Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Contabilitate


Index » legal » Contabilitate
» Actualitati privind normalizarea contabilitatii


Actualitati privind normalizarea contabilitatii




Actualitati privind normalizarea contabilitatii

Trebuie mentionat in acest cadru ca in Uniunea Europeana s-a anuntat ca normele IASC vor fi obligatorii incepand cel mai tarziu din 1 ianuarie 2005, in SUA, Securities and Exchange Commission (SEC) are in vedere coabitarea normelor internationale cu cele americane, iar FASB (organismul american de normalizare) a acceptat sa-si adapteze normele contabile la IAS/IFRS.

In octombrie 2002, Comisia Europeana a salutat anuntul comun facut de organismul international si cel american, IASB si FASB de realizare a unei convergente reale intre normele contabile elaborate de cele doua consilii. Acest obiectiv a fost fixat pana in 2005, moment in care societatile europene cotate la bursa vor trebui sa aplice IAS.

1.1.  Actualitati privind normalizarea contabilitatii la nivel international




Organismul international de normalizare, Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB), in primii sai ani de existenta (dupa reforma suportata de IASC, in 2001),  a indeplinit trei sarcini majore[1]:

- construirea, pana in 2005, a unei "platforme stabile", care sa contina standarde performante;

- montarea unui cadru puternic, pentru realizarea convergentei standardelor nationale cu standardele internationale;

- montarea unui cadru flexibil, pentru realizarea convergentei standardelor internationale cu cele americane.

Trebuie amintit faptul ca, in mai 2000, a fost aprobat un nou Regulament al IASC, in baza caruia IASC este restructurat fiind organizat ca entitate juridica independenta, condusa de un Consiliu de Administratie format din 19 membri (administratori) si de un Consiliu pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASB[2]) avand obiectiv promovarea convergentei principiilor contabile utilizate de intreprinderi si de alte organizatii in scopul raportarii financiare in intreaga lume. Conform Regulamentului, Consiliul (IASB) este alcatuit din 14 persoane (12 membri "permanenti" si 2 membri "temporari") a caror calificare de baza este expertiza si a caror unica responsabilitate este elaborarea standardelor de contabilitate. 

Din cei 12 membri permanenti ai IASB, 7 sunt responsabili de asigurarea legaturii cu organismele nationale de normalizare, ceea ce faciliteaza procedurile de integrare a procesului IASB cu procesele la nivel national.

Pentru a se putea asigura o larga reprezentare internationala membrii Consiliului de Administratie sunt numiti, dupa cum urmeaza: sase membri din America de Nord; sase membri din Europa;  patru membri din regiunea Asia-Pacific; trei membri din oricare alta regiune, cu conditia pastrarii echilibrului geografic.

In interiorul IASC functioneaza de asemenea un Consiliu Consultativ al Standardelor, organism nou, infiintat in ianuarie 2001 si un Comitet Permanent pentru Interpretarea Standardelor, infiintat in 1997 si restructurat in decembrie 2001.

Reforma institutionala interna pusa in aplicare de IASC incepand cu anul 2001 urmareste sa-i consolideze independenta si operationalitatea, avand ca efect cresterea credibilitatii si influentei IASC in procesul normalizarii contabile la nivel mondial.

IASB si-a propus reexaminarea, in conditii de urgenta, a normelor mostenite de la Comitelul precedent (IASC) din dorinta de a se asigura ca tarile care adopta standardele internationale de contabilitate dispun de un regim contabil stabil care sa confere incredere actorilor pietelor financiare.

Ca urmare, IASB realizeaza un proiect de imbunatatire in scopul cresterii calitatii si comparabilitatii raportarilor financiare si a continutului Standardelor Internationale de Contabilitate. In acest sens, Consiliul a exclus un numar de optiuni prezentate in IAS, optiuni a caror existenta provoca o anumita nesiguranta si reducea comparabilitatea.

