Analiza situatiei patrimoniului

Sursa principala de informatii in vederea analizei situatiei patrimoniului unui agent economic este bilantul contabil.

1. Continutul bilantului, forme prescurtate

In cadrul sistemului financiar-contabil din Romania, bilantul contabil reprezinta un document financiar sintetic, intocmit la sfarsitul unei perioade de gestiune, care reflecta situatia patrimoniala si situatia rezultatelor unei societati, situatie redata prin intermediul contului de profit si pierdere - parte integranta a bilantului. De asemenea o serie de alte informatii obligatorii cu caracter complementar sunt redate prin intermediul anexelor la bilant (repartizarea profitului, evolutia stocurilor, situatia creantelor si datoriilor, etc.) si in cadrul raportului de gestiune intocmit de conducerea agentului economic.

Unele sisteme contabile practicate in alte tari impun intocmirea si a unui al treilea document de sinteza - declaratia fluxurilor de numerar, situatie care reflecta circulatia monetara (fluxurile de incasari si plati) la nivelul perioadei analizate. Intocmirea declaratiei fluxurilor de numerar va deveni obligatorie incepand cu exercitiul financiar 2000 si in tara noastra.

Cele trei documente financiar-contabile de sinteza, amintite mai sus, se constituie in sursa principala de informatii a analizei financiare si punct de plecare al demersului de apreciere a performantelor si  calitatii gestiunii financiare, respectiv de stabilire a valorii oricarei firme.

In conformitate cu Legea contabilitatii 82/1991, principalele regrupari de posturi de activ bilantier sunt urmatoarele:

o        active imobilizate,

o        active circulante,

o        cheltuieli in avans.

Elementele activului bilantier sunt ordonate in functie de criteriul lichiditatii[1], astfel incat partea superioara a activului bilantier regrupeaza activele cu cel mai scazut grad de lichiditate (active imobilizate), iar partea inferioara a activului regrupeaza activele lichide: stocuri, creante si disponibilitati (active circulante).

La randul sau, pasivul bilantier este structurat dupa cum urmeaza:

o        capitaluri proprii,

o        provizioane pentru riscuri si cheltuieli,

o        datorii,

o        venituri in avans

La ordonarea elementelor de pasiv a fost avut in vedere criteriul exigibilitatii[2] acestor elemente, partea superioara a pasivului regrupand elemente cu exigibilitate redusa (capitaluri proprii si datorii pe termen mediu sau lung), in timp ce partea inferioara a pasivului evidentiaza datoriile cu exigibilitati apropiate (credite bancare pe termen scurt si datoriile de exploatare - catre furnizori, buget sau personalul propriu)

Pentru a facilita demersul analizei financiare vom recurge in cele ce urmeaza la o reprezentare sintetica  in format orizontal a bilantului (format caracterizat prin prezentarea alaturata pe orizontala a elementelor de activ, respectiv pasiv bilantier). O reprezentare grafica simplificata a bilantului contabil utilizat in sistemul financiar-contabil national este urmatoarea:

ACTIVUL BILANTIER

I. Activele imobilizate reprezinta ansamblul bunurilor mobile sau imobile, achizitionate sau produse de catre firma, reflectand decizia de investitie pe termen lung. Prin natura lor, ele concura la desfasurarea activitatii economice pe perioada mai multor cicluri de exploatare, motiv pentru care ele sunt denumite si utilizari stabile.

Imobilizarile necorporale regrupeaza urmatoarele active: cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, brevete, licente, marci de fabricatie, concesiuni, fond comercial. Valoarea imobilizarilor necorporale amortizabile este redata in bilant prin intermediul valorii nete (valoarea de intrare in patrimoniu - amortizarea acumulata).

In categoria imobilizarilor corporale se regasesc terenurile si mijloacele fixe. La randul lor, mijloacele fixe cuprind in principal: cladiri, constructii speciale, utilaje, echipamente si mijloace de transport. Valoarea imobilizarilor corporale amortizabile este redata in bilant prin intermediul valorii nete (valoarea de intrare in patrimoniu - amortizarea acumulata).

Imobilizarile financiare constau in: titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu si alte titluri si creante imobilizate.

