Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Contabilitate


Index » legal » Contabilitate
» Procedee de calculatie a costurilor


Procedee de calculatie a costurilor


Procedee de calculatie a costurilor

Obiective de atins:

Ř      De raspuns la urmatoarele intrebari:

      Care sunt formele sub care se prezinta procedeul de repartizare a cheltuielilor indirecte?

      Care sunt etapele celor doua forme?

Ř      De enumerat:



       Procedee de delimitare a cheltuielilor de productie in fixe si variabile;

       Procedee de calcul a costului pe unitate de produs, lucrare, serviciu;

                        Si de mentionat momentul de utilizare a lor.

Ř      Calcularea :

             Costului unitar conform procedeului diviziunii simple

                               Costului pe unitatea de produs finit conform procedeului indicilor de echivalenta simpli calculati ca raport direct

Determinarea costului unitar are la baza raportul dintre cheltuielile intreprinderii si volumul produselor obtinute, al lucrarilor executate sau al serviciilor prestate. Metodele de calculatie a costurilor folosesc procedee cu caracter general sau procedee cu caracter specific.

Procedeele cu caracter general se subordoneaza calculului matematic, incepand cu operatiile aritmetice si algebrice elementare si continuand cu elemente de algebra superioara, modelare matematica.

Procedeele cu caracter specific calculatiei costurilor se folosesc numai de catre o singura metoda de calculatie. Aceste procedee specifice se grupeaza astfel:

·         procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte;

·         procedee de delimitare a cheltuielilor de productie in variabile si fixe;

·         procedee de calcul al costului pe unitatea de produs.

2.1 Procedee de repartizare a cheltuielor indirecte

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe centre de costuri, sectoare, activitati, produse se realizeaza prin procedeul suplimentarii care se prezinta sub doua forme: forma clasica si forma cifrelor relative de structura.

2.1.1        Forma clasica a procedeului suplimentarii

Aceasta forma presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a)                  alegerea bazei de repartizare comuna ca natura tuturor produselor, lucrarilor sau serviciilor, dar diferita ca marime de la un obiect de calculatie la altul;

Entitatile pot folosi ca si baza de repartizare: salariile directe, cheltuielile directe, numarul de ore-masina, valoarea utilajului, puterea motoarelor, suprafata atelierelor sau sectiilor.

b)                  calculul coeficientului de suplimentare, conform relatiei:

                       unde:

      Ks = coeficientul de suplimentare;

      Chr = cheltuielile de repartizat;

      bj = marimea bazei de repartizare

      n = numarul de produse, sectoare de activitate, gen de activitate.

c)                  calculul cotei de cheltuieli „C” ce revine pe obiectul de calculatie „i”,  astfel:

Cj = bj x Ks

In forma clasica, procedeul suplimentarii prezinta trei variante, in functie de numarul si caracterul coeficientilor de repartizare calculati, si anume:

-                      procedeul suplimentarii in varianta coeficientului unic sau global

-                      procedeul suplimentarii in varianta coeficientilor diferentiati

-           procedeul suplimentarii in varianta coeficientilor selectivi .

2.1.1.1              Procedeul suplimentarii in varianta coeficientului unic sau global

Aceasta varianta presupune ca pentru intreaga masa de cheltuieli indirecte de repartizat se calculeaza un singur coeficient de suplimentare. Se foloseste si pentru repartizarea cheltuielilor generale de administratie.

Exemplu:

La societatea ALFA se fabrica produsele: A, B si C. In perioada de gestiune exemplificata obtinerea produselor a generat cheltuieli indirecte de produc­tie (comune de sectie) in suma de 5.184 lei. Se alege ca baza pentru repartizarea lor pe obiecte de calculatie salariile directe ale caror valori sunt: in cazul pro­dusului A = 2.448 lei, in cazul pro­dusului B = 1.440 lei, iar  in cazul pro­dusului C = 1.872 lei.

            Se cere: repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe purtatori.

Rezolvare:

Se parcurg etapele prezentate mai sus:

a)     marimea bazei de repartizare este mentionata in datele problemei:

A = 2.448 lei;  B = 1.440 lei;  C = 1.872 lei.

b)     calculul coeficientului de suplimentare:

= = = 0,9

c)         calculul cotei de cheltuieli ce revine pe obiectul de calculatie astfel:

Cj = bj x Ks, CA = 2.448 x 0,9 = 2.203, CB = 1.440 x 0,9 = 1.296, CC = 1.872 x 0,9 = 1.685

2.1.1.2              Procedeul suplimentarii in varianta coeficientilor diferentiati

Aceasta varianta presupune repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul mai multor coeficienti, fiecare coeficient determinandu-se in functie de alt criteriu, ca de exemplu: cheltuielile cu amortizarea cladirilor se repartizeaza in functie de suprafata acestora exprimata in m2, cheltuielile cu energia electrica se repartizeaza in functie de consumul exprimat in kw, cheltuielile cu apa consumata se repartizeaza in functie de consumul specific, exprimat in m3 etc.

Exemplu[1]:

Intr-o intreprindere, pentru stabilirea cheltuielilor cu intretinerea si functionarea utilajelor pe sectii, situatia se prezinta astfel:

-      amortizarea cladirii monobloc a intreprinderii in care functioneaza doua sectii (I si II) este in suma de 4.560.000 lei, iar suprafata sectiilor respective este urmatoarea:

            Sectia I = 60.000 m2;              Sectia a II-a = 40.000 m2;    .

-      energia electrica consumata in scopuri motrice indicata de contorul unic este de 12.000.000 KW/h, iar puterea instalata a motoarelor electrice care actioneaza masinile este urmatoarea:

            Sectia I = 56.000 KW,

            Sectia a II-a = 46.000 KW,

            Sectia a III-a: 18.000 KW,   regimul de lucru al masinilor este acelasi.

Sa se repartizeze pe sectii cheltuielile cu amortizarea si energia electrica consumata.

Rezolvare:

a)      Se calculeaza coeficientul de suplimentare:

- pentru amortizarea cladirii monobloc:

=  = 45,6

- pentru energia electrica consumata in scopuri motrice:

Ks= =  = 100

b) Se calculeaza cota de cheltuieli de repartizat pe fiecare sectie:

-  pentru amortizare:
Cj = bj x Ks

CSI =  60.000 x 45,6 =    2.736.000 lei;   

CSII = 40.000 x 45,6 =    1.824.000 lei;

                           Total = 4.560.000 lei.

-  pentru energia electrica:

CSI   = 56.000 x 100 = 5.600.000 KW/h;

CSII  = 46.000 x 100 = 4.600.000 KW/h;

CSIII = 18.000 x 100 =  1.800.000 KW/h;

                     Total = 12.000.000 KW/h.

2.1.1.3              Procedeul suplimentarii in varianta coeficientilor selectivi

Aceasta varianta a procedeului suplimentarii presupune ca pe langa alegerea de baze de repartizare diferentiate pe fel sau categorie de cheltuieli, sa se stabileasca si produsele asupra carora se face repartizarea. Se aplica in exclusivitate pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de productie. Unele produse parcurg itinerarul tehnologic de fabricatie in anumite sectii de productie, altele prin alte sectii, dar exista si produse care parcurg itinerarul tehnologic prin toate sectiile. Prin urmare, cheltuielile indirecte de productie vor trebui repartizate numai asupra acelor produse care au suportat operatii tehnologice de fabricatie in acea sectie.

Cheltuielile indirecte de productie se impart in doua subgrupe, respectiv:

- cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor;

- cheltuieli generale ale sectiei sau ale centrului de responsabilitate.