 In cadrul acestui proiect au fost revizuite 13 standarde, si anume:

§       IAS 1 - Prezentarea situatiilor financiare ;

§       IAS 2 - Stocuri ;

§       IAS 8 - Politici contabile, schimbari in estimari contabile si erori ;

§       IAS 10 - Evenimente ce survin dupa data  inchiderii exercitiului ;

§       IAS 16 - Imobilizarile corporale ;

§       IAS 17 - Contractele de locatie (Leasing) ;

§       IAS 21 - Efectele variatiilor cursurilor de schimb ;

§       IAS 24 - Prezentarea informatiilor referitoare la tranzactiile cu partile afiliate;

§       IAS 27 - Situatiile financiare consolidate si individuale ;

§       IAS 28 - Investitiile in intreprinderile asociate ;

§       IAS 31 - Interese in asocierile in participatie ;

§       IAS 33 - Rezultatul pe actiune ;

§       IAS 40 - Investitiile imobiliare.

Proiectul a vizat si eliminarea standardului IAS 15 - Informarea care reflecta efectul variatiei de preturi.

Finalizarea proiectului de imbunatatiri s-a realizat in decembrie 2003.

Pentru a ghida adoptarea pentru prima data a Standardelor internationale de raportare financiara (IFRS) s-a elaborat un nou standard, IFRS 1, denumit Aplicarea pentru prima data a IFRS, cu aplicare de la 1 ianuarie 2005, care inlocuieste interpretarea SIC 8. Ulterior au mai fost emise urmatoarele standarde de raportare financiara:

§       IFRS 2 - Plata pe baza de actiuni;

§       IFRS 3 - Combinari de intreprinderi (inlocuieste IAS 22 si interpretarile aferente acestui standard IAS 22, 28);

§       IFRS 4 - Contractele de asigurare;

§       IFRS 5 - Activele necurente detinute pentru tranzactionare si abandonurile de activitati (inlocuieste IAS 35);

§       IFRS 6 - Exploatarea si evaluarea resurselor minerale.

Aceste standarde desavarsesc platforma stabila a standardelor pentru anul 2005.

Dupa cum se poate constata, trei dintre IFRS-uri, IFRS 2, IFRS 4 si IFRS 6, reprezinta produselor contabile normalizatoare aferente domeniilor economice si contabile noi.

In scopul realizarii convergentei standardelor internationale cu cele nationale si in mod deosebit cu cele americane, organismul international a militat, prin proiectul de imbunatatire, pentru implementarea celor mai bune practici, la nivel mondial.

1.2.  Actualitati privind normalizarea contabilitatii la nivel european

Mondializarea economiilor a generat necesitatea apelarii la capitalul strain si ca urmare a accesului pe pietele bursiere din afara Uniunii Europene a marilor intreprinderi, ceea ce le obliga sa intocmeasca un al doilea set de conturi conform normelor internationale sau americane. Pentru rezolvarea problemelor urgente ale societatilor europene doritoare sa fie admise la cotatie pe pietele internationale de capital, Comisia Europeana si-a stabilit ca prioritate examinarea impreuna cu statele membre, in cadrul Comitetului de contact, a Standardelor Internationale de Contabilitate, prin confruntarea cu dispozitiile continute in directive. Evident ca statele membre vor trebui sa intreprinda un exercitiu similar la nivelul legislatiei lor nationale: reglementarile nationale nefacand uz de toate optiunile oferite prin directive, o norma IAS conforma cu directivele poate totusi sa fie in opozitie cu legislatia nationala.[3].





In cadrul noii sale strategii in materie contabila, adoptata in 1995[4], Comisia europeana a voit, deci, garantarea concordantei intre Directivele contabile europene si normele internationale de contabilitate. Comitetul de contact a examinat, pe langa IAS-uri, expozeele-sondaj si proiectele de norme publicate de IASC.

Prin urmare, Comunicatul Comisiei Europene din 13 iunie 2000, intitulat "Stratégie de l'UE en matière d'information financière: la marche à suivre"[5] propune ca toate societatile cotate sa fie obligate la elaborarea conturilor consolidate conform normelor contabile internationale incepand cu 2005. Consiliul ECOFIN (Conseil Économique et Financier) din 17 iulie 2000 i-a rezervat o primire favorabila acestui comunicat subliniind ca comparabilitatea, fiabilitatea si transparenta conturilor intreprinderilor europene constituie un factor esential al integrarii pietelor financiare europene si al competitivitatii lor internationale. Astfel, legislatia contabila comunitara a anilor 70 trebuie reactualizata pentru a raspunde cererii investitorilor actuali.

