  si cei din afara casatoriei.

Din interpretarea aceluiasi text legal, ar rezulta ca adoptia este permisa intre alte rude.

            2.3.2. Impedimentul izvorat din calitatea de sot

            Acest impediment isi gaseste justificarea in aceea ca relatiile dintre sot si sotie sunt incompatibile cu cele rezultand din adoptie, care sunt identice celor dintre parinti si copii. Nu este permisa nici adoptia intre fostii soti.

            De asemenea, art.8 alin.2 al Legii nr.273/2004 prevede ca adoptia a doi soti de catre aceeasi persoana sau familie este interzisa, intrucat nu pot fi soti copiii aceleiasi persoane, chiar daca este vorba de rudenie civila si nu de sange.

            2.3.3. Impedimentul rezultand din adoptia anterioara

            Art.7 al Legii nr.273/2004 prevede ca adoptia unui copil de catre mai multe persoane este interzisa, cu exceptia cazului in care ea se face simultan sau succesiv de catre sot si sotie.

            Prin urmare, atata vreme cat a fost incuviintata o adoptie, nu se mai poate incuviinta o noua adoptie cu privire la acelasi copil.

Sanctiunea incalcarii acestei dispozitii este nulitatea absoluta a ambelor adoptii incuviintate, instanta de judecata neavand drept de optiune[31].

In cazul in care adoptatorul a decedat, este necesara desfacerea adoptiei pentru a se incuviinta alta noua[32].

2.4. Conditii de forma la adoptie

2.4.1. Solemnitatea actului juridic al adoptiei

Deoarece actul juridic al adoptiei este un act solemn, este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii legale pentru ca acesta sa produca valabil efecte juridice:

a) consimtamantul adoptatorului sau al adoptatorilor se exprima in fata instantei de judecata o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei;

b) consimtamantul sotului persoanei care doreste sa adopte se exprima in fata instantei de judecata o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei;

c) consimtamantul parintilor firesti trebuie exprimat in forma autentica, insa numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la nasterea copilului;

d) consimtamantul copilului care urmeaza sa fie adoptat, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, trebuie exprimat obligatoriu in fata instantei de judecata, aceasta dispozitie legala avand un caracter imperativ.

La declaratia de adoptie se anexeaza urmatoarele acte:

a)   certificatul de nastere al copilului, in copie legalizata;

b)   certificatul medical privind starea de sanatate a copilului, eliberat de catre unitati publice nominalizate de catre directia de sanatate publica;

c)   atestatul valabil al adoptatorului sau al familiei adoptatoare;

d)  hotararea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei;

e)   certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata;

f)    certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare;

g)   cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare;

h)   certificatul medical privind starea de sanatate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista caruia este inscris;

i)     documentele doveditoare privind exprimarea consimtamantului parintilor firesti.

2.4.2. Procedura adoptiei

Procedura adoptiei cuprinde doua faze importante: o faza administrativa, care presupune interventia unor organe administrative cu atributii in aceasta materie, si o faza judiciara, desfasurata in fata instantei de judecata.

A. Procedura administrativa a adoptiei presupune, asa cum am precizat anterior, implicarea unor organe administrative care au rolul de a pregati dosarul de adoptie, pentru a-l transmite instantelor judecatoresti in scopul incuviintarii adoptiei si realizarii interesului superior al adoptatului.

A. Procedura administrativa

Pe baza planului individualizat de protectie, directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul va efectua demersuri pentru reintegrarea copilului in familie sau, dupa caz, pentru plasamentul copilului in familia extinsa sau substitutiva. Planul individualizat va avea ca finalitate adoptia interna, in situatia in care demersurile pentru reintegrarea copilului in familie sau in familia largita au esuat.

Directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul va sesiza in termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului, pentru a se incuviinta deschiderea procedurii adoptiei interne.

Hotararea judecatoreasca prin care se admite cererea directiei produce urmatoarele efecte:

a) drepturile si obligatiile parintesti ale parintilor firesti sau dupa caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspenda;

b) drepturile si obligatiile parintesti sunt exercitate de consiliul  judetean sau, dupa caz, consiliul local al sectorului Bucuresti in a carui raza teritoriala domiciliaza copilul.