Pentru fiecare dintre ele se calculeaza coeficienti de repartizare separati, la nivelul fiecarei sectii, itinerarul tehnologic al produselor prin sectii fiind luat in considerare pentru constituirea bazelor.

Exemplu:

O societate cu activitate industriala dispune de trei sectii :  I, II si III. In cadrul sectiilor se fabrica trei produse (A, B, C) al caror flux tehnologic este: produsul A trece prin toate sectiile, produsul B trece prin sectiile I si III, iar produsul C prin sectiile I si II.

                         Sectia

Produsul

  S1  

  S2 

  S3

A

B

C

Situatia cheltuielilor indirecte de repartizat se prezinta astfel:

Cheltuieli indirecte de productie, din care :

Sectia

Total

I

II

III

6.785

5.755

4.213

16.753

- cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor (CIFU) ;

4.013

2.587

2.233

8.833

- cheltuieli generale de sectie (CGS) .

2.772

3.168

1.980

7.920

Situatia bazelor de repartizare pe produse, se prezinta astfel:

Baze de repartizare pe produse:

Sectia 

I

II

III

Marimea absoluta a bazei de repartizare privind CIFU:

5.016

3.696

2.482

-                      produsul A :

1.584

1.980

1.373

-                      produsul B :

2.376

-

1.109

-                      produsul C :

1.056

1.716

-

Marimea absoluta a bazei de repartizare privind CGS:

5.544

7.920

3.300

-                      produsul A :

2.244

3.353

1.769

-                      produsul B :

1.769

-

1.531

-                      produsul C :

1.531

4.567

-

            Se cere: repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe purtatori.

Rezolvare:

a)                  calculul coeficientilor de suplimentare selectivi pe grupe de cheltuieli in cadrul sectiilor, folosind relatia :

                                              

Coeficienti de suplimentare

Sectia I

Sectia II

Sectia III

KsCIFU

0,8

0,7

0,9

KsCGS

0,5

0,4

0,6

 

b)        calculul cotelor de cheltuieli indirecte de productie ce revin pe produs, folosind relatia : Cj = bj x Ks

Explicatii:

Sectia I

Sectia II

Sectia III

Total cota

CIFU :

bj

Ks

Cj

bj

Ks

Cj

bj

Ks

Cj

8.833

produsul A :

1.584

0,8

1.267

1.980

0,7

1.386

1.373

0,9

1.236

3.889

produsul B :

2.376

0,8

1.901

-

-

-

1.109

0,9

998

2.899

produsul C :

1.056

0,8

845

1.716

0,7

1.201

-

-

-

2.046

CGS :

bj

Ks

Cj

bj

Ks

Cj

bj

Ks

Cj

7.920

produsul A :

2244

0,5

1.122

3.353

0,4

1.341

1.769

0,6

1.061

3.524

produsul B :

1.769

0,5

884

-

-

-

1.531

0,6

919

1.803

CGS :

1.531

0,5

766

4.567

0,4

1.827

-

-

-

2.592

2.1.2        Forma cifrelor relative de structura

Aceasta forma a procedeului suplimentarii presupune parcurgerea urmatoarelor etape :

a)                  alegerea unei baze de repartizare ;

b)                  calculul ponderii bazei de repartizare corespunzatoare fiecarui obiect de calculatie fata de total baza, astfel :

,           unde:

P =

ponderea bazei de repartizare, corespunzand unui obi­ect de calculatie fata de total baza;

b =

nivelul bazei de repartizare corespunzand obiectului de calculatie;

j =

obiectul de calculatie asupra caruia trebuie repartizate cheltuielile.

c)                  procentele obtinute se aplica asupra cheltuielilor care fac obiectul repartizarii (Chr), determinandu-se cotele de cheltuieli indirecte de productie ce revin fiecarui obiect de calculatie, astfel:

Cj = Pj x Chr,           unde:

Cj =

cota de cheltuieli indirecte ce revine fiecarui obiect de calculatie;

Pj =

ponderea bazei de repartizare, corespunzand unui obi­ect de calculatie fata de total baza;

Chr =

cheltuielile care fac obiectul repartizarii




Exemplu:

La societatea ALFA se fabrica produsele: A, B si C. In perioada de gestiune exemplificata obtinerea produselor a generat cheltuieli indirecte de produc­tie (comune de sectie) in suma de 7.776 lei. Se alege ca baza pentru repartizarea lor pe obiecte de calculatie salariile directe ale caror valori sunt: in cazul pro­dusului A = 3.672 lei, in cazul pro­dusului B = 2.160 lei, iar  in cazul pro­dusului C = 2.808 lei.

            Se cere: repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe purtatori.

Rezolvare:

a)         Se iau ca baza de repartizare salariile directe ;

b)         Se calculeaza ponderea bazei de repartizare corespun­zand fiecarui produs fata de total baza:

= 0,425;           = 0,250;              = 0,325

c)         Se calculeaza cota de cheltuieli indirecte de productie ce revine fiecarui produs:

CA= 0,425 x 7.776 = 3.305;

CB= 0,250 x 7.776 = 1.944

CC= 0,325 x 7.776 = 2.527

                        Total: 7.776

2.2              Procedee de delimitare a cheltuielilor de productie in variabile si fixe

Principiul de baza al procedeelor de delimitare a cheltuielilor de productie in variabile si fixe consta in determinarea influentei pe care o are modificarea volumului productiei (activitatii) asupra evolutiei cheltuielilor de productie. Aceste procedee se utilizeaza atunci cand se cunoaste o masa a cheltuielilor ( un total al cheltuielilor) si se impune o separare a acestora in variabile si fixe. Pentru efectuarea separarii este necesara cunosterea evolutiei in timp atat a volumului fizic al productiei cat si a nivelului cheltuielilor.

Separarea cheltuielilor de productie in variabile si fixe se realizeaza prin utilizarea urmatoarelor procedee:

- procedeul celor mai mici patrate;

- procedeul punctelor de maxim si de minim;

- procedeul analitic.

    

      2.2.1 Procedeul celor mai mici patrate

Procedeul celor mai mici patrate presupune parcurgerea urmatoarelor etape :

1.                  calculul volumului mediu de productie pentru perioada luata in calcul, astfel :

,  unde :

 = volumul mediu de productie

Q = volumul productiei dintr-o perioada de gestiune (luna, trimestru, an) ;

t = perioada de gestiune (luna , trimestrul, anul) ;

n = numarul perioadelor luate in calcul.

2.                  calculul cheltuielilor medii pentru perioada luata in calcul, astfel:

, unde :

= cheltuielile medii;

Ch = cheltuielile dintr-o perioada de gestiune .

3.                  calculul abaterii volumului productiei din fiecare perioada de gestiune luata in calcul, fata de volumul mediu al productiei astfel:

, unde:

X = abaterea volumului productiei fata de volumul mediu al acesteia.

4.                  calculul abaterii cheltuielilor indirecte de productie din fiecare perioada de gestiune luata in calcul fata de volumul mediu al cheltuielilor, astfel:

, unde:

Y = abaterea cheltuielilor de productie fata de volumul mediu al acestora.

5.                  calculul abaterii medii patratice de la volumul fizic al productiei:            X2

6.                  calculul produsului dintre abaterea de la volumul fizic al productiei (X) si abaterea de la cheltuiala medie (Y):            X * Y

7.                  calculul cheltuielilor variabile unitare conform relatiei:

, unde:

chv = cheltuieli variabile unitare

XY = produsul abaterilor de productie si cheltuieli

X2 = abaterea patratica a volumului productiei.