Tinand cont de evolutia pietelor (utilizarea crescanda a instrumentelor financiare derivate), a intreprinderilor si a normelor contabile internationale, Comisia Europeana a propus modernizarea reglementarilor sale contabile autorizand aplicarea, ca baza de evaluare, a "valorii juste". Aceasta noua propunere nu vizeaza inlocuirea costului istoric, baza de evaluare conform Directivelor ci acestuia i se mai adauga o noua baza. Prin urmare, Directiva a IV-a elaborata la 25 iulie 1978 si revizuita in 1990, este completata in 2001 cu aspecte privind evaluarea pe baza valorii juste a instrumentelor financiare (prin Directiva 2001/65 CE), in contextul armonizarii internationale, respectiv al adoptarii de catre Uniunea Europeana a normelor internationale IAS/IFRS. Aceasta permite societatilor europene ce fac apel la pietele internationale de capital de a se conforma mai usor obligatiilor in materie de informare financiara si de a se confrunta cu arme egale cu concurentii lor neeuropeni.

Dupa recunoasterea de catre Organizatia Internationala a Comisiilor de Valori Mobiliare - IOSCO (13 mai 2000) a referentialului IASC, in 2001, Comisia Europeana a adoptat o propunere de reglementare cu privire la aplicarea normelor contabile internationale. In propunere este prezentat mecanismul de recunoastere a IAS in U.E. si sunt luate in calcul criteriile specifice, iar daca acestea sunt considerate corespunzatoare vor fi adoptate de U.E..

Adoptarea normelor contabile internationale, in conformitate cu Regulamentul 1606/2002 al Parlamentului si Consiliului European, are ca scop armonizarea informatiilor financiare ale societatilor cotate ale Uniunii Europene pentru garantarea protectiei investitorilor si apararea secretului fata de pietele financiare facilitand negocierea transfrontaliera si internationala a valorilor mobiliare.

Pentru ca o norma internationala IAS/IFRS sa poata fi adoptata ea trebuie sa reflecte o imagine fidela si sincera a situatiei financiare si a rezultatului intreprinderii raspunzand interesului public european si satisfacand calitatea informatiei cerute.

Adoptarea IAS/IFRS in Uniunea Europeana presupune aprobarea printr-un mecanism cu doua niveluri:

- un nivel reglementar cu punerea in lucru de catre un Comitet de Reglementare Contabila, compus din reprezentanti ai statelor membre si prezidat de Comisie. In pofida denumirii sale, acest organism nu este unul de reglementare. Acesta va decide (da avizul Comisiei) adoptarea eventuala a normelor IAS pe baza propunerilor Comisiei. Scopul este de a garanta transparenta integrala si instituirea unei responsabilitati fata de Consiliu si Parlament.

- un nivel tehnic cu instaurarea unui comitet tehnic contabil, Grupul Consultativ pentru Raportare Financiara in Europa (EFRAG)[6], compus din experti contabili ai sectorului privat din mai multe state membre. Acesta va furniza asistenta si competenta cerute pentru evaluarea normelor IAS si pentru consilierea Comisiei asupra oportunitatii modificarii sau nu a legislatiei in vigoare.

In iulie 2003 Comitetul de Reglementare Contabila a recomandat Comisiei Europene sa adopte toate IAS-urile si Interpretarile(SIC) existente la data de 14 septembrie 2002 cu exceptia standardelor referitoare la instrumentele financiare (IAS 32 si IAS 39) precum si a Interpretarilor referitoare la acestea (SIC 16, SIC 5 si SIC 17). In consecinta Comisia Europeana, tinand cont de aceasta recomandare a adoptat toate Standardele si Interpretarile existente.