Aceste efecte inceteaza daca in termen de 1 an de la data ramanerii irevocabile a hotararii directia nu a identificat o persoana sau o familie corespunzatoare pentru copil.

Adoptia presupune in mod obligatoriu incredintarea copilului pe o perioada de 90 de zile familie, care doreste sa-l adopte.

Daca nu exista cereri din partea persoanelor sau familiilor in a caror raza teritoriala se afla domiciliul copilului, directia va solicita Oficiului Roman pentru Adoptii sa trimita in termen de 5 zile lista centralizata la nivel national a tuturor persoanelor adoptatoare atestate si inscrise in Registrul national pentru adoptii.




Alegerea adoptatorului se va face in termen de 60 de zile de la primirea listei de catre directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul, tinandu-se cont de interesul superior al copilului.

B. Procedura judiciara

Competenta, in prima instanta, cu privire la incuviintarea adoptiei apartine tribunalului de la domiciliul copilului[33].

Cererea familiei sau a persoanei care doreste sa adopte este introdusa direct de catre acestia sau de directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul.

Instanta poate administra orice proba admisa de lege. Dupa administrarea acestora si verificarea tuturor actelor prezentate, instanta se pronunta asupra cererii, in sensul admiterii sau respingerii ei.

Hotararea este supusa recursului la Curtea de Apel.

Sectiunea a 3-a – Efectele adoptiei

            Indiferent de natura efectelor adoptiei, acestea se produc numai pentru viitor, dupa incuviintarea adoptiei prin hotarare judecatoreasca.

Data de la care adoptia produce efecte juridice este cea a ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a acesteia.

Efectele adoptiei sunt:

            3.1. Nasterea rudeniei civile. Prin adoptie, potrivit art.50 alin.2 al Legii nr.273/2004, se stabileste filiatia intre cel care adopta si copil, precum si rudenia intre copil si rudele adoptatorului. Datorita faptului ca legislatia actuala reglementeaza numai adoptia cu efecte depline, raporturile de rudenie se nasc si intre descendentii adoptatului, pe de o parte, si adoptator si rudele, acestuia pe de alta parte[34]. Ca urmare a nasterii rudeniei civile, legaturile de rudenie fireasca ale adoptatului si ale descendentilor sai cu rudele sale de sange inceteaza. Unicul efect al rudeniei firesti care se mentine este acela ca ea constituie in continuare un impediment la casatorie.

            3.2. Ca urmare a incuviintarii adoptiei, serviciul de stare civila va intocmi un nou act de nastere adoptatului, in care adoptatorii vor fi trecuti la rubrica parintilor firesti.

            3.3. Ocrotirea parinteasca va fi exercitata numai de catre adoptator. Singura exceptie de la aceasta regula se refera la situatia in care adoptatorul este sotul parintelui firesc al adoptatului, caz in care drepturile si indatoririle parintesti vor fi exercitate impreuna de catre adoptator si parintele firesc[35]. Daca adoptatorul nu exercita corespunzator drepturile si obligatiile ce ii revin, el poate fi decazut din drepturile parintesti. Aceasta sanctiune nu duce automat la desfacerea adoptiei, deoarece ea poate fi ridicata de instanta. Totusi, intr-o astfel de situatie, se poate cere desfacerea adoptiei, daca acest lucru este in interesul minorului adoptat. Daca sanctiunea ii vizeaza pe ambii adoptatori, instanta poate sa redea parintilor firesti exercitiul drepturilor parintesti, fie sa ia o alta masura de protectie a copilului, ca de exemplu, incredintarea unei familii, unei persoane, unui serviciu public specializat pentru protectia copilului sau unui organism privat autorizat.