8.                  calculul cheltuielilor variabile  totale aferente unei perioade de gestiune luata in calcul, astfel:

Chvt = chv x Qt,   unde :

Chv = cheltuieli variabile totale

Ot = productia programata

9.                  calculul cheltuielilor fixe :

Chft = Cht – Chvt,    unde :

Chf = cheltuieli fixe

Ch = cheltuieli de productie

Nota : Cheltuielile fixe nefiind dependente de evolutia volumului productiei, in etapa 8 si 9 se vor efectua calcule pentru doua perioade de gestiune oarecare.

10.              calculul cheltuielilor de productie standard pentru o perioada de gestiune viitoare :

Chs = Ch+ (chv x Qs),  unde :

Chs = cheltuileli standard ;

Qs = productia standard.

Exemplu:

            Cheltuielile indirecte de productie ocazionate de activitatea unei sectii principale de productie si productia obtinuta in semestrul II au avut urmatoarea evolutie:

perioada de gestiune (i)

volumul productiei (Q)

cheltuielile indirecte de productie (ch)

iulie

8.160

726.400

august

7.840

713.600

septembrie

7.600

704.000

octombrie

7.440

697.600

noiembrie

8.320

732.800

decembrie

8.640

745.600

total

48.000

4.320.000

Sa se determine cheltuielile indirecte de productie standard ce vor fi ocazionate de productia lunii ianuarie a anului urmator care va fi de 9.600 ore, folosind procedeul celor mai mici patrate.

Rezolvare:

  1. calculul volumului mediu de productie :

 ore

  1. calculul cheltuielilor medii pentru perioada luata in calcul, astfel:

lei

  1. calculul abaterii volumului productiei din fiecare perioada de gestiune luata in calcul, fata de volumul mediu al productiei astfel:

Xiulie = 8.160 – 8.000 = 160 ore

perioada de gestiune

 (t)

volumul productiei (Q)

abaterea volumului productiei fata de productia medie

(X)

iulie

8.160

160

august

7.840

-160

septembrie

7.600

-400

octombrie

7.440

-560

noiembrie

8.320

320

decembrie

8.640

640

  1. calculul abaterii cheltuielilor de productie din fiecare perioada de gestiune luata in calcul fata de volumul mediu al cheltuielilor, astfel:

Yiulie = 726.400 – 720.000 = 6.400 lei

perioada de gestiune

(t)

cheltuielile indirecte de productie

(Ch)

abaterea cheltuielilor fata de cheltuielile medii

(Y)

iulie

726.400

6.400

august

713.600

-6.400

septembrie

704.000

-16.000

octombrie

697.600

-22.400

noiembrie

732.800

12.800

decembrie

745.600

25.600

  1. calculul abaterii medii patratice a volumul productiei:   X2

perioada de gestiune

 (t)

abaterea volumului productiei fata de productia medie

(X)

abaterea medie patratica a volumului productiei

(X2)

iulie

160

25.600

august

-160

25.600

septembrie

-400

160.000

octombrie

-560

313.600

noiembrie

320

102.400

decembrie

640

409.600

Total:

1.036.800

  1. calculul produsului dintre abaterea de la volumul fizic al productiei (X) si abaterea de la cheltuiala medie (Y):                          X * Y

perioada de gestiune

(t)

abaterea volumului productiei fata de productia medie

(X)

abaterea cheltuielilor fata de cheltuielile medii

(Y)

produsul abaterilor de volum si cheltuieli (XY)

iulie

160

6.400

1.024.000

august

-160

-6.400

1.024.000

septembrie

-400

-16.000

6.400.000

octombrie

-560

-22.400

12.544.000

noiembrie

320

12.800

4.096.000

decembrie

640

25.600

16.384.000

Total:

41.472.000

  1. calculul cheltuielilor variabile unitare:

 =  = 40 lei/ ora

  1. calculul cheltuielilor variabile  totale:

-                      in luna iulie :                Chviulie                 = 40 x 8.160 = 326.400 lei

-                       in luna august :           Chvaugust              = 40 x 7.840 = 313.600 lei

  1. calculul cheltuielilor fixe :

Chfiulie       = 726.400 – 326.400 = 400.000 lei

Chfaugust     = 713.600 – 313.600 = 400.000 lei

Nota : Cheltuielile fixe nefiind dependente de evolutia volumului productiei, in etapa 8 si 9 se vor efectua calcule pentru doua perioade de gestiune oarecare.

  1. calculul cheltuielilor de productie standard pentru o perioada de gestiune viitoare (ianuarie anul viitor) :

Chs = Ch+ (chv x Qs) = 400.000 + (40 x 9.600) = 784.000 lei

2.2.2        Procedeul punctelor de maxim si minim

Acest procedeu presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1.                  calculul cheltuielilor variabile unitare, conform relatiei:

, unde:

=

cheltuielile maxime dintr-o perioada de gestiune luata in calcul

    

=

cheltuielile minime dintr-o perioada de gestiune luata in calcul

=

productia maxima dintr-o perioada de gestiune luata in calcul

=

productia minima dintr-o perioada de gestiune luata in calcul

2.                   calculul cheltuielilor fixe ale unei perioade d gestiune oarecare:

Chf = Cht – (chv x Qt)

3.                  calculul cheltuielilor indirecte de productie standard:

Chs = Ch+ (chv x Qs)

            Utilizand datele din exemplul prezentat la procedeul celor mai mici patrate :

perioada de gestiune (i)

volumul productiei (Q)

cheltuielile indirecte de productie (ch)

iulie

8.160

726.400

august

7.840

713.600

septembrie

7.600

704.000

octombrie

7.440

697.600

noiembrie

8.320

732.800

decembrie

8.640

745.600

total

48.000

4.320.000

 se parcurg etapele din metodologia prezentata mai sus :

  1. calculul cheltuielilor variabile unitare:

 = 40 lei /ora

  1.  calculul cheltuielilor fixe ale unei perioade de gestiune oarecare:

Chfseptembrie = 704.000 – (40 x 7.600) = 400.000 lei

Chfdecembrie = 745.000 – (40 x 8.640) = 400.000 lei

  1. calculul cheltuielilor indirecte de productie standard:

Chs = Ch+ (chv x Qs) = 400.000 + (40 x 9.600) = 784.000 lei

2.2.3        Procedeul analitic

Acest procedeu se utilizeaza atunci cand nu exista date referitoare la cheltuielile perioadelor precedente sau cand datele existente reflecta o alta evolutie decat cea liniara. In aceste situatii specialistii din domeniul economic si tehnic analizeaza fiecare activitate in parte, in vederea gasirii metodelor optime de executare a operatiilor tehnologice si a tuturor lucrarilor, analizandu-se atent cheltuielile pentru a se vedea care este comportamentul lor in raport cu evolutia volumului fizic al productiei. Astfel se stabilesc caracteristicile fiecarei cheltuieli: fixe, variabile sau mixte, precum si standardele sau normele pentru cheltuielile variabile cat si pentru cele fixe. Aceste standarde cantitative se transforma in marimi valorice prin ponderarea lor cu preturile, obtinandu-se cheltuielile normate sau standardele economice.

Procedeele statistice de delimitare a cheltuielilor de productie in variabile si fixe au drept limita faptul ca nu iau in considerare o serie de factori care caracterizeaza costurile, cum ar fi: diversificarea productiei pe sortimente, limitele capacitatilor de productie, deciziile managerului entitatii etc.

2.3              Procede de calcul a costului pe unitatea de produs

La calculul costului unitar al produselor  fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate se folosesc procedee diferite, in functie de numarul produselor fabricate, caracterul si importanta lor, de legatura existenta intre produse si cheltuielile de productie.