II. Activele circulante evidentiaza ansamblul stocurilor, creantelor si valorilor de trezorerie (titluri de plasament, disponibilitati si alte valori) care se reinnoiesc de regula in decursul unui ciclu de exploatare.

Stocurile constau in ansamblul bunurilor destinate a fi vandute in aceeasi stare sau dupa transformarea lor in cadrul procesului de productie. Ele se regasesc sub forma marfurilor, materiilor prime, materialelor consumabile, produselor finite, a ambalajelor sau obiectelor de inventar.

Creantele reprezinta drepturile firmei de a incasa anumite sume de bani in contul:

marfurilor, produselor finite si serviciilor livrate,

relatiilor stabilite cu personalul propriu, proprietarii sau bugetul de stat. 

In categoria disponibilitatilor se regasesc: titlurile de plasament, disponibilitatile in conturi la banci si in casa, precum si alte valori de trezorerie (cecuri, acreditive, efecte de incasat, etc.)

III. Cheltuieli in avans insumeaza cheltuielile efectuate in avans, care urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadentar, in perioadele/exercitiile viitoare. Aceste sume reprezinta abonamentele, chiriile si alte cheltuieli efectuate anticipat, valoarea dobanzilor aferente contractelor de leasing financiar, potrivit prevederilor contractuale.

PASIVUL BILANTIER

I. Capitalurile proprii - reprezinta expresia contabila a averii proprietarilor firmei, compusa din aportul proprietarilor la capitalul social si primele legate de capital, diferentele din reevaluare, rezervele si alte fonduri proprii, rezultatele reportate din anii precedenti, rezultatul exercitiului, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate.

II. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt asimilate capitalurilor proprii, fiind constituite, de regula, la finele exercitiului pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este incerta, ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare.

III. Datoriile regrupeaza imprumuturile si datoriile asimilate, obligatiile catre furnizori si conturile asimilate, si ansamblul celorlalte datorii ale firmei catre buget, personal sau proprietari.

IV. Venituri in avans reprezinta venituri inregistrate in avans aferente perioadelor/exercitiilor financiare urmatoare, cum ar fi sumele facturate sau incasate din chirii, abonamente, asigurari.

Dimensiunile bilantului

Prezentul paragraf va aborda in continuare trei dimensiuni distincte care ii sunt asociate bilantului contabil in mod curent[4]:

Dimensiunea patrimoniala sau juridica

Dimensiunea economica sau functionala

Dimensiunea financiara

In acceptiunea sa juridica, bilantul contabil releva situatia patrimoniala a firmei la un moment dat, prezentand in cadrul partii sale de activ ansamblul drepturilor patrimoniale pe care le detine firma la momentul incheierii bilantului contabil, in timp ce partea de pasiv bilantier regrupeaza ansamblul angajamentelor patrimoniale ale firmei la acelasi moment de timp.

Poate fi amintit aici si faptul ca bilantul contabil reprezinta unicul document oficial de gestiune cu caracter probatoriu.

Reprezentarea grafica simplificata a bilantului contabil corespunzatoare dimensiunii sale juridice este prezentata in figura urmatoare.

Drepturile patrimoniale pot fi delimitate in doua categorii: drepturi de proprietate si drepturi de creanta.

Drepturile de proprietate confera firmei dreptul de a utiliza bunurile materiale sau imateriale pe care aceasta le detine. Drepturile de creanta sunt drepturi pe care firma le are asupra tertilor ca urmare a angajamentelor contractate cu diversii ei parteneri.

Angajamentele patrimoniale ale firmei corespund obligatiilor asumate de firma, putand fi si ele delimitate in doua mari categorii: capitaluri proprii si datorii.

Capitalurile proprii exprima valoarea (contabila) a drepturilor pe care proprietarii firmei le detin asupra acesteia. In general, proprietarii nu beneficiaza de garantii din partea firmei cu privire la rambursarea fondurilor investite, sau remunerare sub forma dividendelor.

Capitalurile proprii includ aporturile proprietarilor firmei la constituirea capitalului social, precum si profiturile degajate pe parcursul activitatii firmei si reinvestite, respectiv rezervele constituite conform prevederilor legale.