Din 2005 toate societatile cotate de Uniunea Europeana (intelegand si banci si institutii de asigurare) sunt obligate sa aplice norme contabile internationale de inalta calitate in intocmirea conturilor consolidate. Statele membre pot de asemenea sa autorizeze sau  sa oblige intreprinderile sale la aplicarea acestui sistem conturilor lor anuale.

La nivel european trebuie retinute si urmatoarele momente:

ü     adoptarea standardului IFRS 1, in iulie 2003;

ü     adoptarea celor 13 standarde revizuite si abrogarea IAS 15, in martie 2004 ;

ü     adoptarea IFRS 2, in aprilie 2004 ;

ü     adoptarea standardului IFRS 3, a standardelor revizuite IAS 38 si IAS 36 ca urmare a adoptarii IFRS 3, si a standardelor IFRS 4 si IFRS 5, in iunie 2004;

ü     reexaminarea si adoptarea standardului IAS 32;

ü     adoptarea la sfarsitul lui 2004 a IAS 39 revizuit, cu doua exceptii (utilizarea optiunii valorii juste complete si aspectele referitoare la contabilitatea de acoperire impotriva riscului), urmand sa fie adoptat IAS 39 republicat de IASB in iunie 2005 intr-o noua versiune revizuita.

1.3. Actualitati privind normalizarea contabilitatii la nivel national

In functie de o serie de criterii, in momentul de fata, organizarea si conducerea contabilitatii unei entitati patrimoniale poate avea loc in una din urmatoarele variante:

1. Varianta contabila armonizata integral (dezvoltata) - prevazuta a se aplica intreprinderilor din tara noastra in mod esalonat, conform unui program aprobat prin OMFP 94/2001 pentru perioada 2001-2005. Aplica aceasta varianta societatile care la 31. XII a anului anterior indeplinesc cel putin doua din cele trei criterii de marime stabilite in acest sens: CA, total active, numar mediu de salariati.

CA  = 7,3 mil. Euro la 31.12.04

Total active > 3,65 mil. Euro

Numar mediu de salariati > 50

            Situatiile financiare elaborate de societatile comerciale in aceasta varianta sunt: bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si note explicative.

2. Varianta contabila simplificata - se aplica incepand cu 2003, tuturor intreprinderilor care indeplinesc cel putin doua din criteriile de marime stabilite pe baza datelor aferente anului precedent.

Trebuie precizat faptul ca, OMFP 94/2001 si 306/2003 au fost abrogate  prin OMFP 1752/2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, care se vor aplica de toate intreprinderile  incepand cu 1 ianuarie 2006.

   Conform acestor noi reglementari,  persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii, denumite in continuare criterii de marime:

   - total active: 3.650.000 euro;

   - cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;

- numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50

intocmesc situatii financiare anuale care cuprind:

 - bilant;

                         - cont de profit si pierdere;

                         - situatia modificarilor capitalului propriu;

                         - situatia fluxurilor de trezorerie;

                         - note explicative la situatiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime prevazute mai sus intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind:

   - bilant prescurtat;

   - cont de profit si pierdere;

   - note explicative la situatiile financiare anuale simplificate.

Optional, ele pot intocmi situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de trezorerie.

Trebuie mentionat de asemenea ca[7], in functie de cerintele reglementarilor Uniunii Europene si de evaluarile efectuate de institutiile implicate, Ministerul Finantelor Publice, Banca Nationala a Romaniei, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare vor stabili conditiile de aplicare a Standardelor Internationale de Raportare Financiara incepand cu situatiile financiare ale anului 2007.




Planul contabil general - instrument de reglementare a contabilitatii. Centralizare si descentralizare

Planul contabil general reprezinta cadrul si instrumentul cel mai utilizat pentru procesul normalizarii contabilitatii la nivel national si reprezinta o doctrina care ghideaza practica contabila la nivelul unei natiuni care se bazeaza pe un astfel de instrument.