Aceste procedee ar fi :

- procedeul diviziunii simple;

- procedeul cantitativ;

- procedeul indicilor de echivalenta;

- procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal;

- procedeul deducerii valorii produselor secundare.

2.3.1.   Procedeul diviziunii simple:

Acest procedeu se utilizeaza pentru  calculul costului unitar in cazul productiei perfect omogene, ca de exemplu in unitatile producatoare de energie electrica, centrala termica, sectia de transport etc. si are la baza urmatoarea relatie matematica :

, unde :

       - costul unitar

      - cheltuielile de productie pe articole de calculatie

i           - articolul de calculatie

Q         - cantitatea de produse pentru care se calculeaza costul

j           - produsul.

Exemplu:

            O intreprindere are cheltuieli de productie de 100.000 RON pe parcursul lunii ianuarie a anului 2007. Stiind ca aceasta a realizat in decursul lunii 1.000 kg de produs, determinati costul unitar.

           

 = = 100 lei/kg.

           

            2.3.2    Procedeul cantitativ

            Acest procedeu se utilizeaza pentru  calculul costului unitar in cazul produselor colaterale (asociate, cuplate sau simultane), cand acestea au valori de intrebuintare apropiate si sunt considerate in totalitate produse principale, iar la unele dintre ele nu se intrebuinteaza intreaga cantitate rezultata.

Aria de aplicabilitate a acestui procedeu este destul de restransa, utilizandu-se in industria chimica la fabricatia sodei caustice prin electroliza clorurii de sodiu, la fabricarea semicocsului etc.

In momentul captarii, lichefierii, imbutelierii sau depozitarii, la unele produse pot  interveni pierderi de substante, care sa difere de la un produs la altul. In alte cazuri nu este utilizata intreaga cantitate de produs fabricat. In aceste situatii este necesara majorarea costului cantitatilor utilizate cu pierderile de substante ce ointervin la fiecare produs in parte.

Procedeul cantitativ presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

            1. Determinarea costului  mediu unitar pe produs pentru cantitatea teoretica produsa:

, unde:  

       - cost unitar mediu teoretic

Ch       - cheltuielile de productie dintr-un anumit articol de calculatie

i           - articolul de calculatie

q          - cantitatea obtinuta din fiecare  produs (exprimata cu ajutorul aceleiasi unitati de masura)




j           - felul produselor obtinute din fabricatie

            2. Determinarea costului unitar efectiv  pentru produsele la care intervin pierderi de substante, pierderi tehnologice, reutilizari :

, unde:

         - cost unitar efectiv

     - cantitate fabricata dintr-un anumit produs

      - cantitate utilizata dintr-un anumit produs

                 Deci se majoreaza costul cantitatii utilizate cu pierderile de substante ce intervin in cazul unor produse.

Exemplu:

            O intreprindere chimica obtine: 40.000 t lesie de  soda caustica, 160 t hidrogen si 32.000 t clor. Cheltuielile ocazionate sunt in suma de 7.216.000 lei. Apar unele pierderi pe timpul depozitarii produselor la cantitatile de hidrogen si clor fabricate, fiind utilizate doar 128 t hidrogen si 28.000 t clor. Sa se calculeze costul unitar al fiecarui produs.

            Rezolvare:

            1. Determinarea costului  mediu unitar pe produs pentru cantitatea teoretica produsa:

= 160 lei / t

           

2. Determinarea costului unitar efectiv  pentru cantitatile de hidrogen si clor utilizate:

- in cazul hidrogenului :  = 125 lei / t

- in cazul clorului :  = 114 lei / t

                 Costul unitar pe tona de lesie de soda caustica este de 160 lei / tona, cat pentru cantitatea teoretica, deoarece nu exista pierderi. Costul unitar efectiv al cantitatii de hidrogen utilizata se majoreaza cu 25 lei / t fata de costul mediu pentru cantitatea teoretica fabricata si respectiv cu o majorare la costul unitar efectiv al clorului cu 14 lei / t.

2.3.3    Procedeul indicilor de echivalenta

Acest procedeu este folosit pentru determinarea costului unitar in urmatoarele cazuri:

-                      cand din aceleasi cheltuieli de manopera si materii prime rezulta semifabricate sau produse finite sub  diferite forme, tipuri, sorturi, dimensiuni sau calitati diferite, dar cu aceeasi valoare de intrebuintare;

-                      cand aceeasi materie prima se prelucreaza in diverse produse, cu cheltuieli de manopera diferite;

-                      cand toate, sau cel putin majoritatea din produsele obtinute simultan, sa fie considerate principale.

De exemplu in industria lemnului din prelucrarea bustenilor rezulta dulapi, sipci, grinzi etc. Fiecare din aceste tipuri diferite de cherestea au format, dimensiuni si calitati diferite.

Procedeul indicilor de echivalenta presupune determinarea unor caracteristici comune tuturor sorturilor care se obtin, diferentiate in acelasi timp ca nivel de la un produs la altul, caracteristici care stau la baza omogenizarii productiei in scopul diferentierii cheltuielilor[2]. Utilizarea procedeului necesita o atentie deosebita in stabilirea indicilor de echivalenta care servesc pentru omogenizarea calculatorie a productiei, acestia determinand cate cheltuieli de productie se trec in costul fiecarui produs. Astfel, indicii de echivalenta trebuie sa exprime cat mai exact gradul de participare al fiecarui produs la formarea cheltuielilor de repartizat.

Indicii de echivalenta sunt de mai multe feluri, astfel:

a)         dupa modul de calcul:

-      indici de echivalenta calculati ca raport direct;

-      indici de echivalenta calculati ca raport invers.

            Indicii directi se calculeaza atunci cand intre caracteristica si cheltuielile de productie exista o relatie direct proportionala, ei avand la formula de calcul numitorul fix si numaratorul variabil.

            Indicii inversati se calculeaza atunci cand intre caracteristica si cheltuielile de productie exista o relatie invers proportionala, ei avand la formula de calcul numaratorul fix si numitorul variabil.

            Indiferent de modul cum sunt calculati, indicii de echivalenta au la baza unul sau mai multi parametri sau caracteristici, comuni ca natura tuturor produselor care se fabrica, dar diferentiati ca nivel de la un produs la altul.

            Paramerii sau caracteristicile pe baza carora se calculeaza indicii de echivalenta pot avea caracter tehnic (cantitatea de materie prima incorporata in produse, greutatea, lungimea, suprafata sau volumul produselor fabricate, puterea calorica pentru combustibili, indicele de calitate al produselor, timpul de prelucrare al produselor exprimat in om-ore sau ore-masina etc.) sau caracter economic (valoarea materiilor prime incorporate in produse, salariile directe, totalul cheltuielilor directe etc.).

b)         dupa numarul parametrilor (caracteristicilor) care stau la baza calcularii lor:

-      indici de echivalenta simpli, calculandu-se pe baza unui singur parametru;

-      indici de echivalenta complecsi, calculandu-se pe baza a doi sau mai multi parametri;

-      indici de echivalenta agregati, avand la baza parametri diversi pentru fiecare articol de calculatie.

Procedeul indicilor de echivalenta presupune parcurgerea urmatoarelor etape[3]:

1.        Alegerea parametrilor care servesc pentru calculul indi­cilor de echivalenta, precum si a produsului care serveste drept baza de comparatie. La indicii de echivalenta calculati ca raport direct se ia drept baza de comparatie oricare din cele „n”produse fabricate, iar la indicii de echivalenta calculati ca raport invers se ia drept baza de comparatie produsul cu marimea parametrului cea mai mica, deoarece o parte din cheltuielilede productie repartizabile (de regula cele de prelucrare) se afla in raport invers proportional fata de marimea unui anumit parametru care exprima efortul de fabricatie.