            3.4. Numele adoptatorului. Copilul adoptat dobandeste prin adoptie numele celui care adopta. Cand sotii nu au un nume de familie comun, ei sunt obligati sa declare instantei numele pe care copilul urmeaza sa il poarte, iar in caz de neintelegeri, instanta de judecata va decide numele adoptatului. De lege ferenda consideram ca ar trebui sa se prevada si posibilitatea schimbarii prenumelui adoptatului, atunci cand adoptatorii solicita acest lucru. Schimbarea numelui de familie a-l adoptatului nu se va putea face ulterior incuviintarii adoptiei decat pe cale administrativa, in conditiile prevazute de lege[36].

            3.5. Domiciliul si locuinta adoptatului. Adoptatul are domiciliul la adoptator. Daca sotii au domicilii separate si nu se inteleg asupra acestuia, va decide instanta de judecata. La stabilirea domiciliului, instanta va avea in vedere interesul minorului[37]. Legea[38] prevede posibilitatea ca minorul care a implinit varsta de 14 ani sa poata solicita autoritatii tutelare sa-i incuviinteze o alta locuinta diferita de a parintilor sai, cu conditia ca aceasta sa fie in interesul desavarsirii invataturii si a pregatirii sale profesionale.

            3.6. Obligatia legala de intretinere. Intre rudele rezultate ca urmare a adoptiei exista obligatia de intretinere.

            3.7. Vocatia succesorala. Rudele rezultate din adoptie au vocatie succesorala reciproca, la fel ca rudele firesti[39].

            3.8. Cetatenia adoptatului. Minorul strain sau fara cetatenie, adoptat de un cetatean roman sau de doi soti cetateni romani, dobandeste cetatenie romana. Daca doar unul dintre soti are cetatenie romana, adoptatorii vor decide cetatenia adoptatului, iar daca nu se inteleg, va decide instanta judecatoreasca care va incuviinta adoptia. Minorul cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romana, daca adoptatorul solicita aceasta in mod expres si daca adoptatul este considerat potrivit legii straine ca a dobandit cetatenia straina.

Sectiunea a 4-a – Nulitatea adoptiei

            4.1. Consideratii generale

            Deoarece din structura adoptiei fac parte doua acte juridice (actul juridic al adoptiei si hotararea judecatoreasca de incuviintare a adoptiei), nulitatea oricaruia dintre acestea, duce la desfiintarea adoptiei, fiindca nulitatea actului juridic al adoptiei lipseste de obiect hotararea de incuviintare, iar nulitatea hotararii antreneaza ineficacitatea actului juridic al adoptiei[40].

Ca si in dreptul comun, cauzele care determina nulitatea adoptiei trebuie sa fie anterioare sau cel putin concomitente cu hotararea judecatoreasca de incuviintare a adoptiei[41].

Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata. Sunt persoane interesate: oricare dintre persoanele participante la actul juridic al adoptiei, autoritatea tutelara, alte servicii publice cu atributii in aceasta materie si procurorul.

Actiunea in constatarea nulitatii adoptiei este imprescriptibila. De regula, nulitatea absoluta a adoptiei nu poate fi acoperita, cu exceptia cazului in care cerinta legala incalcata este indeplinita inainte de hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii.

Nulitatea relativa poate fi invocata numai de catre persoanele ocrotite prin aceasta sanctiune. Spre deosebire de dreptul comun, in materie de adoptie, nulitatea relativa poate fi invocata nu numai de persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau de cele al caror consimtamant a fost viciat, ci si de cele al caror consimtamant a lipsit[42]. Actiunea in anularea adoptiei se prescrie in termen de 3 ani. Nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmarea expresa a actului sau prin abtinerea persoanei indreptatite de a invoca nulitatea[43].

4.2. Cazuri de nulitate a adoptiei

Sunt cazuri de nulitate a adoptiei:

            a) Lipsa consimtamantului uneia dintre persoanele chemate de lege sa consimta la adoptie[44].