Pornind de la aceste coordonate, tara noastra a optat la inceputul reformei contabile nationale pentru planul contabil dupa modelul francez, dat fiind si conditiile prin care implementarea sa la nivelul contabilitatii si economiei nationale erau similare cadrului francez. Fenomenele de globalizare si financializare din ultima perioada au impus ca atat Franta, cat si Romania sa adopte o pozitie favorabila de armonizare a planului contabil cu prevederile directivelor europene si cu cele ale normelor contabile internationale.

Acest aspect este reflectat prin varianta planului de conturi prezentat de OMFP nr. 94/2001, care nu modifica coordonatele vechiului plan de conturi implementat in sistemul contabil romanesc in anul 1994.

Planul de conturi in tara noastra reprezinta o varianta combinata a prevederilor directivelor europene, a cadrului general al IASB si a IAS-urilor, fiind un plan de conturi dualist si orientat spre intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Acest plan de conturi se diferentiaza de cel implementat in 1994 prin faptul ca acesta era orientat spre urmarirea fluxurilor. Sistemul de conturi prezentat prin acest instrument determina informatiile financiar-contabile recunoscute si furnizate de situatiile financiare.

NORMAREA SI NORMALIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE

LA NIVELUL INTREPRINDERII

La modul general, o norma este "o regula, dispozitie etc. obligatorie, fixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta ca obligatorie sau recomandabila"1. Se poate vorbi de norme de timp, norme tehnice, norme juridice, norme morale etc. Pe noi ne intereseaza asocierea la cuvantul norma a aspectului contabil, si anume norma contabila.

Normele contabile sunt definite ca fiind "reguli precise de evaluare, de inregistrare, de clasificare si de prezentare a informatiei contabile"2. Printr-o norma contabila intelegem o regula cu privire la tinerea contabilitatii, emisa de catre o autoritate de decizie si impusa, obligatoriu de respectat. Dupa sfera de cuprindere, normele contabile pot fi internationale, continentale/regionale (ex. norme europene), nationale, dar si norme proprii, la nivel de entitate.

Normarea semnifica "actiunea de a normaliza si rezultatul ei", iar prin a normaliza se intelege "a supune unei norme, a face sa se conformeze unei norme, dar si a elabora norme interne, a standardiza"3.

Normalizarea contabila este "procesul prin care se armonizeaza prezentarea documentelor de sinteza, metodele contabile si terminologia"4. Constand in elaborarea si aplicarea de norme, cu scopul armonizarii metodologiei contabile si a modului de prezentare a documentelor de sinteza, procesul de normalizare a contabilitatii este unul care se manifesta in marea majoritate a statelor lumii.

In functie de sfera de intindere vizata, normalizarea contabilitatii imbraca mai multe forme, si anume: normalizare internationala, normalizare continentala/regionala, normalizare nationala, normalizare la nivelul intreprinderii.

La nivel international, normalizarea contabila "presupune atat elaborarea de norme sau reguli, aplicabile partial sau in totalitate, unor grupuri de tari, de intreprinderi sau de specialisti contabili, cat si existenta unor organisme, capabile sa emita aceste norme, sa impuna obligativitatea utilizarii lor si sanctionarea nerespectarii lor"5. Institutia prin care se realizeaza normalizarea contabila internationala este Consiliul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (I.A.S.B.).

Aceasta desfasoara o activitate de elaborare si publicare, in interesul public, de standarde globale de contabilitate/raportare financiara, care sa fie respectate la intocmirea situatiilor financiare anuale, precum si pe aceea de promovare a acceptarii si aplicarii acestora. Domeniul de competenta al Consiliului I.A.S.B. se limiteaza insa doar la contabilitatea financiara.

Pe plan regional/continental, amintim normalizarea contabilitatii la nivelul Uniunii Europene, prin emiterea de Directive contabile europene, ce trebuie aplicate de catre statele membre U.E.

La nivel national, normalizarea contabilitatii se poate realiza de catre institutii ale statului, de organizatii profesionale (institutia profesiei contabile), dar si pe cale mixta. In Romania normalizarea contabilitatii se realizeaza de catre Ministerul Finantelor Publice, organism aflat sub palaria puterii publice, prin reglementarile contabile si legale emise. In mod concret, vorbim de Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata cu toate modificarile si completarile ulterioare, Ordinul M.F.P. 1752/2005 prin care s-au aprobat Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene etc.