Datoriile regrupeaza imprumuturi contractate de firma sau obligatii de plata catre terti (buget, furnizori, propriul personal, alti creditori). Datoriile firmei pot fi si ele delimitate in doua categorii:

Datorii financiare - apar in urma contractarii de catre firma a unor imprumuturi purtatoare de dobanzi (credite bancare sau imprumuturi din emisiuni de obligatiuni), firma fiind obligata la rambursarea acestor imprumuturi si a dobanzilor in functie de modalitatile de plata si scadentele convenite cu creditorii sai

Datorii de exploatare - regrupeaza obligatiile asumate de firma fata de furnizori, personal, proprietarii firmei sau buget (datorii fiscale - impozit pe profit, impozit pe dividende, TVA, impozit pe salarii, contributii la asigurari sociale sau fonduri speciale)

Dimensiunea functionala a bilantului urmareste descrierea cat mai reala a activitatii economice a firmei, cu scopul aprecierii eficientei acesteia si a capacitatii firmei de a asigura continuitatea activitatii sale. Corespunzator acestei abordari structura bilantului functional regrupeaza posturile de activ si pasiv in functie de natura sau destinatia lor raportata la activitatea economica a firmei, activitate care poate fi descrisa  pe baza a doua mari cicluri:

Ciclul de investitii - ciclu de activitate cu o intindere in timp indelungata, in cadrul caruia resursele de care dispune firma sunt alocate in vederea realizarii unor investitii durabile, necesare realizarii obiectului de activitate a firmei (terenuri, cladiri, echipamente etc.), valoarea acestora fiind recuperata pe durata mai multor exercitii financiare prin metoda amortizarii; elementele activului bilantier asociate acestui ciclu sunt denumite generic active imobilizate.

Ciclul de exploatare - ciclu care include fazele de aprovizionare, productie, vanzare, incasarea contravalorii productiei sau marfurilor vandute, ciclu care, de regula se desfasoara pe perioade de timp subanuale. Elementele activului bilantier corespunzatoare acestui ciclu sunt activele circulante, numite si active de exploatare (stocuri si creante comerciale). Elementele pasivului referitoare la ciclul de exploatare sunt datoriile de exploatare sau comerciale.

In afara elementelor bilantiere amintite mai sus sunt izolate si:

q       Active si datorii in afara exploatarii - utilizari si resurse generate de activitati distincte de ciclul de exploatare;

q       Utilizari si resurse de trezorerie - corespunzand disponibilitatilor, respectiv creditelor de trezorerie.

Dimensiunea financiara a bilantului are in vedere exclusiv lichiditatea elementelor de activ, respectiv exigibilitatea resurselor de care dispune firma la un moment dat, urmarind modul de atragere, respectiv alocare a resurselor in raport cu disponibilitatea acestora si posibilitatea convertirii lor rapide in numerar. O posibila reprezentare grafica a bilantului in acceptiunea sa financiara este prezentata mai jos.

ACTIV Utilizari de resurse	PASIV Resurse
	CPR Resurse stabile (capitaluri permanente)   Capitaluri proprii
Alocari permanente   IMO Active imobilizate	DATFIN Datorii financiare[5], din care: DTML Datorii pe termen mediu - lung DTS Datorii pe termen scurt[6]
CR Alocari ciclice   Active circulante	Resurse temporare   DEX Datorii de exploatare

Reprezentarea are in vedere gruparea elementelor de activ in functie de lichiditatea[7] lor, activele imobilizate fiind elemente de activ cu o lichiditate redusa (fiind numite din acest motiv si alocari permanente), in timp ce activele circulante au o lichiditate mai buna (fiind numite si alocari ciclice). Elementele de pasiv sunt si ele grupate in raport cu exigibilitatea resurselor pe care le reprezinta. Astfel, exigibilitatea capitalurilor proprii este practic nula, iar cea a datoriilor pe termen mediu si lung este redusa (acestea fiind contractate pentru perioade de timp mai mari de un an); ansamblul acestor resurse formeaza resursele aflate in mod stabil la dispozitia firmei, fiind denumite si capitaluri permanente. Datoriile financiare pe termen scurt precum si datoriile de exploatare au scadente cuprinse intre cateva zile si maximum un an, exigibilitatea lor fiind deci ridicata; din acest motiv ele sunt numite si resurse temporare.