Trebuie facuta urmatoarea distinctie:

            - lipsa consimtamantului parintilor firesti, al adoptatorului si al adoptatului mai mare de 10 ani este sanctionata cu nulitatea absoluta;

            - lipsa consimtamantului sotului persoanei care adopta este sanctionata numai cu nulitatea relativa[45];

            - lipsa consimtamantului tutorelui se sanctioneaza tot cu nulitate relativa[46].

            b) Adoptia multipla este sanctionata cu nulitatea absoluta[47].

            c) Adoptia unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu, care nu a fost crescuta de adoptator, este sanctionata cu nulitatea absoluta[48].

            d) Lipsa conditiei cu privire la capacitatea de exercitiu a adoptatorului si a celei cu privire la diferenta de varsta de cel putin 18 ani intre adoptat si adoptator se sanctioneaza tot cu nulitatea absoluta.

            e) Rudenia in linie dreapta sau colaterala. Rudenia in linie dreapta duce la nulitatea absoluta a adoptiei, ca si atunci cand ea se realizeaza intre parinti si proprii lor copii. Adoptia intre celelalte rude in linie dreapta este permisa[49]. Adoptia intre rudele colaterale de gradul al doilea este sanctionata cu nulitate absoluta.

            f) Adoptia intre soti atrage de asemenea nulitatea absoluta.

            g) Adoptia a doi soti de catre aceeasi persoana sau familie este interzisa, motiv pentru care aceasta duce la nulitatea absoluta a adoptiei.

            h) Incalcarea scopului adoptiei duce la nulitatea absoluta a acesteia.

            i) Viciile de consimtamant atrag nulitatea relativa a adoptiei. In literatura de specialitate s-a aratat ca eroarea constituie viciu de consimtamant numai atunci cand cade asupra identitatii fizice a adoptatului[50], iar dolul constituie viciu de consimtamant atunci cand provine de la oricare din persoanele care sunt chemate sa consimta la adoptie[51].

            Daca eroarea cade asupra naturii actului incheiat, atunci sanctiunea va fi nulitatea absoluta[52].

            4.3. Efectele desfiintarii adoptiei

            Nulitatea produce efecte retroactive. Cu toate acestea, unele efecte nu pot fi desfiintate cu caracter retroactiv deoarece tin de specificul actului adoptiei.

a)   Rudenia civila se considera ca nu a existat niciodata.

b)   Ocrotirea parinteasca este redobandita de parintii firesti, cu exceptia cazului in care instanta impune o alta masura, potrivit cu interesul minorului.

c)   Fostul adoptat va redobandi vechiul nume de familie. Acest efect se produce numai pentru viitor.

d)  Domiciliul si locuinta nu vor mai fi la adoptator dupa declararea nulitatii adoptiei.

e)   Obligatia de intretinere intre adoptat si adoptator inceteaza, fara sa se puna problema restituirii ei pentru trecut.

f)    Suprimarea impedimentelor la casatorie.

g)   Copilul cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, daca nu a implinit varsta de 18 ani, este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana. Copilul cetatean strain, adoptat de un cetatean roman, daca nu a implinit varsta de 18 ani pana la desfiintarea adoptiei si daca domiciliaza in strainatate, este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman. Daca nu sunt indeplinite aceste conditii, el va pastra cetatenia romana.

Sectiunea a 5-a – Desfacerea adoptiei

            La incuviintarea adoptiei, cat si la desfacerea ei, instanta de judecata trebuie sa tina seama de interesele adoptatului. Restul intereselor, de orice natura, ale diferitelor persoane interesate, oricat de justificate ar fi, nu pot fi avute in vedere.

Efectele desfacerii adoptiei se produc numai pentru viitor, incepand cu data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a pronuntat aceasta sanctiune. Ele se refera la urmatoarele:

a) Rudenia civila inceteaza pentru viitor si reapare rudenia de sange.

b) Parintii firesti redobandesc drepturile si obligatiile parintesti, daca instanta apreciaza ca ei sunt in masura sa le exercite.

c) Inceteaza obligatia de intretinere dintre adoptator si adoptat, precum si cea dintre rudele acestora.

d) Adoptatorul minor sau major va redobandi numele de familie avut anterior incuviintarii adoptiei.