In arealul intreprinderii, normalizarea contabilitatii se infaptuieste prin elaborarea de reguli si norme interne, urmata de aplicarea lor.

Dar, intrucat contabilitatea are mai multe ramuri, suntem interesati doar de normalizarea contabilitatii de gestiune, in special de cea la nivelul intreprinderii, motiv pentru care ne vom canaliza cercetarea doar pe acest filon.

Contabilitate de gestiune este "o ramura a contabilitatii care are ca obiect evidenta, calculul, analiza si controlul costurilor si rezultatelor analitice prin prisma specificitatii componentelor entitatii economice (sectii, ateliere, activitati etc.) consumatoare de resurse si producatoare de efecte economice utile"6. Aceasta va asigura "in principal, inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii, faze de fabricatie, centre de costuri, centre de profit, dupa caz, precum si calculul costului de achizitie, de productie, de prelucrare al bunurilor intrate, obtinute, lucrarilor executate, serviciilor prestate, productiei in curs de executie, imobilizarilor in curs etc., din unitatile de productie, comerciale, prestatoare de servicii, financiar si alte domenii de activitate"7.

Conducatorul procesului de normare si normalizare a contabilitatii se numeste normator

contabil, respectiv normalizator contabil. Acesta poate fi o persoana juridica (institutie, organism), cum sunt Consiliul I.A.S.B., in calitate de organism international de normalizare contabila, si Ministerul Finantelor Publice, ca omolog la nivel national, pentru contabilitatea financiara, sau Consiliul P.A.I.B. pentru normalizarea internationala a contabilitatii de gestiune, dar si o persoana fizica, cum este contabilul de gestiune la nivelul intreprinderii.



Normalizarea internationala a contabilitatii de gestiune se realizeaza prin activitatea desfasurata de Comitetul P.A.I.B. (The Professional Accountants in Business Committee), ce se chema initial Comisia contabilitatii financiare si de gestiune (The Financial and Management Accounting Committee: F.M.A.C.), o componenta a Federatiei Internationale a Expertilor (International Federation of Accountants: I.F.A.C.). Aceasta a elaborat o serie de norme cu privire la conceptele cu care opereaza contabilitatea de gestiune, urmarind o armonizare a terminologiei specifice.

La nivel national, pentru tinerea contabilitatii de gestiune, de catre persoanele juridice obligate prin lege, exista un Ordin al ministrului finantelor publice nr. 1826/2003, publicat in luna ianuarie a anului 2004, prin care se aproba cateva Precizari cu privire la unele masuri referitoare la organizarea si conducerea acesteia. Sunt prezentate o serie de informatii structurate pe doua categorii: prevederi generale privind contabilitatea de gestiune si prevederi privind calculatia costurilor. Aceste reglementari care privesc contabilitatea de gestiune normalizeaza pe teritoriul romanesc, in vederea armonizarii, cateva concepte cu care opereaza contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor si creeaza doar un cadru de punere in scena a actului contabilitatii de gestiune, lasand regia in mainile contabilului de gestiune.

Sistemul contabil romanesc actual este unul dualist, ce presupune organizarea contabilitatii in doua circuite distincte: contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune. Conform art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/19919, contabilitatea de gestiune este, la fel ca si cea financiara, obligatoriu de organizat. Insa, organizarea si conducerea contabilitatii cunoaste deosebiri pentru cele doua componente. Astfel, daca subsistemul contabilitatii financiare este normalizat la nivel national, printr-un cadru unic, cel al contabilitatii de gestiune se caracterizeaza printr-o varietate de optiuni in ceea ce priveste punerea sa in practica, oferind posibilitati de alegere. Dupa cum consemna si profesorul Niculae Feleaga, "contabilitatea de gestiune nu poate, in nici un caz, sa fie o contabilitate incremenita intr-un scenariu unic si, cu atat mai mult, ea nu poate fi normativa".