2.         Calculul indicilor de echivalenta, conform relatiilor[4]:

-           indici de echivalenta simpli calculati ca raport direct, astfel:

;

-     indici de echivalenta complecsi calculati ca raport direct, astfel:

-           indici de echivalenta simpli calculati ca raport invers, astfel:

;

-           indici de echivalenta complecsi calculati ca raport invers, astfel:

in care:

      - indicele de echivalenta corespunzator unui produs „j”;

       - marimea parametrului corespunzator produsului pentru care se calculeaza indicele de echivalenta;

       - marimea parametrului corespunzator produsului ales drept baza de comparatie.

3.      Echivalarea calculatorie a productiei fabricate prin transformarea ei in unitati de masura conventionale, astfel:

Qc = , in care:

Qc        - cantitatea totala de produse exprimata in unitati conventionale;

q          - cantitatea dintr-un produs exprimata in unitati de masuri fizice;

k          - indicele de echivalenta corespunzator unui produs;

j           - felul (numarul) produselor.

4.         Calculul costurilor pe unitatea conventionala, astfel:

 ; in care:           

Cuc         - costul unei unitati conventionale de produs;

Ch       - cheltuielile de productie pe articole de calculatie;

i           - articolul de calculatie.

5.         Calculul costului pe unitatea fizica de produs, astfel:

                sau                   ,               in care:

c          - costul unitar pe produs;

j           - felul produselor;

quc        - cantitatea de produs exprimata in unitati conventionale;

q          - cantitatea de produs exprimata in unitati fizice.

Exemple:

Indici de echivalenta simpli calculati ca raport direct

O intreprindere cheltuie 10.200.000 lei pentru obtinerea urmatoarelor cantitati de produse: A = 18.000 bucati; B = 24.000 bucati; C = 30.000 bucati. Parametrul care serveste pentru calculul indicilor de echivalenta este greutatea produselor care in cazul produ­sului A este de 252 grame, in cazul produsului B este de 360 grame, iar in cazul produsului C este de 540 grame. Produsul B este considerat „produs etalon”.

Sa se calculeze costul pe unitatea de produs finit.

Rezolvare:

1.     Se ia drept baza de comparatie produsul „B”.

2.     Calculul indicilor de echivalenta:

;       = 0,7;         =1;       =1,5.

3.       Echivalarea calculatorie a productiei fabricate prin transformarea in unitati de masura conventionale:

Qc = ;                   A:        18.000 x 0,7    =   12.600 u.c.

                                                B:        24.000 x 1       =   24.000 u.c.

                                                C:        30.000 x 1,5    =    45.000 u.c.

                                                                                Qc =  81.600  u.c.

4.        Calculul costului pe unitatea conventionala:

 = = 125 lei

5.         Calculul costului pe unitatea fizica de produs:

;                           = 87,5 lei

                                                = 125 lei

                                                = 187,5 lei

sau      

cA = 0,7 x 125 = 87,5 lei

cB =   1 x 125   = 125 lei

cC = 1,5 x 125 = 187,5 lei

Indici de echivalenta complecsi calculati ca raport direct

Se considera o intreprindere unde se fabrica produsele A, B si C in urmatoarele cantitati: produsul A  36.000 t, produsul B  28.800 t, iar produsul C  21.600 t. Cheltuielile totale efectuate pentru fabricarea cantitatilor obtinute sunt in suma de 101.808.000 lei. Cei doi parametri (p1 si p2) alesi pentru determinarea indicilor de echiva­lenta prezinta urmatoarele valori:

-                      in cazul produsului A:             p1 = 18.000, iar p2 = 20;

-                      in cazul produsului B:             p1 = 14.400, iar p2 = 31;

-                      in cazul produsului C:             p1 = 12.000, iar p2 = 26.

Produsul B este considerat „produs etalon”.

Sa se calculeze costul pe unitatea de produs finit.

Rezolvare:

1.     Se ia drept baza de comparatie produsul „B”.

2.     Calculul indicilor de echivalenta:

= 0,8;          =1;               =0,7.

3.       Echivalarea calculatorie a productiei fabricate prin transformarea in unitati de masura conventionale:

Qc = ;                   A:        36.000 x 0,8    =   28.800 u.c.

                                                B:        28.800 x 1       =   28.800 u.c.

                                                C:        21.600 x 0,7    =   15.120 u.c.

                                                                                 Qc = 72.720 u.c.

4.        Calculul costului pe unitatea conventionala:

 = = 1.400 lei

5.         Calculul costului pe unitatea fizica de produs:

;                           = 1.120 lei

                                                = 1.400 lei

                                                = 980 lei

sau                       cA = 0,8 x 1.400 = 1.120 lei

cB =    1 x 1.400 = 1.400 lei

cC = 1,7 x 1.400 =     980 lei

Procedeul cifrelor de echivalenta in marimi absolute

Procedeul  indicilor de echivalenta calculati ca raport direct are la baza impartirea unui numar in parti proportionale cu alte numere. Prin nivelul lor, acesti indici exprima raportul de marime dintre parametri in functie de care sunt ei calculati. Pentru omogenizarea calculatorie a productiei se pot utiliza atunci, nu neaparat indici de echivalenta, ci de-a dreptul marimile absolute ale parametrilor luati in considerare pentru calculul lor.

            In cazul acestui procedeu, metodologia pentru calculul costului pe unitatea de produs este aceeasi cu cea utilizata la indicii de echivalenta simpli calculati ca raport direct.

Etapele de calcul al costului pe unitatea de produs sunt:

-                      echivalarea calculatorie a productiei fabricate prin transformarea ei in unitati de masura conventionale;

-                      calculul costu­lui pe unitatea conventionala;

-                      calculul costului pe unitatea fizica de produs.

Reluand datele utilizate in cazul indicilor de echivalenta simpli se calculeaza costul pe unitatea de produs finit.

O intreprindere cheltuie 10.200.000 lei pentru obtinerea urmatoarelor cantitati de produse: A = 18.000 bucati; B = 24.000 bucati; C = 30.000 bucati. Parametrul (p) care serveste pentru calculul indicilor de echivalenta este greutatea produselor care in cazul produ­sului A este de 252 grame, in cazul produsului B este de 360 grame, iar in cazul produsului C este de 540 grame. Produsul B este considerat „produs etalon”.

Sa se calculeze costul pe unitatea de produs finit.

Rezolvare:

1.         Echivalarea calculatorie a productiei fabricate prin transfornmarea ei in unitati de masura conventionale:

Qc = ;                   A:        18.000 x 252   =    4.536.000

                                                B:         24.000 x 360  =    8.640.000

                                                C:         30.000 x 540  =  16.200.000

                                                                               Qc =  29.376.000

2.     Calculul costului pe unitatea conventionala:

=  = 0,35 lei

3.         Calculul costului pe unitatea fizica de produs:

                = 87,5 lei

                                    = 125 lei

                                    = 187,5 lei

sau                       cA = 252 x 0,35  = 87,5 lei

cB = 360 x 0,35  = 125 lei

cC = 540 x 0,35  = 187,5 lei

Se poate observa ca desi volumul productiei in unitati conventionale si cos­tul pe unitatea conventionala au rezultate diferite, costul unitar pe unitatea fizica de produs este acelasi indiferent ca se utilizeaza cifre de echivalenta absolute sau indici de echivalenta.

