Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. decizii politice, partide, presedinti, parlament

Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
» UNIUNEA EUROPEANA


UNIUNEA EUROPEANA


UNIUNEA EUROPEANA

1.. SCURT  ISTORIC  AL UNIUNII  EUROPENE:

09.05.1950: Robert Schuman, ministru de externe al Frantei, propune un plan de plasare sub o autoritate unica a productiei de car­bune si otel a Frantei si Germaniei prin infiintarea unei Comunitati Europene a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) la care sa poata adera si alte state europene care doresc acest lucru.

18.04.1951: Primul ministru francez Rene Plevcn propunea crea­rea unei anuale europene integrate,

24.10.1950: Sase tari vcst-europene (Belgia, Franta. R.F. Germania, Italia. Luxemburg si Olanda) semneaza, la Paris, Tratatul C.E.C.O.

27.05.1952: Aceleasi sase state semneaza Tratatul de infiintare a Comunitatii Europene a Apararii, rezultai al,.Planului Pleven' din 1950.

10.08.1952: ist incepe activitatea inalta Autoritate C.E.C.O. (organul executiv al C.E.C.O.. inlocuit din 1965 de catre Comisia Comunitatilor Europene), sub presedintia Iui Jcan Monnet.

30.08.1954: Esecul proiectului Comunitatii Europene a Apararii, clin cauza respingerii ratificarii sale de eatre Adunarea Nationala Franceza (Parlamentul Frantei), care vedea in aceasta o posibilitate de reinannare a Germaniei.

01-02.06.1955: Reuniti in cadrul Conferintei de la Messina (Italia), ministrii de externe ai celor sase tari C.E.C.O. decid sa apro­fundeze procesul de integrare, instituind, in acest sens, un comitet de experti prezidat de eatre Paul-Henry Spaak insarcinai sa analizeze modalitatile concrete de realizare.

01.01.1958: Intra in vigoare Tratatele de la Roma (C.E.E, si C.E.E.A.). Waller Hallstein este desemnat primul presedinte al Comi­siei C.E.E., iar Louis Armand, presedintele Comisiei Euratom.

10.02.1961: Acord al sefilor de stat si de guvern din tarile mem­bre ale C.E. privind crearea unui cadru de cooperare politica. Esie infiintat un comitet de experti prezidat de catre Chrislian Fouehct, insarcinat sa elaboreze un plan in acest scop.

09.07.1961: Grecia este primul stat tert care semneaza un Acord de Asociere cu C.E.E.

31.07.1961: Irlanda depune cererea de aderare la Comunitatile Europene.

09.08.1961: Marea Britanic depune si ea cerere de aderare la Comunitatile Europene.

10.08.1961: Danemarca solicita sa adere la Comunitatile Europene.

08.11.1961: Deschiderea negocierilor de aderare cu Marea Britanic.

17.04.1962: Blocarea primelor negocieri privind crearea unei uniuni politice europene, din cauza lipsei unui acord asupra Planului Houchet.

30.04,1962: Norvegia depune cererea de aderare la Comunitatile Europene.

29.01.1963: Ruperea negocierilor de aderare cu Marea Britanic, ca urmare a opozitiei presedintelui Frantei, generalul Charles de Gaulle, facuta publica la 14.10.1963.

12.09.1963: Turcia semneaza un Acord de Asociere cu Comu­nitatea Economica Europeana (C.E.E.)

08.04.1965: Semnarea Tratatului de fuziune a organelor executi­ve ale celor trei Comunitati Europene. Acesta va intra in vigoare la 01.07.1967.

10.05.1967: A doua cerere de aderare la Comunitatile Europene depusa de Marea Britanic si de Irlanda.

11.05.1967: A doua cerere de aderare la Comunitatile Europene depusa de Danemarca.

01.07.1967: Intra in vigoare Tratatul de fuziune semnat la 08. 04.1965. Din acel moment exista o singura Comisie (numita astazi Co­misia Europeana) si un singur Consiliu do Ministri (cunoscut acum sub numele de Consiliul UE). Parlamentul European si Curtea de Justitie a C.E. sunt unice din 1958. Jean Rey este primul presedinte al Comisiei Comunitatilor Europene (C.E.C.O., C.E.E. si C.E.E.A.)

24.07.1967: A doua cerere de aderare facuta de catre Norvegia.

28.07.1967: Suedia depune si ea cerere de aderare la Comunita­tile Europene.

01.07.1968: Intra in vigoare reglementarile relative la principiul liberei circulatii a lucratorilor pe intregul spatiu comunitar, in vederea realizarii unei piete comune a fortei de munca.

01-02.12.1969: Reuniti la Haga (Olanda), pentru a discuta reali­zarea pietei interne comuniiare, aprofundarea integrarii si largirea Comunitatii Europene (nume folosit frecvent pentru desemnarea an­samblului celor trei Comunitati Europene dupa unificarea institutiona­la din 1967, prescurtat C.E.). sefii de stat sau de guvern din cele sase tari membre hotarasc accelerarea procesului de integrare europeana, realizarea in etape a uniunii economice si monetare (U.E.M.) si relan­sarea cooperarii politice. Se decide, totodata, deschiderea negocierilor de aderare cu Danemarca. Irlanda, Marea Briianie .si Norvegia.

