Reforma economica si cea contabila

Reforma economica si cea contabila

Tranzitia, ca fenomen contemporan, este o caracteristica a societatilor noastre. In literatura de specialitate se intalnesc si alte expresii, cum ar fi cele de reforma sau transformare. Dictionarul explicativ (Oxford, 2000) defineste acesti termeni astfel:

Transformare: schimbare completa, de obicei in mai bine, a formei sau fondului unui lucru;

Reforma: schimbare realizata asupra unui sistem social, unei organizatii etc. pentru imbunatatirea sau corectarea acestora;

Tranzitie: procesul sau perioada de schimbare de la o stare sau situatie la alta.

Ne vom baza in continuare, in principal, pe lucrarea Anei Bal (2001), care reliefeaza caracteristicile procesului tranzitiei la economia de piata din tarile Europei Centrale si de Est, studiul fiind realizat pe urmatoarele tari: Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Romania si Bulgaria.

Scopul si necesitatea modificarii sistemului economic

Dupa cum se stie, economia socialista de comanda era caracterizata de monopolul statului asupra tuturor activitatilor economice datorat preponderentei proprietatii de stat, care anula initiativa individuala. Aveam de-a face si cu un control autoritar al statului, exercitat prin instrumente dintre care amintim: planificarea, preturile administrate ale factorilor de productie, marfurilor si serviciilor, administrarea centrala a cursului de schimb, controlul riguros al schimburilor comerciale si al relatiilor de cooperare externa.

Dezvoltarea si cresterea economica s-au realizat datorita, in principal, utilizarii extensive a factorilor productivi, dar au fost asociate cu limitarea, pana la anulare, a drepturilor si libertatilor economice, politice si sociale pentru o mare parte a populatiei din tarile comuniste.

Acest tip de sistem economic, treptat, a dus la alocarea ineficienta a resurselor, la supradimensionarea unor sectoare sau ramuri economice, la neglijarea altora, la cresterea decalajului tehnologic fata de tarile occidentale, la crearea unor structuri manageriale si administrative ineficiente si supradimensionate, la egalizarea nefireasca si un nivel scazut al veniturilor populatiei.

Unele tari est-europene, in intervalul 1968-1989, au experimentat reforme economice partiale. In Ungaria sau Polonia a existat in aceasta perioada o anumita descentralizare a economiei, fapt ce a modelat mentalitatile si comportamentele economice ale populatiei si le-a pregatit pentru economia concurentiala.

Reformele economice ce au fost introduse la inceputul anilor 1990 nu au reprezentat un scop in sine, ci o necesitate imperativa datorata crizei economice din tarile est-europene din anii 1980 si crizei din cadrul CAER. Evolutia reformelor economice tintea sa duca la dobandirea de catre populatie a convingerii ca libertatea economica ar fi sinonima cu sporirea oportunitatilor de prosperitate individuala si ale societatii simultan cu asumarea anumitor riscuri.

Obiectivele fundamentale ale tranzitiei erau refacerea structurilor democratice si ale economiei de piata, insa acestea necesitau refacerea sistemului de valori al societatii, a comportamentelor si mentalitatilor.

Conceptii referitoare la transformarea sistemica

Transformarea social-economica si politica a fostelor tari comuniste a presupus crearea unor sisteme politice pluraliste, garantarea drepturilor civile ale cetatenilor prin intermediul legilor fundamentale, acestea necesitand o opera legislativa si institutionala de amploare. Pe plan economic, era necesara reconstruirea unor mecanisme si institutii proprii economiilor capitaliste si se cerea redefinirea rolului statului in economie. Cele mai importante modificari vizau:

reinstituirea dreptului de proprietate privata;

concurenta;

instituirea relatiilor de tip contractual intre agentii economici;

regandirea rolului statului in economie;

construirea institutiilor economiei de piata, care semnifica si construirea raporturilor sociale pentru asigurarea echilibrului social din tarile in tranzitie;

construirea unor institutii si mecanisme noi, capabile sa realizeze implicarea favorabila si dinamica a economiilor in tranzitie in economia mondiala, in conditiile existente la sfarsitul anilor 1980 (internationalizarea economiilor nationale, globalizarea economiei mondiale, extinderea organismelor de integrare economica);

schimbarea mentalitatilor si comportamentelor tuturor categoriilor sociale: manageri, politicieni, specialisti, consumatori, lucratori.

In principal, doua paradigme de gandire economica referitoare la procesul transformarii economiei planificate au fost dominante si anume:

o      modificarea relativ rapida a mentalitatilor si comportamentelor economice sau tratamentul de soc ce presupunea:

brusca liberalizare a preturilor in vederea eliminarii excesului de masa monetara si internalizarii preturilor internationale;

rapida liberalizare a comertului exterior;

introducerea convertibilitatii monedei dupa o devalorizare substantiala si utilizarea sa ca ancora nominala anti-inflatie si ca instrument de stimulare a exportului;

practicarea unei severe fiscalitati, constand mai ales in eliminarea subventiilor;

lansarea unor programe rapide de privatizare.

o      transformarea ca proces gradual, organic, intr-o perioada mai lunga, prin transformarea treptata a institutiilor si introducerea treptata a mecanismelor pietei astfel incat socurile ce apar sa poata fi absorbite mai usor de economie si sa fie mai suportabile pentru populatie.

Ambele abordari au limite si ignora unele aspecte ale tranzitiei.

Evolutia procesului de tranzitie

In termeni economici, tranzitia la economia de piata urmareste crearea unor mecanisme de alocare si utilizare eficienta a resurselor si de distributie echitabila a veniturilor, ceea ce s-ar putea realiza prin asa-numita ajustare structurala.

Comparand evolutiile din diferite tari, concluzia generala este ca s-au dovedit corecte opiniile potrivit carora programele de reforma ar fi trebuit sa cuprinda simultan programe de stabilizare macroeconomica si de ajustare structurala. De aceasta "reteta" s-a apropiat cel mai mult reforma din anii 1990-1993 din Cehoslovacia.

Programele de reforma elaborate la inceputul anului 1990 de guvernele tarilor din Europa Centrala si de Est prezentau o tendinta comuna si anume cea de creare a unor economii de piata cu o puternica tenta sociala. Concret, in multe din tarile in tranzitie, s-a putut constata lipsa viziunii clare referitoare la rolul statului in perioada de tranzitie. Din evaluarea acestor realitati a rezultat ca, pana la constituirea si functionarea completa a institutiilor pietei, ar fi nevoie ca statul sa-si asume o functie de coordonare puternica pentru atingerea unor obiective bine determinate cum ar fi:

cresterea economica;

stimularea ofertei pentru export,

mentinerea unor industrii considerate strategice;

sustinerea unor sectoare de importanta strategica (agricultura, cercetare-dezvoltare, servicii publice - vezi sanatate, invatamant etc.).

Programele de reforma economica initiale, fiind elaborate sub impulsul clipei, nu au reliefat coordonatele unor strategii pe termen lung (cu exceptia Cehoslovaciei) dar, in prezent, este recunoscuta necesitatea acestor strategii tinand cont nu doar de durata unor schimbari structurale,ci si de cerintele integrarii economice regionale care presupune importante ajustari ale legislatiei si politicilor economice.