Indici de echivalenta calculati ca raport invers

Procedeul indicilor de echivalenta calculati ca raport invers se utilizeaza in cazul in care cheltuielile de productie de repartizat (de obicei cele de prelucrare) se afla in raport invers proportional fata de marimea unui anumit parametru care exprima efortul de fabricatie, ca de exemplu: la productia pieselor de orologerie, a aparatelor de masura sau cheltuielile de filare a fibrelor fata de grosimea ori finetea  firului.

Pentru repartizarea cheltuielilor de prelucrare se utilizeaza indici de echivalenta inversati.

Etapele de lucru sunt aceleasi ca la indicii de echivalenta calculati ca raport direct, dar calculul coeficientilor de echivalenta se realizeaza prin raportarea parametrului de baza la parametru pe fel de produs.

Exemplu:

Presupunem ca o entitate fabrica cinci produse: A, B, C, D si E in urmatoarele cantitati:

- produsul A:

6.500 kg

- produsul B:

7.500 kg

- produsul C:

8.200 kg

- produsul D:

9.800 kg

- produsul E:

8.000 kg

            Cheltuielile pentru obtinerea productiei sunt de 119.208.100 lei, din care:

- cheltuieli cu materiile prime si materiale directe:

74.000.000

- cheltuieli de prelucrare:

45.208.100

            Cele doua categorii de cheltuieli se afla in urmatoarea relatie cu productia fabricata: cheltuielile de materii prime si materiale sunt direct proportionale cu cantitatea de produse fabricata, iar cheltuielile de prelucrare se afla in raport invers proportional fata de marimea produselor.

Sa se calculeze costul pe unitatea fizica de produs, prin procedeul indicilor de echivalenta inversati, stiind ca cheltuielile de prelucrare se determina in functie de nivelul parametrului lungime exprimat in centimetri, astfel:

Produs

A

B

C

D

E

Parametru de repartizare utilizat (cm)

50

60

80

30

100

Rezolvare:

1.                                      Se ia drept baza de comparatie (produs reprezentativ) produsul „D” (produsul cu marimea parametrului cea mai mica).

2.                                      Se calculeaza cheltuielile cu materiile prime si materiale directe pe unitatea fizica de produs:

, unde: 

Chm/kg

- cheltuielile cu materiile prime si materiale directe pe unitatea fizica de produs;

Chm

- cheltuieli cu materiile prime si materiale directe;

Q

- cantitatea de produs;

j

- felul produselor.

= = 1.850 lei/kg

Determinarea cheltuielilor de prelucrare pe unitatea fizica de produs presupune mai intai calculul indicilor de echivalenta in raport invers.

3.                                      Se calculeaza indicii de echivalenta in raport invers (baza de comparatie produsulul „D”):

Denumire produs

Parametru de repartizare – lungimea (cm)

Indici de echivalenta (Ie)

A

50

= 0,600

B

60

= 0,500

B

80

= 0,375

D

30

= 1

E

100

= 0,300

4.                                      Determinarea cantitatilor exprimate in unitati echivalente se face prin ponderarea cantitatilor aferente produselor cu indicii de echivalenta calculati mai sus:

Denumire produs

Cantitate ( kg )

Indici de echivalenta (Ie)

Cantitate (unitati echivalente)

A

6.500

0,600

6.500 x 0,600 = 3.900

B

7.500

0,500

3.750

B

8.200

0,375

3.075

D

9.800

1

9.800

E

8.000

0,300

2.400

Total (Qc):

22.925

5.                                      Se calculeaza cheltuielile de prelucrare pe unitatea conventionala de produs:

= = 1.972 lei/produs

6.                                      Se calculeaza cheltuielile de prelucrare pe unitatea fizica de produs prin ponderarea cheltuielile de prelucrare pe unitatea conventionala de produs cu indicii de echivalenta ai fiecarui produs, astfel:

Denumire produs

Cheltuieli de prelucrare pe unitatea conventionala de produs ()

Indici de echivalenta

(Ie)

Cheltuieli  de prelucrare pe unitatea fizica de produs (Chp/kg)

A

1.972

0,600

1.972 x 0,600 = 1.183,20

B

1.972

0,500

986

B

1.972

0,375

739,50

D

1.972

1

1.972

E

1.972

0,300

591,60

7.                                      Se calculeaza costul unitar pe unitatea fizica de produs adunand cheltuielile cu materiile prime si materiale directe pe unitatea fizica de produs (Chm/kg) cu cheltuielile de prelucrare pe unitatea fizica de produs (Chp/kg):

Denumire produs

Cheltuieli cu materiile prime si materiale directe pe unitatea fizica de produs (Chm/kg)

Cheltuieli  de prelucrare pe unitatea fizica de produs (Chp/kg)

Costul unitar pe unitatea fizica de produs (lei/kg)

A

1.850

1.183,20

1.850 + 1.183,20  = 3.033,20

B

1.850

986

2.836

B

1.850

739,50

2.589,50

D

1.850

1.972

3.822

E

1.850

591,60

2.441,60

2.3.4    Procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal

           

Acest procedeu se utilizeaza pentru determinarea costului unitar pe produs in unitatile industriale care obtin din procesul de productie un produs principal si unul sau mai multe produse care se considera secundare, productie cunoscuta sub denumirea de productie cuplata (cu aceeasi tehnologie si din aceeasi materie prima rezulta productie cu valori de intrebuintare diferite).  Procedeul se utilizeaza la schelele petroliere, unde pe langa titei se obtine si gaz de sonda ca produs secundar, sau in cazul bateriilor de cocs , unde concomitent cu cocsul metalurgic rezulta gazul de cocs ca produs secundar etc.

La determinarea costului unitar, cheltuielile de productie ce privesc ambele produse se separa, prin transformarea produsului secundar in produs in produs principal, pe baza unei relatii de echivalare.

In vederea calcularii costului unitar al produsului principal si a celui secundar se parcurg urmatoarele etape[5]:

1.         Se transforma productia secundara in productie teoreti­c principala. Astfel, intreaga productie obtinuta devine teoretic produs principal. Relatia de echivalenta este:

, unde:

qsp

-

cantitatea de produs secundar transformata in produs principal

qs



-

cantitatea de produs secundar

E

-

relatia de echivalenta

2.         Calculul cantitatii teoretice de produs principal:

Qpt = Qp + qsp , unde:

Qpt

-

cantitatea teoretica de produs principal

Qp

-

cantitatea de produs principal

3.                   Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal:

, unde:

C /Qpt

-

costul unitar al produsului principal teoretic

Ch

-

cheltuielile de productie pe articole de calculatie

i

-

numarul articolelor de calculatie

4.                   Calculul cheltuielilor aferente produsului secundar:

Chqs = qsp x C /Qpt, unde:

Chqs

-

cheltuielile de produsului secundar

5.                   Calculul cheltuielilor aferente produsului principal:

ChQp  =- Chqs, unde:

ChQp

-

cheltuielile de produsului principal

6.         Calculul costului pe unitatea de produs principal:

, unde:

CQp

-

costul unitar al produsului principal

7.         Calculul costului pe unitatea de produs secundar:

, unde:

Cqs

-

costul unitar al produsului secundar

Exemplu[6]:

O sonda petroliera produce 100.000t titei si 6.000.000 m3 gaze de sonda. Cheltuielile ocazionate de obtinerea ambelor produse sunt in suma de 80.710.000 lei. Productia de gaze de sonda, considerat produs secundar, se echivaleaza cu pro­ductia de titei, considerat produs principal, dupa relatia:

1.000 m3 gaze de sonda = 1 tona de titei

Sa se calculeze costul unitar al produsului principal si al celui secundar.