01.01.1970: Statele membre ale C.E. isi transfera competentele nationale in materie de comert exterior catre institutiile comunitare.

21.04.1970: Decizia Consiliului C.E. de a stabili un sistem de resurse bugetare proprii pentru Comunitate, incepand cu anul 1975.

30.06.1970: Deschiderea, la Luxemburg, a negocierilor de ade­rare cu Danemarca. Irlanda Marea Britanic si Norvegia.

27.10.1970: Reuniti la Luxemburg, ministrii de externe ui tarilor embre ale C.E. prezinta sefilor lor de stat sau de guvern Raportul ivignon privind Cooperarea Politica Europeana (C.P.E.). C.P.E. a patimit embrionul viitoarei Politici Externe si de Securitate a numii Europene.

05.12.1970: Malta semneaza un Acord de Asociere cu C.E.E.

22.01.1972: Semnarea Tratatelor de Aderare la C.E. a Danemar-ti. Irlandei, Marii Britanii si Norvegiei.

21.03.1972: Punerea in practica a Sistemului Monetar European, Lrc coreleaza intre ele monedele nationale ale tarilor membre C.E., pumnii marja de fluctuatie a acestora la 2,25%, conform unei sinusoide numita simbolic „sarpe monetar'.

10.05.1972: Populatia Irlandei aproba prin referendum aderarea tarii la Comunitatea Europeana.

13.07.1972:  Parlamentul britanic aproba aderarea Marii Britanii la C.E.

25.09.1972: Populatia Norvegiei respinge prin referendum aderarea acestei tari la Comunitatea Europeana.

02.10.1972: Danemarca aproba prin referendum aderarea la C.E.

20.10.1972: Sefii de stat sau de guvern din C.E., inclusiv tari te au ratificai aderarea, decid sa transforme Comunitatea Europeana fnti-o „Uniune Europeana' si adopta un calendar pentru realizarea uniunii economice si monetare (U.E.M.)

19.12.1972: Cipru scmneaza un Acord de Asociere cu C.E.E.

01.01.1973: Largirea C.E. de la sase la noua membri devine efectiva. Comunitatea Europeana primeste competenta exclusiva iu puneniul politicii comerciale comune.

14.05,1973: Semnarea unui Acord de liber-schimb intre C.E.E. si Norvegia.

05.10.1973: Semnarea unui Acord de Uber-schimb intre C.E.E. si Finlanda.

09.12.1974: Sefii de stat sau de guvern din tarile membre ale C.E. decid, la Paris, sa se intalneasca in mod regulat in cadrul unei i instante politice noi numita „Consiliul European'.

10.03.1975: Primul Consiliu European al sefilor de stat sau de guvern din tarile C.E. se reuneste la Dublin (Irlanda).

18.03.1975: Consiliul C.E. decide infiintarea unui Fond Euro­pean de Dezvoltare Regionala (F.E.D.E.R.), instrument fundamental pentru viitoarea politica structurala a Uniunii Europene.

12.06.1975: Grecia depune cererea de aderare la Comunitatea Europeana.

02.12.1975: Consiliul European decide introducerea unui „pasa­port european' pentru cetatenii statelor membre ale C.E.

16.02.1976: Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), format din tarile blocului comunist, propune incheierea unui acord intre membrii sai si Comunitatea Europeana.

27.07.1976: Deschiderea negocierilor de aderare cu Grecia.

28.03.1977: Portugalia solicita aderarea la Comunitatea Euro­peana.

01.07.1977: Eliminarea tuturor restrictiilor vamale intre cei noua membri C.E.

28.07.1978: Spania solicita sa adere ia Comunitatea Europeana.

06-07.1978: Consiliul European de fa Bremen (Germania) de­cide crearea unui Sistem Monetar European (S.M.E.) si a unei unitati monetare europene (E.C.U. - European Currency Unit).

17.10.1978: Deschiderea negocierilor de aderare cu Portugalia.

01.01.1979: Intra in vigoare Sistemul Monetar European (S.M.E.),

05.02.1979: Deschiderea negocierilor de aderare cu Spania.

28.05.1979: Semnarea Acordului de Aderare a Greciei la C.E.

07.06.1979: Au loc primele alegeri pentru Parlamentul European (PE) prin sufragiu universal direct in cele noua state mem­bre aie C.E. (pana alunei desemnarea membrilor PE se facea din ran­dul deputatilor din parlamentele nationale). Simione Veil este prima presedinta a noului Parlament European.

02.04.1980: Semnarea unui Acord de Cooperare C.E. - Iugoslavia.

28.07.1980: Semnarea Acordului de Cooperare C.E. - Romania.

01.01.1981: Grecia devine al zecelea membru al Comunitatii Europene.

23.02.1982: Groenlanda (devenita membra a C.E. o data cu Danemarca) decide prin referendum sa paraseasca C.E.

17.06.1983: Consiliul European de la Stuttgard semneaza o „Declaratie solemna asupra Uniunii Europene'. Este, praclic, prima mentiune oficiala a viitoarei denumiri a constructiei comunitare.

14.02.1984: Parlamentul European aproba proiectul de „Tralat asupra Uniunii Europene' pregalit de calre Comisia Juridica a acestei institutii, prezidata de Alteiro Spinelli.