            e) Domiciliul si locuinta fostului adoptat, daca acesta este minor, va fi la parintii sai firesti, la tutore sau la o alta persoana fizica sau juridica la care a fost incredintat. Daca fostul adoptat este major, desfacerea adoptiei nu are nici o semnificatie  in acest sens.

            f) Copilul roman, cetatean strain, daca nu a implinit varsta de 18 ani, redobandeste cetatenia romana, la data desfacerii adoptiei, daca domiciliaza in tara sau revine pentru a domicilia in tara. Copilul cetatean strain, adoptat de un cetatean roman, daca nu a implinit 18 ani, pierde cetatenia romana la data desfacerii adoptiei, daca domiciliaza in strainatate sau paraseste tara pentru a se stabili in strainatate. Daca adoptatul este major, atunci desfacerea adoptiei nu produce efecte juridice asupra cetateniei sale.



[1] Al. Bacaci, s.a, op. cit., p. 173.

[2] Ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990.

[3] CSJ, sc.civ., dec.nr.595/1991, „Dreptul“ nr. 1/1992, p. 103.



[4] I. Albu, op. cit., pp. 27-32.

[5] E. Molcut, D. Oancea, op. cit., pp. 101-102; A. Pricopi, Rudenia in Dreptul Roman, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 34.

[6] Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967, ratificata de Romania prin Legea nr.15/25 martie 1993, publicata in M.O. nr.67/31 martie 1993; Conventia asupra protectiei copilului si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993, ratificata de Romania prin Legea nr.84/1994, publicata in M.O. nr.298 din 21 octombrie 1994.

[7] Adoptia este reglementata si in vechile legiuiri, fiind o institutie traditionala a dreptului roman. Astfel, ea isi gaseste reglementare in Codul Calimah si Codul Caragea, care prevedeau „ca facerea de fii de suflet este dar spre mantuirea celor ce nu au copii“.

[8] Modificata si republicata in M.O. nr.159/24.06.1995.

[9] Modificata si republicata in M.O. nr.159/24.07.1997.

[10] Publicata in M.O. nr.120/12.06.1997 si aprobata prin Legea nr.87/1998, publicata in M.O. PI nr.168/29.04.1998.

[11] Gérard Cornu, Droit civil. La famille, 4-é edition, Montchrestien, Paris, 1994, p. 370.

[12] Al. Bacaci, s.a, op. cit., p. 172.

[13] Ion P. Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Ed. All Beck, 1998.

[14] I. Albu, op. cit., p. 21.

[15] Publicata in MO nr.557 din 23 iunie 2004, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2005.

[16] In literatura de specialitate au fost identificate si alte criterii de clasificare a cerintelor privitoare la adoptie. Astfel, I. Albu, I. Reghini, P.A. Sabó, Infierea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1997; A. Ionascu, s.a, Filiatia si ocrotirea minorilor, Ed. Dacia, 1980, p. 95 si urmatoarele, identifica urmatoarele criterii: conditii privitoare la adoptat, la adoptator si la raporturile preexistente intre acestia; conditii legate de incuviintarea adoptiei si de inregistrarea adoptiei.

[17] T.R. Popescu, op. cit., p. 126.

[18] CSJ.,s.civ.decizia nr. 34/1995, in „Dreptul“ nr. 10-11/1995, p. 142.

[19] Al. Bacaci, op. cit., p. 178.

[20] D. Rusu, C. Zira (I) si I. Albu (II), Validitatea consimtamantului parintelui minor la infierea copilului minor din afara casatoriei, in R.R.D., nr. 8/1968, pp. 61-69.

[21] Marieta Avram, Filiatia. Adoptia nationala si internationala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, op. cit., p. 158.

[22] A. Ionascu s.a, op. cit., p. 99.

[23] A. Ionascu, M. Muresan, M.N. Costin, V. Ursa, Filiatia si ocrotirea minorilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980, pp. 131-132.

[24] CSJ, s.civ.dec.nr.578/1992 in „Dreptul“ nr.2/1993, p. 68.