Rezolvare:

1.         Se transforma productia secundara in productie teoreti­ca principala. Astfel, intreaga productie obtinuta devine teoretic produs principal. Relatia de echivalenta este:

= = 6.000 tone titei

2.         Calculul cantitatii teoretice de produs principal:

                        Qpt = Qp + qsp = 100.000 + 6.000 = 106.000 tone titei

3.      Calculul costului pe unitatea teoretica de produs principal:

= = 761,41 lei/ tona

4.      Calculul cheltuielilor aferente produsului secundar:

Chqs = qsp x C /Qpt = 6.000 x 761,41 = 4.568.460 lei

5.      Calculul cheltuielilor aferente produsului principal:

ChQp  =- Chqs = 80.710.000 – 4.568.460 = 76.141.540 lei

6.         Calculul costului pe unitatea de produs principal:

= = 761,41 lei / tona

7.         Calculul costului pe unitatea de produs secundar:

= = 0,761 lei/m3

2.3.5    Procedeul deducerii valorii produselor secundare

Acest procedeu se aplica in cazul in care din procesul de productie rezulta concomitent un produs principal si unul sau mai multe produse secundare si nu exista alta posibilitate de separare a cheltuielilor pe fiecare produs in parte. Procedeul mai e cunoscut sub denumirea de procedeul valorii ramase sau al restului.

Costul unitar al produsului principal se calculeaza con­form relatiei:

, unde:

Cup       - costul unitar al produsului principal;

Ch       - marimea absoluta a cheltuielilor cuprinse intr-un articol de calculatie;

i           - articolele de calculatie;

Qs        - cantitatea de produs secundar;

Ps         - pretul produsului secundar;

       - cantitatea de produs principal;

j           - felul produselor secundare.

Costul la care sunt evaluate produsele secundare necesita o atentie deosebita. Cantitatea de produse secundare este evaluata, de regula, la pretul posibil de valorificare, din care se scad profitul societatii producatoare (daca produsul se livreaza la terti) si cheltuielile de desfacere, ambalare (daca produsul respectiv suporta asemenea cheltuieli).

= (qsu x psj) + ( qsl x psj – Chs) ; unde:

qsu          -  cantitatea produsului secundar utilizata in interiorul unitatii;

qsl           -  cantitatea produsului secundar livrata tertilor;

psj           -  pretul produsului secundar;

Chs      - cheltuieli suplimentare aferente productiei secun­dare livrata tertilor.

            In vederea cunoasterii structurii costului privind produsul principal si al celui secundar, se defalca totalul cheltuielilor pe articole de calculatie, dupa care se parcurg etapele urmatoare:

1.                  Calculul ponderii valorii produsului secundar in totalul cheltuielilor de productie, conform relatiei :

,unde:

G   - ponderea valorii produsului secundar in totalul chel­tuielilor de productie;

2.                  Calculul cheltuielilor productiei secundare pe articole de calculatie, conform relatiei:

 , unde:

 - cheltuielile productiei secundare;

3.                  Calculul cheltuielilor productiei principale pe articole de calculatie, conform relatiei:

 , unde:

 - cheltuielile productiei principale

4.                  Calculul costului unitar al produsului principal, conform relatiei:

 , unde:

- costului unitar al produsului principal;

- cheltuielile de productie aferente produsului principal

- cantitatea de produs principal.

Exemplu :

Intr-o anumita perioada de gestiune o entitate produce 900 tone produs principal si 420 tone produs secundar, care nu mai necesita nici o operatie de prelucrare. Din cantitatea de produs secundar obtinuta, 180 tone se consuma in interiorul entitatii, iar restul de 240 tone se livreaza tertilor. Pretul de valorificare al produsului secundar este de 33.000 lei/tona, iar cheltuielile suplimentare ocazionate de cantitatea de productie livrata tertilor sunt de 2.400.000 lei.

Cheltuielile ocazionate de obtinerea intregii productii fabricate sunt de 80.088.000 lei si sunt defalcate pe articole de calculatie astfel:

1. Materii prime si materiale directe

43.000.000

2. Salarii directe

19.000.000

3. CAS si protectie sociala aferenta salariilor directe

4.520.000

4. Cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor

6.375.000

5. Cheltuieli generale ale sectiei

2.471.000

6. Cheltuieli generale de administratie

4.722.000

Se cere sa se calculeze costul unitar al produsului principal.

Evaluarea produsului secundar si determinarea valorii acestuia :

= (qsu x psj) + ( qsl x psj – Chs) =

= (180 t x  33.000 lei/tona) + (240 t x 33.000 lei/tona - 2.400.000 lei) = 11.460.000 lei

Calculul costului unitar al produsului principal:

= = 76.253,33 lei / tona.

            Pentru calculul costului unitar al produsului principal detaliat pe articole de calculatie (tabelul 2.1.) se parcurg etapele prezentate anterior :

1.                  Calculul ponderii valorii produsului secundar in totalul cheltuielilor de productie:

= = 0,143093 ;

2.                  Calculul cheltuielilor productiei secundare pe articole de calculatie:

-                      pentru materii prime si materiale directe:

= 43.000.000x 0,143093 = 6.152.982 lei

-                      pentru salarii directe :

= 19.000.000 x 0,143093 = 2.718.759 lei

3.                  Calculul cheltuielilor productiei principale pe articole de calculatie :

-                      pentru materii prime si materiale directe:

 =  43.000.000 - 6.152.982 = 36.847.018 lei

-                      pentru salarii directe :

 = 19.000.000 - 2.718.759 = 16.281.241 lei

4.                  Calculul costului unitar al produsului principal pe articole de calculatie, conform relatiei :

-           pentru materii prime si materiale directe:

 =   = 40.941,13 lei

-           pentru salarii directe :

 =  = 18.090,27 lei

Tabelul 2.1.

Denumire articol de calculatie

Cheltuieli totale

(Chi)

Ponderea valorii productiei secundare

()

Cheltuielile productiei secundare

()

Cheltuielile productiei principale

( )

Cantitatea de produs principal

(Qp)

Cost unitar al produsului principal

(Cup)

Materii prime si materiale directe

43.000.000

0,143093

6.152.982

36.847.018

900

40.941,13

Salarii directe

19.000.000

0,143093

2.718.759

16.281.241

900

18.090,27

CAS si protectie sociala aferenta salariilor directe

4.520.000

0,143093

646.779

3.873.221

900

4.303,58

Cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor

6.375.000

0,143093

912.215

5.462.785

900

6.069,76

Cheltuieli generale ale sectiei

2.471.000

0,143093

353.582

2.117.418

900

2.352,69

Cheltuieli generale de administratie

4.722.000

0,143093

675.683

4.046.317

900

4.495,91

Total

80.088.000

 

11.460.000

68.628.000

900

76.253,33

In situatia in care dintr-un proces de fabricate se obtin un produs principal si mai multe produse secundare, structura costurilor produselor secundare se stabileste dupa o metodologie similara, separand din total, mai intai cheltuielile privind toate produsele secundare si apoi delimitarea acestora pe produse, in functie de ponderea valorii fiecaruia fata de valoarea totala a produselor secundare.

Exercitii propuse:

1.         La societatea ALFA se fabrica produsele: A, B si C. In perioada de gestiune exemplificata obtinerea produselor a generat cheltuieli generale de administratie in suma de 6.221 lei. Se alege ca baza pentru repartizarea lor pe obiecte de calculatie salariile directe ale caror valori sunt: in cazul pro­dusului A = 2.938 lei, in cazul pro­dusului B = 1.728 lei, iar  in cazul pro­dusului C = 2.246 lei.

            Se cere: repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe purtatori, conform procedeului suplimentarii in varianta coeficientului unic sau global.