Proiectul va ramane doar pe hartie, deoarece tarile membre nu erau inca pregatite sa acceple un transfer masiv de suveranitate de la nivel national la nivelul institutiilor comunitare.

 07.01.1985: Jacques Delors este desemnat presedinte al Comisiei C.E. Timp de zece ani (trei mandate, ultimul fiind de doi ani), el va marca decisiv, prin activitatea sa, evolutia constructiei comunitare.

12.06.1985: Semnarea Tratatelor de aderare a Spaniei si Portugaliei.

14.06.1985: Comisia C.E. prezinla documentul intitulat „Cartea alba privind realizarea Pietei Interne', care prevedea atingerea acestui obiectiv intr-un interval de

sapte ani (pana la 31.12.1992). Ea aceeasi data, cinci tari membre ale C.E. (Franta, Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg) semneaza la Schcngen (Luxemburg) un acord privind eli­minarea progresiva a controalelor ia frontierele lor comune, punand bazele a ceea ce astazi numim „Spatiul Schengen'.

01.01.1986: Aderarea Spaniei si Portugaliei devine efectiva, nu­marul tarilor membre ale C.E. crescand astfel la i2.

17-28.02.1986: Semnarea de catre guvernele tarilor membre ale C.E. a Actului Unic European (A.U.E.), prima mare modificare a tratatelor originare de la Paris si Roma.

26.09.1988: Semnarea Acordului de Cooperare Economica si Comerciala intre C.E.E. si Ungaria.

15-18.06.1989: Consiliul European de la Madrid decide convo­carea unei Conferinte Intcrguvernatnentale (C.I.G.) care sa pregateas­ca, sub coordonarea lui Jacques Delors, crearea U.E.M. in trei faze (ceea ce s-a si intamplat, ultima faza constituind-o crearea, la 01.01.1999, a Bancii Cenliale Europene si introducerea monedei unice Euro, care va intra efectiv in circulatie incepand cu 01.01.2002).

29.06.1989: Spania intra in Sistemul Monetar European.

17.07.1989: Austria solicita aderarea la Comunitatea Europeana.

10.09.1989: Semnarea Acordului de Cooperare Comerciala si Economica intre C.E.E. si Polonia.

09.05.1990: Semnarea Acordului de Cooperare Comerciala si Economica intre C.E.E. si Bulgaria.

19.06.1990: Cele cinci state membre ale Acordului Schengen din 1985 semneaza o Conventie de punere in aplicare a acestui acord. Lor li s-au adaugat ulterior alte tari membre ale U.E.: Italia (27.11.1990). Spania si Portugalia (25.06.1991), Austria (28.04.1995), Danemarca, Finlanda si Suedia (19.12.1998). Protocoale de aderare la acordul in cauza au semnat si Islanda si Norvegia (19.12.1996).

26.06.1990: Consiliul European de la Dublin decide convo­carea unei Conferinte Interguvernamentale privind U.E.M. si o alta pe tema Uniunii Politice.

04.07.1990: Cipru depune cererea de aderare la Comunitatea Eu­ropeana.

16.07.1990: Malta solicita, la randul sau, aderarea la C.E.

03.10.1990: Intra in vigoare Tratatul de reunificare a R.F.G. cu R.D.G.

08.10.1990: Marea Britanic devine cel de-al zecelea membru al S.M.E.

28.03.1991: Semnalarii Acordului Schengen si Polonia decid eli­minarea reciproca a vizelor incepand cu 08.04.1991.

01.07.1991: Suedia solicita sa adere la Comuniunea Europeana.

09-10.12.1991: Consiliul European de la Maaslricht (Olanda) isi da acordul cu privire ia proiectul de Tratat de Uniune Europeana.

16.12.1991: Polonia, Ungaria si Cehoslovacia semneaza Acor­duri europene cu Comunitatea Europeana. Obiectivul final mentionat in aceste acorduri il constituie aderarea tarilor in cauza la U.E.

07.02.1992: Semnarea, la Maastricht, a Tratatului de Uniune Eu­ropeana, cunoscut si sub numele de „Tratatalul de la Maaslricht'.

18.03.1992: Finlanda depune cererea de aderare la Comunitatea Europeana.

05.04.1992: Portugalia intra in Sistemul Monetar European (S.M.E.).

02.05.1992: Ministrii de externe din tarile membre ale C.E. si A.E.L.S. (Asociatia Europeana a Liberului-Schimb) semneaza Acor­dul de infiintare a Spatiului Economic European (S.E.E.).

20.05.1992: Elvetia isi prezinta cererea de aderare la Comunitatea Europeana.

25.11.1992: Norvegia solicila. pentru a treia oara. sa adere la C.E.

06.12.1992: Populatia Elvetiei respinge prin referendum partici­parea la S.E.E. In aceste conditii, aderarea la Comunitatea Europeana nu mai poate fi luata in calcul.

12.12.1992: Consiliul European de la Edinburg accepta soli-cilarea Danemarcei de a nu participa la moneda unica europeana si nici la politica de aparare comuna, ambele prevazute in Tratatul de la Ma-aslrichl. Acesle conditii erau cerule de guvernul danez pentru a putea convige populaiia sa voteze in favoarea Tratatului de la Maastrichl. pe care initial il respinsese prin referendum.