3. Analiza structurala a bilantului contabil

Un interes particular in cadrul analizei financiare il prezinta analiza structurala a bilantului contabil. Aceasta analiza studiaza ponderea diferitelor elemente de activ sau pasiv in totalul bilantului si masura in care ponderile calculate corespund (sau nu) specificului activitatii derulate de firma care face obiectul analizei. Aceasta metoda permite degajarea unor concluzii prin studiul evolutiei ponderilor posturilor bilantiere in timp sau pe baza unor comparatii intre firme.

Indicatorii de structura ai activului caracterizeaza compozitia patrimoniului economic al firmei si releva constrangerile tehnice, economice sau juridice sub imperiul carora aceasta opereaza, fiind puternic influentati de apartenenta sectoriala si natura activitatii firmei. Indicatorii de structura ai pasivului analizeaza asa-numita structura de finantare a firmei ca expresie a politicii de finantare proprii acesteia, caracterizand ansamblul resurselor de care dispune firma la un moment dat din punctul de vedere al originii si al gradului de exigibilitate al acestora.

Indicatori de structura ai activului bilantier

Ponderea imobilizarilor corporale =

Acest indicator reflecta intensitatea in capital a activitatii desfasurata de firma analizata. Indicatorul atinge valori ridicate in cazul firmelor care opereaza in sectoare economice care reclama existenta unor infrastructuri importante sau unor echipamente costisitoare: productia sau distributia energiei, transporturi, industrie grea (siderurgie), industrie hoteliera sau sectorul amenajarilor funciare. Indicatorul permite relevarea constrangerilor tehnico-economice specifice naturii activitatii firmei analizate. Totusi trebuie mentionat faptul ca valoarea indicatorului poate fi influentata semnificativ si de politica de investitii a firmei, regimul de amortizare utilizat sau utilizarea de echipamente obtinute in regim de leasing.

Ponderea imobilizarilor financiare =

Indicatorul furnizeaza unele informatii asupra amplorii relatiilor financiare stabilite intre firma considerata si alti agenti economici, oferind unele informatii asupra politicii de investitii a firmei: optiunea de crestere interna (investitii in ciclul operational: investitii si/sau exploatare), sau investitii in sensul cresterii externe (dobandirea de participatii la capitalul altor firme). Indicatorul prezinta valori importante in cazul firmelor de tip holding al caror obiect de activitate este reprezentat de gestionarea unui portofoliu de participatii.

Ponderea stocurilor =

Si acest indicator sugereaza amploarea constrangerilor tehnico-economice care deriva din natura activitatii firmei. Astfel valoarea indicatorului este extrem de redusa in cazul firmelor prestatoare de servicii, dar poate atinge valori importante in cazul firmelor productive care realizeaza produse cu ciclu lung de fabricatie (de ex. sectorul constructiilor navale sau de aeronave), firmelor care activeaza in sfera constructiilor sau a distributiei. Indicatorul este insa influentat de pozitia firmei in cadrul ciclului sau de viata, stocurile fiind nesemnificative in faza de crestere rapida a firmei, dar putand deveni importante pe durata fazei de maturitate si in etapa de declin. Alti factori care pot influenta valoarea indicatorului sunt politica de aprovizionare a firmei sau fluctuatiile sezoniere care sunt specifice unor sectoare economice cum sunt agricultura si industria alimentara (ca urmare a perioadelor scurte in care este posibila aprovizionarea cu materii prime), sau industria jucariilor si serviciile de tipul parcurilor de distractii (ca urmare a fluctuatiei puternice a cererii specifica in astfel de sectoare)

Analiza acestui indicator poate fi si mai relevanta daca este realizata la nivelul fiecareia dintre categoriile principale de stocuri:

q       Stocuri de marfuri

q       Stocuri de produse finite

q       Productie in curs de executie

q       Stocuri de materii prime

q       Stocuri de materiale

Ponderea creantelor comerciale =

Indicatorul releva politica de creditare a clientilor practicata de firma sau, intr-un cadru mai larg, uzantele de plata specifice sectorului in care firma opereaza. Marimea sa este determinata de durata creditului comercial practicat de firma in relatia cu clientii sai. Pentru cazul firmelor care au ca si clienti preponderent persoane fizice si ale caror incasari se realizeaza indeosebi in numerar, valoarea indicatorului este extrem de redusa.

