Procesul de asistare si consiliere a victimelor infractiunilor

Procesul de asistare si consiliere a victimelor infractiunilor

Procesul de asistenta si consiliere incepe odata cu cererea persoanei si se finalizeaza in mod normal in momentul atingerii obiectivelor planului de asistenta si consiliere. Acesta are o desfasurare in timp si prezinta patru stadii: construirea relatiei dintre consilier si client, investigarea, elaborarea si implementarea planului de asistenta si consiliere si evaluarea eficientei interventiei.

In cadrul activitatii de consiliere psihologica a victimei, specialistii trebuie sa
cunoasca impactul pe care infractiunea l-a avut asupra victimei, deoarece oamenii reactioneaza diferit la infractiunile comise asupra lor, iar tipul de reactii nu poate fi prevazut nici dupa natura infractiunii si nici de tipul persoanei implicate.

Unii oameni sunt afectati, dar ajung sa priveasca respectiva situatie ca o experienta de viata, altii se interiorizeaza, avand reactii intarziate, ca urmare a reprimarii sentimentelor.

Unele dintre cele mai comune reactii pe care le au victimele sunt: vina, teama,
manie si neputinta. Pot avea sentimentul ca infractiunea a fost indreptata deliberat impotriva
lor. Se tem de ceea se va intampla in continuare, mai ales daca infractorul se afla inca in libertate.

Putem aprecia ca impactul crimei asupra sanatatii mintale a victimei este mult mai important decat toate consecintele materiale. Cazuistica pune in evidenta faptul ca ranile psihologice raman.

George Mircea Botescu[1] este de parere ca reactia de victimizare nu depinde doar de gravitatea delictului ci si de situatia personala a victimei si de perceptia sa asupra evenimentelor. Perceptia asupra evenimentelor este foarte importanta deoarece persoana cunoaste ansamblul normelor elementare, fundamentale care reglementeaza viata sociala, iar respectul lor face parte din securitatea minima a vietii cotidiene. In plan psihologiei individuale si colective decurge o viziune asupra vietii in societate pe care individul o deprinde din copilarie, in conformitate cu care individul dobandeste certitudinea ca poate trai in siguranta in propria casa sau ca se poate deplasa in spatiu public fara a fi in pericol. Altfel spus, victimizarea distruge aceasta viziune care-i confera individului un confort psihologic si o perceptie de securitate. Victimizarea zdruncina aceasta perceptie dar si mai grav este ca afecteaza grav increderea si stima de sine.

Abolirea starii minime de securitate poate produce asupra individului un impact devastator, adica il poate izola, ii poate da senzatia ca este deconectat social.

Mai multi cercetatori[2] sunt de parere ca impactul victimizarii se propraga asupra a trei sentimente: sentimentul de securitate, stima fata de sine si increderea acordata celuilalt.

In fata unor evenimente stresante persoanele, indiferent de personalitatea lor, pot reactiona diferit. Ororile pe care o persoana le traieste in timpul infractiunii pot sa determine o viitoare reactie asupra comportamentului acelei persoane. Aceste tulburari in comportamentul victimei unei infracsiuni se datoreaza stresului post traumatic. Una dintre cele mai frecvente manifestari ale stresului post trumatic este sindromul repetitiei, adica victima retraieste trauma prin intermediul amintirilor repetitive.

Pentru a se vindeca sau inainte ca situatia lor sa se cronicizeze, victimele traverseaza mai multe etape[3]:

1. in prima faza victima tine cont ca a avut loc oinfractiune, este socata dar incearca sa se detaseze de situatie, incearca sa o controleze.
2. victima este bulversata de realitate, resimte drama, pare a fi distanta si calma dar de fapt este traumatizata. In aceasta etapa victima este foarte cooperanta. In aceste doua faze victima este centrata pe amenintarea reala pe care delictul o prezinta.
3. in mod gradual, de foarte multe ori dupa ce dispare amenintarea, victima incepe sa se agite si sa resimta emotii puternice precum: furie, teama, frustrare, culpabilizare, rusine. Victima se poate simtii dezorientata, deprimata, disperata, chiar poate retrai victimizarea de o maniera totala sau partiala in visele sau fantasmele sale, isi pune intrebari precum "de ce eu?", frecvent simtindu-se vinovata de propria sa victimizare.
4. dupa ce a facut fata victimizarii sale, victima este in masura sa incerce sa-si reconstruiasca realitatea, isi regaseste un nou echilibru in viata revenind la normalitate.

1: Beneficiari si procedura

Pentru realizarea eficienta a activitatii de asistare si consiliere, consilierul de probatiune trebuie sa prezinte niste calitati esentiale[4] precum: capacitate empatica, autenticitate, conceptie pozitiva si liberala despre om, maturitate emotionala si intelegere de sine.

Potrivit legislatiei in vigoare, beneficiarii activitatii de asistare si consiliere a victimelor infractiunilor sunt:

Activitatea de asistare si consiliere poate fi oferita de catre consilierii de probatiune numai la cererea persoanei. Aceasta cerere a persoanei sta la baza primului document procedural al activitatii de asistenta si consiliere.

Scopul procesului

Activitatea de asistare si consiliere contribuie la atingerea scopului Serviciului de Probatiune, respectiv reducerea ratei de recidiva, reintegrarea sociala a persoanelor care au savarsit fapte penale si protectia publicului. Cat despre asistarea si consilierea victimelor infractiunilor, scopul acestei activitati poate fi reprezentat de reintegragrea sociala a victimelor infractiunilor, aducerea la starea de fapt dinaintei infractiunii.

Pregatirea continua a personalului de specialitate din cadrul Serviciului de Probatiune in domeniul asistentei si consilierii reprezinta premisa majora in ridicarea standardelor de calitate cu privire la acest domeniu.

3: Incetarea procesului

Potrivit articolului 49 din H.G. numarul 1239/2000 procesul de asistare si consiliere poate sa inceteze in urmatoarele trei cazuri:

la cererea persoanei asistate;

ca urmare a lipsei de cooperare sau a comportamentului neadecvat al persoanei asistate si consiliate.

la expirarea duratei asistentei si consilierii.