22.12.1992: Semnarea Acordului European intre Bulgaria si C.E.

01.01.1993: incheierea procesului de realizare a Pietei unice comune.

02.02.1993: Semnarea Acordului european intre Romania si C.E.

18.05.1993: Populatia daneza aproba prin referendum Tratatul de la Maastricbt. dcblocand astfel procesul de intrare in vigoare a acestuia.

22.06.1993: Consiliul European de la Copenhaga (Danemar­ca) adopta decizia de Sargirc a U.E. spre Est si stabileste criteriile de aderare pe care trebuie sa le indeplineasca tarile candidate.

04.10.1993: Semnarea, dupa renegociere, a Acordurilor europe­ne intre C.E. si Republica Ceha si Slovacia, cele doua tari rezultate din dezmembrarea Cehoslovaciei tasa-numitul „divort de catifea').

01.11.1993: Intra in vigoare T ratatul de la Maastricht.

08.04.1994: Polonia depune cererea de aderare la Uniunea Euro­peana.

27-18.11.1994: Populatia Norvegiei respinge prin referendum, pentru a doua oara, aderarea acestei tari la uniunea Europeana.

10.12.1994:  Consiliul European de la Essen (Germania) adopta prima strategie de pregatire a tarilor din Europa Centrala si de Est pentru aderarea lor la Uniunea Europeana.

01.01.1995: Aderarea Austriei. Finlandei si Suediei devine efec­tiva. Din acest moment Uniunea Europeana numara 15 membri.

09.01.1995: Austria intra in Sistemul Monetar European.

01.02.1995: Intra in vigoare Acordurile de asociere la U.E. a Romaniei. Republicii Cehe, Slovaciei si Bulgariei.

23.01.1995: Debutui primului mandat de cinci ani al Comisiei Europene (pana atunci mandatul sau era de patru ani). Noul presedin­te al acestei institutii comunitare este luxemburghezul Jacques Santer.

26.01.1995: Intra in vigoare, dupa zece ani de la semnare, Acordul Schengen, fiind astfel eliminat controlul la frontierele comune intre Franta, Germania, Belgia. Olanda, Luxemburg, Spania si Portugalia.

12.06.1995: Semnarea Acordurilor de asociere intre U.E., pe de o parte, si Estonia, Letonia si Lituania, pe de alta parte.

22.06.1995: Romania depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.

26-27.06.1995: Consiliul European de la Cannes (Franta) adopta „Carlea alba de pregatire a tarilor asociate in vederea integrarii lor in Piata interna a U.E.'

27.06.1995: Slovacia solicita sa adere la U.E.

27.10.1995: Letonia depune cererea de aderare la U.E.

28.11.1995: Estonia solicita sa adere la U.E.

08.12.1995: Lituania solicita, la randul sau. sa adere la Uniunea Europeana.

16.12.1995: Consiliul European de la Madrid (Spania) deci­de ca negocierile de aderare cu primele tari candidate vor incepe la sase luni dupa incheierea Conferintei interguvernamentale de revizui­re a Tratatului de la Maastricht (acesta s-a incheiat in 1997). tot acum este adoptat numele viitoarei monede europene, „Euro'.

01.01.1996: Intra in vigoare uniunea vamala intre Turcia si Co­munitatea Europenaa.

17.01.1996: Republica Ceha solicita sa adere Sa U.E.

29.03.1996: Deschiderea oficiala ia Torino (Italia), a Conferintei interguveniamentale de revizuire a Tratatului de la Maaslricht.

10.06.1996: Slovenia solicita aderarea la U.E.

22.06.1996: Consiliul European de la Florenta (Italia) adopta Conventia Europol.

14.10.1996: Finlanda intra in Sistemul Monetar European (S.M.E.)

24.11.1996: Italia revine in S.M.E.

13-14.12.1996: Consiliul European de la Dublin (Irlanda) adop­ta un Pact de stabilitate si crestere economica pentru U.E.M.; sunt pre­zentate publicului primele mostre ale viitoarelor bilete de banca ..Euro'.

17.06.1997: Consiliul European de ia Amsterdam (Olanda) marcheaza incheierea C.I.G. de revizuire a Tratatului de Ia Maastricht, rezultatul acesleia fiind Tratatul de la Amsterdam (semnat in acest oras la 01.11.1997). Cu acest prilej, Comisia Europeana lan­seaza documentele „Agenda 2000' care traseaza bazele evolutiei U.E. in perioada 2000 - 2006.

13.12.1997: Consiliul European de la Luxemburg decide lan­sarea unui „proces global, inclusiv si evolutiv de aderare si negociere' in care sunt incluse cele zece tari candidate din Europa Centrala si de Est. carora li se adauga Cipru. Se decide ca negocierile efective de ade­rare vor incepe in I99S cu sase tari din cele 11 tari nominalizate.

31.03.1998: Lansarea formala a negocierilor de aderare cu pri­mul grup de tari candidate (Polonia, Ungaria. Estonia, Republica Ceha. Slovenia si Cipru).

11.12.1999: Consiliul European de la Helsinki (Finlanda) decide sa extinda negocierile de aderare si cu celelalte cinci tari asoci­ate (printre care si Romania). Turcia este si ea inclusa in procesul de largire a U.E. pe ba/a unei Mraiegii de preaderare ce va fi elaborata de calre Comisia Europeana.