2.         La societatea ALFA se fabrica produsele: A, B si C. In perioada de gestiune exemplificata obtinerea produselor a generat cheltuieli indirecte de produc­tie (comune de sectie) in suma de 9.331 lei. Se alege ca baza pentru repartizarea lor pe obiecte de calculatie salariile directe ale caror valori sunt: in cazul pro­dusului A = 4.406 lei, in cazul pro­dusului B = 2.592 lei, iar  in cazul pro­dusului C = 3.370 lei.

            Se cere: repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe purtatori, conform procedeului suplimentarii in forma cifrelor relative de structura.

3.         Cheltuielile indirecte de productie ocazionate de activitatea unei sectii principale de productie si productia obtinuta in semestrul II au avut urmatoarea evolutie:

perioada de gestiune (i)

volumul productiei (Q)

cheltuielile indirecte de productie (ch)

ianuarie

10.608

944.320

februarie

10.192

927.680

martie

9.880

915.200

aprilie

9.672

906.880

mai

10.816

952.640

iunie

11.232

969.280

total

62.400

5.616.000

Se cere: sa se determine cheltuielile indirecte de productie standard ce vor fi ocazionate de productia lunii iulie a anului respectiv, care va fi de 9.600 ore, folosind procedeul celor mai mici patrate.

4.         Suma totala a diferitelor cheltuieli ocazionate de productia unei perioade de gestiune este de 3.750.000 lei, iar cantiatatea de produs obtinuta este de 30.000 tone.

Se cere: sa se determine costul unitar conform procedeului diviziunii simple.

5.         O intreprindere cheltuie 11.900.000 lei pentru obtinerea urmatoarelor cantitati de produse: A = 21.000 bucati; B = 28.000 bucati; C = 35.000 bucati. Parametrul care serveste pentru calculul indicilor de echivalenta este greutatea produselor care in cazul produ­sului A este de 294 grame, in cazul produsului B este de 420 grame, iar in cazul produsului C este de 630 grame. Produsul B este considerat „produs etalon”.

Se cere: sa se calculeze costul pe unitatea de produs finit conform procedeului indicilor de echivalenta simpli calculati ca raport direct.


Bibliografie

1.

Albu N., Albu C., Instrumente de management al performantei, Control de gestiune , vol II, Editura Economica, Bucuresti 2003

2.

Aslau T., Controlul de gestiune dincolo de aparente, Editura Economica, Bucuresti, 2001.

3.

Baciu T, A., Costurile-organizare, planificare, contabilitate, calculatie, control si analiza, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

4.

Bojian O., Contabilitatea intreprinderilor , contabilitate financiara, contabilitate de gestiune, Editura Economica, Bucuresti, 1999

5.

Bonquin H., Comptabilité de gestion, Paris, 2000.

6.

Camenita D., Belean P., Nicolaescu C., Bazele contabikitatii. Editia a II-a revizuita si adaugita, Editura Multimedia , Arad, 2000

7.

Calin O., Ristea M., Vaduva I., Neamtu H., Bazele contabilitati, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995.

8.

Calin Oprea, Caraiani C., Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor, Brasov, 1999.

9.

Calin Oprea, Caraiani C., Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor - procedee, Brasov, 1998.

10

Calin Oprea, Carstea Gh., Calculatia costurilor, Bucuresti, 1980.

11.

Calin Oprea, Carstea Gh., Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor, Editura Genicod, 2000.

12.

Calin Oprea, Contabilitate de gestiune, Editor: Tribuna Economica, Bucuresti, 2000.

13.

Capsuneanu S., Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor. Aplicatii, Editura Economica, Bucuresti, 2002.

14.

Cernusca L., Farcas F., Contabilitate de gestiune – calculatia costurilor. Aplicatii practice, Editura Gutenberg, Arad, 2001.

15.

Cernusca L., Farcas F., Contabilitate de gestiune – calculatia costurilor. Editia aII-a adaugita si revizuita, Editura Gutenberg, Arad, 2001

16.

Cernusca Lucian, Contabilitate de gestiune, Editura Mirton, Timisoara, 2000.

17.

Cristea H., Contabilitatea si calculatia in conducerea intreprinderii, Timisoara, 1997.

18.

Cristea H., Costuri si preturi, Editura Mirton , Timisoara, 1991

19.

Diaconu P., Albu N., Albu C., Mihai S., Guinea F., Contabilitate manageriala aprofundata, Editura Economica, Bucuresti, 2003

20.

Diaconu P., Contabilitate manageriaa, Editura Economica, Bucuresti, 2002

21.

Dumbrava P. (coordonator), Contabilitatea de gestiune aplicata in industrie si agricultura, Editura Intelcredp, Deva, 2000

22.

Dumbrava P., Pop A., Contabilitatea de gestiune in industrie, Editura Intelcredo, Deva, 1997.

23.

Ebbeken K., Possler L., Ristea M., Calculatia si managementul costurilor, Editura Teora, Bucuresti, 2000.

24.

Epuran M., Babaita V., Grosu C., Contabilitate si control de gestiune, Editura Economica, Bucuresti, 1999

25.

Grosu C., Sistemul informational contabil de gestiune, Ed. Orizonturi Universitare, Timisoara, 1998

26.

Helmkamp J. G., Management accounting , second edition, Wiley, New York, 1990

27.

Iacob C., Ionescu S., Contabilitate de gestiune, Editura Aius, Craiova, 1996.

28.

Lanzel P., Bunquin H., Comptabilité analytique et contrÔle de gestion, Editura Sirey, Paris, 1998.

29.

Manolescu M., Pavelache A., Contabilitatea de gestiune, Galati, 1994.

30.

*** Colectia revistei „Gestiunea si contabilitatea firmei”, 2002-2008



[1] Oprea Calin., Claudiu Florin Calin – Contabilitatea manageriala , Ed. Tribuna Economica, Bucuresti  2007, pag. 47

[2] Iacob C., Ionescu I., – Contabilitatea de gestiune, Editura Aius, Craiova, 1996, pag 104

[3] Calin O., Calin C.F., – Contabilitatea manageriala, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2007, pag 79

[4] Se prezinta relatiile de calcul numai pentru indicii de echivalenta simpli si complecsi, intrucat cei agregati se aplica foarte rar in activitatea practica.

[5] O. Calin, C.F.Calin– Contabilitatea manageriala, Ed. Tribuna Economica,  2007, pag. 97

[6] O. Calin, C.F.Calin– Contabilitatea manageriala, Ed. Tribuna Economica,  2007, pag. 98






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Contabilitate




Actualitati privind normalizarea contabilitatii
CONTABILITATEA FINANTARII INSTITUTIILOR DIN ALTE SURSE SI FONDURI
OBIECTUL SI METODA CONTABILITATII
CARACTERIZAREA GENERALA A OPERATIUNILOR CU MARFURI SI REFLECTAREA IN CONTABILITATE A MARFURILOR
Definirea documentelor contabile
TRATAMENTUL CONTRACTELOR DE LOCATIE IN REFERENTIALUL CONTABIL INTERNATIONAL
STRUCTURILE DE ACTIV – CATEGORIE SPECIFICA OBIECTULUI DE STUDIU AL CONTABILITATII
PREZENTAREA SARCINILOR PRIVIND EXPERTIZA CONTABILA JUDICIARA DIN CODUL DE PROCEDURA PENALA SI OG NR.65/1994 PRIVIND ORGANIZAREA ACTIVITATII DE EXPERTI
CONTABILITATEA STOCURILOR DE MARFURI
CONVERGENTA SI DIVERGENTA PRINCIPIILOR CONTABILE LA ENTITATILE ECONOMICE SI ENTITATILE PUBLICE