Ponderea disponibilitatilor =

Disponibilitatile unei firme trebuie sa se regaseasca intr-un volum suficient pentru ca aceasta sa fie in masura sa-si onoreze in orice moment integral si la termen obligatiile de plati curente. Un volum insuficient al disponibilitatilor poate determina dereglari ale fluxului de plati, dupa cum un volum constant ridicat poate insemna costuri de operare suplimentare (in situatia in care sunt angajate imprumuturi bancare) si totodata costuri de oportunitate ca urmare a nefructificarii sumelor respective fie in cadrul ciclului de investitii si in cadrul celui de exploatare, fie sub forma plasamentelor financiare. In acest context, trebuie sa atragem in mod deosebit atentia asupra necesitatii unei planificari cat mai riguroase (lunara, saptamanala si chiar zilnica) a fluxurilor de incasari si plati si implicit a nivelului trezoreriei.

Indicatori de structura ai pasivului bilantier

Ponderea capitalurilor permanente[9] =

Acest indicator exprima gradul de stabilitate a resurselor de finantare de care dispune intreprinderea la un moment dat, din punctul de vedere al exigibilitatii acestora. Un grad ridicat de stabilitate confera firmei un grad ridicat de libertate in alocarea resurselor de care dispune atat in directia ciclului de investitii (pe termen lung) cat si a celui de exploatare (pe termen scurt), in timp ce un grad mic de stabilitate al resurselor disponibile ar putea pune firma in imposibilitatea de a aloca resursele necesare ciclului de investitii.

Ponderea capitalurilor proprii =

Indicatorul este conceput pentru a releva gradul de autonomie financiara a firmei - masura in care aceasta se finanteaza pe seama resurselor proprii. Un grad redus de autonomie creste gradul de vulnerabilitate al intreprinderii fata de mediul extern (prin actiunea unor factori cum ar fi de exemplu evolutia ratei dobanzilor la credite sau a ratelor de schimb valutar) si o expune in mai mare masura riscului de faliment[10].

Pentru cresterea gradului de acuratete a aprecierii gradului de stabilitate a resurselor, respectiv a autonomiei unei firme,  literatura de specialitate propune operarea a doua retratari a datelor bilantiere utilizate in calculul celor doi indicatori.

Un prim factor perturbator in calculul si interpretarea valorilor celor doi indicatori il constituie amortizarea imobilizarilor, ca urmare a faptului ca aceasta reprezinta o cheltuiala fictiva[11], care afecteaza rezultatul fiecarui exercitiu financiar, diminuand rezultatele si masa capitalurilor proprii.

Astfel, desi amortizarea acumulata reprezinta o resursa stabila, ea nu figureaza ca atare in pasivul bilantier, motiv pentru care in calculul celor doi indicatori de mai sus, atat numitorul cat si numaratorul expresiilor ar trebui corectate cu aceasta valoare. Valoarea amortizarii acumulate a imobilizarilor se regaseste in cuprinsul unei anexe a bilantului contabil intitulata "Situatia activelor imobilizate".

O a doua retratare are in vedere cazul provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, elemente care sunt regrupate in pasivul bilantier in categoria capitalurilor proprii.

Ea reclama existenta unor informatii suplimentare cu privire la motivele pentru care aceste provizioane au fost constituite. Daca acestea au fost create pentru acoperirea unor riscuri certe si apropiate in timp, ele trebuie privite ca fiind resurse temporare si trebuie deci excluse din categoria capitalurilor proprii.

Restul provizioanelor, constituite pentru riscuri care nu sunt susceptibile sa se produca intr-un termen mai apropiat de un an, pot fi privite ca avand caracter de resurse stabile.