15.02.2000: Lansarea oficiala a negocierilor de aderare cu Romania. Bulgaria, Lituania. Letonia, Slovacia si Malta (ultima si-a reactivai cererea de aderare in 1998, dupa ce si-o retrasese in 1997).

01.01.2002: Punerea in circulatie a monedei EURO.

12.12.2002: Consiliul European de la Copenhaga. Romania primeste confirmarea aderarii in 2007 si i se elaboreaza ,.foaia de par­curs'' (Road Map).

01.12.2004: Romania incheie capitolele de negociere cu Uniunea Europeana.   

2. PREZENTAREA UNIUNII EUROPENE:

Integrarea este un proces activ si reflexiv care implica includerea unei parti intr-un intreg, incorporarea lui si armonizarea cu viziunea de ansamblu.  Verbul care defineste aceasta actiune este de origine franceza – integrer, care, la randul lui, este preluat din latinescul integrare. Importanta sensului lui este atat de mare, prin aspectul practic si teoretic, incat s- a constituit si in simbol matematic. A te integra intr-un sistem, mai ales cand acesta si-a dovedit viabilitatea, este, desigur, un mare avantaj, asa, cum si pastrarea identitatii este nu doar o obligatie, ci chiar singura sansa de supravietuirea a individualitatii. Observatorii politici, istoricii, eseistii atrag atentia supra dublului pericol: a fuziona inseamna a face jocul modelului dominant, in timp ce afirmarea fara discernamant a specificului ar putea duce la reaparitia ghetourilor si la un razboi al tuturor natiilor impotriva tuturor celorlalte si a fiecarui trib impotriva celorlalte triburi.

 Situatia nu este fara iesire, asa cum pare multora, ci dimpotriva: masuri chibzuite, cunoasterea realitatii, studiul dezvoltarii tendintelor, cooperarea, invatarea din experienta altora, insusirea propriilor responsabilitati sunt doar cateva dintre caile care pot face un individ dar si o colectivitate sa-si gaseasca locul printre altii, alaturi de altii si chiar in intreg fara a-si pierde esenta.

2.1       CE ESTE UNIUNEA EUROPEANA?

Uniunea Europeana (UE) este o comunitate de state europene independente - astazi in numar de 15, reunite in jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune, in urma procesului de cooperare si integrare inceput in 1951, odata cu semnarea Tratatului de la Paris.

2.2  MISUNEA UNIUNII EUROPENE:

Organizarea relatiilor intre statele membre si intre popoarele lor intr-o maniera coerenta si pe baza solidaritatii dintre ele este misiunea de baza a Uniunii Europene.

2.3  OBIECTIVE PRINCIPALE:

- sa promoveze progresul economic si social (piata unica a fost stabilita in 1993; moneda unica a fost lansata in 1999);

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala

(prin ajutorul unanitar catre tarile ce nu sunt membre, politica externa si de securitate comuna, actiunea in crizele internationale; de asemenea, prin pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

- sa introduca cetatenia europeana (care nu va inlocui cetatenia nationala, ci o va completa si va conferi un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

- sa extinda zona libertatii, securitatii si justitiei (legat de operatiunile de pe piata interna si, mai ales, de libertatea de miscare a persoanelor);

- sa pastreze si sa intareasca legislatia UE existenta (intreaga legislatie adoptata de institutiile europene, impreuna cu tratatele fundamentale).

2.4   STATELE MEMBRE:

Tratatul de la Paris a fost semnat de sase state: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg, ce au constituit nucleul de baza al Uniunii Europene de astazi.

Dupa 1951, in patru valuri succesive de extindere, UE a ajuns la 15 membri: 1973 - Danemarca, Irlanda si Marea Britanie; 1981 - Grecia; 1986 - Spania si Portugalia; 1995 - Austria, Finlanda si Suedia.

2.5  INSTITUTII ALE UNIUNII EUROPENE:

Parlamentul European: este forul democratic al popoarelor europene, ai carui membri sunt alesi prin vot universal direct, din cinci in cinci ani. Functiile primordiale ale Parlamentului European sunt de a participa la procesul de adoptare a legislatiei UE si de a controla activitatea Comisiei Europene.

Membrii lui se intalnesc in sesiuni plenare o saptamana pe luna la Strasbourg, care a fost confirmat ca sediul definitiv al Parlamentului European. Membrii Parlamentului European se intalnesc, de asemenea, in sesiuni de scurta durata la Bruxelles, unde se afla birourile permanente ale comisiilor si birourile deputatilor. Secretariatul Parlamentului European se afla la Luxemburg.

Membrii Parlamentului European sunt grupati in functie de partidele politice carora le apartin si nu in functie de nationalitate.

Consiliul Uniunii Europene: este principala instanta de decizie a Uniunii Europene, format din reprezentantii guvernelor tarilor membre. Exista cate un Consiliu de Ministri, alcatuit din ministrii de resort ai statelor membre, pentru fiecare din domeniile vizate: agricultura, finante, educatia, afaceri generale sau externe. Reglementarile adoptate sunt obligatorii pentru toate statele membre si devin parte a legislatiilor nationale.