[25] CSJ, s.civ.dec.nr.578/1992 in „Dreptul“ nr.2/1993, p. 68, redata in Dreptul familiei. Practica judiciara adnotata, Cristina Turianu, Corneliu Turianu, Ed. Edit Press „Mihaela“ SRL, Bucuresti, 1999, pp. 411-412.

[26] Art.9 alin.2 din Legea nr.273/2004.

[27] Trib.Suprem, s.civ.decizia nr.1271/1964, in C.D.,1964, p. 147.

[28] Trib.Suprem, s.civ.nr.1625/1981, in R.R.D. nr.8/1982, p. 57.

[29] Legea nr.15/1993 se pronunta in acelasi sens. Potrivit art.9, ancheta trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: date cu privire la personalitatea, starea sanatatii si situatia economica a adoptatorului, conditiile de locuit, aptitudinea sa de educare a copilului, motivele pentru care adoptatorul doreste sa adopte copilul, motivele pentru care in cazul in care numai unul dintre soti solicita sa adopte un copil, celalalt sot nu se asociaza la cerere, potrivirea reciproca dintre copil si adoptator, durata perioadei in care el a fost incredintat in grija sa, personalitatea si starea sanatatii copilului, sentimentul copilului cu privire la adoptia propusa, religia adoptatorului si religia copilului, daca este cazul.

[30] C.S.J., s.civ. decizia nr.595/1991, in „Dreptul“, nr.1/1992, p. 103.

[31] I.P. Filipescu, Adoptia…, op. cit., p. 24.

[32] Trib.Suprem, s.civ., decizia nr.1095/1963, in C.D., 1963, p. 164.

[33] C.S.J.., s.civ., decizia nr.2942/1996, in „Buletinul jurisprudentei pe anul 1996“,            pp. 82-83.

[34] Al. Bacaci, s.a., op. cit., p. 192.

[35] Al. Ticlea, Consideratii privind infierea…, op. cit., pp. 41-45.

[36] Potrivit O.G. nr.41 din 30 ianuarie 2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice.

[37] Trib. Suprem, s.civ., decizia nr.1019/1977, in Cd., 1978, p. 127.

[38] Art.102 din Codul familiei.

[39] In aceasta privinta, a se vedea Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, Drept civil. Succesiunile, Ed. All Beck, 2003; Francisc Deak, Tratat de drept civil. Succesiunile, Ed. Actami, Bucuresti, 1999.

[40] I. Albu, Dreptul familiei, op. cit., p. 276.

[41] Gh. Beleiu, op. cit., pp. 175-176.

[42] Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr.3/1976, in C.D., 1976, pp. 13-14.

[43] I. Albu s.a., op. cit., p. 178.

[44] C.S.J., s.civ., decizia nr.3064/1996, in „Buletinul jurisprudentei pe anul 1996“, pp. 79-82.

[45] Plenul Trib.Suprem, decizia de indrumare nr.3/1974, in C.D., 1974, p. 132.

[46] T.M. Bucuresti, s.a III-a civ., decizia nr.2488/1983, in R.R.D. nr.7/1984, p. 63.

[47] Trib. Suprem, col.civ., decizia nr.1482/1996, pp. 194-196.

[48] C.S.J., s. civ., decizia nr. 3095/1995, in „Buletinul jurisprudentei pe anul 1995“,           pp. 77-78.

[49] Trib. Suprem, s. civ., decizia nr.30/1973, in C.D., 1973, p. 262.

[50] A. Ionascu s.a. , Filiatia…, op. cit., p. 139 si urm.

[51] I. Rucareanu, Rudenia…, op. cit., p. 150.

[52] I. Albu s.a., op. cit., p. 189.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




Asocierea pentru savarsirea de infractiuni: continut legal, subiect activ, continut constitutiv
Prezumtiile
Raportul dintre dreptul comunitar si dreptul national
Scurt Istoric al Formelor Procesului Penal
Consideratii generale privind izvoarele dreptului
Norma juridica – norma de drept
Notiunea, durata si principiile ocrotirii parintesti
Concesiunea bunurilor proprietate publica
Efectele desfiintarii partajului
Impiedicarea participarii in proces: continut legal, elemente de structura