Pornind de la definitiile prezentate mai sus, date conceptelor de normare si normalizare, definim activitatea de normare a contabilitatii de gestiune la nivelul intreprinderii ca fiind un proces de elaborare si aplicare de norme, reguli si proceduri specifice cu privire la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune, iar prin armonizarea metodologiei interne a acestui subsistem contabil (stabilirea unui limbaj terminologic si metodologic unic la nivelul tuturor subdiviziunilor organizatorice ale unei intreprinderi) se realizeaza normalizarea contabilitatii de gestiune la nivelul respectivei entitati.

Responsabil cu derularea procesului de normare si normalizare a contabilitatii de gestiune la nivelul intreprinderii este contabilul de gestiune, in calitate de normator si normalizator. Acesta este o persoana care este implicata in desfasurarea lucrarile specifice contabilitatii de gestiune, dar mai ales in proiectarea, realizarea si perfectionarea intregului edificiu arhitectonic al contabilitatii de gestiune. Procesul de normalizare, fiind unul creator de reguli si norme aplicabile, este unul care se va desfasura dar, mai ales, perfectiona in timp. Asadar, pe umerii contabilului de gestiune apasa sarcini si responsabilitati care nu sunt deloc usoare.

1 Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche, coordonatori, Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX), Academia

Romana, Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998, pag. 699.

2 Niculae Feleaga, Ion Ionascu, Tratat de contabilitate financiara, vol. I, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag. 260.

3 I. Coteanu, L. Seche, M. Seche, op.cit., pag. 699.

4 Niculae Feleaga, Sisteme contabile comparate, vol. I, Editura Economica, Bucuresti, 1999, pag. 15.

5 Atanasiu Pop, Abordari normative in contabilitate, Volumul Conferintei Internationale "Audit si convergenta

contabila", Editura Sincron, Cluj-Napoca, 2004, pag. 66-67.

6 Colectiv de autori ai Catedrei de Economie si Politici Economice de la Academia de Studii Economice din Bucuresti,

Dictionar de economie, Editura Economica, Bucuresti, 1999, pag. 118.

7 Precizari privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune aprobate prin

Ordinul M.F.P. nr. 1826/2003, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 23/2004, punctul 1.

8 Din lucrarea Contabilitatea de gestiune, Editor Tribuna Economica, Bucuresti, 2002, pag. 15.



[1] Liliana Feleaga (Malciu), Niculae Feleaga, Contabilitate financiara- o abordare europeana si internationala- vol. I, Editura Infomega, Bucuresti, 2005, pag. 251.

[2] Dupa transformarea IASC in IASB, Standardele Internationale de Contabilitate (IAS) se numesc Standarde Internationale de Raportare Financiara (IFRS- International Financial Reporting Standard)

[3] Vezi, Communication de la Commission COM 95 (508) L'harmonisation comptable:une nouvelle stratégie au regard de l'harmonisation internationale.

[4] idem

[5] 'Strategia de raportare financiara a Uniunii Europene-calea de urmat'.

[6] European Financial Reporting Advisory Group

[7]Vezi,Ordin nr. 907 din 27/06/2005,privind aprobarea categoriilor de persoane juridice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele Internationale de Raportare Financiara, respectiv reglementari contabile conforme cu directivele europene, art.4.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Contabilitate




LUCRARE DE PROIECT LA DISCIPLINA CONTABILITATE BUGETARA
PROIECT DE PRACTICA - CONTABILITATEA TREZORERIEI LA S.C. OTELINOX S.A.
AUDITUL FINANCIAR CONTABIL PRIVIND TREZORERIA
CONFLICTELE DE INTERESE EXISTENTE PE PIATA INFORMATIEI CONTABILE SI REZOLVAREA LOR
Contabilitatea decontarilor in cadrul grupului
TRATAMENTUL CONTRACTELOR DE LOCATIE IN REFERENTIALUL CONTABIL INTERNATIONAL
SALARIUL SI FORMELE DE SALARIZARE
Documentele contabile de sinteza si raportare
CONTABILITATEA DECONTARILOR CU PERSONALUL
Utilizatorii informatiei contabile