Comisia Europeana: este organul executiv al Uniunii Europene si este format din 20 de comisari, independenti de guvernele lor nationale, dar numiti de ele. Comisarii sunt numiti pentru un mandat de cinci  ani, pentru ca mandatul fiecarei Comisii sa se desfasoare in paralel cu perioada legislativa de cinci ani a Parlamentului European. Sediul Comisiei Europene este la Bruxelles.

Ca membru al acestui organ colectiv, fiecare comisar este responsabil de un anumit portofoliu sau intr-un anumit domeniu politic, la fel ca un ministru intr-un guvern. Comisia Europeana este condusa de un presedinte, in prezent aceasta functie fiind ocupata de Romano Prodi (Italia).

Rolul Comisiei Europene este de a asigura respectarea prevederilor tratatelor fundamentale ale UE, de a propune legislatia comunitara, si, odata legislatia aprobata, de a asigura aplicarea ei. Comisia are puteri autonome substantiale, mai ales in privinta politicii concurentei si in domeniul conducerii si administrarii politicilor comune pe domenii. Ea administreaza diferite fonduri si programe UE, inclusiv cele destinate sprijinirii tarilor din afara UE.

Curtea Europeana de Justitie: din Luxemburg este Curtea Suprema a Uniunii Europene in domeniile in care se aplica legislatia UE. Comunitatea europeana este constituita pe baza de tratate obligatorii, ceea ce inseamna ca articolele tratatelor de baza si legislatia ce decurge din ele devin parte a legislatiei nationale a statelor membre. Pentru a fi aplicate, aceste articole trebuie sa fie interpretate clar, fapt ce confera Curtii Europene de Justitie un rol foarte important. Tratatele de baza au facut la legislatia UE sa prevaleze in fata legislatiei nationale.

Curtea de Conturi Europeana: verifica legalitatea si regularitatea veniturilor si cheltuielilor Uniunii in vederea unei bune gestionari a bugetului european.

Banca Centrala Europeana: defineste si aplica politica monetara europeana. Ea coordoneaza operatiunile de schimb si asigura buna functionare a sistemelor de plata.

Comitetul Regiunilor: vegheaza la respectarea identitatii si prerogativelor regionale si locale. Este consultat obligatoriu in chestiuni ce tin de politica regionala, mediu si educatie.

Banca Europeana de Investitii: este institutia financiara a UE care finanteaza proiecte de investitii pentru a contribui la dezvoltarea echilibrata a Uniunii.

Ombudsman-ul european: poate sa fie sesizat de orice persoana fizica (cetateni) sau morala (institutii, intreprinderi) din UE, care se considera victime ale unor actiuni gresite ale institutiilor sau organismelor comunitare.

Consiliul European a devenit cel mai inalt organ legislativ al UE, desi nu era prevazut in tratatele fundamentale ale Uniunii. Uniunea Europeana sau Consiliul European nu trebuie sa fie confundate cu Consiliul Europei de la Strasbourg (Consiliul Europei este o organizatie interguvernamentala, in timp ce UE este o comunitate de state; cele 15 state membre UE fac parte din Consiliul Europei, alaturi de alte 28 de tari ce nu sunt membre UE).

Consiliul European a fost creat in 1974, cand sefii de stat si de guvern au hotarat sa se intalneasca in mod regulat, impreuna cu ministrii lor de externe, cu presedintele si cu un vicepresedinte al Comisiei Europene. Statutul Consiliului European a fost definit in Tratatul de la Maastricht din 1993: „Consiliul European va oferi Uniunii Europene dinamismul necesar dezvoltarii sale si va defini liniile politice generale ale acesteia'.

2.6  SIMBOLURI ALE UNIUNII EUROPENE:

Drapelul Uniunii Europene a fost adoptat in anul 1986 de Consiliul European: pe un fond azuriu sunt 12 stele aurii in cerc, ce reprezinta uniunea popoarelor Europei. Numarul de stele este fix, 12 fiind un simbol al perfectiunii.

Imnul UE este „Oda Bucuriei', de la finalul Simfoniei a 9-a de Ludwig van Beethoven. Este folosit incepand cu anul 1986.

Ziua Europei, 9 mai, a fost stabilita pentru a marca data de 9 mai 1950, cand ministrul francez de externe, Robert Schuman, a propus crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului - propunere vizionara care cimenta reconcilierea franco-germana si care a condus la Uniunea Europeana de astazi.

Aceste trei simboluri exemplifica entitatea politica a Uniunii Europene.

2.7  TRATATELE EUROPENE.  SCURT ISTORIC:

9 mai 1950: La initiativa negociatorului francez Jean Monnet, ministrul

francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus (avand acordul cancelarului german Konrad Adenauer) crearea unei Comunitati Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), sub controlul unei autoritati independente, care sa administreze piata in domeniu. Scopul initial al acestei Comunitati: evitarea greselilor trecutului si stabilirea unor asemenea relatii intre fostii inamici europeni care sa impiedice pentru totdeauna posibilitatea unui nou conflict. Initiativa a fost imbratisata cu caldura atat de Franta si Germania, cat si de Italia, Olanda, Belgia si Luxemburg. Tratatul de la Paris privind crearea CECO (sau „Piata Comuna') a fost semnat in aprilie 1951.