In lipsa informatiilor amintite mai sus analistul s-ar putea considera obligat, conform principiului prudentei, sa asimileze ansamblul provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli ca resurse temporare, acestea urmand a fi eliminate integral din categoria capitalurilor proprii.

In conformitate cu Reglementarile Contabile armonizate cu Directiva a IV a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate formatul cerut pentru Bilant este urmatorul :

A. ACTIVE IMOBILIZATE

Imobilizari necorporale

Cheltuieli de constituire

Cheltuieli de dezvoltare

Concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori asimilate

Fondul comercial

Avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie

Imobilizari corporale

Terenuri si constructii

Instalatii tehnice si masini

Alte instalatii, utilaje si mobilier

Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie

Imobilizari financiare

Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului

Creante asupra societatilor din cadrul grupului, altele decat cele comerciale

Titluri de forma de interese de participare

Creante din interese de participare

Terenuri detinute ca imobilizari

Alte creante

Actiuni proprii - cu indicarea in note a valorii nominale

B. ACTIVE CIRCULANTE

Stocuri

Materii prime si materiale consumabile

Productia in curs de executie

Produse finite si marfuri

Avansuri pentru cumparari de stocuri

Creante - sumele ce trebuie sa fie incasate dupa o perioada mai mare de un an trebuie sa fie prezentate separat pentru fiecare element

Creante comerciale

Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului

Sume de incasat de la societatile la care detin interese de participare

Alte creante

Creante privind capitalul subscris si nevarsat

Investitii financiare pe termen scurt

Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului

Actiuni proprii - cu indicarea in note a valorii nominale

Alte investitii financiare pe termen scurt

Casa si conturi la banci

C. CHELTUIELI IN AVANS

D. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE UN AN

Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile in mode convertibile

Sume datorate institutiilor de credit

Avansuri incasate in contul comenzilor

Datorii comerciale

Efecte de comert de platit

Sume datorate societatilor din cadrul grupului

Sume datorate privind interesele de participare

Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si datorii pentru asigurarile sociale

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE

G. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA MAI MARE DE UN AN

Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile in mode convertibile

Sume datorate institutiilor de credit

Avansuri incasate in contul comenziilor

Datorii comerciale

Efecte de comert de platit

Sume datorate societatilor din cadul grupului

Sume datorate privind interesele de participare

Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si datorii pentru asigurarile sociale

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

Provizioane pentru pensii si alte obligatii similare

Alte provizioane

I. VENITURI IN AVANS

J. CAPITAL SI REZERVE

Capital subscris - prezentandu-se separat capitalul varsat si cel nevarsat

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve

Rezerve legale

Rezerve pentru actiuni proprii

Rezerve statutare sau contractuale

Alte rezerve

Rezultatul reportat

Rezultatul exercitiului financiar

In conformitate cu Reglementarile Contabile armonizate cu Directiva a IV a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate formatul cerut pentru Contul de Profit si Pierdere este urmatorul :

Cifra de afaceri neta

Variatia stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate si productie in curs de executie

Productia imobilizata

Alte venituri din exploatare

q       Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile

q       Alte cheltuieli din afara

Cheltuieli cu personalul

q       Salarii

q       Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala, cu mentionarea distincta a celor referitoare la pensii

Ajustarea valorii imobilizarilor corporale si necorporale

Ajustarea valorii activelor circulante

Alte cheltuieli de exploatare

Profitul sau pierderea din exploatare

Venituri din interese de participare

Venituri din alte investitii financiare si creante ce fac parte din activele imobilizate, cu mentionarea separata a celor generate de societatile din cadrul grupului

Venituri din dobanzi si alte venituri similare, cu mentionarea separata a celor generate de societatile din cadrul grupului

Ajustarea valorii imobilizarilor financiare si a investitiilor financiare detinute ca active circulante

Cheltuieli cu dobanzile si alte cheltuieli similare, cu mentionarea separata a celor care privesc societatile din cadrul grupului

Profitul sau pierderea din activitatea curenta

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

Profitul sau pierderea din activitatea extraordinara

Impozitul pe profit

Alte impozite ce nu apar in elementele de mai sus

Rezultatul exercitiului financiar

Rezultatul pe actiune

q       De baza

Diluat