25 martie 1957: Semnarea Tratatului de la Roma in urma caruia, alaturi de CECO, a fost creata Comunitatea Economica Europeana (CEE) si, de asemenea, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom).

De acum incolo se va vorbi despre Comunitatile Europene (CEE, CECO si Euratom) sau, generic, despre Comunitatea Europeana. Odata cu extinderea ariei de competente, acest Tratat a stabilit institutiile si mecanismele de luare a deciziilor, prin care vor fi exprimate atat interesele nationale, cat si punctul de vedere al Comunitatii Europene.

1   ianuarie   1973:   Prima   largire   a   Comunitatii   Europene   (cu

Danemarca, Irlanda si Marea Britanie), proces care a continuat si continua, in prezent fiind vizate pentru aderare tari est-europene si mediteraneene (13 candidate, inclusiv Romania).

17 februarie 1986: Semnarea Actului European Unic, la Luxemburg si Haga, document ce leaga obiectivul unei piete interne integrate cu cel privind realizarea coeziunii economice si sociale.

1 noiembrie 1993: semnarea Tratatului de la Maastricht, prin care Comunitatea Europeana, organizatie in principal economica, a devenit Uniunea Europeana (UE). UE se bazeaza pe trei piloni: intai, procedurile institutionale traditionale ce guverneaza activitatea Comisiei Europene, a Parlamentului European, a Consiliului European si a Curtii Europene de Justitie in domenii precum piata interna a UE si politicile comune; ceilalti doi piloni implica prerogativele statelor membre si cooperarea dintre ele in domenii precum, pe de o parte, politica externa si de securitate si, pe de alta parte, afacerile interne - in probleme ca imigratia si politica de azil, politia si justitia. Tratatul de la Maastricht a decis, de asemenea, realizarea Uniunii Economice si Monetare (UEM) la 1 ianuarie 1999 si adoptarea graduala, in functie de indeplinirea unor criterii stricte de catre tarile membre, a monedei unice europene Euro.

1 mai 1999: Semnarea Tratatului de la Amsterdam. Acesta are patru obiective principale: plasarea problemei locurilor de munca si a drepturilor cetatenilor in centrul preocuparilor UE (o Europa sociala); depasirea ultimelor obstacole privind libertatea de miscare a persoanelor si intarirea securitatii; prezentarea unei voci unice a UE in problemele mondiale; eficientizarea structurii institutionale comunitare in vederea extinderii Uniunii Europene.

26 februarie 2001: Semnarea Tratatului de la Nisa, document adoptat la reuniunea europeana la nivel inalt (in engleza - summit, in franceza - sommef) din acest oras francez, ce s-a desfasurat in zilele de 7, 8 si 9 decembrie 2000. Acest tratat, denumit „al extinderii', definitiveaza reforma institutionala a Uniunii Europene, stabilind, totodata, trecerea la o extindere treptata a UE, incepand cu anul 2003.

2.8   Largirea Uniunii Europene:

Uniunea Europeana a lansat in anul 1998, in mod oficial, procesul extinderii sale catre tarile din Europa Centrala si de Est si din zona mediteraneeana, odata cu deschiderea negocierilor pentru aderare.

Acest proces este considerat unul dintre cele rnai importante oportunitati ale UE pentru secolul XXI. Este vorba despre sarcina istorica de a desavarsi integrarea europeana prin mijloace pasnice, extinzand zona stabilitatii si prosperitatii prin primirea de noi membri.

Statele candidate sunt in numar de 13: Bulgaria, Cipru, Republica Ceha, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romania, Republica Slovaca, Slovenia, Ungaria - care au inceput negocierile de aderare - si Turcia. UE a incheiat, de-a lungul anilor, acorduri de asociere, ce au creat baza legala pentru relatiile bilaterale dintre tari europene nemembre si UE.

Faza negocierilor de aderare a fost inceputa in martie 1998 cu sase state: Cipru, Republica Ceha, Estonia, Polonia, Slovenia si Ungaria. Ulterior, la surnmit-ul european de la Helsinki din 12 decembrie 1999 au fost deschise negocieri de aderare cu alte sase tari: Romania, Republica Slovaca, Letonia, Lituania, Bulgaria si Malta.

Negocierile urmaresc, in primul rand, indeplinirea criteriilor pentru aderare, stabilite cu ocazia Consiliului European de la Copenhaga din 1993. Atunci s-a decis ca „aderarea va avea loc imediat ce o tara candidata va fi capabila sa-si asume obligatiile de membru plin, prin indeplinirea conditiilor politice si economice necesare'. Potrivit „criteriilor de la Copenhaga', pentru a deveni membru UE, o tara candidata trebuie sa fi realizat:

- stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului si protectia minoritatilor;

- existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietii din interiorul Uniunii Europene.

“Capitolul I – Uniunea Europeana”.

- capacitatea de a indeplini obligatiile de membru UE, inclusiv cele privind obiectivele uniunii politice, economice si monetare;

- conditiile de integrare prin ajustarea structurilor sale administrative, transpunerea legislatiei Uniunii Europene in legislatia nationala (adoptarea acquis-ului comunitar) si aplicarea ei prin structuri administrative si juridice adecvate.

In functie de indeplinirea acestor criterii, Comisia Europeana prezinta rapoarte regulate asupra progreselor realizate de fiecare tara candidata in procesul de aderare.

De intreaga problematica a largirii UE se ocupa un comisar european, ce are in subordine un directorat general. Actualul comisar european pentru extinderea UE este Guenter Verheugen (Germania).

2.9  OBIECTIVUL ROMANIEI DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA:

a. Importanta aderarii la UE:

Romania este interesata sa se integreze in structurile comunitare europene tinand cont de forta si coerenta UE in plan politic, economic si social, fapt de natura sa confere stabilitate si securitate. Aspiratia tarii noastre de a adera la UE este expresia identitatii de valori si idealuri, a vocatiei sale de tara democrata ce apartine, prin cultura si civilizatie, spatiului unic european.

b. Avantajele aderarii pentru Romania, in ansamblu, sunt multiple:

- beneficiul apartenentei la o mare familie de natiuni;

- securitatea pe care aceasta apartenenta o confera;

- avantajul participarii la cea mai mare piata unica din lume;

- oportunitatile legate de cresterea economica;

- crearea de locuri de munca;

- accesul la Fondurile structurale destinate regiunilor mai putin prospere ale UE (atat de benefice, de exemplu, pentru tari ca Irlanda si Portugalia).

c. Avantajele aderarii pentru cetateni sunt, si ele, semnificative:

- imbunatatirea continua a calitatii vietii;

- standarde inalte privind protectia mediului;

- conditii optime in sistemul de ingrijire a sanatatii;

- protectie sociala si siguranta la locul de munca;

- dreptul de a calatori si de a se stabili in orice stat membru;

- protectie consulara si diplomatica din partea altui stat membru, cand viziteaza tari dinafara UE;

-  cetatenia   europeana  o  completeaza  pe  cea  nationala,   nu  o inlocuieste.

d. in perspectiva aderarii in structurile comunitare europene, obiectivele majore ale Romaniei vizeaza:

- consolidarea sistemului democratic si a institutiilor democratice;

- crearea unui climat economic si social care sa confere maximum de beneficii cetetenilor

- eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata;

- intarirea   cooperarii   politice,  economice   si   culturale  cu   statele membre UE si cu tarile candidate;

  - consolidarea    statutului    Romaniei    pe    scena    europeana    si internationala in termeni de stabilitate si securitate.

e. Istoricul relatiilor cu UE:

Romania a semnat Acordul de asociere la Uniunea Europeana (Acordul European) pe data de 1 februarie 1993. Acest Acord, intrat in vigoare la 1 februarie 1995, statueaza cadrul juridic si institutional al raporturilor Romaniei cu UE, avand ca obiectiv fundamental pregatirea aderarii la Uniunea Europeana.

Cererea oficiala de aderare la UE a fost inaintata la 22 iunie 1995.

In iunie 1999, Romania inainteaza Programul National de Aderare la Uniunea Europeana.

Consiliul European de la Helsinki din 12 decembrie 1999 a decis inceperea negocierilor de aderare cu toate statele candidate, inclusiv Romania. Aceste negocieri incepusera in martie 1998 cu numai sase tari candidate.

La 28 februarie 2000, Romania a inceput efectiv negocierile de aderare la cinci capitole din acqu/s-ul comunitar: stiinta si cercetare, educatie si formare profesionala, intreprinderi mici si mijlocii, relatii externe, politica externa si de securitate comuna.

Ca urmare a propunerii Comisiei Europene, la 25 mai 2000 s-a convenit inchiderea provizorie a negocierilor cu Romania la cele cinci capitole.

In semestrul II 2000 au fost deschise negocierile la patru capitole: statistica, cultura-audiovizual, telecomunicatii si politica in domeniul concurentei.

Alte capitole de negociere au fost deschise in anul 2001: pescuit, libera circulatie a capitalului, dreptul societatilor comerciale, transporturi, uniunea vamala (semestrul l 2001), impozitarea, politici sociale, protectia consumatorilor si a sanatatii (semestrul II2001).

Au fost inchise provizoriu negocierile la capitolele statistica (semestrul II 2000), pescuit (semestrul l 2001), protectia consumatorilor si dreptul societatilor comerciale (semestrul II2001).

In luna martie 2002, Romania avea deschise 17 capitole de negociere cu Uniunea Europeana, din care 9 au fost inchise provizoriu.

Potrivit deciziei Comisiei Europene, incepand cu 1 ianuarie 2002, cetatenii romani, posesori de pasapoarte valabile, pot calatori fara vize, pentru o perioada de scurt sejur, in tarile Spatiului Schengen (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania si Suedia).




Stiinte politice


Demografie
Stiinte politice

COMUNITATEA ECONOMICA EUROPEANA
Politica comerciala comuna a U.E. si impactul acesteia inclusiv pt Romania
Notiuni generale ce definesc marketingul politic
TEHNICA MODERNA PENTRU INSTALATIILOR INFRASTRUCTURII FEROVIARE
CONTINUTUL SI ESENTA REGIMURILOR POLITICE
SOCIETATEA POLITICA
UNIUNEA EUROPEANA
STATELE UNIUNII EUROPENE
Filosofie politica vs. stiinta politica. Conceptia lui Leo Strauss
Rolul organizatiilor politice internationale









 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate